VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA

Iubiti credinciosi,
Cu ct ptrundem n Sfintele Scripturi mai adnc prin teologie si prin tlcuire, cu
att ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfnt si ntelegem mai mult
cuprinsul lor.
Mntuitorul spune: Cercetati Scripturile, cci ele mrturisesc pentru Mine. Deci
stim din gura lui Hristos c Sfintele Scripturi sunt mrturii ale lui Dumnezeu.
Proorocul David zice: n calea mrturii-lor Tale, Doamne, m-am desftat ca de
toat bogtia. Mare adevr este n aceste cuvinte. Cine alearg pe calea mrturiilor
sau pe calea dumnezeiestilor Scrip-turi si pe calea ntelesurilor duhovnicesti din ele,
pururea se veseleste de nltimea tainelor care se afl n ele.
Duhul Sfnt fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaz, zicnd: Fericiti cei ce
cearc mrturiile Lui, cu toat inima l vor cuta pe Dnsul (Ps. 118, 2). Duhul
Sfnt nsusi fericeste pe omul care cearc mrturiile Lui, adic cearc cu deamnuntul ntelesul duhovnicesc al Sfintelor si dumnezeiestilor Scripturi. Pentru
care pricin caut omul cu toat inima pe Dumnezeu n calea Scripturilor? Pentru
ntelegerea celor ce citeste. Cci, rugndu-se la Dumnezeu s-i deschid ochii
mintii, ntelege taine mari si negrite, att ct este cu putint omului a ntelege, si
atunci alearg cu toat puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu.
Dumnezeiasca Evanghelie de astzi ncepe asa: n vremea aceea, a venit Iisus
Hristos n latura Gadarenilor si i-au iesit nainte doi ndrciti foarte cumpliti, care
locuiau n morminte.
ndrcitii nu puteau sta n case, ci se ascundeau n criptele din morminte. Deci doi
din acesti ndrciti au iesit naintea Mntuitorului, si Sfnta Scriptur spune c erau
foarte cumpliti, nct din cauza lor nimeni nu putea s treac pe calea aceea, cci
toti se speriau de ei si fugeau din calea lor.
Si ce-au fcut ndrcitii acestia, mai bine-zis diavolii din ei, cnd au vzut pe Iisus
Hristos, Dumnezeul nostru si Mntuitorul lumii? Au nceput a striga foarte tare
ctre Dnsul: Ce este nou si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preanalt? Adic:
"Ce ai cu noi? Noi nu Ti-am fcut Tie nimic. Noi i chinuim numai pe oamenii
acestia, care sunt dati nou tot de puterea Ta si pe care i avem n stpnire si n
care locuim noi". Dar apoi, temndu-se de puterea Mntuitorului, au zis: Ai venit s
ne muncesti pe noi mai nainte de vreme?
Auzi ce spun diavolii? Din aceast pericop evanghelic nvtm trei lucruri mari:
- nti, c si diavolii au credint si cunostint;

