1. Introducere.

Judo este tradus sub numele de "Calea supletii", radacinile sale gasinduse intr-o arta martiala
mai veche numita ju-jutsu, a carei origine este pierduta in anii de antrenament si practicare de
catre majoritatea japonezilor. Cel care pune bazele judo-ului modern, prin munca si sudoare, este
Jigoro Kano (1860-1938), acesta inlaturand toate elementele periculoase pe care le are insusite
arta ju-jitsu.
Judo-ul are o gama mare de procedee tehnice, unele pentru lupta din picioare NAGE-WAZA,
altele pentru lupta la sol NE-WAZA, acestea conferindui dinamism si spectaculozitate stimuland
totodata imaginatia combinativa si gandirea creatoare a sportivilor. Marea diversitate a tehnicii
judo-ului se datoreaza pozitiilor multiple din care un judoka poate sa atace , sa se apere sau sa
contraatace, precum si actiunile multiple permise in timpul unei angajari. Astfel se pot efectua
diferite tipuri de aruncari, actiuni de imobilizare, strangulare sau luxare, toate acestea putandu-se
executa cu diferite segmente ale corpului: brate, picioare, sold, abdomen, piept, etc.

La baza unei pregatiri tehnice superioare sta insusirea corecta si temeinica a elementelor
fundamentale din tehnica judoului:

 SHIZENTAI (pozitia fundamentala)

 SHINTAI (deplasarile )
 KUMIKATA (prizele)
 KUZUSHI (dezechilibrarile)
 UKEMI (caderile)

Metodica invatarii procedeelor tehnice din picioare constituie o problema de cea mai mare
insemnatate in metodica generala a invatarii judo-ului, fiind in prezent destul de controversata.
Desi diversitatea procedeelor de aruncare, de picior este foarte mare, acestea se pot grupa, din
punctul de vedere al structurii tehnice de baza a lor, majoritatea fiind derivate ale unui procedeu.
De exemplu, procedeele din tehnica de picior ASHI-WAZA, sunt foarte variate, avand intre ele
mari deosebiri in ceea ce priveste structura lor tehnica, procedeele de maturare (DE-ASHI-
BARAI, OKURI-ESHI-BARAI etc.), si cele de secerare (O-SOTO-GARI, O-UCHI-GARI etc.)
fiind evidente.
 2. Tehnica din picioare (NAGE-WAZA).
2.1 Tehnica de picior (ASHI-WAZA).
2.1.1Secerarea mare exterioara (O-SOTO-GARI).

Din pozitia de garda TORI apuca cu mana stanga maneca dreapta a lui UKE la nivelul
cotului (dedesubt), iar cu mana dreapta reverul stang al acestuia.
Cu mana stanga TORI trage de maneca dreapta a lui UKE, oblic inapoi-lateral si jos, iar
cu mana dreapta il impinge spre inapoi si spre interior (stanga), concomitent cu executia unui pas
spre inainte cu piciorul stang. Trecand apoi greutatea pe piciorul stang TORI amplifica actiunile
cu bratele ducand trunchiul mult inainte, izbind cu pieptul in umarul adversarului, o data cu
ducerea piciorului drept, inainte.
Printr-un balans puternic spre inapoi cu piciorul drept, o data cu aplecarea trunchiului
inainte, TORI executa secerarea piciorului de sprijin (dreptul) al lui UKE aruncandu-l cu spatele
pe saltea.

Yasuhiro Yamashita la concursul Ippon Masterclass efectueaza procedeul

O-SOTO-GARI, acestea fiind unele dintre cele mai bune fotografii facute acestui procedeu.

1 2

4
 Prin antrenament, vointa de sine si prin intermediul adevaratilor judoka, de-a lungul
timpului, in concursuri si chiar in afara lor, acest procedeu s-a dovedit a fi un exceptional contra
atac, rapid si sigur.

Greseli intalnite la acest procedeu:

- dezechilibrarea adversarului numai spre inapoi;

- extensia trunchiului in timpul pasirii inainte si al executiei secerarii;
- executia secerarii cu piciorul indoit;
- lipsa actiunii spre inainte a trunchiului;
- pas prea mare spre inainte cu piciorul stang (sa nu depaseasca piciorul drept al adversarului)
- balansul spre inainte cu piciorul stang prea mare.

