Poetul Mihai Eminescu (1850-1889) s-a

nascut in Moldova la Botosani, apoi a urmat

scoala facand clasa a III-a si a IV-a la
Cernauti, la scoala greco-orientala in anul
1857.In anul scolar 18581859, Eminescu s-a
clasat al cincisprezecelea din 72 de colegi, iar
dupa al doilea an de scoala reusise sa se
claseze al 5-lea din optzeci de elevi
In toamna anului1869 la sfarsitul lunii septembrie, Eminescu paraseste pentru
totdeauna locul natal. Ion L. Caragiale a fost coleg cu Mihai si a fost singurul
care l-a vazut inainte de a pleca la Bucuresti. Eminescu a plecat sa studieze la
Viena, unde mai studiau foarte multi romani mai din toate partile Romaniei.
Acolo s-a mai intalnit si cu alti prieteni, iar unul dintre ei fiind Barutu.
Eminescu a studiat doar trei ani la Viena, apoi si-a urmat studiile la Berlin.
Pe la mijlocul lunii noiembrie Eminescu sutinea un
examen in Germania. Exercitii de paleoslava, de
gramatica latina, copieri de documente ii maresc mereu
sentimentul raspunderii si-l indeparteaza de actiune.
Aceeasi constiinciozitate il indeamna sa porneasca la
inventarea tuturor operelor din biblioteca.

Eminescu locuia intr-o odaie, in casele din curtea bisericii

Trei Sfetite. . Lipsa de griji linistind spiritul, sporii puterea
de munca intelectuala a poetului, dar nu-i schimba firea
neastampararea pentru regimul fizic al vietii. Eminescu
pretindea ca fiecare lucru vine la timpul lui, sa corespunda
adica unei necesitati firesti.
M.Eminescu a fost redactor la ziarul Timpul , alaturi de Ion
L.Caragiale. El a plecat de la acest ziar in urma unui conflict,
apoi colaborand cu la ziarul Tribuna. De asemenea la Iasi a scris
in Convorbiri Literare alaturi de Titu Maiorescu.

Marea capodopera a poeziei Eminesciene o reprezinta Luceafarul

precum si altele cum ar fi: Scrisoarea(I, II, III, VI, V, Doina,
poeziile in care a cantat frumusetile naturii ca: Fiind baiet paduri
cutreiram s.a.

Eminescu se stinge din viata in luna iunie a anului 1889, la numai

39 de ani,dupa o lunga suferinta
 Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai cu bine!
Ma voi feri in calea mea
De tine.
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scantei
Din stele,
Cand degerand atatea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
La geamuri.
O, cat eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
Si cand in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei de-ntai
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea ramai -
Adio!
 Departe sunt de tine...

Departe sunt de tine si singur langa foc,

Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vantul loveste in feresti,
Se toarce-n gandu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci;
Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini
Ti parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramaie pururi mut,
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Sa uit, cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smult...
Voi fi batran si singur, vei fi murit de mult!
 Bibliografie
 www.google.ro
 www.poeziile.com
 www.referate.ro
 Elev: Maftei Cristina-Catalina
 Clasa: a X-a B
 Profil : pedagog scolar