- al doilea, c ei nu fac nimic fr voia lui Dumnezeu; si

- al treilea, se tem foarte tare de puterea dumnezeiasc, ca s nu-i alunge n gheena
mai nainte de judecata viitoare, c muncile iadului sunt foarte grele.
Deci nu toti diavolii se afl desvrsit la munc pentru cderea lor, asa cum nici
pctosii nu se afl definitiv n iad, cum spun dumnezeiestii Printi. De aceea
ziceau diavolii acestia: De ce ai venit s ne muncesti nainte de vreme? Adic: "NuTi ajunge c ai s ne muncesti desvrsit ncepnd din ziua Judectii? Ai venit s ne
muncesti pe noi nainte de judecat?" Cci multi din ei au rmas n vzduh, cum
zice marele Apostol Pavel ctre efeseni: domnii puterii vzduhului; duhurile ruttii
rspndite n aer, sau cum zice marele prooroc David: Multi sunt cei ce se lupt cu
noi de la nltime.
Asa si diavolii slsluiti n cei doi oameni, nc nu erau n gheen, ci erau din cei
din vzduh. Ei intraser n acesti doi ndrciti si se temeau ca nu cumva Hristos s-i
scoat din oameni si s-i trimit n gheena, unde se munceau alti conductori de-ai
lor, care intraser de la nceput acolo.
Dar dumnezeiescul Evanghelist Luca mai spune ceva n Evanghelia sa; zice c
Hristos a ntrebat pe diavoli: Cum v este numele? Cci si diavolii au nume. Si au
rspuns ei din cei ndrciti: Legheon ne este numele. Adic: "Eu nu sunt numai
unul, ci suntem 6000 de diavoli" (Legheon sau legiune. Legiunea roman avea
6000 de ostasi). Dar cu toate c erau asa de multi, se rugau lui Hristos s nu-i
trimit n gheen.
Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit s fie att de multi ntr-un om? Are
foarte mult putere, cci spune Iov: Adncul fierbe ca o cldare naintea lui si cine
va descoperi pieptul armurii lui? Si proorocul Iezechiel, vorbind de mpratul
Tirului si al Sidonului, zice despre cderea satanei: Erai un heruvim ocrotitor si te
plimbai n mijlocul cetelor celor scnteietoare din cer si toate flautele si muzicile
cerului te ludau pe tine. Si frumusetile tale te-au nselat pe tine, adic te-au vopsit
cu carbinetul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu
celelalte pietre scumpe.
Auzi cum era satana nainte de cdere? Era un heruvim ocrotitor, nfrumusetat cu
mare podoab, sau cum mai zice Isaia, era luceafrul care rsare dimi-neata din
ceruri. Cci zice: Cum ai czut din fala ta, stea de dimineat? Vezi cine era si ct
putere avea? Dar aceast putere o au numai cnd si ct le ngduie Dumnezeu. Stiti
de ce? Pentru c "puterea drceasc - cum spune Sfntul Grigorie Cuvnttorul de
Dumnezeu - este ngrdit de puterea dumnezeirii".
Frnele puterii satanei sunt n mna lui Dumnezeu. El este cinele lui Dumnezeu si
nu poate s fac nimic fr porunc. Ati vzut la Iov cum satana a cerut voie s-l
ispiteasc, si cnd i-a dat voie, a adus ispite, pogornd si foc din cer, si ntr-un ceas

a pierdut cele 7000 de oi, 3000 de cmile, 500 de perechi de boi, 500 de asine si
casele le-a drmat printr-un cutremur. Ai vzut ce poate el? Dar numai cnd i d
voie Dumnezeu.
Deci, cum v-am spus, toat puterea drceasc este ngrdit de puterea dumnezeirii
si el nu poate face nimic pn nu i d voie Dumnezeu.
Si ce-au zis acesti diavoli? "Acesta Care este de fat este Fiul lui Dumnezeu Cel
Preanalt". Credeau aceasta diavolii si mrturiseau: Stimu-te pe Tine cine esti; esti
Fiul lui Dumnezeu Celui Preanalt.
Auzi mrturisirea diavoleasc? Vezi credinta diavolilor? Dar oare credinta aceasta a
diavolilor este mntuitoare? Nu, nicidecum. Sfntul Apostol Iacov ne nvat: si
diavolii cred n Dumnezeu si se cutremur.
De ce se cutremur diavolii? Erau 6000 n fata lui Iisus si tremurau ca varga si se
rugau s nu-i trimit n gheen mai nainte de vreme. Ce le folosea lor credinta,
dac n-au zis: "Iart-ne, Doamne! Ne pocim! Ne vom face slugile Tale!" N-au zis.
Ci se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucrtoare si
mntuitoare!
Cnd credinta este numai cunosctoare, nu mntuieste pe nimeni. Adic, dac cred
eu c este Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu att nu m mntuiesc. Cci zice
Sfntul Apostol Iacov: Tu crezi c unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si diavolii
cred si se cutremur. Ce folos au de credinta lor? Este o credint cunosctoare si
iscoditoare, care nu foloseste nimnui. Ea nu mntuieste nici pe diavoli, nici pe
oameni.
Dar este o alt credint, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care?
Credinta cea lucrtoare care se lucreaz prin dragoste. Cel ce o are, pseste de la
credint la fapte. Se smereste, ascult, miluieste, iart, posteste, privegheaz, duce
viat curat, cu sfintenie, iart pe toti cei ce l-au suprat si, cu darul lui Dumnezeu,
totdeauna este milostiv, precum si Tatl nostru milostiv este. Aceasta este credinta
lucrtoare sau credinta care se lucreaz prin dragoste.
Deci tineti minte c si diavolii au credint, dar numai credint cunosctoare, si vai
de noi pctosii dac ne vom asemna cu ei, dac numai vom crede c este
Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va mplini cu noi cuvntul care
zice: Multi vor zice Mie n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am
vindecat? Nu n numele Tu am propovduit? Si voi zice ctre ei: Duceti-v de la
Mine, blestematilor, n focul cel vesnic! Nu v cunosc pe voi. Dar de ce? "M-ati
cunoscut ca Dumnezeu si ati fcut chiar minuni n numele Meu, dar n-ati lucrat
poruncile Mele. Nu v cunosc pe voi!" Asa, fratilor, s nu ne asemnm diavolilor,
care nu mplinesc poruncile lui Dumnezeu.

