Sunteți pe pagina 1din 7

Neuropatia - cauze si tratament

Generalitati
Neuropatia include o serie de tulburari care apar atunci cand nervii sistemului nervos periferic (parte a
sistemului nervos din afara creierului si maduvei spinarii) sunt deteriorati. Conditia este, in general,
mentionata ca neuropatie periferica si este cel mai frecvent cauzata de deteriorarea axonilor nervosi.
Neuropatia provoaca, de obicei, durere si amorteala la nivelul mainilor si picioarelor si poate duce la leziuni
traumatice, infectii, tulburari metabolice si sensibilitate la toxine. Una din cele mai comune cauze ale
neuropatiei este diabetul.
In unele cazuri, neuropatia autonoma, poate afecta organele interne cum ar fi inima, vasele de sange, vezica
urinara sau intestinele. Durerea in neuropatia periferica este adesea descrisa ca o furnicatura sau senzatie de
arsura.
Durerea este resimtita continuu dar deseori simptomele se amelioreaza cu timpul, mai ales in cazul
neuropatiei care are la baza o conditie care poate fi vindecata.
Clasificarea neuropatiei
Neuropatia periferica poate fi clasificata, in linii mari in urmatoarele categorii:
- mononeuropatie - cand este implicat un singur nerv. Exemplele includ sindromul de tunel carpian,
paralizia nervilor ulnari, paralizia de nerv radial si paralizia de nerv peronier.
- mononeuropatia multipla - doi sau mai multi nervi sunt afectati individual.
- polineuropatia - afectarea generalizata a nervilor periferici. Exemplele includ neuropatia diabetica si
sindromul Guillian-Barre.
O alta clasificare a neuropatiilor este cea functionala sau in functie de tipul de debut.
Cauze
Aproximativ 30% din cazurile de neuropatie implica neuropatia idiopatica, ceea ce inseamna ca nu este
cunoscuta cauza acesteia. Alte 30% dintre neuropatii sunt provocate de diabet. Aproximativ 50% dintre
persoanele cu diabet zaharat dezvolta un anumit tip de neuropatie.
Restul cazurilor de neuropatie, numite neuropatii dobandite au mai ulte cauze, inclusiv:
- traume sau presiuni asupra nervilor, de multe ori ca urmare a unei miscari repetitive cum ar fi tastarea la
tastatura
- probleme nutritionale si deficiente de vitamine, de cele mai multe ori lipsa de vitamina B
- alcoolismul asociat cu o nutritie inadecvata si deficiente de vitamine
- boli autoimune cum ar fi lupusul, artrita reumatoida si sindromul Guillain-Barre
- tumorile care preseaza pe nervi
- alte boli si infectii, cum ar fi bolile de rinichi, afectiunile hepatice, bola Lyme, HIVSIDA sau tulburarile
tiroidiene (hipotiroidismul)
- tulburari mostenite, cum ar fi boala Chracot-Marie-Tooth si polineuropatia amiloida.
- expunerea la toxine si substante toxice cum ar fi metalele grele si anumite medicamente si tratamente
pentru cancer.
Factori si categorii de risc

