REVIST DE FIZIC

Colegiul Economic Anghel Rugin

Clasa a X-a H 2012-2013

ristotel credea c materia era con-

tinu, ins un alt mare filozof grec (care cerceta

in mod special natura), Democrit, considera c
materia este granular fiind alctuit din particule indivizibile de diferite tipuri numite atomi.
n limba greac atom nseamn indivizibil. In cele din urma descoperirile stiintifice au dat dreptate ideilor lui Democrit.
La nceputul secolului al XIX-lea, s-a observat existena unei particule de materie numit
electron , care avea o mas mai mic dect o miime din masa atomului cel mai uor, demonstrnd
astfel c atomul nu este indivizibil. La inceputul
secolului XX, fizicianul britanic Ernest Rutherford a artat c atomii au o structur intern ei
fiind formai dintr-un nucleu extrem de mic, ncrcat pozitiv, n jurul cruia se mic pe orbite
electronii.

Vechii greci, urmnd nvtura lui Aristotel spuneau c materia din

Univers este format din patru elemente de baz i anume Pmnt, ap,
aer i foc. Asupra acestor patru elemente acionau dou fore:
gravitaia, tendina Pmntului i a apei de a cdea i levitaia, tendina
aerului i focului de a se nla. n secolul al VIII-lea d.Hr., ultimul
printe bisericesc sfntul Ioan Damaschin, include aceast nvtur n
celebra sa lucrare Dogmatica spunnd: Trebuie s se tie c sunt patru
elemente: Pmntul, care este uscat i rece; apa, care este rece i
umed; aerul, care este umed i cald; focul, care este cald i uscat.
Divizarea coninutului Universului n materie i fore o utilizm i
astzi.

n limba greac proton nseamn

primul, deoarece se credea c aceasta
este unitatea fundamental din care este format materia. Masa neutronului
este foarte apropiat de cea a protonului

Experimentele n care protonii se

ciocneau cu ali protoni sau electroni cu vitez mare,
artau c i acestia trebuie s fie formai din particule i mai mici numite quarci (quark). Exist mai multe varieti de quarci i se presupune c
exist cel puin ase arome pe care fizicienii americani care le-au descoperit le-au numit: sus (up), jos (down), straniu (starnge), fermector
(charmed), baz (bottom) i vrf (top). Un proton sau un neutron este format din trei quarci, anume protonul const din doi quarci sus i un quarc
jos iar neutronul conine doi quarci jos i un quarc sus. Putem crea
particule formate i din ceilali quarci (straniu, fermector, baz i vrf),
dar aceste particule ar avea o mas mult mai mare.
tim acum c nici atomii, nici protonii, neutronii i electronii din atomi
nu sunt indivizibili. Astfel, problema este care sunt adevratele particule
elementare ale materiei. Deoarece lungimea de und a luminii este mult mai
mare dect dimensiunea unui atom, avem nevoie s utilizm ceva cu o lungime de und mult mai mic dect lumina pentru a privi interiorul atomului. Mecanica cuantic ne spune c toate particulele sunt de fapt unde i
cu ct este mai mare energia particulei cu att este mai mic lungimea de
un- d a undei corespunztoare.

Utiliznd dualismul und-particul, totul n Univers, inclusiv lumina

i gravitaia se poate descrie n funcie de particule. Aceste particule
au o proprietate numit spin. Ceea ce ne spune spinul unei particule este
cum arat aceasta privit din diferite direcii. Astfel o particul de spin
0 este ca un punct, ea artnd la fel din orice direcie (a.). Pe de alt
parte, o particul de spin 1 arat diferit privit din direcii diferite, ea
fiind ca o sgeat (b.) care arat la fel numai dac se efectueaz o rotaie complet (360 grade). (Rotaie este impropriu spus deoarece mecanica cuantic ne spune c particulele nu au o axa bine determinat.) O
particul de spin 2 este ca o sgeat dubl (c.) care arat la fel dac se
efectueaz o jumtate de rotaie (180 grade).

Particule de spin 0 (a.) , spin 1 (b.) i spin 2

n acelai mod, particulele de spin mai mare arat la fel dac se

rotesc cu fraciuni mai mici dintr-o rotaie complet. Toate acestea par
destul de simple, dar este remarcabil c exist particule care nu arat la
fel dac se efectueaz doar o rotaie complet ci trebuie s se efectueze
dou rotaii complete (720 grade)! Particulele de acest fel au spin 1/2.

Toate particulele cunoscute din

Univers pot fi mprite n dou grupe i
anume particulele cu spin 1/2 (sau spin
mai mic) numite ferimoni, care formeaz
materia Universului i particulele de
spin 0, spin 1 i spin 2, numite bosoni,
care dau natere forelor care acioneaz asupra particulelor materiei. Fermionii au energia starii lor fundamentale
negativa, iar bosonii au energia starii lor
fundamentale pozitiva.

ana in prezent, cea mai mica particula de materie confirmata de experimente practice este quarkul, insa conform
teoriei stringurilor, daca am putea examina particule elementare ale materiei descoperite pana in prezent (adic
electroni, protoni, neutroni, quarci .a.), precum i particulele purttoare
de fora, cu o foarte mare precizie (o precizie cu foarte mult mai mare
dect ne-o permite tehnologia noastr actual), vom observa ca acestea
nu sunt punctiforme ci sunt formate din niste corzi nchise extrem de
-33

mici (cam 10
centimetri), foarte elastice i unidimesionale. Aceste
corzi de energie extrem de mici si foarte elastice, care se pot ntinde,
oscila i vibra, au fost denumite de fizicieni stringuri. Toate stringurile
sunt identice, chiar dac este un string ce reprezint o particula grea
dintr-un atom, sau un string ce reprezint o particula fr masa purttoare de for, singura diferena ntre ele fiind doar gama de rezonante,
adic modul n care vibreaz. Orice punct al stringului unidimesional poate fi descris prin doua coordonate, una specificnd timpul, iar cealalt
poziia punctului pe coarda.
In figura alaturata este
ilustrata ideea eseniala a
teoriei stringurilor pornind
de la un mar i mrind repetat structura sa pentru a
analiza particulele elementare de materie din care este
alctuit, pe o scara din ce in
ce mai mica.

