Sunteți pe pagina 1din 96

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE MATEMATIC I INFORMATIC


PROGRAM DE STUDIU: INFORMATIC ID ANUL II

Prof. univ. dr. Marin Marin

ECUAII DIFERENIALE
I
SISTEME DINAMICE

Braov 2012-2013

Introducere ............................................................................................................................ 4
Test De Prerechizite ............................................................................................................ 7
Modulul 1. ............................................................................................................................. 9
Ecuaii difereniale ordinare ................................................................................................... 9
Unitatea de nvare M1.U1.............................................................................................. 10
Ecuaii difereniale de ordinul I........................................................................................ 10
M1.U1.1. Ecuaii difereniale cu variabile separabile...................................................... 10
M1.U1.2. Ecuaii omogene si reductibile la omogene....................................................... 13
M1.U1.3. Ecuaii reductibile la ecuaii omogene.............................................................. 14
M1.U1.4. Ecuaii cu diferenial totala exacta ................................................................. 16
Test de autoevaluare a cunotinelor ............................................................................... 20
Unitatea de nvare M1.U2. ................................................................................................ 21
Ecuaii difereniale liniare si reductibile la ecuaii difereniale liniare................................... 21
M1.U2.1. Ecuaii difereniale liniare de ordinul I ............................................................ 21
M1.U2.2. Ecuaii difereniale reductibile la ecuaii liniare.............................................. 24
M1.U2.2.1. Ecuaii Bernoulli ............................................................................................ 24
M1.U2.2.2. Ecuaii Riccati ................................................................................................ 25
Test de autoevaluare a cunotinelor ............................................................................... 27
Unitatea de nvare M1.U3. ................................................................................................ 28
Ecuaii difereniale cu parametru.......................................................................................... 28
M1.U3.1. Ecuaii difereniale cu parametru .................................................................... 28
M1.U3.2. Ecuaia Lagrange. ............................................................................................. 29
M1.U3.3. Ecuaia Clairaut ................................................................................................ 30
M1.U3.4. Teorema lui Picard............................................................................................ 32
Test de autoevaluare a cunotinelor ............................................................................... 34
Unitatea de nvare M1.U4. ................................................................................................ 36
Ecuaii difereniale de ordin superior ................................................................................... 36
M1.U4.1. Ecuaii difereniale liniare de ordinul n ........................................................... 37
M1.U4.3. Ecuaii difereniale de ordin superior cu coeficieni constani ........................ 43
M1.U4.4. Ecuaii difereniale de ordinul n neomogene................................................... 46
M1.U4.5. Ecuaii difereniale de tip Euler........................................................................ 49
Test de autoevaluare a cunotinelor ............................................................................... 50
Tema de control 1.............................................................................................................. 50
Modulul 2........................................................................................................................... 51
Sisteme dinamice (Sisteme de ecuaii difereniale)............................................................... 51
Unitatea de nvare M2.U1. ................................................................................................ 52
Sisteme dinamice liniare ...................................................................................................... 52
M2.U1.1. Sisteme de ecuaii difereniale liniare............................................................... 52
M2.U1.2. Metode de rezolvare a sistemelor liniare de ecuaii difereniale ..................... 54
Unitatea de nvare M2.U2. ................................................................................................ 57
Sisteme dinamice cu coeficieni constani ............................................................................ 57
M2.U2.1. Soluia particulara pentru sisteme cu coeficieni constani ............................ 57
M2.U2.2. Metoda sugestiva pentru soluia particulara a sistemului neomogen ............ 57
Unitatea de nvare M2.U3. ................................................................................................ 59
Sisteme dinamice autonome si sisteme dinamice simetrice................................................... 59
M2.U3.1. Sisteme autonome de ecuaii difereniale ......................................................... 60
M2.U3.2. Sisteme difereniale simetrice .......................................................................... 62
Modulul 3. ........................................................................................................................... 66
Ecuaii difereniale cu derivate pariale de ordinul I ............................................................. 66
Unitatea de nvare M3.U1. ................................................................................................ 66
2

Ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale de ordinul I................................................... 66


M3.U1.1. Ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale de ordinul I ........................... 67
M3.U1.2. Problema Cauchy ............................................................................................. 70
Unitatea de nvare M3.U2. ................................................................................................ 72
Ecuaii difereniale cvasi-liniare cu derivate pariale de ordinul I ......................................... 72
M3.U2.1. Ecuaii de ordinul I cvasiliniare........................................................................ 72
M3.U2.2. Problema Cauchy .............................................................................................. 74
Unitatea de nvare M3.U3. ................................................................................................ 76
Ecuaii neliniare difereniale cu derivate pariale de ordinul I ............................................... 76
M3.U3.1 Ecuaii de ordinul I neliniare............................................................................. 77
M3.U3.2. Soluii particulare pentru ecuaii neliniare ...................................................... 78
Modulul 4. ........................................................................................................................... 81
Unitatea de nvare M4.U1. Stabilitate................................................................................ 81
M4.U1.1. Tipuri de stabilitate........................................................................................... 82
M4.U1.2. Stabilitatea soluiilor ......................................................................................... 85
M4.U1.3. Noiuni de Stabilitatea in sens Liapunov......................................................... 86
Tema de control 2.............................................................................................................. 90
Bibliografie ........................................................................................................................ 96