Persoanele care sufera de diabet zaharat, cele care nu-si controleaza intr-un mod adecvat nivelul de zahar de
sange, sunt predispuse la manifestarea unora dintre formele de neuropatie. Bolile autoimune cum ar fi
lupusul eritematos sistemic si poliartrita reumatoida cresc, riscul de a dezvolta nerupatie.
Oamenii care au suportat transplant de organe sau cei bolnavi de SIDA dar si cei care au sistemul imunitar
suprimat, au un risc major de declansare a neuropatiei. In plus, cei care fac abuz de bauturi alcoolice sau au
un deficit semnificativ de vitamine (in special cele din grupul B) au un risc crescut de aparitie a neuropatiei.
Neuropatia s-ar putea intalnii mai ales la persoanele cu afectiuni renale, hepatice sau tulburari ale tiroidei.
Diagnostic
Printre investigatiile pentru depistarea neuropatiei se numara testul de conductie nervoasa. Neuropatia
periferica deseori este dificil de diagnosticat. Aceasta nu este o singura boala ci un simptom care are deseori
mai mutle cauze posibile. Procesul standard de diagnosticare debuteaza cu un istoric medical complet, cu
examene fizice si neurologice care vor implica examinarea reflexelor tendoanelor, forta si tonusul muscular,
capacitatea de a simti senzatii, postura si coordonarea.
Analizele de sange sunt frecvent solicitate de catre medic pentru a se depista nivelul de vitamina B12. Alte
teste comune includ sumar de urina, testarea functiei tiroidiene si electromiografia.
Tratament
Exista diverse tratamente disponibile pentru neuropatia periferica. Acestea variaza de la medicamentele
traditionale si creme speciale ori terapii care stimuleaza sistemul nervos. Antidepresivele triciclice in special
inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt tratamentul de prima intentie in neuropatii. Acestea vor
calma durerea.
O alta clasa de medicamente frecvent prescrise pentru tratarea neuropatiei sunt anticonvulsivantele. Aceste
medicamente blocheaza canalele de calciu ale neuronilor pentru a limita durerea. Pentru tratarea
simptomelor mai sunt utilizate opioidele narcotice, dar acestea sunt putin preferate din cauza riscului de
dependenta. Totusi opiaceele au fost folosite in mod consecvent pentru reducerea durerii.
Pentru unele tipuri de neuropatie, cum ar fi nevralgia post-herpes, medicii recoamnda un tratament cu un
anestezic total cum ar fi lidocaina. Aplicatiile topice de capsaicina au fost, de asemenea, utilizate pentru
tratarea durerii neuropate.
Terapiile alternative pentru neuropatia periferica includ canabinoidele (o clasa de substante chimice care se
regasesc in compozitia marijuanei), toxina botulinica de tip A (cunoscuta si sub denumirea de Botox),
antagonistii ai receptorilor NMDA cum ar fi ketamina, suplimentele alimentare (acidul alfa lipoic si
benfotiamina), masajul chiropractic, yoga, meditatia, terapia cognitiva si acupunctura.
Alte terapii pentru neuropatie implica terapiile neuromodulatoare. Acesta includ tethnici implantabile si nonimplantabile (electrice si chimice) cum ar fi stimulatori ai maduvei spinarii, pompe implantate in zona
maduvei spinarii, electrozi care stimuleaza cortexul motor al creierului si metoda numita stimulare cerebrala
profunda.
Tratamentul neuropatiei
Neuropatia este o afectiune a sistemului nervos. Acest termen grupeaza toate afectiunile sistemului nervos
periferic, format din nervi si ganglioni. Neuropatia periferica, reprezinta o disfunctie generalizata a nervilor
din sistemul nervos periferic. Este o patologie neurologica frecventa, cu manifestari clinice si cauze variate.
Exista multe conditii si tulburari care pot cauza o neuropatie periferica. Prin urmare, neuropatia ar trebui
considerata un simptom al unei boli, mai degraba decat o boala in sine. Tulburari diferite, pot afecta diferite
tipuri de fibre si parti ale nervului. In tarile dezvoltate, diabetul zaharat este cea mai frecventa cauza a acestei
maladii. Alte cauze ale neuropatiei periferice sunt subnutritia, alcoolismul, vasculita, maladiile sistemice si

