Romantismu

l
Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si
inceputul secolului al XIX-Iea, cu influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie
politica etc.
Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa.
Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice si in muzica, s-a
ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa iasa din
conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a
originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie. Altfel spus,
romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a identificat
directiile si trasaturile acestui curent cultural in "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827), un adevarat
program-manifest.
Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo,
Lamartine, Vigny, Musset (Franta) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Angiia)
Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia).
Literatura romantica si-a gasit sursele ideatice si de expresie in operele sociologice sau filozofice ale lui
J.J.Rousseau, Kant, Shelling, iar romantismul tarziu a fost dominat de infiuenta ideilor metafizice ale lu
Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard si altii.
In literatura romana Romantismul a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism
spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore
Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuti si sub numele de pasoptisti.
Romantismul romanesc reprezinta un prim moment de sincronizare a literaturii romane cu literatura
europeana, manifestandu-se intr-o diversitate de registre estetice.Programul romantismului
romanesc(M.Koogalniceanu,,Introductie-Dacia literara,1840)pledeaza pentru creareaunei literaturi cu
specific national ,inspirata din istoria nationala ,folclorul romanesc,frumusetea naturii Tarilor
Romane.Etapele romantismului romanesc sunt:
Romantismul pasoptist(1830-1866)este ,,vizioner si apocaliptic cu Heliade , mesianic si exaltat cu
literatura de exil a pasoptismului , epic si solar cu Alecsandri, declamator si gotic cu
Bolinteanu,dezamagit si fantastic cu pasoptistii , titanic si sarcastic cu element de specialitate si elanul
patriotic,aspiratia spre independentasi unitate nationala, este reprezentat si de Gr.Alexandrescu
,C.Negruzzi , M.Kogalniceanu, A.Russo,etc.
Romantismul eminescian reprezinta etapa de plenitudine a curentului pe care,,Eminescu ik va face
satransmita fiorul realitatilor impalpabile si al luminilor inecate dinlauntrul nostru , muzica leganatoare
sautumultoasa a peisajului ,mitul originulor, si rostogolirea civilizatiilor , spectacolul orologeriei cosmice si
al dezagregarii universale , convocand astfel Subconstientul ,Natura ,Istoria ,
Transcendentul,Absurdul,personajele marii literaturi din toate timpurile(Paul Cornea)
Romantismul posteminescian coexista cu realismul , samanatorismul ,simbolismul(sf.sec alXIXlea si
primele decenii ale sec.XX) si se manifesta,frecvent , ca epigonism eminescian.Reprezentati notabili sunt
G,Cosbuc , O.Goga , Al.Vlahuta , B.St Delavrancea , Al.Macedonski.

Caracteristicile romantismului

 Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul,
feericul, precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic,
nuvela istorica;
Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea;
Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus
realitatii contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a
specificului nations (culoarea locala);
Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural
nocturn;
Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor in pasteluri si prin reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii,
Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii
inflacarate, a fanteziei debordante;
Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum
si portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele
romantice nu sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente;
Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a
spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti;
Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor,
a regionalismelor, specifice oralitatii;
Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in
structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor
exprimate;
Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se
manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.
Teme romantice
- istoria medievala (idealul cavaleresc)
- folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul
- trecutul istoric (Evul Mediu)
- natura locala sau spatiile exotice
- exceptionalul (situatii, personaje)
- timpul (evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice)
- atmosfera nocturna
- antiteza trecut-prezent
Stilul romantic:
- este metaforic
- sustine fuziunea genurilor si a speciilor
- promoveaza largirea si imbogatirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular,
arhaic etc.
- cultiva grotescul, uratul, ironia