Introducere
Este greu de gsit un fenomen care sa nu poat fi modelat cu ajutorul unei ecuaii
difereniale, respectiv un sistem de ecuaii difereniale (sistem dinamic).
De asemenea, orice optimizare, care este principala raiune de existenta a
informaticianului, este intrinsec legata de o ecuaie difereniala.
Disciplina Ecuaii difereniale este una dintre cele mai vechi si mai ample ramuri ale
matematicii. Terminologia, metodele si tehnicile de lucru pentru demonstraii de rezultate
teoretice precum si pentru rezolvarea efectiva a ecuaiilor difereniale, se bazeaz pe elemente
la vrf din alte ramuri ale matematicii, precum Analiza matematica clasica, Topologie,
Geometrie difereniala, Mecanica, etc.
Abordarea ecuaiilor difereniale este uneori ngreunata mai ales de faptul ca sunt
necesare noiuni si rezultate de la frontiera disciplinelor enumerate.
Aproape ca nu exista fenomen in fizica, mecanica, in tehnica in general si, si mai
general, in orice domeniu al tiinelor naturii, care sa nu poat fi modelat printr-o ecuaie
difereniala.
Simplificat spus, o ecuaie difereniala este o ecuaie in care funcia necunoscuta apare
mcar sub o derivata. Deci, in ecuaia respectiva apare att funcia necunoscuta c a t si
derivata ei. Ordinul maxim de derivare sub care apare funcia necunoscuta este ordinul
ecuaiei. Astfel, vom spune ca avem o ecuaie difereniala de ordinul I, II, etc., dac in ecuaia
difereniala respectiva apare doar derivata nti a funciei necunoscute, derivata a doua, etc.
Dac funcia necunoscuta dintr-o ecuaie difereniala depinde de o singura variabila
independenta, spunem ca avem o ecuaie difereniala ordinara, iar dac funcia
necunoscuta depinde de mai multe variabile, spunem ca care avem o ecuaie difereniala cu
derivate pariale.
Dac intr-o ecuaie funcia necunoscuta apare sub o integrala, avem o ecuaie
integrala. In sfrit, dac funcia necunoscuta apare si sub o derivata si sub o integrala,
spunem ca avem o ecuaie integro-difereniala.
Acest curs este conceput special pentru studenii de la programul de studiu InformaticaID, anul II. Este o varianta mai accesibila si mai scurta a cursului similar dedicat studenilor
din anul II de la programele de studii de la cursurile de zi.
Din acest motiv invitam studenii de la ID care vor sa aprofundeze cunotinele legate de
ecuaii difereniale, respectiv sisteme dinamice, sa consulte notiele de curs si bibliografia
indicate studenilor din anul II de la zi.
Octombrie 2012

M. Marin

Pentru principalele tipuri de ecuaii sintetizate in introducere, indicam cteva exemple


elementare.
Exemple.
1) Ecuaie difereniala ordinara:
mx'' = F (t , x), x = x(t ), t [a, b];
2) Ecuaie difereniala cu derivate pariale:

P ( x, y )

u
u
+ Q ( x, y )
= R( x, y ) u = u ( x, y ), ( x, y ) R 2 ;
y
x

3) Ecuaie integrala:
t

x(t ) + k ( , x) x( )d = 0, t [0, a ], = parametru;


0

4) Ecuaie integr-o difereniala:


t

x(t ) + x& = k ( , x) x( )d , t [0, a ], , = parametri;


0

Obiectivele
cursului

Cursul intitulat Sisteme dinamice are ca obiectiv principal mbogirea


cunotinelor din sfera disciplinelor fundamentale ale studenilor Programului
de studii Informatica, forma de nvmnt ID.
n acest sens, la sfritul acestui curs, studenii vor stpni noiunile de baza
ale teoriei ecuaiilor difereniale, a principalelor probleme care se pun in
aceasta teorie. Dup parcurgerea cursului, vor identifica principalele tipuri de
ecuaii difereniale si vor stpni noiunile de baza privind sistemele de ecuaii
difereniale (mai scurt, sisteme dinamice).
In final, vor deprinde tehnici de rezolvare a ecuaiilor difereniale si a
sistemelor dinamice si vor recunoasc probleme concrete ce pot fi modelate cu
ajutorul ecuaiilor difereniale si a sistemelor dinamice.
In acest sens, la sfritul fiecrui paragraf este rezolvat cate un exemplu
concret de ecuaie difereniala, respectiv, sistem dinamic.

n acest sens, la sfritul acestui curs, studenii vor fi capabili s:


 opereze cu noiunile de baza ale teoriei ecuaiilor difereniale, a principalelor
probleme care se pun in aceasta teorie;
Competene  sa identifice principalele tipuri de ecuaii difereniale;
 sa aib noiuni privind sistemele de ecuaii difereniale (mai scurt, sisteme
conferite
dinamice);
 sa identifice tehnici de rezolvare a ecuaiilor difereniale si a sistemelor
dinamice;
 sa recunoasc probleme concrete ce pot fi modelate cu ajutorul ecuaiilor
difereniale si a sistemelor dinamice.

Parcurgerea unitilor de nvare aferente acestui curs nu necesit existena


unor mijloace sau instrumente de lucru. Este suficient suportul de curs, pentru
rezultatele teoretice, precum si o culegere (indicata la bibliografie) pentru
Resurse si exemplificri concrete, dup modelul expus la sfritul fiecrui paragraf.
mijloace de
lucru

Structura
cursului

Cerine
preliminare

Evaluarea

Cursul Sisteme dinamice este structurat n patru module, astfel: primul modul
Ecuaii difereniale ordinare cuprinde cinci uniti de nvare. Modulul al
doilea cuprinde Sisteme dinamice, al treilea modul este dedicat Ecuaiilor
difereniale cu derivate pariale de ordinul I.
Ultimul modul cuprinde noiuni de Stabilitate, iar la final am inclus o serie de
Teme aplicative, adic exerciii aplicative concrete, pentru fiecare modul in
parte. Aplicaiile sunt rezolvate in ntregime
La rndul su, fiecare unitate de nvare cuprinde: obiective, aspecte teoretice
privind tematica unitii de nvare respective, exemple, teste de autoevaluare
precum i probleme propuse spre discuie i rezolvare.
La sfritul fiecrui modul sunt indicate dou teme de control. Rezolvarea
acestor dou teme de control este obligatorie. Acestea vor fi ncrcate de ctre
studeni pe platforma e-learning pn la odat prestabilit.
Disciplinele necesare a fi parcurse si promovate naintea disciplinei Sisteme
dinamice sunt: Analiza Matematica, Algebra liniara si abstracta, Geometria
analitica, Geometria curbelor si suprafeelor. Pe de alta parte, cursul de
Sisteme dinamice este indispensabil pentru disciplinele:
Ecuaiile fizicii matematice, Mecanica, Geometrie difereniala, Analiza
funcionala
La sfritul semestrului, fiecare student va primi o not, care va cuprinde: un
examen scris, ce va conine ntrebri teoretice din materia prezentat n cadrul
acestui material, examen ce va deine o pondere de 60% n nota final i notele
aferente celor dou teme de control, realizate pe parcursul semestrului, care
vor deine o pondere de 20% fiecare.