Materia particulele elementare, stringurile

Teoria stringurilor afirma c proprietile particulelor de materie pe

care le observam (cum ar fi masa si energia spre exemplu), precum i a
particulelor purttoare de fora asociate celor patru forte fundamentale
ale naturii, sunt doar reflecii are modurilor variate n care un string poate vibra. care vibreaz intr-un alt mod i aa mai departe.
ntocmai cum corzile unei viori
sau ale unui pian sunt acordate la
frecvente de rezonanta la care prefera sa vibreze (si pe care urechile
noastre le percep ca diferite note
muzicale cu armonicele lor mai nalte
sau mai joase) i particulele de materie sau cele
purttoare de for sunt determinate de modul ntiprit n care oscileaz stringul. Quarkul sus este un string care vibreaz ntr-un anumit mod,
gravitonul este tot un string care vibreaz intr-un alt mod i aa mai departe.
Particulele materiPrincipiul de excluziune al lui Paei ascult de ceea numim uli spune c dou particule similare
principiul de excluziune
nu
al lui Pauli, care a fost
pot exista n aceeai stare, adic ele
descoperit n 1925 de un
fizician austriac, Wol- nu pot avea aceeai poziie i aceeai
vitez, n limitele date de principiul
fgang

de incertitudine (formulat de Heisenberg).

Principiul de excluziune al lui Pauli este crucial deoarece explic de ce particulele de materie nu sufer un colaps spre o
stare cu densitate foarte mare sub influena forelor produse de particulele de
spin 0, 1 i 2.

Astfel, el spune c dac particulele de materie au aproape aceleai poziii, ele trebuie s aib viteze diferite, ceea ce nseamn c ele nu vor sta
mult vreme n aceeai poziie. Dac Universul ar fi fost creat de Creator
fr principiul de excluziune, quarcii nu ar forma protoni i neutroni
sepa- rai, bine definii i nici acetia la rndul lor nu ar putea forma
mpreun cu electronii atomi bine definii.
Teoria electronului elaborata la inceputul secolului XX de
catre a fost prima teorie care era n acord att cu mecanica
cuantic, ct i cu teoria special a relativitii, ea explicnd
matematic de ce electronul are spinul 1/2, adic de ce nu arat
la fel atunci cnd se efectueaz o rotaie complet, dar arat la
fel dac se efectueaz dou rotaii. Ea a prezis, de asemenea,
c electronul trebuie s aib un partener adic un antielectron
sau pozitron. Acum tim c fiecare particul are o antiparticul
cu care poate fi anihilat , iar in cazul particulelor purttoare de
for, adic particulele de spin 0, 1 i 2, antiparticulele sunt la
fel ca particulele nsele.
n mecanica cuantic se presupune c forele sau
interaciunile dintre particulele de materie sunt purtate de particulele cu spin ntreg (0, 1 sau 2). O particul de materie de spin 1/2, cum este un electron sau
un quarc, emite o particul purttoare de for care
nu are masa. Reculul datorat acestei emisii, modific
viteza particulei de materie, iar apoi particula purttoare de for se ciocnete cu o alt particul de materie i este absorbit.
Aceast ciocnire modific viteza celei de-a doua particule, exact ca i cum ar fi existat
o ciocnire direct ntre cele dou particule de materie .O proprietate important a particulelor purttoare de for (bosoni), este c ele nu ascult de principiul de
excluziune al lui Pauli. Aceasta nseamn c numrul particulelor care pot fi schimbate
este nelimi- tat i astfel ele pot da natere unei interaciuni tari. Totui, dac
particulele purttoare de for au mas mare, va fi dificil producerea i schimbul
acestora pe o distan mare i astfel forele pe care le poart vor avea numai o raz
scurt de aciune. Pe de alt parte, dac particulele care poart fora nu au mas
proprie, atunci forele vor fi de ra- z lung. Se spune c particulele purttoare de for
schimbate ntre particulele de ma- terie sunt particule virtuale, deoarece, spre
deosebire de particulele reale, ele nu pot fi detectate direct de ctre un detector de
particule. Totui tim c aceste particule vir- tuale exist deoarece au un efect
msurabil, ele dnd natere interaciunilor dintre par- ticulele de materie.

De asemenea, savantul Stephen Hawking ne spune ca particulele virtuale de spin 0,

1 sau 2, exist i ca particule reale n anumite condiii, cnd ele pot fi detectate direct
i atunci ele ne apar sub forma a ceea ce un fizician clasic ar numi unde, cum sunt undele luminoase sau undele gravitaionale. Aceste particule pot fi emise uneori, atunci cnd
particulele de materie interacioneaz ntre ele prin schimbul de particule virtuale purttoare de for. Spre exemplu, fora de respingere electric dintre doi electroni se
datoreaz schimbului de fotoni virtuali, care ns nu pot fi niciodat detectai n mod
direct, dar atunci cnd un electron trece pe lng altul, pot fi emii fotoni reali pe care
i detectm direct sub form de unde de lumin.
Particulele purttoare de for, adica bosonii, pot fi
grupate n patru categorii, conform cu mrimea forei pe care
o poart i particulele cu care interacioneaz. Majoritatea
fizicienilor, sper s gseasc n cele din urm o teorie unificat, care va explica toate cele patru fore fundamentale ale
universului printr-un singur set de ecuaii.

eoria stringurilor

pare

sa

unifice cu succes toate cele patru fore si anume fora electromagnetic, interaciunea nuclear slab, interaciunea nuclear
tare si gravitaia.