Dar s vedem ce spune Evanghelia mai departe. Zice c acolo lng lac pstea o
turm mare de porci. Si s-au rugat diavolii: Doamne, dac ne scoti pe noi din acesti
doi oameni, d-ne voie s ne ducem n turma aceea de porci. Adic: "Doamne, dac
ne scoti din zidirea fcut dup chipul si asemnarea Ta, din oamenii acestia care
pot s fie biserica Ta, nu-ti cerem s ne ducem n alt om, ci d-ne voie s ne ducem
n aceste dobitoace, care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind
chipul patimilor trupesti, la care noi i nvtm pe oameni".
Si a ascultat Hristos rugciunea diavolilor si a zis: Mergeti! Si ndat ce le-a dat
voie, au intrat diavolii n porci si s-a aruncat turma n mare si s-a necat. Si erau ca
la 2000 de porci.
Oare de ce a ascultat Mntuitorul rugciunea diavolilor? A ascultat-o fiindc
rnduia prin diavoli o pedeaps celor ce aveau porci. Pentru c porcul este un
animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum este un om pctos, care se
tvleste n mocirla frdelegilor, a lcomiei, a betiei si a curviei. Si de aceea le-a
dat voie, pentru a arta simbolul omului n care locuiesc diavolii, cci ei se
odihnesc pururea n oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari.
Diavolii, temndu-se de munca din gheena, si-au zis: "O fi mai ru n porci si n
mare si oriunde ne-am duce dect n om, dar e mai bine dect n gheena".
Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus putin mai sus, dar aici vom deslusi
mai pe larg acest lucru. Ati citit n psalmul 74 cuvntul: Paharul este n mna
Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestectur . Oare ce s fie aceasta?
Paharul mniei si a iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de
amestectur.
Iat ce vrea s nsemne aceasta, dup mrturia Sfntului Andrei al Cezareei, care a
dat cea mai nalt tlcuire la Apocalips, el punnd cuvntul acesta n legtur cu
muncile cele de dup judecat.
Paharul cu vin neamestecat si totodat plin de amestectur este focul iutimii
mniei Domnului n veacul de acum, cnd vine asupra noastr, a tuturor popoarelor
pmntului, amestecat cu mil. Pn la sfrsitul lumii vor veni multe rni peste
popoarele lumii: robie, rzboaie, foamete, secet, boli, holer, cium, tulburri; dar
toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.
Pn n ziua judectii, focul mniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mil.
Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste; ne-a mbolnvit, dar poate s ne ridice din
boal, dac ne rugm. Vine peste noi secet, dar, dac ne rugm, o deprteaz.
Deci, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: "Precum noptile urmeaz zilelor si
zilele urmeaz noptilor, asa si n veacul de acum, bucuriile urmeaz scrbelor si
scrbele vin iarsi dup bucurii". Dup bucurii vin necazurile si dup necazuri
iarsi bucurii. Nu se judec Dumnezeu acum deplin cu noi.