Spor la treaba !

Test De Prerechizite
1. S se scrie vectorul de pozi ie corespunztor punctului
2. S se calculeze produsul scalar i vectorial al vectorilor:

3. Scrie i n dreptul fiecrei ecua ii ce figur geometric n plan reprezint:

4. Scrie i n dreptul fiecrei ecua ii ce figur geometric n spa iu reprezint:

5. S se scrie ecua iile parametrice ale cercului de ecua ie:


6. S se completeze formulele trigonometrice:

7. S se completeze tabelul func iilor trigonometrice

8. S se calculeze derivatele urmtoarelor func ii compuse:

9. S se scrie n coloana din partea dreapt primitivele corespunztoare fiecrei func ii

10. S se calculeze derivatele par iale de ordinul I


11. Fie numrul complex

i II pentru urmtoarea func ie:

. S se determine: Re( z ), Im(z ), z, | z |, z 2 , z 3

Modulul 1.
Ecuaii difereniale ordinare
Cuprins
Unitatea de nvare M1.U1................................................................................................. 10
Ecuaii difereniale de ordinul I ........................................................................................... 10
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 20
Unitatea de nvare M1.U2................................................................................................. 21
Ecuaii difereniale liniare si reductibile la ecuaii difereniale liniare .................................. 21
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 27
Unitatea de nvare M1.U3................................................................................................. 28
Ecuaii difereniale cu parametru ......................................................................................... 28
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 34
Unitatea de nvare M1.U4................................................................................................. 36
Ecuaii difereniale de ordin superior................................................................................... 36
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 50
Tema de control 1 ............................................................................................................... 50

Introducere

Competene

Ecuaiile difereniale sunt ecuaiile in care funcia necunoscuta apare mcar


sub o derivata. Ordinul maxim sub care apare derivata funciei necunoscute
este ordinul unei ecuaii. Ecuaiile difereniale din acest prim modul sunt de
ordinul I pentru ca funcia necunoscuta apare sub o derivata de ordinul I.
Se expune algoritmul de rezolvare a ecuaiilor direct cuadrabile, pentru
fiecare tip in parte, sau dup caz, cum se reduce o ecuaie difereniale la un tip
anterior studiat. Acestea sunt, de fapt, cele mai ntlnite, in probleme practice
concrete, ecuaii difereniale.
Pentru fiecare tip de ecuaie difereniala se poate gsi un exemplu de aplicaie
concreta, in capitolul Teme aplicative, rezolvata in ntregime.

La sfritul acestui modul studenii vor fi capabili s:


 rezolve ecuaii difereniale cu variabile separabile;
 expun algoritmul pentru rezolvarea ecuaiilor difereniale omogene
 reduc unele ecuaii difereniale la ecuaii difereniale omogene;
 rezolve ecuaii difereniale cu difereniala totala;
 reduc ecuaiile difereniale cu factor integrant la ecuaii difereniale cu
difereniala totala;
 rezolve, printr-una din doua metode, ecuaiile difereniale liniare;
 reduc ecuaiile difereniale de tip Bernoulli si Riccati la ecuaii difereniale
liniare;
 rezolve ecuaii difereniale cu parametru;
 reduc ecuaiile difereniale de tip Lagrange si Clairaut la ecuaii
difereniale cu parametru in general si sa le rezolve

Unitatea de nvare M1.U1.


Ecuaii difereniale de ordinul I
Cuprins
M1.U1.1. Ecuaii difereniale cu variabile separabile........................................................... 10
M1.U1.2. Ecuaii omogene si reductibile la omogene .......................................................... 13
M1.U1.3. Ecuaii reductibile la ecuaii omogene ................................................................. 14
M1.U1.4. Ecuaii cu diferenial totala exacta ..................................................................... 16
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 20

Introducere

Competente

Se expune algoritmul de rezolvare a ecuaiilor direct cuadrabile, pentru


fiecare tip in parte, sau dup caz, cum se reduce o ecuaie difereniale la un
tip anterior studiat. Acestea sunt, de fapt, cele mai ntlnite, in probleme
practice concrete, ecuaii difereniale.
Aceast unitate de nvare i propune ca obiectiv principal o iniiere a
studenilor n rezolvarea ecuaiilor difereniale elementare.
La sfritul acestei uniti de nvare studenii vor fi capabili s:
 neleag algoritmul de rezolvare a ecuaiilor difereniale ordinare
 neleag procedeul de rezolvare a principalelor tipuri de ecuaii direct
integrabile
 sa reduc rezolvarea unei ecuaii difereniale la un tip anterior studiat.

Durata medie de parcurgere a primei uniti de nvare este de 3 ore.

M1.U1.1. Ecuaii difereniale cu variabile separabile


O ecuaie difereniala ordinara are forma general
F x, y ( x), y' ( x), y'' ( x),..., y ( n ) ( x) = 0,

unde x [a, b], y ( k ) ( x) =

dk y
.
dx k

Funcia F , care depinde de n + 2 variabile,


F : R, R n + 2 ,
este cunoscuta si suficient de regulata pentru a permite operaiile care se fac asupra ei pentru
a rezolva ecuaia. Cazul cel mai simplu este
F x, y ( x), y' ( x) = 0, y = y ( x), x [ a, b], F : R, R 3 .
In mod uzual, ecuaiile difereniale sunt puse sub forma "normala", in care se
expliciteaz derivata de ordin maxim
y ( n ) ( x) = f x, y ( x), y' ( x),..., y ( n 1) ( x) ,
sau, in cazul particular 1 dimensional, de mai sus,
y' ( x) = f ( x, y ( x) ).
In continuare, in afar unei precizri exprese, se fac consideraii numai asupra ecuaiilor
de forma (1).
Se numete soluie a ecuaiei difereniale (1), o funcie
: ( a, b) R, C 1 ( a, b),
care nlocuita in ecuaia (1) o transforma pe aceasta in identitate, deci

10

(1)

F x, ( x), ' ( x) 0.