expunerea la toxine. In general, se cunosc mai mult de 100 de cauze ale neuropatiilor. Pacientii cu neuropatie
de obicei acuza amoreteala, durere, arsuri, sau parestezii. Adesea acestia se plang de slabiciune musculara,
impiedicare, sau dificultati in activitatile care implica dexteritate. Activitatile vietii de zi cu zi (mancat,
spalat, imbracat, etc) pot fi compromise. Membrele inferioaare, in special picioarele, sunt de obicei afectate
inaintea mainilor.
Topografia afectarii este utila in diagnosticul neuropatiei. In baza topografiei, neuropatiile pot fi clasificate in
mononeuropatii, mononeuropatii multiple si polineuropatii. Mononeuropatia se refera la afectarea unui
singur nerv periferic si de obicei survine ca urmare a traumatismului, compresiei sau strangularii. Cele mai
frecvente neuropatii compresive sunt sindromul de tunel carpal, compresia nervului ulnar la nivelul cotului,
si compresia nervului peroneu la nivelul capului fibulei. Mononeuropatia multipla defineste afectarea a mai
multi nervi periferici separati, simultan sau secvential. Polineuropatiile sunt afectiuni generalizate ale
nervilor periferici care in general incep distal si progreseaza proximal, determinand anestezie ,,in manusa si
in soseta".
Tratamentul, are scopul de a controla conditia care sta la baza aparitiei neuropatiei. Spre exemplu, la pacientii
cu diabet zaharat, imbunatatind controlul glucozei, poate fi imbunatatita astfel functia neuronala. In primul
rand, trebuie initiat tratamentul simptomatic al durerii.
Kinetoterapia reprezinta cea mai importanta componenta de tratament de recuperare medicala pe acest tip de
afectiuni. Tratamentul de kinetoterapie, prin multitudinea sa de metode, poate ajuta la imbunatatirea
tonusului muscular, la cresterea fortei musculaturii slabite, poate ajuta echilibrul cat si coordonarea atat de
afectate in cazul acestor pacienti.
Programul kinetic de recuperare se alcatuieste pe baza realitatii clinico-functionale, a deficitului motor si
senzitiv testat. Dupa cum se stie, lezarea nervilor periferici determina 3 sindroame clinice de baza: sindromul
motor, sindromul senzitiv si cel vasculotrofic. Kinetoterapia ocupa primul loc in rezolvarea primelor doua si
ajuta tratamentul celui de-al treilea. Kinetoterapia foloseste posturile corectoare pentru evitarea aparitiei
deformarillor si atitudinilor vicioase. Pentru evitarea atrofierii muschilor paralizati, se folosesc manevre
kinetoterapeutice: intindere musculara pentru declansarea ,,stretch-reflex-ului", mobilizari pasive pentru
mentinerea imaginii kinestezice si a supletei articulare si diferite tehnici de facilitare si promovare a
proprioceptieiei si exteroceptiei. Se urmareste cresterea fortei fibrelor musculare restante sanatoase prin
exercitii de facilitare neuroproprioceptiva, deasemenea se folosesc exercitii pentru recastigarea coordonarii
cat si a abilitatilor.
Fizioterapia, foloseste in mare parte electroterapia, urmarind activarea muschilor paralizati prin intermediul
stimularilor electrice. De asemenea se utilizeaza electroterapia antalgica, in scopul diminuarii
simptomatologiei dureroase a acestei afectiuni.
Obiectivele masajului terapeutic in neuropatie, constau in:
- ameliorarea circulatiei sanguine locale;
- mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii denervate;
- prevenirea tulburarilor trofice ale tegumentelor si tesuturilor subcutanate.
Masajul recomandat este stimulant, cu manevre energice executate in ritm viu. Netezirile se fac cu ambele
maini, alternativ, iar frictiunile cu palmele sau partea dorsala a pumnului pentru a influenta favorabil
circulatia sanguina la nivelul pielii si tesuturilor subcutanate. Frictiunile, impreuna cu ciupiturile, sunt
utilizate pentru excitarea mecanica a pielii situata deasupra muschilor afectati, in scopul pregatirii acestora
pentru mobilizarea pasiva, fiind procedee reflexoterapeutice ce cresc aferentele senzoriale catre celulele din
cornul anterior al maduvei, facilitand contractia musculara. Framantarea in cuta, rulatul si baterea sub forma
de tocat sau batatorit sunt manevre adecvate pentru influentarea favorabila a tonusului si excitabilitatii
muschilor hipotrofici.