Dei n timpul tinereii lui Einstein, atunci cand acesta a elaborat teoria relativitii, interaciunea nucleara tare i interaciunea nucleara slaba nu fusesera descoperite
nc (acestea fiind descoperite abia la mijlocul secolului XX, deci spre sfaritu vieii marelui savant), acesta credea ca universul este guvernat de o singura teorie (un singur set
de ecuatii), iar cele doua forte cunoscute pana atunci gravitaia i electromagnetismul,
sunt manifestri ale unui singur principiu. Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica , susine
i argumenteaz existena unui principiului unic care guverneaz totul.
Prima for este fora gravitaional. este de departe cea mai slab dintre cele patru
Aceast for este universal, adic orice par- categorii de fore, ea fiind att de slab nct
ticul de materie simte fora de gravitaie, conu am observa-o deloc dac nu ar avea dou prorespunztor cu masa sau energia sa. Gravitaia

prieti speciale i anume c acioneaz

ntot- deauna pe distan mare i este
ntotdeauna o for de atracie. Aceasta
nseamn c forele gravitaionale foarte slabe
dintre particulele individuale din dou corpuri
mari, cum sunt P- mntul i Soarele, se pot
cumula producnd o for semnificativ.
Celelalte trei fore, sunt ori de domeniu
scurt de aciune, sau sunt uneori de atracie
i alteori de respingere, astfel c ele tind s
se anuleze. n modul mecanicii cuan- tice de a
privi cmpul gravitaional, fora dintre dou
particule de materie este reprezentat ca fiind
purtat de o particul de spin 2, numit
graviton . Gravitonul nu are mas proprie,
astfel c fora pe care o poart este de raza
lung. Fora gravitaional dintre Soare i
Pmnt es- te atribuit schimbului de gravitoni
ntre parti- culele care formeaz aceste dou
corpuri. Dei particulele schimbate sunt
virtuale, ele produc n mod sigur un efect
msurabil i anume fac Pmntul s se roteasc
pe orbit n jurul Soa- relui.

Urmtoarea este fora electromagnetic

, care interacioneaz ntre particulele de
mate- rie (cu spin 1/2) ncrcate electric, cum
sunt
electronii
i
quarcii,
dar
nu
interacioneaz, cu particulele nencrcate
electric. Fora electro- magnetic este mult
mai puternic dect fora gravitaional.

Fora electromagnetic dintre doi electroni

este de circa un milion de milioane de milioane
de mi- lioane de milioane de milioane de
milioane (1 cu patruzeci i dou de zerouri dup
el)
de
ori
mai
gravitaional.

puternica

dect

fora

Totui, exist dou feluri de sarcini

elec- trice, pozitive i negative, iar fora
dintre dou sarcini electrice de acelai fel,
pozitive sau ne- gative, este o for de
respingere, dar fora n- tre o sarcin
pozitiv i una negativ, este de atracie. Un
corp mare, cum este planeta Pmnt sau
Soarele, conine sarcini pozitive i negative
aproape n aceleai proporii i astfel forele de
atracie i de respingere dintre particulele individuale aproape c se anuleaz reciproc, deci
fora electromagnetic existent este foarte
mic. ns la scara mic a atomilor i moleculelor, forele electromagnetice sunt dominante.
Atracia electromagnetic dintre electronii ncrcai negativ i protonii din nucleu ncrcai
pozitiv, determin micarea pe orbite a electronilor n jurul nucleului atomului, la fel cum fora
gravitaional (care aa cum am spus este ntotdeauna de atracie), determin micarea Pmntului pe orbit n jurul Soarelui. Atracia electromagnetic este produs de schimbul unui numr mare de particule virtuale, fr mas,
cu spin 1, numite fotoni . Reinem c fotonii
sunt particule virtuale, ns atunci cnd un
electron trece de pe o orbit permis pe o alt
orbit permis mai aproape de nucleu, se
elibereaz energie i este emis astfel un foton
real, care poate fi observat fie de ochiul uman
ca lumin vizibil dac are lungimea de und
corespunz- toare n spectrul vizibil, fie de un
detector de fotoni, cum este filmul fotografic,
dac lungimea de und a fotonului nu este n
spectrul vizibil. n acelai mod, dac un
foton
real
se
ciocnete
cu un atom, el poate
deplasa un electron de
pe o orbit apropiat
de nucleu pe o orbit
mai ndeprtat de nu-

cleul
electro-

atomului,

nul utiliznd
astfel

A treia for fundamental este interaciune nuclear slab, care este responsabil
pentru radioactivitate i care acioneaz asupra particulelor de materie (fermionii care au
spin 1/2 sau mai mic), cum sunt electronii i
quarcii, dar nu acioneaz asupra particulelor
purttoare de for (bosonii cu spin 0, 1 sau
2), cum sunt fotonii i gravitonii. La
transformarea neutronilor in protoni rezulta
si raze (radiatii) beta. Aceasta transformare
se face concomitent cu o emisiune de
electroni (pentru ca sarcina electrica sa
ramana constanta). Un neutron liber este
radioactiv (cu o perioada de aproximativ 13
minute). Din aceasta cauza nu exista neutroni
liberi in natura. In interiorul nucleului,
prezenta protonilor franeaza si in general
impiedica
aceasta
transformare.
Acest
fenomen nu poate fi explicat decat cu
ajutorul mecanicii cuantice, el datorandu-se
existentei (fortei) interactiunii nucleare
slabe. Interaciunea nuclear slab nu a fost
bine neleas pn n 1967, cnd Abdus Salam i Steve Weinberg au propus o teorie care unifica interaciunea nucleara slaba cu fora electromagnetic , la fel cum Maxwell a unificat electricitatea i magnetismul cu o sut
de ani nainte. Ei afirmau c n afar de fotoni
mai exist alte trei particule cu spin 1, nite
vectori masivi, care purtau interaciunea sla+

b. Acetia au fost numii W (W plus), W

0

(W minus) i Z (Z zero) i fiecare dintre ei

are o mas de aproximativ 100 GeV (giga
electron-voli adic un miliard de electronvoli). Teoria Weinberg-Salam prezint o proprietate numit distrugerea spontan a simetriei. Aceasta nseamn c la energii joase,
ceea ce par a fi mai multe particule complet
diferite, deoarece se afla n stri diferite,
sunt de fapt acelai tip de particule. La energii mari insa, toate aceste particule se comport n acelai mod. La mijlocul anilor 1980 la
Centrul European de Cercetri Nucleare
(CERN), au fost descoperii cei trei parteneri
masivi ai fotonului, care aveau masele i pro-

energia

fotonului,

care

este

prietile prezise de teoria Weinberg-Salam,

confirmandu-se astfel teoria.