Exemplu. Ecuaia diferenial


dy
= x2.
y' ( x) = x 2 , sau
dx
Prin integrare directa, se obine soluia
x3
y ( x) =
+ C , C = constanta; C R.
3
Exemplul dat ofer si un exemplu de soluie, si o metoda de rezolvare a unei ecuaii
difereniale si, in plus, anticipeaz si faptul ca o aceiai ecuaie diferenial poate avea mai
multe soluii, care sunt numite curbe integrale, denumire sugerata de modul in care au fost
obinute soluiile, adic prin integrare. Mulimea soluiilor este generata de variaia constantei
C , numita constanta de integrare.
Cnd constanta C nu este precizata, spunem ca avem soluia general. Prin
particularizarea constantei C se obin soluii particulare. Dac o ecuaie diferenial admite
o soluie care nu se obine prin particularizarea constantei C , atunci spunem ca avem o
soluie singulara.
Principalele probleme care se urmresc, atunci cnd se abordeaz o ecuaie diferenial,
sunt:
i) existenta soluiei, adic in ce condiii o ecuaie diferenial admite mcar o soluie;
ii) unicitatea soluiei, adic ce trebuie pretins suplimentar unei ecuaii difereniale pentru
ca aceasta sa admit numai o soluie;
iii) construcia efectiva a soluiei. Termenul este folosit pentru a surprinde metoda prin
care este determinata soluia ecuaiei difereniale.
O modalitate concreta prin care se elimina arbitrariul din soluia general a unei ecuaii
difereniale consta in a obliga curba integrala sa treac printr-un punct precizat din plan
( x0 , y0 ) , deci y0 = y ( x0 ) . Astfel constanta C capota valoare concreta si soluia devine unica.
In mod firesc, in cazul general al unei ecuaii difereniale de ordinul n , curbele integrale
depind de n constante de integrare si atunci pentru eliminarea lor sunt necesare condiii
suplimentare.
Condiiile suplimentare care se impun unei ecuaii difereniale pentru determinarea
constantelor de integrare se numesc condiii Cauchy.
Se numete Problema Cauchy, problema integrrii unei ecuaii difereniale si
determinarea constantelor de integrare.
Precizam acum, pe scurt, care sunt alte probleme care se pun in studiul unei ecuaii
difereniale.
1) Odat ce am demonstrat existenta si unicitatea soluiei pentru o ecuaie diferenial,
se pune problema determinrii intervalului maxim pe care aceasta este definita. Apare astfel
noiunea de soluie saturata.
2) Se poate pune problema dac soluia este definita pe un interval in jurul punctului
fixat in problema Cauchy, sau dac este definita pe o semiaxa ncepnd de la acel punct, sau,
chiar pe ntreaga axa a numerelor reale.
3) Se poate apoi urmri care este legtura intre schimbarea unor date din ecuaia
diferenial, sau a condiiei Cauchy, si schimbarea soluiei. Apare astfel noiunea de
dependenta continua de date.
4) In cazul in care soluia unei ecuaii difereniale este definita pe o semiaxa, sau pe axa
ntreaga, se pune problema comportrii soluiei la infinit.
Ecuaii difereniale de ordinul I
Dup cum s-a precizat mai sus, in cazul acestor ecuaii difereniale, funcia necunoscuta
11

apare doar sub derivata de ordinul nti. Forma general a acestor ecuaii difereniale este
F x, y ( x), y' ( x) = 0, sau y' ( x) = f ( x, y ( x) ),
in care funcia f este data si suficient de regulata pentru a permite operaiile matematice ce
se fac asupra ei pentru a integra ecuaia data.
In cele ce urmeaz expunem catalogul celor mai cunoscute ecuaii difereniale de
ordinul I care sunt direct integrabile, prin simple cuadraturi.
Ecuaii cu variabile separabile
Sunt acele ecuaii difereniabile pentru care funcia din membrul drept au forma
f ( x, y ( x)) = g ( x) h( y ) ,
deci
dy
y' ( x ) =
= f ( x, y ( x)) = g ( x )h( y ).
dx
Soluia se obine foarte uor, dup separarea variabilelor, dup cum urmeaz
y
x
ds
dy
= g ( x)dx
= g ( s )ds
h( s ) x
h( y )
y

G ( y ( x) ) G ( y0 ) = g ( s)ds
x0

y ( x) = G G ( y0 ) + g ( s )ds .

x0

Exemplu
Sa consideram ecuaia:
xy (1 + y 2 )
'
.
y =
1 + x2
Procednd ca in cazul teoretic putem separa variabilele. Astfel, obinem:
1
dy
x
y
x
dy =
=
dx
dx
2
2
2
1+ x2
y (1 + y ) 1 + x
y 1+ y
Acum variabilele sunt separate, deci putem integra in ambii membri:
1
1
y2
lny ln(1 + y 2 ) = (1 + x 2 ) + lnC
= C (1 + x 2 ).
2
2
1+ y2
unde C este o constanta reala arbitrara.
Exemplu Sa se integreze ecuaia:
xdy ydx = 1 + x 2 dy + 1 + y 2 dx.
Rezolvare: Observam ca este o ecuaie cu variabile separabile.
xdy 1 + x 2 dy = ydx + 1 + y 2 dx
( x 1 + x 2 )dy = ( y + 1 + y 2 )dx
dy
dx
=

y + 1 + y 2 x 1 + x2
dy
dx
y + 1+ y2 = x 1+ x2
12

( y

1 + y 2 ) dy = ( x + 1 + x 2 ) dx.
I = 1 + t 2 dt.