Gestionarea si prevenirea neuropatiei


Exista mai multe moduri de a gestiona neuropatia si de a preveni simptomele acesteia. Mentinerea sanatatii
picioarelor este foarte importanta in special pentru diabetici. Bolnavii ar trebui sa-si examineze picioarele
pentru a observa orice rana, taietura, calus, basici si sa evite pantofii si sosetele stramte.
Medicii ar putea recomanda un plan de exercitii fizice care ar putea preveni si reduce durerea specifica
neuropatiei si care sa controleze nivelul de zahar din sange. Bolnavii ar trebui sa renunte la fumat si sa
consume mese sanatoase.

Tratament recuperator n neuropatii periferice


Neuropatiile periferice reprezint un grup de afectri ale nervilor periferici, unde stabilim principiile
terapiilor recuperatorii dup simptomatologia preponderent.
Sediul lezional
Orientarea clinicianului dup sediul lezional al afectrii nervilor periferici aduce acuratee n diagnostic,
deoarece se precizeaz c nivelul i terapia sunt intite pe zona deservit de o rdcin sau nerv.

Radiculopatie
Poliradiculopatie : sindromul de coad de cal

Plexopatie: modelul afectrii obstetricale a plexului brahial este binecunoscut tuturor.

Mononeuropatie: paralizia de radial dup fracturi humerale.

Polinevrita : paraneoplazic, diabetic, n insuficiena renal.

Ceea ce putem gsi drept CARACTERISTIC clinic pentru toate neuropatiile periferice se poate sintetiza
n :

1) deficit motor de tip paretic/plegic


2) tulburri senzitive pe traiectul leziunii: - durere - hipoestezie cutanat - hiperestezie cutanat parestezii - perturbarea simului mioartrokinetic

3) atitudini particulare: mna n gt de lebd, grifa degete n ciocan, gheara ulnar, palmar, picior
de coco, picior scobit, mna Aran-Duchenne

4) tulburri de mers: instabilitate, mers ataxic.

Tratamentul recuperator este n principal un tratament al funciei. De aceea, dup etichetarea clinic se
secvenializeaz terapia att ca

I. PREVENIE A ATITUDINILOR VICIOASE, COMPLICAIILOR morfofuncionale


II. TRATAMENT AL SIMPTOMATOLOGIEI implicate n funcionalitate.

1) Tratamentul recuperator al DEFICITULUI MOTOR din A. Poliradiculonevrite: - deficitul motor se


instaleaz la membrele inferioare i ulterior la cele superioare, cnd paralizia flasc progresiv genereaz un
regres neuromotor (uneori pierzndu-i i controlul capului).
Atingerea poate fi : membrelor
I) n stadiul paraliziei

simetric sau -

global -

pe rdcini: forma pseudomiopatic -

pe extremitile

1. 1) controlul posturii
2. 2) prevenia sau tratarea escarelor
3. 3) ntreinerea respiraiei, menit s previn pneumopatia de aspiraie (prin cale fals); tapotamentul
zilnic de 7-8 ori/zi.
4. 4) Termoterapie antialgic
5. 5) Masokineziterapie pentru stimularea troficitii tegumentare i musculare
Deficitul motor instalndu-se brusc, avem grij:

a) s meninem lungimea fibrei musculare (ortezare adecvat)


b) s-i ntreinem un metabolism adecvat care s mpiedice
paralizia

c) susinerea antialgic atunci cnd durerea este suprtoare

atrofia muscular care nsoete

ESTE NECESAR PRECIZAREA :


La pacienii foarte slbii, cu riscul inadaptrii cardiovasculare i respiratoare: kinetoterapia i masajul se
realizeaz n edine scurte de 3 ori/zi i cu multiple fracionari ale programului.
Psihologul este prezent ndeaproape. Durerea cronic poate afecta numeroase aspecte ale calitii vieii :

- depresie, anxietate
- probleme colare (scderea randamentului colar, absenteism)

- tulburri de somn

- sentimentul de izolare

- dezamgire c ateptrile recuperrii nu sunt ndeplinite.

II) n stadiul regresiei paralitice ncepe readaptarea funcional:

- mobilizrile tuturor articulaiilor activo-pasiv, activ, cu rezisten


- se face trecerea de la poziia decliv la cea n eznd, n ortostatism i se reeduc mersul n
deambulator.