Procedeul descompus in exercitii metodice pentru invatarea acestuia cu usurinta:

- din pozitia de garda pas inainte cu piciorul stang si balansarea spre inainte cu piciorul drept;
- acelasi exercitiu combinat cu inclinarea trunchiului spre inainte imitand si dezechilibrarea cu
bratele;
- imitarea secerarii, balansand puternic piciorul drept spre inapoi si aplecarea trunchiului
inainte (mainile ating salteaua)
- cu partenerul, avand prizele fixate reciproc, pas inainte cu piciorul stang si dezechilibrare;
- acelasi exercitiu, ducand piciorul drept inainte si izbind cu pieptul in pieptul partenerului;
- avand prizele fixate, agatarea reciproca cu piciorul drept (la nivelul spatiului popliteu),
incercare reciproca de doborare la semnal.
 3. Stafete aplicative.

1. Tigrul la vanatoare.

Se imparte colectivul in 2 sau 3 echipe egale. In fata fiecarei echipe este cate un partener in
stand ghemuit. La semnalul profesorului primul coechiper alearga pana la cel care sta in
ghemuit, sare peste acesta cazand prin rostogolire inainte-lateral se ridica se deplaseaza prin
alergare pana la capatul de lucru, aici atinge salteaua cu mana dupa care se deplaseaza tot prin
alergare sarind peste cel care sta in ghemuit, cazand inainte (MAE-UKEMI), in final predand
stafeta urmatorului. Castiga echipa care termina prima si este asezata in coloana in pozitia seiza.

2. Care-i mai agil.

Colectivul este impartit in 2 echipe egale dispuse fata in fata. Din stand intr-un picior acestia
incearca sa-si dezechilibreze adversarul cu piciorul care sta in aer, prin secerare exterioara. Jocul
dureaza pana ce unul dintre adversari il dezechilibreaza pe celalalt de 3 ori, acesta castigand un
punct. Castiga echipa care are cele mai multe puncte, fiind aliniata in coloana in pozitia seiza.

3. Lupta cocosilor.

Colectivul este impartit in 2 echipe egale, cu mainile la spate, sare intr-un picior incercand ca
prin lovire cu un umar, sa-si dezechilibreze partenerul. Cel care atinge salteaua cu ambele
picioare pierde un punct. Vor fi invatati sa se retraga cand partenerul loveste, pentru ca acesta sa
se dezechilibreze singur, si sa loveasca partenerul cand acesta se retrage. Castiga echipa care are
cele mai putine puncte pierdute.

4. Incearca daca poti.

Se lucreaza pe perechi, partenerii dispusi fata in fata incearca sa-si dezechilibreze adversarul
prin trageri de maneca oblic, lateral si jos, impingand spre exterior sau tragand spre interior.
 5. Zbori ca randunica si ferestete de capcane.

Sportivii impartiti in 3 echipe, sunt asezati pe siruri inapoia liniei de plecare. In fata fiecarei
echipe se deseneaza in zig-zag, 3 sau 4 cercuri la distanta de un pas intre ele. La semnal primul
jucator din fiecare echipa incepe sa sara dintr-un cerc in altul cu executarea unei tehnici de
picior, aterizand pe un picior. Cand a trecut de ultimul cerc, jucatorul alearga inapoi evitand
cercurile cu ajutorul eschivelor, specifice luptei de Randori, acesta preda stafeta urmatorului
jucator, atingandu-l pe umar, dupa care trece la urma sirului sau. Castiga echipa care a terminat
prima, care a executat corect si este aliniata in sir in pozitia seiza.

6. Ospatarul.

Colectivul este impartit in 2 echipe de o parte si de alta a suprafetei de lupta, in linie, fata in
fata. Distanta dintre cele 2 echipe este de 10 m, iar la mijlocul distantei, 5 m se traseaza o linie.
La semnal cele 2 echipe pornesc in deplasare cu executarea la fiecare pas a tehnicii de picior,
O-Soto-Gari. Sportivii vor tine pe palme “tava” ( ceva ce este la dispozitie in sala), pe care vor
incerca sa nu o scape. Ajung la linia trasata apoi se intorc in alergare de unde au plecat. Castiga
echipa care se aliniaza prima in seiza cu “tavile” tinute deasupra capului.
 UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

JUDO
O – SOTO – GARI

Student: Chiriac Romulus

Anul 1 Grupa: 9111