Calculam separat integrala:


Avem:

I=

1+ t 2
1+ t 2

= ln ( 1 + t 2 + t ) + t

dt =

t
1+ t 2

1
1+ t2

dt +

t2
1+ t2

dt =
'

dt = ln ( 1 + t 2 + t ) + t ( 1 + t 2 ) dt =

= ln ( 1 + t 2 + t ) + t 1 + t 2 1 + t 2 dt.
Obinem:

I=

ln ( 1 + t 2 + t ) + t 1 + t 2
.
2

Revenim in ecuaia noastr si avem:


2
2
y 2 ln ( 1 + y + y ) + y 1 + y

=
2
2

x 2 ln( 1 + x 2 + x) + x 1 + x 2
+
+c
2
2

Exemplu . Sa se integreze ecuaia:


y, = 4x + 2 y 1
Rezolvare: Observam ca ecuaia se poate reduce la o ecuaie cu variabile
separabile. Facem schimbarea de variabila z = 4 x + 2 y 1. . Derivnd obinem:
z, 4

2
z , 4 = 2 z z , = 2 z + 4
dz
dz
= 2 z + 4
= dx
dx
2 z +4
z, = 4 + 2 y, y, =

dz
= dx t = z z = t 2 dz = 2tdt
z +4
2tdt
4
2t + 4 = x + c (1 2t )dt = x + c
t 2 ln t = x + c z 2 ln z = x + c

4 x + 2 y 1 ln (4 x + 2 y 1) = x + c
Sa se determine soluia ecuaiei difereniale cu variabile separabile
y' =

2 xy 2
( y + 1)( x 2 + 2)

M1.U1.2. Ecuaii omogene si reductibile la omogene


Sa reamintim mai nti ca o funcie f = f ( x, y ) este numita funcie omogena de grad
n, in sens Euler, dac satisface relaia
f (tx, ty ) = t n f ( x, y ), t 0.
In cazul particular cnd n = 0 se obine funcia omogena de grad 0 , sau, simplu,
omogena: f (tx, ty ) = f ( x, y ) . Relaia este similara pentru o funcie de n variabile
13

f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) .
O ecuaie diferenial y' = f ( x, y ) se numete omogena dac funcia "membru drept"
este funcie omogena de grad 0 , in sens Euler. Pentru rezolvarea unei astfel de ecuaii, se da
factor comun x si se face schimbarea de funcie necunoscuta : y/x = u ( x) sau y = xu ( x) . Se
obine o noua ecuaie diferenial in funcia necunoscuta u = u ( x) care este o ecuaie
diferenial cu variabile separabile.
Exemplu. Sa se integreze ecuaia:
( x + 2 y )dx xdy = 0
Rezolvare: Observam ca este o ecuaie omogena deoarece:
P( x, y ) = x + 2 y P(tx, ty ) = tx + 2ty (tx, ty ) = tP ( x, y )
si
Q ( x, y ) = x Q (tx, ty ) = tx Q(tx, ty ) = Q( x, y ).
Facem schimbarea de variabila y = zx si difereniind obinem:
dy = zdx + xdz.
nlocuind in ecuaia iniiala avem:
( x + 2 zx)dx x( zdx + xdz ) = 0
( x + zx )dx xzdx x 2 dz = 0
dx
z = ln x + ln c
xdx = x 2 dz dz =
x
y
= ln ( xc) y = x ln (cx).
x
1.Sa se determine soluia ecuaiei difereniale omogene
y' =

x2
y2

+e

x
y

M1.U1.3. Ecuaii reductibile la ecuaii omogene


Au forma general

a x + b1 y + c1
.
y' = f 1
a2 x + b2 y + c2
Se disting trei cazuri:
i) c12 + c22 = 0 , deci c1 = c2 = 0 si atunci

a x + b1 y
=
y' = f 1
a2 x + b2 y

a1 + b1
x = g y ,
f
a x+b y
x
2

2
x

adic s-a obinut direct o ecuaie omogena.


ii) Cel puin una dintre constantele c1 si c2 este nenul iar dreptele de ecuaii
a1 x + b1 y + c1 = 0 si a2 x + b2 y + c2 = 0 sunt concurente, adic a1b2 y a2b1 0 .
Fie ( x0 , y0 ) punctul de intersecie al celor doua drepte. Se face schimbarea de variabila
independenta si de funcie necunoscuta

14

x = x0 + t dx = dt

y = y0 + u dy = du
a t + b1u + a1 x0 + b1 y0 + c1
dy du
=
=
= f 1
dx dt
a2t + b2u + a2 x0 + b2 y0 + c2
a t + b1u
=
= f 1
a2t + b2u

u
g ,
t

adic am ajuns la cazul i).


iii) Cele doua drepte sunt paralele, deci a1b2 y = a2b1 . Se face schimbarea numai de
funcie
a 2 x + b2 y = u

(1)

Atunci
a1 x + b1 y + c1 = a1 x +

a1b2
a
y + c1 = 1 u + c1.
a2
a2

Derivam acum in relaia (1) in raport cu x si obinem a2 + b2 y' = u' si atunci ecuaia devine
a1

u + c1
u ' a2
a
,
= f 2
u + c2
b1

adic o ecuaie diferenial cu variabile separabile.