Cea dea patra for este reprezentat

de interaciunea nuclear tare, care ine
quarcii mpreun n proton i neutron i ine
protonii i neutronii mpreun n nucleul atomului. Aceast interaciune este purtat de o
alt particul cu spin 1, numit gluon, care
interacioneaz numai cu ea nsi i cu
quarcii.
Succesul unificrii interaciunilor nucleare slabe i a forelor electromagnetice, a
condus la mai multe ncercri de a combina
aceste dou fore cu interaciunea nuclear
tare si apoi cu gravitaia intr-o mare teorie
unificata care sa ne ofere ecuaia (sau setul
de ecuaii) care sa ne arate cum funcioneaz Universul. Ideea de baz a teoriei care
unifica fora electromagnetic, interaciunea
nuclear slab i interaciunea nuclear tare,
este ca aceste forte ar avea toate aceeai
trie la o energie foarte mare i deci ele pot
reprezenta doar aspecte diferite ale unei
singura fore. Aceasta teorie care unifica

aceste trei forte, prezice de asemenea c la

aceast energie a unificrii, diferitele particule de materie cu spin 1/2, cum sunt electronii i quarcii, vor fi toate la fel, obinndu
-se astfel o alt unificare.
Materia de pe Pmnt este format n
principal din protoni i neutroni, care la rndul lor sunt formai din quarci. Nu exist an-

tiprotoni
i
antineutroni
formai
din
antiquarci, cu excepia ctorva pe care fizicienii i produc n marile acceleratoare de
particule.

Marile teorii care unific forele fundamentale ale universului, pot da o explicaie pentru faptul c Universul trebuie s conin acum mai muli quarci dect antiqiarci, chiar dac a
nceput cu numere egale din fiecare. Conform marii teorii unificate, quarcii se pot transforma
n antielectroni la energie nalt i sunt posibile de asemenea i procesele inverse de transformare a antiquarcilor n electroni, precum i transformarea electronilor i antielectronilor
n antiquarci i quarci. A fost un timp n Universul foarte timpuriu, cnd acesta era foarte
fierbinte nct energiile particulelor ar fi fost destul de nalte pentru ca aceste transformri
s fie posibile. Dar de ce trebuie s conduc aceste transformri la formarea mai multor
quarci dect antiquarci? Motivul este c legile fizicii nu sunt aceleai pentru particule i antiparticule.
Pn la mijlocul secolului XX, s-a crezut c legile fizicii ascultau
de fiecare din cele trei simetrii separate, anume C, P i T . Simetria C
nseamn c legile sunt aceleai pentru particule i antiparticule. Simetria P nseamn c legile sunt aceleai pentru orice situaie, inclusiv
pentru imaginea ei n oglind (imaginea n oglind a unei particule care se
rotete spre dreapta este o particul care se rotete spre stnga). Simetria T nseamn c dac se inverseaz direcia de micare a tuturor
particulelor i antiparticulelor, sistemul trebuie s se ntoarc la ceea
ce a fost mai nainte, adic legile sunt aceleai n direcie nainte i napoi n timp. Treptat, fizicienii demonstrat prin experimente c de fapt Universul nu ascult de aceste trei simetri si nici de combinaii ale acestora, ns trebuie s asculte
de simetria combinat CPT . Cu alte cuvinte, Universul ar trebui s se
comporte la fel dac se nlocuiesc particulele cu antiparticule lor, dac
se ia imaginea sa din oglind i dac se inverseaza sensul timpului.
Universul timpuriu nu asculta de simetria T, conform creia Universul se extindea
pe msur de timpul mergea nainte, iar dac s-ar inversa sensul timpului atunci Universul s-ar
contracta. ntruct exist fore care nu ascult de simetria T , rezult c atunci cnd
Univer- sul se extinde, aceste fore pot cauza transformarea mai multor antielectroni n
quarci, de- ct transformarea electronilor n antiquarci. Atunci cnd Universul se extindea i
se rcea, atiquarcii se anihilau cu quarcii, dar pentru c erau mai muli quarci dect
antiquarci, rmnea un mic exces de quarci i din acetia s-a format materia pe care o vedem
astzi. Din aceast materie s-au fcut galaxiile i cele ce sunt n ele, inclusiv noi nine. n
acest mod, chiar nsi existena noastr poate fi considerat o confirmare a marii teorii
unificate.Dei teoria rela- tivitii i mecanica cuantica nu sunt compatibile, sunt suficiente
totui pentru a face prezi- ceri corecte pentru toate situaiile practice, cnd utilizam doar o
teorie neglijnd efectele celeilalte. Astfel, cnd studiem Universul la scara mare, atunci
fora gravitaional este do- minanta si utilizam teoria relativitii, iar atunci cnd studiem
Universul la scara extrem de mica, adic atomica i subatomica, atunci utilizam mecanica
cuantica neglijnd efectele forei gravitaionale, ntruct acestea sunt extrem de mici n
comparaie cu efectele celorlalte trei forte care acioneaz n acest domeniu i anume: fora
electromagnetica, interaciunea nu- cleara slaba i interaciunea nucleara tare. Totui,
deoarece fora de gravitaie acioneaz pe distane mari i este ntotdeauna o for de
atracie, nseamn c efectele sale se adun i pentru un numr suficient de mare de
particule ale materiei, fora de atracie gravitaio- nal poate domina celelalte trei fore (ca
in cazul gurilor negre). Din aceast motiv, gravitaia este cea care determin evoluia
Universului si deci avem nevoie de o teorie cuantica a gravi- taiei care sa ne arate cum
acioneaz aceasta la nivel cuantic.