Dar cnd va veni paharul iutimii mniei Domnului neamestecat? n ziua judectii.
Iat ce spune dumnezeiescul Andrei pentru ziua judectii: "Iutimea mniei
Domnului va veni peste diavoli si peste toti oamenii care au fcut voia lor, fr de
mil si fr de crutare". Si totusi zice c va fi plin de amestectur. Ce vrea s zic?
Atunci nu va mai fi amestecat paharul mniei Domnului cu mil.
Dar amestectura de care vorbeste, nseamn multimea si felurimea muncilor.
Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va munci curvarul si tlharul la fel cu cel
ce a jurat strmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi
vesnice, dar nu deopotriv la toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dup cum
fericirile raiului sunt iarsi felurite. Cci zice Hristos: S nu se tulbure inima
voastr, n casa Tatlui Meu sunt multe lcasuri. Eu m duc s v pregtesc vou
loc.
Dup cum n rai sunt multe lcasuri, asa si n iad sunt multe feluri si neasemnate
chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie.
Fratii mei, de aceea ziceau diavolii: "Nu ne trimite, nu ne munci n gheen nainte
de vreme; suntem noi munciti destul, am czut din darul Tu, am fost ngeri, eram
fiinte usoare, luminoase, curate, neprihnite; ne ndulceam de slava Ta n ceruri,
pururea vedeam fata Sfintei Treimi, ct era cu putint nou, ntelegeam teologia
adnc despre Tine. Apoi ne-ai aruncat jos din cer si stm prin vzduh; ne-am bgat
printre dobitoace, prin oameni, stm n locuri spurcate, stm n pduri, n pustii, n
lacuri. Ne rugm, las-ne aici, c este destul munc, fat de dregtoria, de cinstea
noastr cea dinti! Nu ne trimite nainte de vreme n gheen!"
Iat ct se tem diavolii de gheen! Cu att mai mult ar trebui s ne temem noi si s
nu mai facem voia lor. De gheen se tem diavolii foarte tare, cci este locul pe carel vor mosteni de la judecat pentru vesnicie si ei si toti care vor face voia lor. Atunci
paharul iutimii mniei Domnului va veni neamestecat cu mila.
Dar s trecem mai departe, la celelalte nvtturi din Sfnta Evanghelie. Si s-au
aruncat diavolii cu turma de porci n mare, iar pstorii ei vznd aceasta, au fugit cu
spaim n cetatea Gadara. Ati vzut? S-au dus cu spaim si cu strigt mare:
"Oameni buni, iesiti s vedeti! A venit un prooroc, a vindecat doi ndrciti de care
nu se putea apropia nimeni. A scos diavolii din ei si i-a trimis n porci! Dar iat ce
au ptit porcii nostri; s-au necat toti n Marea Galileii".
S-au necat n lacul Ghenizaret 2000 de porci. Spaim mare, cci era averea acelei
cetti. Dar dreptatea lui Dumnezeu a ngduit paguba pe care au suferit-o stpnii
porcilor si fiindc n cetatea gherghesenilor locuiau alturi de pgni si evrei, care,
desi nu aveau aceeasi credint cu pgnii cu care triau mpreun, nu numai c
hrneau porcii pentru negotul lor, dar si mncau din crnurile lor, clcnd prin
aceasta legea lui Moise. Si ce spune dumneze-iasca Evanghelie? Au iesit toti

locuitorii cettii, cu mic cu mare, de la btrn si pn la copil, cci i cuprinsese

spaima. Toti se ntrebau: "Cum a venit un vnt, a luat porcii si i-a dus n mare si am
rmas fr ei? Ce putere are acest prooroc, care a scos diavolii cu cuvntul si a
aruncat porcii n mare?"
Dar frica lor a fost o fric binecuvntat? Fratilor, frica Domnului cea curat, zice
psalmistul, rmne n veacul veacului. Dar este si o fric rea, o fric ptimas. Cci
zice proorocul: Acolo s-au temut de fric, unde nu era fric. Aceasta este o fric rea,
care ntunec mintea, pe aceasta o aveau gadarenii. Dac era cealalt fric, frica
curat a Domnului, ei, cnd ar fi vzut minunea aceasta, ar fi czut cu totii la
picioarele lui Hristos si ar fi spus: "Iart-ne, Doamne! Mntuieste-ne, Doamne!
Credem n Tine!" Dar ce-au fcut gadarenii? I-au spus lui Hristos: Du-Te din
locurile noastre, du-Te de aici! cci i-a cuprins frica. Aceasta este rsplata,
multumirea gadarenilor, c le-a vindecat ndrcitii si le-a artat puterea Sa n
minunea svrsit acolo. Aceasta este o fric rea, adus de diavoli.
Heruvimii si serafimii se cutremur n fata Domnului, dar cu frica cea curat. Fric
- zice Isaia proorocul - au serafimii dimprejurul tronului, din care fiecare are sase
aripi si cu dou si acoper fetele, cu dou picioarele si cu dou zboar si umplu
vzduhul, strignd cu glas mare: Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot, plin este cerul
si pmntul de slava Lui.
Aceasta este frica cea bun, care rmne n veacul veacului si peste ngeri si peste
heruvimi si peste serafimi, pe care ne-o d Dumnezeu si nou. Este frica prin care
omul, desi se teme de Dumnezeu, l si iubeste. La gadareni n-a fost aceast fric, ci
o fric ptimas, cci au zis: "Acest Hristos, Care a avut putere s trimit porcii n
mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi
si rnduieli si ne va pedepsi pentru pcatele noastre. Mai bine s-i spunem s plece
de aici. S nu ne mai pricinuiasc cine stie ce pagube cu minunile, asa cum ne-a
pricinuit pn acum". Era fric rea, fric ptimas. Numai o fric este
binecuvntat: frica de Dumnezeu, care ne aduce la picioarele Lui, ca s ne rugm
Lui.
Frica prin care ne temem s nu ne pgubim n avere, s nu ptimim ceva ru n
lumea aceasta, este fric de la diavol. Aceast fric au avut-o gadarenii. De aceea
L-au rugat pe Hristos s-i prseasc. Si Mntuitorul, blnd si preabun, vznd
mpietrirea, necredinta, nemultumirea si rutatea lor, S-a suit n corabie si S-a dus
n cetatea Sa.
Din aceast Evanghelie noi am putea trage mii de nvtturi, din fiecare cuvnt, si
am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem s ne lungim prea mult, ci
trebuie s scurtm cuvntul.
S tineti minte. Evanghelia de astzi este nvt-tur pentru oamenii nemultumitori.
Vai de omul acela care, atunci cnd Dumnezeu i face un bine, l uit pe