Exemplu. Sa se integreze ecuaia:
2( x + 4 y 6) dx = (7 x + y 15) dy.
Rezolvare: Observam ca ecuaia se poate reduce la o ecuaie omogena.
Avem sistemul:
x + 4 y 6 = 0,
7 x + y 15 = 0.
Rezolvnd acest sistem se obin soluiile:
x0 = 2, y0 = 1.
Facem translaia:
u = x 2 x = u + 2 dx = du
v = y 1 y = v + 1 dy = dv.
Cu aceasta translaie obinem:
2(u + 4v )du = (7u + v )dv
Am obinut o ecuaie omogena.
Facem schimbarea de variabila v = zu si difereniind obinem:
dv = zdu + udz.
nlocuind in ecuaia iniiala avem:
2(u + 4 zu )du = (7u + zu )( zdu + udz )
2(1 + 4 z )du = (7 + z ) zdu + (7 + z )udz
(2 + 8 z 7 z z 2 )du = (7 + z )udz
du
7+ z
dz
=
2
u
z +z+2

15

du
7+ z
du
= 2
dz

u
z +z+2
u
z+7
ln u = 2
dz
z z2
z+7
z+7
A
B
=
=
+

2
z z 2 ( z + 1)( z 2) z + 1 z 2
z + 7 = Az 2 A + Bz + B

echivalent cu sistemul:
A + B = 1, 2 A + B = 7,
care are soluiile:
A = 2, B = 3
2
3
ln u =
dz
dz
z +1
z2
ln u = 2 ln ( z + 1) 3 ln ( z 2) + ln c
u = c( z + 1) (z 2 )
3

v v

u = c + 1 2
u u

y 1 y 1

+ 1
x 2 = c
2
x2 x2

3
( y 2 x + 3) = c( y + x 3)2
Sa se determine soluiile ecuaiilor reductibile la omogena
y' =

2x + 2 y 5
;
3x + 3 y + 4

y' =

x+ y+4
x y+2

M1.U1.4. Ecuaii cu diferenial totala exacta


Aceste ecuaii difereniale au forma general
P ( x, y )dx + Q ( x, y ) dy = 0
(2)
care poate fi scrisa in forma
dy M ( x, y )
=
,
dx N ( x, y )
in care semnificaia noilor funcii M ( x, y ) si N ( x, y ) este clara.
Nu orice ecuaie de forma (2) este cu diferenial totala. Condiia necesara si suficienta
ca membrul drept din (2) sa fie o diferenial totala exacta este ca funciile P ( x, y ) si Q ( x, y )
sa admit derivate pariale de ordinul I si aceste derivate sa satisfac condiia
P Q
=
.
y x
Acesta condiie asigura existenta unei funcii F ( x, y ) astfel inc a t
dF ( x, y ) = P ( x, y )dx + Q( x, y ) dy,

in care

F
F
, Q ( x, y ) =
.
y
x
Atunci ecuaia ecuaia devine dF ( x, y ) = 0 , de unde obinem F ( x, y ) = C , adic
P ( x, y ) =

16

soluia ecuaiei difereniale este o curba integrala data sub forma implicita. Pentru a gsi
efectiv forma funciei F , fixam un punct A0 ( x0 , y0 ) si luam un punct arbitrar A( x, y ) .
Deoarece expresia
P ( x, y ) dx + Q( x, y ) dy
este o diferenial totala, atunci integrala acestei expresii intre A0 si A nu depinde de drumul
ce le unete, ci numai de capetele A0 si A . Integram atunci intre A0 ( x0 , y0 ) si B ( x, y0 ) , pe un
drum paralel cu axa Ox , apoi intre B ( x, y0 ) si A( x, y ) , pe un drum paralel cu axa Oy .
Atunci
A
A
P( x, y)dx + Q( x, y )dy = dF ( x, y) = F ( x, y) = C.
A0

Exemple

A0

1. Aflai soluia general a ecuaiei:


(2 x + 3 x 2 y ) dx + ( x 3 3 y 2 ) dy = 0.
Rezolvare:
P ( x, y ) = 2 x + 3 x 2 y , Q ( x, y ) = x 3 3 y 2
P
Q
= 3x 2
= 3x 2
y
x
Avem o ecuaie diferenial exacta. Atunci
F
F
F a.i.
= P si
= Q.
y
x
Funcia F = F ( x, y ) se obine in felul urmtor:
F = P( x, y )dx = (2 x + 3 x 2 y ) dx = x 2 + x 3 y + C ( y )
F
y

Vom calcula
si egalam cu Q.

'
F
= x3 + C ( y)
y
'

x3 + C ( y) = x3 3 y 2
'

C ( y ) = 3 y 2
C ( y ) = 3 y 2 dy = y 3 + c
F = x3 y 3 + c
x3 y3 = c

2. Aflai soluia general a ecuaiei:


( x 2 + y 2 + x) dx + ydy = 0.

Rezolvare:
P ( x, y ) = ( x 2 + y 2 + x), Q ( x, y ) = y
P
Q
= 2y
=0
y
x
Qx + Py 2 y
Q
P
unde Qx =
=
, Py =
Q
y
x
y

17

'
= 2 , ln = 2 x , = e 2 x

( x 2 + y 2 + x)e 2 x dx + ye 2 x dx = 0
P ( x, y ) = ( x 2 + y 2 + x)e 2 x , Q ( x, y ) = ye 2 x
P
= 2 ye 2 x
y
Q
= 2 ye 2 x .
x
Avem o ecuaie diferenial exacta. Atunci:
Q
F
() F a.i.
= P si
=Q
y
x
F = Q ( x, y ) dy = ye 2 x dy =

y2 2x
e + C ( x)
2

F 2 2 x
y e + C ' ( x)
x
( x 2 + y 2 + x )e 2 x = y 2 e 2 x + C ' ( x )
C ' ( x ) = ( x 2 + x )e 2 x
e2x 1
(2 x + 1)e 2 x dx =
2 2
e2 x 1 e2 x
1
1
+ 2
dx =
= ( x 2 + x)e 2 x (2 x + 1)
2
2
2 2 2
1
1
1 e2 x
= ( x 2 + x)e 2 x (2 x + 1)e 2 x +
=
2
4
2 2
1
= e 2 x (2 x 2 + 2 x 2 x 1 + 1) =
4
1
= x 2e2 x + C
2
1
F = y 2e 2 x + x 2 e 2 x + C
2
1
y 2e2 x + x 2e2 x = C
2
3. Aflai soluia general a ecuaiei:
( x 2 sin 2 y ) dx + x sin 2 ydy = 0.
Rezolvare:
P = x 2 sin 2 y, Q = x sin 2 y
P
= 2 sin y cos y = sin 2 y
y
Q
= 2 sin 2 y
x
Nu avem o ecuaie diferenial exacta si ncercam sa o rezolvam cu ajutorul
factorului integrant.
Py + Qx
2 sin 2 y
= 2
P
x sin 2 y
Depinde si de x si de y , deci nu convine.
C ( x ) = ( x 2 + x)e 2 x dx = ( x 2 + x)