Teoria stringurilor se pare ca reprezint soluia unificrii acestor

doua teorii pariale, teoria relativitii i mecanica cuantica. Pornind de
la un principiu simplu, anume ca orice lucru, la nivelul cel mai mic microscopic posibil, este format din combinaii de stringuri n vibraie, teoria
stringurilor ofer o singura explicaie pentru univers, nglobnd toate
particulele de materie, precum i toate cele patru forte care acioneaz
asupra materiei.

stronomia a aparut, la
primele civilizatii ca o
necesitate pentru a cunoaste timpul
cel mai propice diferitelor munci de
camp, sarbatorilor religioase, cat si
pentru a gasi drumul in calatoriile lungi
mai ales pe mare

ame n i i
d i n
antichitate care au avut mai
mult timp liber la dispozitie si
mai multa curiozitate, au fost
preocupati de studiul zilei,
noptii,
Soarelui,
Lunii
si
stelelor au descoperit ca
aceste corpuri ceresti se
misca in asa fel incat pot
ajuta la determinarea orei

entru oamenii din acea vreme, cerul

aparea cu un comportament cu cat mai ciclic, cu

atat mai bizar. Soarele,
care despartea ziua de
noapte, rasarea in ficare
dimineata dintr-o
directie, dinspre est, si
apunea in directie opusa.
Noaptea, mii de stele
puteau fi vazute urmand
aceeasi miscare.

amenii au observat ca ziua si noaptea erau inegale in

durata. In zilele mai lungi, soarele, vazut din
emisfera nordica, rasarea la NE, si urca sus pe cer la amiaza. In zilele cu nopti lungi,
Soarele rasarea la SE si nu mai urca asa de sus. Observatiil cu privire la stelele care
apareau la vest dupa apusul Soarelui, sau la est inainte de rasarit, au aratat ca
pozitia relativa a Soarelui fata de stele se schimba regulat. Egiptenii au fost
probabil primii care au descoperit ca Soarele are o miscare completa in jurul
sferei cu stelele fixe, in aproximativ 365 de zile si nopti. Studii mai
aprofundate au aratat ca cele cinci planete mai stralucitoare se roteau in jurul
sferei cu stele pe langa o centura de stele numita zodiac. Luna traversa zodiacul
rapid, depasind soarele odata la 29,5 zile. Cei care priveau stelele in antichitate, au
incercat sa aranjeze zilele si lunile intr-un calendar. Deoarece nici o luna sau un an
nu contin un numar fix de zile, cei care au creat primele calendare, au atasat unor
luni sau ani succesivi un numar diferit de zile, care sa aproximeze valoarea pe o
durata mai lunga de timp. Astfel, calendarul modern are 97 de ani bisecti la fiecare
400 de ani, deci numarul mediu de zile pe un an este de 365,24250, foarte aproape
de valoarea determinata astronomi, adica 365,24220.

oa r e l e s i
L u n a
traverseaza zodiacul intotdeauna
de la vest la est. Totusi, cele
cinci planete stralucitoare (Mercur,
Marte, Venus, Jupiter si Saturn),
au si ele o miscare generala inspre
est fata de fondul de stele ce se
deplaseaza inspre vest. Din timpuri
stravechi, oamenii si-au imaginat ca
miscarile planetelor, si in general
evenimentele ce se petreceau pe cer, erau cumva in relatie cu destinul
lor. Aceasta idee, care sta la baza astrologiei, a incurajat descoperiri
de ecuatii matematice pentru prezicerea miscarilor planetelor.

S-ar putea ca am putea avea la indemana un mijloc foarte ieftin si simplu de a

calatori. Este suficient sa te inalti deaspura Pamantului, sa ramai acolo chiar si numai
cateva minute, pentru ca apoi sa cobori in alt loc, undeva mai spre apus. In loc de a
intreprinde calatorii obositoare peste continente si oceane, am putea sta suspendati
deasupra Pamantului, asteptand ca acesta sa-i ofere singur calatorului locul de
destinatie.
Din pacate, o asemenea metoda minunata nu este altceva decat fantezie.
In primul rand, inaltandu-ne in aer, nu parasim inca globul pamantesc; ramanem
legati in continuare de invelisul lui gazos, plutim in atmosfera lui, care participa si ea
la rotirea Pamantului in jurul axei sale. Aerul se roteste impreuna cu Pamantul,
antrenand tot ce se afla in el: nori, aeroplane, pasari, insecte etc. Daca aerul n-ar
participa la rotirea globului terestru in jurul axei sale, atunci pe Pamant am simti in
permanenta un vant atat de puternic, incat in comparatie cu el si cel mai ingrozitor
uragan ni s-ar parea o briza usoara (viteza uraganului atinge 40 m p[e secunda,
adica
144 km pe ora. Globul terestri insa , la latitudinea noasta, ne-ar transp[orta prin are
cu viteza de 230 m pe secunda, adica 828 km p[e ora) . Intradevar, nu are nicio importanta daca stam noi pe loc si aerul care ne inconjoara este in miscare sau dimpotriva
aerul este imobil iar noi ne deplasam in el; in ambele cazuri simtim un vant la fel de
puternic.
Dar aceasta nu este totul. In al doilea rand, chiar daca ne-am putea inalta in
straturile superioare ale atmosferei sau chiar daca Pamantul nu ar fi inconjurat de
loc de aer, nici atunci nu reusi sa recurgem la acel mijloc ieftin de a calatori pe care
ni-l oferea fantezia scriitorului frnacez. Caci, desprinzandu-ne de suprafata
Pamantului, care-si efectueaza miscare de rotatie, continuam sa ne miscam datorita
inertiei cu aceeasi viteza, viteza cu care se deplaseaza pamantul sub noi.
Este drept ca, sarind, ne
vom misca, datorita inertiei,
rectiliniu (dupa tangenta), iar
Pamantul de sub noi in arc de
cerc, dar pentru intervale mici
de timp nu are nici o
importanata.

ptica este acea parte a

fizicii care se ocup cu
studiul luminii i a fenomenelor luminoase.