Dumnezeu!
Se afl un om n rzboi pe front; cad proiectilele n stnga si n dreapta lui; cad
obuzele, trag mitralierele, se bombardeaz, nu se vede de fum si de flcri. Si omul
nostru zice: "Doamne, dac m scoti de aici, clugr m fac! Doamne, dac m
scoti de aici, toat averea mea o dau sracilor! Doamne, dac voi scpa, nu mai
fumez, nu mai triesc cu femeia altuia...". Face mii de fgduinte lui Dumnezeu
cnd este n primejdie si necaz.
Dar cnd a venit acas, uit tot. Si n loc s-i multumeasc lui Dumnezeu c l-a
izbvit, se face ca o aspid surd care-si astup urechile de la orice ndemn bun.
Altul vrea s fac o cas si cnd o porneste spune: "Doamne, ajut-m s pot scoate
autorizatie de la conducere, s capt lemn, s pot cpta piatr, s cstig un ban, s
gsesc de lucru! Ajut-mi, Doamne, s fac casa!" Si cnd a terminat-o, n loc s
aduc multumire lui Dumnezeu, uit. Se pune pe but. Intr ntr-nsa beat si njur.
Aceasta este multumirea lui fat de Dumnezeu, Care l-a ajutat s-si fac cas. Uit
c i-a dat mijloace si putere s o ridice.
Altul vrea s-si mrite sau s-si nsoare copiii. Altul, s reuseasc la examen; altul
la operatie; altul s scape de judecat si face fgduinte mari: "Am s fac, Doamne,
asa, dac m vei scoate la liman!" Dar, dup ce l-a scos, a uitat tot.
Bine a zis Sfntul Isihie Sinaitul: "Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge
lucrarea cea bun din minte". Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitm. El nea dat viat, minte, sntate, ochi, lumin, cldur, ap, ploi la vreme, hran, poame
cu tot felul de dulceti, livezi, vite, psri. Tot ce avem este de la El, cum zice
apostolul: Toate de la El si prin El si ntru El sunt. Si iarsi: Ce ai, omule, ce n-ai
luat? Ce ai, omule? Ai minte, ntelepciune, pricepere, libertate. Si ce ai ce n-ai luat
de la Dumnezeu? Si dac le-ai luat, de ce te mndresti ca si cum ar fi ale tale
proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si ntru El. Cci zice apostolul: ntru El si prin
El ne miscm.
Deci, dac toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si ntru El, ce mai este al nostru?
Si voi - zice - sunteti ai Lui si rscumprati cu sngele Lui. Si ct ar trebui s-L
iubim pe Dumnezeu! Ct nemrginire si netrmurire de dragoste are Sfnta
Treime! Iar Tatl ne cere n porunca ntia: S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu
din toat inima ta, din tot cugetul si din toat puterea ta; din inima noastr, adic
din suflet; din cugetare, cu mintea; si din vrtute, adic cu trupul, cu toat fiinta.
Dar de ce? Pentru c fiinta noastr nu se poate desprti de Dumnezeu, nici nu poate
creste, nici nu poate s se miste fr El. Si dac attea daruri avem de la Dumnezeu
si attea buntti, trebuie s-I multumim pururea si s umplem gura noastr de
multumire.