18

Qx + Py

2 sin 2 y 2
=
Q
x sin 2 y
x
Depinde numai de x si atunci deducem ca exista factor integrant = ( x) care
transforma ecuaia data intr-o ecuaie diferenial exacta.
2
'
=

x
ln = 2 ln x + ln C
=

ln = ln Cx 2
C
= 2
x
Pentru C = 1 rezulta factorul integrant

1
.
x2

1
x2

nmulim ecuaia iniiala cu

si obinem:
sin 2 y
sin 2 y
)dx +
dy = 0
x2
x
sin 2 y
sin 2 y
P = 1
,Q=
2
x
x2
P
2 sin y cos y
sin 2 y
=
=
y
x2
x2
sin 2 y
Q
=
.
x2
x
Rezulta o ecuaie diferenial exacta.
F
F
() F a.i.
= P si
=Q
x
y
sin 2 y
1
dy = sin 2 ydy =
F = Qdy =
x
x
1 cos 2 y
cos 2 y
=
+ C ( x) =
x 2
2x
2
F cos 2 y
1 2 sin y
+ C ' ( x) =
+ C ' ( x) =
=
2
2
2x
2x
x
sin 2 y
1
+ C ' ( x ).
= 2
2x
x2
F
sin 2 y
Dar
= 1
.
x
x2
Rezulta:
1
sin 2 y
sin 2 y
'

C
(
x
)
=
1
2x2
x2
x2
1
C ' ( x) = 1 2
2x
(1

19

C ( x) = x +

1
+ C.
2x

Deci:

cos 2 y
1
+x+
+ C.
2x
2x
cos 2 y
1

+x+
=C
2x
2x

F ( x, y ) =

Sa se determine soluia ecuaiei totale exacte


(2 x + 3 y 2 x 5 ln x)dx + (3 x 2 y 3 y 2 )dy = 0

Rezumat

Principalele tipuri de ecuaii difereniale direct integrabile sunt: ecuaiile difereniale


cu variabile separabile, ecuaiile difereniale omogene, ecuaiile difereniale
reductibile la ecuaiile omogene, ecuaiile difereniale cu diferenial totala si
ecuaiile difereniale cu factor integrant.
Se poate preciza, nc o dat, algoritmul de rezolvare pentru fiecare tip de ecuaie
diferenial in parte.

Test de autoevaluare a cunotinelor


1. Sa se integreze ecuaia:
y 2 + xy 2 dx = x 2 yx 2 dy
2. Sa se integreze ecuaia:
ydx + 2 xy x dy = 0.
3. Aflai soluia general a ecuaiei:
(2 x 4 y + 6) dx + ( x + y 3) dy = 0.
4. Aflai soluia general a ecuaiei:

2 x(1 + x 2 y ) dx x 2 y dy = 0,

20

Unitatea de nvare M1.U2.


Ecuaii difereniale liniare si reductibile la ecuaii
difereniale liniare
Cuprins
M1.U2.1. Ecuaii difereniale liniare de ordinul I................................................................. 21
M1.U2.2. Ecuaii difereniale reductibile la ecuaii liniare ................................................... 24
M1.U2.2.1. Ecuaii Bernoulli .............................................................................................. 24
M1.U2.2.2. Ecuaii Riccati .................................................................................................. 25
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 27

Introducere

Obiective

Competene

Ecuaiile difereniale liniare sunt ecuaiile in care funcia necunoscuta si


derivata ei apar doar liniar, deci numai la puterea nti.
Pentru fiecare tip de ecuaii diferenial se da un exemplu, rezolvat in
ntregime.

Aceast unitate de nvare i propune ca obiectiv principal o iniiere a


studenilor n rezolvarea ecuaiilor difereniale de ordinul I precum si
deprinderea reducerii altor tipuri de ecuaii difereniale la ecuaii
difereniale liniare..
Prezentarea ecuaiei difereniale liniara de ordinul I si a doua metode de
rezolvare a acesteia.
Sunt prezentate principalele tipuri de ecuaii difereniale de ordinul I,
care se pot reduce la ecuaii difereniale liniare (ecuaii de tip Bernoulli si
Riccati).
Sunt prezentate pe scurt ecuaiile difereniale cu parametru precum si
cele mai cunoscute astfel de ecuaii: ecuaiile Lagrange si ecuaiile
Clairaut.
Prezentarea rezultatului central al teoriei ecuaiilor difereniale liniare de
ordinul I: teorema privind existenta si unicitatea soluiei unei astfel de
ecuaii, teorema datorata lui Picard.
La sfritul acestei uniti de nvare studenii vor fi capabili s:
 neleag algoritmul de rezolvare a ecuaiilor difereniale liniare
 sa reduc rezolvarea unei ecuaii difereniale de tip Bernoulli la una
liniara;
 sa reduc rezolvarea unei ecuaii difereniale de tip Riccati la una liniara.

Durata medie de parcurgere a celei de-a doua uniti de nvare este


de 3 ore.