Clasic se admite c lumina se propag pe trasee rectilinii. Purttorul

material al luminii este fotonul. Fotonul se deplaseaz n vid cu vitez constant de 300 000 km/s valoare cunoscut nc din secolul 19 dup experiena clasic a lui Fresnell. Mult vreme s-a considerat c aceasta este
maximum care poate fi atins n actualul Univers. Numai c nu este sigur c
viteza luminii nu poate fi depit. Teoria Relativitii lrgite a lui Einstein
fixeaz aceast limit, dar precizeaz c, din punct de vedere al
comportamentului fa de ea se poate lua n discuie existena a dou clase
de copuri. n prima clas se includ corpurile care nu pot s o depeasc aa
cum sunt corpurile pe care ne-am obinuit s le cunoatem : fiine vii,
vehicule, corpuri cereti, atomi, elemente subatomice, e.t.c. Despre cea de-a
doua clas momentan doar se bnuiete c exist. Ea ar conine corpurile
numite tahioni ( de la grecescul tachos care nseamn rapid) care au
proprietatea de a se deplasa cu viteze supraluminice. Existena acestora din
urm este n perfect concordan cu
ecuaia lui Einstein. Dar nu este sigur
c ele exist n realitate. Nici o
experien uman nu le-a nregistrat
nc. Dac vor fi ele descoperite
vreodat este o problem a viitorului.

Dar dac vor fi descoperite se va ajunge n ciudata

situaie a cltoriei napoi n timp. De aici decurge o
interesant problem legat de posibilitatea influenrii
propriei existene prin modificarea primelor momente ale
acesteia. Un principiu numit principiu al cenzurii cosmice ar
rezolva problema. Acest principiu ar consta n aceea c cei
autorizai s efectueze asemenea cltorii s fie obligai s
se rezume numai la statutul de observator.
Aa cum am menionat mai sus, viteza luminii a fost
considerat pentru foarte mult vreme i constant. Dac ea
poate fi cu greu depit i nu de corpurile cunoscute nou,
modificarea vitezei de deplasare a fotonilor a fost
considerat mult vreme imposibila. Numai c de mai muli ani,
mai muli cercettori studiaz posibilitatea ncetinirii vitezei
de deplasare a fotonilor. Rezultatul este c, foarte recent s-a
realizat oprirea acestora i repornirea lor. n alte cuvinte un
fascicul luminos este ncetinit pn la oprire de un nor de gaz atomic i ulterior
reeliberat. Fasciculul care prsete capcana fotonic are acelai caractere ca
fasciculul captat: vitez, culoare, energie.
De mai muli ani dou echipe de cercettori de la Harvard, una condus de Lene Hau i alta
de Ron Walsworth au realizat ncetinirea fascicolelor de fotoni la viteze de numai civa zeci
de kilometri pe or
( cam tot att cu ct ruleaz o Dacie pe o osea din Romnia ). Un
fizician rus, Mikhail Lukin, care lucreaz n SUA a pus la punct bazele teoretice prin care s-a
ajuns la oprirea total a fotonilor i repornirea lor ulterioar. Concomitent cele dou echipe
de cercettori menionate au realizat acest fenomen. Modul de lucru este urmtorul. Se
creeaz un nor de gaz atomic
( argon pentru una dintre echipe i sodiu pentru cealalt )
extrem de subire
( un milimetru ), rcit aproape de zero absolut. Norul respectiv este
stimulat de o raz de laser i se creeaz astfel ceea ce echipele au numit starea de negru
care absoarbe lumina. Se ndreapt spre el o alt raz de laser cu sursa aflat la circa un
kilometru deprtare spre norul astfel stimulat. n cazul celei de-a doua raze se cunosc cu
precizie lungimea de und, energia pe care o transport, viteza de propagare i culoarea.
Fotonii celei de-a doua raze odat intra n norul de gaz i se ciocnesc de atomi crora le
modific starea interioar, astfel fiind considerabil ncetinii. Ei rmn n interiorul norului.
Pe msur ce fotonii ptrund unul dup altul n ecranul menionat, tot mai muli atomi i
schimb starea. Cnd toi fotonii au fost captai, se nceteaz stimularea iniial a norului de
gaz iar fotonii celei de-a doua raze rmn captai aici. Dup un scurt interval de timp ( de
ordinul miimilor de secund, dar care la aceasta scara nseamn extrem de mult ) se
restimuleaz norul atomic cu prima raz laser. Rezultatul este acela c, din gazul unde au
fost oprii din deplasare fotonii ies din nou i prsesc mediul gazos sub forma unei raze de
lumin cu aceleai caracteristici pe care le poseda la intrare. Imaginile alturate descriu
schematic i extrem de ilustrativ fenomenul menionat.

17

A
luminoas.

Un alt
traseul urmat
delucru
razainteresant este

ceast
descoperire
poate
fi
folosit
pentru
mbuntirea calculatoarelor. Mai exact este vorba de
un viitor calculator cu procesor optic despre care se
vorbete att n ultimul timp.

Optica n varianta sa clasic discut despre raze rectilinii, nedeviate de

nimic. Aa s-a gndit mai multe secole considerndu-se c n general, obiectele
observate se afl pe direcia indicat de ultima raz de lumin prin care le
percepem. De la geometria lui Euclid i aplicaiile sale noi ne-am s-a obinuit s
considere raza de lumin rectilinie. Iat c i aceast idee este pus sub semnul
ntrebrii. i nc de la nceputul secolului XX. Se pare c lumina corpurilor cereti
foarte ndeprtate, situate la periferia Universului observabil este perceput de
noi distorsionat prin curbarea fascicolelor de fotoni de cmpurile gravitaionale
foarte mari pe lng care se deplaseaz. Rezultatul este o imagine distorsionat a
propriului nostru Univers. Privii imaginile alturate. n una dintre ele vei observa
un castel englezesc. Cealalt este aceeai imagine distorsionat de curbarea
razelor de lumin.
Putem s ne crem o impresie despre discrepanele dintre imaginea real a
Universului i modul n care ni-l imaginm n momentul de fa.

18

Conform unui studiu realizat de catre profesorul de astronomie

Edward Churchwell si de catre profesorul de fizica Robert Benjamin, galaxia noastra nu este nici pe de departe una banala,
Calea Lactee avand o evidenta forma de bara cu lungimea de
27.000 de ani lumina.
Pentru acest studiu, realizat cu ajutorul telescopului Spitzer,
cercetatorii au analizat lumina emisa de catre 30 de milioane de
stele din galaxie. Scopul acestei actiuni a fost de a cartografia
zonelor interioare ale galaxiei noastre.
In urma studiului, cercetatorii au concluzionat ca galaxia Calea
Lactee este cu mult diferita de celelalte galaxii cu forma de spirala.

