Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ETIOPATOGENIE.
Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la barbati decat la
femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este de mult recunoscuta (raport 2.5-4-88 la 1, dupa diferiti autori).
Ereditatea
In etiologia bolii factorii genetici joaca un rol H.L.A.-B27 fiiind intalnit la 90-95% dintre
pacienti.S-a aratat ca incidenta bolii printre rudele celor cu spondilita anchilozanta este de
22.6 ori mai mare decat in loturile de referinta, iar intr-un studiu asemanator, se apreciaza
ca maladia ar fi de 30 de ori mai frecventa printre rudele consanguine al spondiliticilor. Sa mai remarcat cresterea frecventei bolii in familile ce prezinta o femeie bolnava de
spondilita anchilozanta.
Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au evidentiat, la 7% dintre
spondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi prezenta unui cromozom y de lungime
neobijnuita). Deasemenea sa evidentiat fragilitate si anomalii cromozomiale la mai multi
membrii ai unei familii consanguine cu o agregare neobijnuita a spondilozei anchilozante.
Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere de gena reavctiei
imunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o penetranta de 70% la barbati si 10%
la femei.
Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele imune din artrita
reumatoida); este doar un martor al terenului favorizant care se transmite genetic
dominant, in timp ce spondilita anchilozanta nu se transmite genetic. Evidentierea ei la
bolnavii cu durerilombosacrate in cadrul unui context clinic insuficient conturat poate
permite un diagnostic mai precoce al spondilitei anchilozante si instituirea unei terapi
adecvate.
Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al organismului purtatoare de
antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor factorietiologici sau ata de alte agresiuni, cel
mai adesea exogene implicate in etiologia spondilitei anchilozant, dar, cae, in absenta
terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare morbida.
Factori infectiosi
Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de mediu, respectiv
infectiilor. Initial s-a acordat importanta infectiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a
discutat implicarea Klebsellei Pneumoniae. Agentul infectios a fost identificat la 70%
dintre pacientii cu spondilita anchilozanta in perioada activa de boala si numai 20%
dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului infectios pe locul martor fiind de 16%.
Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un rol hotarator in
patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa maladiei net superiora la barbati s-ar
datora traectului diferit al limfaticelor prostatei si veziculelor seminale, care merg la
ganglionul presacrat, de unde limfa urca pe fata anterioara a coloanei vertabrale,
comunicand cu limfaticele sacrului si a articulatiilor vertebrale. Mai plauzibile fata de
alte ipoteze, aceasta ar putea
explica numai acele cazuri de spondilita anchilozanta la care intalnim infectia neisseriana
in antecedente. Ori, numarul cazurilor la care nu intalnim onococia, care sa fie precedat
de aparitia spondilitei anchilozante, este mult mai mare.
In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-sinovita postdizenterica
la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un caz.
Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre cele doua razboaie
mondiale, s-au descris unele oculo-uretro-sinovite concomitent sau urmand enteritelor
ndezinterice sau asociate cu uretrite negonococice.
Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in determinaea proceselor de
sacroileita bilaterala, cu evolutie ascendenta progresiva tip spondilta anchilozanta.
Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor cazurilor de
spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai degraba sustinuta de aspectul
clinico-evolutiv al bolii cu fenomenele insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie hipocroma,
astenie, subfebrilitate, pierdere in greutate), ca si modificarile anatomopatologice de tip
inflamator ale articulatiei afectate.
- osificari paravertebrale;
- artrite interapofizare;
- V.S.H.accelerata;
- evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros;
- apartenenta la grupul HLA-B27.
Examenul clinic
Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului trece pe primul plan in
cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul afectarii din punct de vedere functional
al segmentelor prinse de procesul inflamator cronic. Tot prin examenul clinic obtinem
informatii in cea ce priveste ritmul evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate de
examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea mijloacelor terapeutice
aplicate.
Examenul cluinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune:
- examenul clinic generap pe aparate si sisteme;
- examenul coloaneivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a articulatiilor umerilor,
soldului si articulatiile peruiferice;
- stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate, care trebuie mentinute si
tonificate cu ajutorul mijloacelor terapeutice si de profilaxie de care dispunem);
- inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de spondilita anchilozanta,
a datelor de bilant osteoarticular si muscular, atat pentru segmentele afectate, cat si pentru
cele libere, pentru a surprinde primele semne de extindere a bolii.
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si dinamica
osteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a pacientului (conditi de viata si
munca, activitate profesionala cu specificul ei, deprinderi etc.).
b).INVESTIGATII PARACLINICE:
Examenul Radiologic
In cazul suspectarii unei spondilite anchilozante, trebuie executat la nivelul coloanei si
articulatilor sacroiliace.
Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale articulatilor periferice
seamana foarte mult cu leziunile din artrita reumatoida dar evolutia lor difera: in
spondilita anchilozanta artritele sunt nondistructive si osifiante.