B. Neuropatiile eredodegenerative senzitivomotorii


Maladia Charcot- Marie-Tooth
Deficitul motor se instaleaz lent cu atrofie musculara neurogen, pornind de la membrele inferioare
(picior scobit) spre cele superioare, fr tulburri senzitive evidente.
Piciorul de coco se ctig dup trecerea anilor.
La mini eminena tenar , hipotenar i interososii se atrofiaz, aprnd mna de tip Aran-Duchenne.
Degetele de la picioare se dispun n grif sau ciocan.
1) ortezele de picior:

- menin glezna
- amelioreaz postura

- pstreaz mersul.

Partea pedioas a ortezelor este adesea menit s compenseze equinul cnd a devenit ireductibil.
Compensarea piciorului equin se face cel mai corect n nclmintea ortopedic. Cnd piciorul equin devine
rigid, singura corecie posibil este oferit de chirurgia ortopedic.
2) kinetoterapia precoce: - menine mobilitatea piciorului scobit i previne apariia deformrilor i
agravarea amiotrofiei - const n mobilizri pasive, de meninere a poziiilor fiziologice, a troficitii i
activitii musculare. ESTE EVITAT kinetoterapia intens activ, muchiul n aceast afeciune OBOSIND,
se epuizeaz mai repede. C. Plexopatii
a) leziunile plexului brahial complete sau pariale - superioare Duchenne Erb (C5-C6) - mijlocii: Remak
(C7) - inferioare: Dejerine Klumpke (C8-D1 ) Recuperarea deficitului motor respect etapele:

1) prevenirea instalrii deformrilor ortopedice;


2) ntreinerea musculaturii membrului superior prin terapie ocupaional;

3) stimularea musculaturii cotate 0-2 i tonifierea musculaturii cotate 3-5;

4) ntreinerea troficitii;

5) readaptarea funcional prin iniierea pacienilor n proiecia micrii pentru refacerea imaginii
kinestezice;

6) reeducarea sensibilitii prin stimulri tactile cu obiecte de diferite consistene, forme.

b) plexopatiile membrului inferior sunt rare, pentru c plexul lombar i sacrat sunt mai protejate.
Unele tumori sau traumatisme ale oldului pot atinge plexul sacrat.
Deficitul motor poate fi complet sau parial, predominnd la nivel L5 cu paralizia muchilor lojii
anterioare a gambei.
Recuperarea e lung i respect principiile de etap din plexopatia membrului superior.
Ortezarea/apareierea este adesea utilizat temporar sau definitiv.
2) TRATAMENTUL recuperator al TULBURRILOR SENZITIVE
Durerea, parestezia (arsur, furnicturi, neptur, durere surd) pot fi abordate :

farmacologic,
pe calea fiziatric - proceduri tip TENS (transcutaneous electrical nerve stimulated).

3)Tratamentul recuperator al TULBURRILOR de MERS: modificri de mers sau impoten funcional.


Tulburri de mers n Charcot-Marie-Tooth:

- mers stepat,
- inadaptabilitate, cderi repetate generatoare de entorse (cu dureri , disconfort),

- imposibilitatea de alergare.

Tratamentul acestor tulburri a fost expus prin stimularea musculaturii de cotaie muscular joas i
tonifierea musculaturii peste cotaia 3 pentru solicitarea musculaturii amiotrofice spre evitarea epuizrii.

Tratamentul trebuie s in seama de neurodezvoltare i nu este pus n ortostatism un pacient pn nu a


atins vrsta motorie de mers n 4 labe cu alternan.
Primii pai n recuperarea poliradiculonevritelor se fac ntre barele paralele.
n neuropatiile cronice, alterarea mersului necesit suplinire n crje, deambulator.
Impotena funcional este rar aductoare de fotoliu rulant n viaa adolescenilor cu Charcot-Marie
-Tooth. Tratamentul recuperator n neuropatiile periferice are menirea s retueze funcia diminuat.

S-ar putea să vă placă și