Profesorul Churchwell a spus ca sarcina de a

cartografia zonelor interioare ale galaxiei este
comparabila cu incercarea de a descrie marginile unei paduri, stand in mijlocul acesteia.
Totusi, datorita capabilitatilor lui Spitzer,
cecetatorii au reusit sa treaca de norii de praf
interstelar pentru a strange informatii despre
zecile de milioane de stele aflate in centrul galaxiei.

19

Calea Lactee a furat cam un million de stele

dintr-un roi stelar apropiat
Dupa ce au inspectat peste 16 000 de stele dintre cele 200 000
cate sunt in acest roi, cercetatorii au descoperit ca lipsesc stelele
cele mai mici si mai comune. Prin urmare, fie Messier 12 s-a format
- ceea ce l-ar face unic - fie orbita sa se apropie de centrul galactic
fara asemena stele mici mai tare decat s-a crezut pana acum.
Astronomii au mai descoperit inca doua roiuri anormale care si-au
pierdut stelele cele mai mici in urma apropierii de centrul galaxiei.
Roiul Messier 12 pare sa fi pierdut in jur de un milion de stele,
care acum sunt in halo-ul galaxiei noastre. Acest numar poate fi
estimat considerand raportul tipic dintre stelele mici si stelele mari
intr-un roi stelar.

Calea Lactee a format viata pe Terra

Ritmul nebun de formare a stelelor in Calea Lactee
inceput acum 2400 de milioane de ani in urma a avut
efecte extraordinare asupra vietii pe Pamant. Recolte de
bacterii din mare s-au ridicat si s-au prabusit intr- o
succesiune de accelerata, cu o instabilitate nemaivazuta.
Conform unor rezultate noi, variabilitatea in
producerea vietii este legata indeaproape de razele
cosmice, gloantele atomice de la stelele explodate care
au cazut ca o ploaie pe Pamant. Acestea au avut o
intensitate maxima in faza incipienta a formarii stelelor,
multe dintre ele

Sansele de a fi o coincidenta legatura dintre razele cosmice si

stadiul variabil al biosferei sunt de 10000 la 1, oferind o noua
perspectiva asupra legaturii dintre evolutia Caii Lactee si intreaga
istorie a vietii din ultimele 4 miliarde de ani.

Soarele este la mare distanta de

locul nasterii sale
Forma spiralata a Caii Lactee sugereaza ca Soarele s-a
deplasat considerabil de la locul aparitiei sale, conform un nou
studiu facut public de astronomii americani. Concluzia finala a
acestor idei, poate explica pana la un punct de ce planetele din
apropierea sistemului solar au compozitii chimice atat de variate.
Un alt numar de planete se pare ca au fost deplasate de pe
orbita lor originala de catre miscarile din cadrul Caii Lactee.

Noile studii au descoperit ca majoritatea astrelor din

vecinatatea galaxiei noastre au orbitele alungite si pun acest lucru
pe seama miscarilor intergalactice ale astrilor.
In prezent, o alta teorie sugereaza ca bratele Caii Lactee pot
lansa astrele la mii de ani lumina de locul unde acestea au aparut.
Rezultatele noastre confirma teoria conform careia Soarele s-a
nascut intr-un loc diferit in galaxie, fata de cel unde se afla in zilele
noastre declara astronmul Rok Roskar din cadrul unitatii
Washington din Seattle.
Avem o gigantica gaura neagra chiar
In galaxia noastra

Noi observatii efactuate de astronomi asupra centrului Caii

Lactee duc la o descoperire epocala. In centrul galaxiei nostre a
aparut o gigantica gaura neagra ale carei manifestari nu au fost
observate pana in prezent.

Acesta este de fapt cea mai apropiata gaura neagra fata de

planeta noastra.
Imaginile captate cu ajutorul unui telescop virtual de ultima
generatie au spulberat orice dubiu al savantilor. Undeva in centrul
propriei noastre galaxii, actioneaza cea mai mare gaura neagra
observata vreodata in Calea Lactee.

Sunt de-a dreptul stupefiat ! Inca nu stim daca avem vreun

motiv de ingrijorare datorita vecinatatii fara precedent fata de o
astfel de gaura neagra. Totusi, fiind cea mai apropiata gaura neagra
de planeta noastra, avem acum ocazia nesperata de a face noi si
noi studii si observatii asupra sa declara Sheperd Doleman, unul
dintre oamenii de stiinta implicat in studierea noului fenomen.
Imensa desfasurare de forte cosmice a fost botezata de catre
astronomi Sagittarius A, datorita apropierii sale de constelatia
Sagetatorului.

ASTEROiZI

me t

com

Numit prima p l ane t p i t i c , C e r e s , a fost

descoperit in anul 1801 de G iu s ep p e
P i a z z i , i iniial a fost considerat o nou
planet. A urmat apoi descoperirea altor
corpuri similare, care cu echipamentul de
pe vremea aceea, apreau pe cer doar ca
nite puncte luminoase, asemntor
stelelor, avnd un disc planetar foarte mic,
sau chiar deloc (totui, s-au putut deosebi
de stele datorit micrii lor). Acest lucru
l-a fcut pe astronomul S i r W il l i a m
H e r sc h e l s propun termenul de
"asteroid" din limba greaca: ,
asteroeids = star-like (asemntor
stelelor) din greaca antic A, astr =
star (stea)
Vasta majoritate a asteroizilor cunoscui
se gsesc in principala cen t u r de
a s t e r oi z i , ntre orbitele planetelor M art e
i J u pi t e r , unde s-a estimat existena a
peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km
lungime, i
milioane de asteroizi mai mici. Unii au luni, ce
orbiteaz in jurul lor, sau se gsesc in perechi
co-orbitare cunoscute i ca sisteme binare.
Recent s-a descoperit c pla ne t e le pi ti ce
ntlnesc orbitele planetelor, de la Mercur[1 ]
la Nep tu n - cu sute de obiecte transNeptuniane
(TNOs)