Examenul de laborator
Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.).
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100 mm/h. Nu exista
relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar accelarea ei arata, de cele mai multe ori,
o faza de activitate a bolii.
In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori semne de evolutie.
La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie hemoglobina.
Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre limitele normale.
Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta colibacilului la12.5%.
EVOLUTIA BOLII
- Zomeripac;
- Fenilbutazona;
- Oxifenilbutazona;
- Ibuprofen;
- Fenoprofen Ca;
- Pirprofen;
- Naproxen;
- Meclofenamat de Na;
- Acid nefenomic;
- Diclofenac;
- Felden.
In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza terapiei
medicamentoase,.
Alte droguri utilizate in conditi oarecum speciale in spondilita include glucocortizonii.
4TRATAMENT ORTOPEDIC:
Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformitati care se
instaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si balneo-fizoical corect aplicate.
Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul posturilor sau cand
durerile si contracturile musculare sunt mari si nu diminueaza sub tratament pot fi
indicate corsete rigide de gips. Pentru a forta corectarea cifozei dorsale,uneori se introduc
bucati de fetru intre corset si stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei coloanei
cervicale cat si proiectiei anterioare a capului se adaoga corsetului un support pentru
barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si extensia coloanei cervicale.
Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie.
Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se va face in functie de
starea clinica a bolnavului si de felul cum raspunde la tratamente, avand totdeauna in
vedere faptul ca anchiloza coloanei si a altor articulatii afectate in spondilita, este de dorit
sa se faca in pozitii fiziologice cu pastrarea axelor, functionale, de miscare.
5. TRATAMENT CHIRURGICAL:
Tratamentul chirurgical in spondilita anchilozanta este rezervat unor cazuri speciale
atunci cand afectarea articulatiilor periferice este de o agresivitate intensa sau cand
deformarile si anchilozele sunt atat de pronuntate, incat fac dificila sau imposibila
activitatea de autoservitre a bolnavului.
- Sinovectomia, de preferet timpurie;
- Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fixa si mare a coloanei in
flexie;
- Artrodeza unei articulati mari;
- Endoprotezele, daca indicatia pentru endoproteza se pune relativ usor in cazul
pacientilor de 60-70 ani, in cazul tinerilor nu se poate opta de la inceput pentru
endoproteza ca solutie definitiva.
a)Principiile si obiectivele tratamentului B.F.T.
Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece la 200 C -20
secunde.
Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia cu namol integral (cu
namol sapropelic sau cu namol de turba). Deoarece namolul are termoconductibilitate
mai mica decat apa, transferul de caldura spre tegument este mai lent. De acea, la baile de
namol se folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-470 C fata de 44-450 C in baile cu
apa.
Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (5-10 Kg./vana) la 37-390
C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana) sau apa sarata de Ghiol 37-390 C, 1520 minute.
Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel putin 420 C, cu care
se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in strat gros de 2-3 cm. Cu cat namolul
este mai vascos, se poate folosi la temperaturi mai mari, pana la 500 C.
Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa umeda rece pe
frunte, care protejeaza, crescand termoliza.
Baia de abur
In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 500 C sau putin peste.
Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in instalatii improvizate.
In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15 minute temperatura
centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-39.50 dupa 25-30 minute de baie.
Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune completa, baie de
imersiein cada sau bazin, dus general rece), pentru a reface tonusul vascularsi a indeparta
transpiratia.
Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de spondilita le pot fi
indicate: baia de lumina generala, sauna si baia de nisip.
Baia de lumina genera
Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe asupra tegumentelor a
razelor inflarosii si vizibile din spectrul electromagnetic.
Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-wati. Aerul din baia
de lumina se incalzeste la 60-800 C.
Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul este uscat. Dupa
20 de minute, in faza a doua a baii de lumina, termoliza nu mai este eficienta, transpiratia
stagneaza si curge, procedura se suporta greu. Se pune compresa umeda pe frunte,
termometrul sub limba. Procedura poate fi urmata de impachetare umeda completa 20-30
minute sau spalare completa la 220 C dus sau afuziune fulger. O baie generala de lumina
de 15 minute este o pregatire foarte buna pentru kinetoterapie. Ea poate preceda si unele
proceduri de electroterapie indicata in spondilita.
Sauna
Se executa intr-o camera cu pereti din lemn de pin. Temperatura aerului se ridica la 801000 C, dar umiditatea aerului este foarte mica.
Este bine suportata chiar de cei cu infarct in antecedente. In timpul procedurii se poate
arunca peste piatra incinsa 1-2 litri de apa, care se evapora instantaneu, si da senzatia
unui jet de caldura pe piele. Se poate face si flagerare cu nuiele foarte elastice, care
10
11
12
13
14
15
16