Azi dimineat o femeie a pltit dou pomelnice pentru vii si zice: "Multumim
Preasfntului Dumnezeu pentru binefacerile Lui c ne-a ajutat nou". Sunt si
suflete recunosctoare. Stiti ce a fcut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca
s-i fac si mai bine. Cci asa zice Sfntul Isaac Sirul: "Dac i multumesti lui
Dumnezeu pentru putin, l misti s-ti fac si mai mare bine". El zice asa: "Dac tu,
omule, mi multumesti pentru putin, pe urm Eu am s-ti fac si mai mare bine si n
veacul de acum si n cel viitor". Deci fericit si de trei ori fericit este crestinul care
multumeste lui Dumnezeu n toat vremea pentru binefacerile Lui.
Asa, Abel, la nceputul facerii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfe de
multumire lui Dumnezeu. Asa, Noe, dup potop a adus jertf de multumire c a
scpat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptur c a cutat Dumnezeu
spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui si le-a mirosit ntru miros de bun
mireasm. De ce? Pentru c si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a
adus c i-a dat Dumnezeu oi, cellalt c l-a scpat Dumnezeu de potop.
Avraam a adus si el de trei ori jertf de multumire si a fcut trei jertfelnice; unul la
stejarul cel nalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea n pmntul Hebronului,
pentru c l-a binecuvntat Dumnezeu si i-a spus: Avraame, Avraame, voi nmulti
smnta ta ca stelele cerului. Si i-a adus jertf de multumire, ba l-ar fi adus la urm
si pe Isaac, fiul su, drept jertf, cea mai nalt jertf pe care ar fi putut s o aduc,
multumind lui Dumnezeu. El n-ar fi crutat nici pe unicul nscut fiu al su, pe care la cstigat de la Dumnezeu la btrnete.
Isaac a adus si el jertf de multumire si Dumnezeu i-a nnoit fgduinta pe care i-o
fcuse tatlui su si a zis: Pentru Avraam, robul Meu, voi nmulti smnta ta. Iacov
de asemenea a adus jertf lui Dumnezeu n Sichem si a nltat stlp si jertfelnic,
pentru c l-a scpat Dumnezeu din mna lui Isav, fratele su si s-a ntors de la
Laban, cel lacom de bani. Si spunea: Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne,
si acum m ntorc cu dou tabere.
A adus jertf de multumire si Moise, cnd se btea cu Amalic si l-a biruit n pustie.
A adus jertf de multumire Isus al lui Navi, cnd a cucerit cetatea Ierihonului unde
erau adunati cei sapte mprati. A adus jertf de multumire Samuil, cnd i-a ajutat
Dumnezeu s fac pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului n Armatem.
Si nu ne ajunge vremea s spunem cti au adus jertf de multumire lui Dumnezeu.
Auziti pe Aposto-lul Pavel care spune: Nencetat v rugati, ntru toate multumiti.
Deci, fratii mei, s v rmn n inimi scris din Sfnta Evanghelie de astzi:
Totdeauna cnd ti ajut Dumnezeu s faci un gard, o fntn, un grajd, o cas, o
punte, s mriti o fat, s nsori un biat, s iei un examen, s-ti reuseasc o
operatie, s-I aduci lui Dumnezeu jertf de multumire si s-I multumesti din toat
inima, cci prin aceasta l pleci pe Dumnezeu s-ti fac mai mare bine n viitor.

Iar dac nu-I veti aduce multumire si dac veti uita binefacerile Lui, veti fi
asemenea gadarenilor de astzi, care au gonit pe Mntuitorul din cetatea lor, ca si
cum ati zice: "N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem s-Ti multumim Tie
pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem s primim binefacerile Tale!"
S nu fie!...
Dumnezeu si Preacurata Lui Maic si toti sfintii s ne ajute tuturor s-I multumim
pururea lui Dumne-zeu din toat inima pentru binefacerile Lui! Amin.