D istribu ia in S is te m u l S
o la r

Sute de mii de asteroizi au fost

descoperii n Sistemul Solar, cu o
rat de descoperire curent n jur de
5,000 per lun. Din peste 400.000
planete minore nregistrate, 187,745
au orbite bine cunoscute indeajuns s
le defineasc cu numere oficiale.
Dintre acestea, 14,525 au nume
oficiale . Planeta minor cu numrul cel
mai mic e (3708) 1974 FV1, iar cea cu
numrul cel mai mare este 181627
Philgeluck.
Estimrile actuale gasesc un numr total
de asteroizi de peste 1 km in diametru
din sistemul nostru solar, a fi ntre 1,1 i
1,9 milioane. Ceres, cu diametrul de 975
x 909 km, era cndva considerat cel mai
mare asteroid din cercul sistemului
solar, dar mai trziu a fost recunoscut ca
planet pitic. Acum diferenele se
discut pentru Pallas i Vesta; amndou
au diametre de aproximativ 500 km. n
mod normal, Vesta este singurul asteroid
din centura de asteroizi care, ocazional,
este vizibil cu ochiul liber. n orice caz,
cu ocazii foarte rare, un asteroid din
apropierea pmntului va avea o scurt
vizibilitate far ajutor tehnologic: 999 42
Apo ph is .

Masa total a tuturor corpurilor din

Principala Centur de asterioizi, dintre
orbitele planetelor Marte i Jupiter,
este
estimat a fi n jur de 3.0-3.6 x
10 21 kg, sau n jur de 4% din masa
Lunii. Din aceasta,
Ceres are o masa
de 0.95x10 21 kg, 32% din total.
Adugnd n continuare trei dintre cei
mai masivi asteroizi, Vesta (9%), Pallas
(7%), i Hygiea (3%), se ajunge pn la
51%, n timp ce urmtorii trei, Davida
(1,2%), Interamnia (1.0%) i Juno
(0.9%), adaug numai 3% din masa
total. Apoi numrul asteroizilor crete
rapid, cu ct masa lor scade.
Diverse varieti de asteroizi au fost
descoperite n afara centurii de
aseroizi. Asteroizii din apropierea
pamntului au orbitele n vecinatatea
orbitei Pmntului. Asteroizii troieni
sunt blocai gravitaional prin
sincronizarea cu o planet, lundu-i
urma orbitei. Majoritatea Troienilor se
asociaz cu Jupiter, dar au fost
descoperii civa care orbiteaz cu Marte
sau Neptun. --Cr issoo7 23 mai 2008 01:41
(EEST)

Test de cultura generala

1.Cine se deplaseaza mai repede omul sau umbra?
a)omul
b)umbra
c)la fel
d)nu se deplaseaza
e)nu stiu
2. Pe cine vede mai repede miscandu-se calatorul din tramvai: pe pietonul care
merge in acelasi sens cu tramvaiul, sau pe cel care merge in sens contrar?
a) Pe pietonul care merge in acelasi sens cu tramvaiul
b) Pe pietonul care merge in sens contrar tramvaiului
c) Ii vede pe amandoi ca avand aceeasi viteza
d) Depinde de miscarea tramvaiului
e) Depinde daca e baiat sau fata
3. Se stie ca unii sateliti artificiali ai Pamantului aveau planul orbitei astfel
inclinat, incat faceau un unghi de 65% latitudine nordica cu planul ecuatorului
pamantesc. Acesti sateliti au putut fi observati usor pe cer. Din ce parte
(punct cardinal) parea ca rasar acesti sateliti, daca lansarea lor s-a facut in
sensul de rotatie a Pamantului, ei avand o viteza de liniara de deplasare mult
mai mare decat viteza liniara a observatorilor de pe Pamant?
a) sud-sud-est
b)nord-nord-est
c) sud-sud-vest
d)nord-nord-vest
e)nu stiu
4. O galeata cu apa al carei fund este perforat cade liber in vid. Va curge
apa afara prin aceasta gaura in timpul caderii?
a)da
b)nu
c) Nici da, nici nu, pentru ca galeata cu apa pluteste in vid
d) Apa e mai usoara decat galeata, deci apa va urca, iar galeata
va cobora usor
e)nu stiu

2
5

5. Un corp cade liber. Dupa un interval de timp de la pornirea primului corp,

incepe sa cada liber, din acelasi punct, un al doilea corp. Ce fel de miscare
executa primul corp fata de al doilea?
a) miscare uniforma
b) miscare neregulata
c) miscare ondulatorie
d) miscare rectilinie
e)miscare de franare
6. Care este principiul folosit atunci cand se vantura boabele de pleava?
a) jetul de aer lateral care separa boabele de pleava
b) diferenta dintre vitezele de cadere ale boabelor si respectiv a plevei,
combinat cu efectul dat de jetul de aer lateral
c) diferenta dintre vitezele de cadere ale boabelor si respectiv a plevei
d) uscarea la soare a boabelor si aplicarea jetului lateral de aer
e)vantul ridica pleava care este usoara,lasand astfel boabele care se colecteaza
apoi
7. Care dintre bilele ce pleaca din A si aluneca fara frecare de-a lungul tijelor
orientate dupa coardele dispozitivului din
figura ajunge mai repede pe circumferinta
cercului (in punctele B, C, D, E, F, G)?
a) Bilele ce ajung in B sau G
b) Bilele ce ajung in F sau C
c) Bila ce ajunge in D
d) Bila ce ajunge in E
e) Toate bilele ajung in acelasi timp

26

1.Materia si fortele care actioneaza asupra ei pag 2

2.Astronomia in antichitate pag 12
3. Modul cel mai ieftin de a calatoripag 13
4. Noi viziuni asupra luminii..pag 16
5.Calea lactee..pag 19
6.Asteroizipag 22
8. Test de cultura generala.pag 25

Creat de:
// Amriuci Bogdan-Ionu //