M1.U2.1. Ecuaii difereniale liniare de ordinul I


Obiective:
Denumirea de ecuaii liniare este data de faptul ca la astfel de ecuaii att funcia
necunoscut ct si derivata ei apar doar la puterea nti. Aceste ecuaii au forma general
21

y' + P ( x ) y = Q ( x ) .
In cazul in care Q ( x, y ) 0 spunem ca avem o ecuaie omogena, deci

(1)

y' + P ( x) y = 0.
Vom indica doua metode de rezolvare a ecuaiei (1).
Metoda 1.
Se rezolva nti ecuaia omogena, folosind tehnica de la ecuaiile cu variabile separabile:
dy
dy
y' + P ( x ) y = 0
= P( x) y
= P ( x) dx.
dx
y
De aici, prin integrare, in ambii membri
y ds
x
x
y0 s = x0 P(t )dt , y0 = y( x0 ) lny lny0 = x0 P(t )dt
x

x0 P(t )dt
y = y0 e
Notam cu C = y ( x0 ) si cu y0 ( x) soluia general a ecuaiei omogene. Aadar
x

x0 P(t )dt
.
y0 ( x) = Ce
Pentru determinarea soluiei generale a ecuaiei neomogene, vom folosi metoda variaiei
constantele. Asta nseamn ca vom presupune ca C din expresia soluiei ecuaiei omogene
devine funcie. Vom cuta o soluie particulara a ecuaiei neomogene sub forma
y p ( x ) = C ( x ) y0 ( x ) .

Funcia C (x) se determina prin forarea acestui y p (x ) sa fie efectiv soluie pentru ecuaia
neomogena:
Q
C ' y0 + Cy'0 + PCy0 = Q C ' y0 = Q C ' =

y0
x
x Q (t )
C ' (t )dt =
dt.
x0
x0 y (t )
0
Folosim acum faptul ca
C ( x0 ) = y0
si inem cont de expresia lui y0 ( x) , astfel ca obinem
s
x0 P( )d
x
C ( x) = y0 + Q (t )e
dt
x0

x
s

P (t )dt
P ( )d

x
x
x
y p ( x) = e 0
dt .
y0 + x Q (t )e 0
0

Metoda 2.
nmulim in ambii membri ai ecuaiei neomogene iniiale cu
x
x0 P( )d
e
si obinem succesiv:
22

y' e

x
P( )d

x0

+ P( x) ye

x
P( )d

x0

= Q ( x )e

x
P ( )d

x0

x
x

P( )d
x0 P( )d
d x0
mod 2cm
ye
= Q ( x )e
sx

Integram acum in ambii membri :

ye

x
P ( ) d

x0

x
C = Q ( s )e

P( )d

x0

ds

x0

Pentru x = x0 obinem y ( x0 ) C = 0 si deci C = y ( x0 ) = y0 astfel ca, in final, soluia devine

x
s

P( )d
x0 P( )d
x
y ( x) = e
ds .
y0 + x Q( s )e
0

x0

1. Aflai soluia general a ecuaiei:


xy' 2 y = 2 x 4 .

Exemple

Rezolvare:
Ecuaia se poate scrie sub forma:

2
y = 2x3 ,
x
care este o ecuaie liniara. Avem soluia ecuaiei:
2
2

dx
dx

3
x
x
C + 2x e
y ( x) = e
dx =

2 ln x
3 2 ln x
=e
C + 2 x e
dx =
y'

= x 2 C + 2 x 3 x 2 dx

= x 2 C + 2 xdx

= x2 C + x2 .
ln a

Observaie. S-a folosit faptul ca e = a.


2. Aflai soluia general a ecuaiei:
(sin 2 y + x cot yy' = 1.
Ecuaia nu este liniara in y:
dy
(sin 2 y + x cot y )
=1
dx
dx
= x cot y + sin 2 y
dy
x' x cot y = sin 2 y,
23

rezulta ecuaie liniara in x = x( y ) .


x( y ) = e

cot ydy

(C + sin 2 ye

cot ydy dy) =

= e lnsin y (C + sin 2 ye ln(sin y ) dy ) =

1
dy ) =
sin y
= sin y (C cos y ).

= sin y (C + y
Deci x( y ) = sin y (C cos y ).

Sa se determine soluia ecuaiei difereniale liniare de ordinul intui


x 2 y' 2 y = 2x 4 .

M1.U2.2. Ecuaii difereniale reductibile la ecuaii liniare


M1.U2.2.1. Ecuaii Bernoulli
Aceste ecuaii difereniale au forma general
y ' + P ( x) y = Q( x) y , 0 si 1.
Sa remarcam faptul ca restricia 0,1 nu este eseniala, este impusa doar de metoda de
abordare a ecuaiilor Bernoulli. Dac = 0 sau = 1 se obin direct ecuaii difereniale
liniare.
Primul pas in abordarea ecuaiilor Bernoulli este nmulirea in ambii membri ai formei
generale cu y , deci:
y y' + P( x ) y1 = Q( x).
Se face apoi schimbarea de funcie
y1 ( x) = z ( x) ,
relaie in care se deriveaz in raport cu x si se obine
(1 ) y y' = z' .
Atunci ecuaia iniiala devine
1 '
z + P( x) z = Q ( x)
1
z ' + (1 ) P( x) z = (1 )Q( x),
adic o ecuaie diferenial liniara.
Sa se integreze ecuaia:
y' = y cos x + y 2 cos x.

Rezolvare:
Exemplu Este o ecuaie Bernoulli cu = 2. Facem substituia:
z = y1 z = y 1 y = z 1
y' = z 2 z' z' ( z 2 ) = z 1 cos x + z 2 cos x/z 2
z' = z cos x + cos x
24

z' + z cos x = cos x


care este o ecuaie liniara in z . Soluia sa:
cos xdx
cos xdx
z ( x) = e
dx )
(C + cos xe
z ( x) = e sin x (C + cos xe sin x dx )
z ( x) = e sin x (C esin x ) = Ce sin x 1
y 1 = Ce sin x 1
1
y = sin x
Ce
1

Sa se determine soluia ecuaiei difereniale Bernoulli


y ' = ye 2 x + y 2 e 2 x

S ne reamintim...
Din forma ultimei ecuaii difereniale liniare de mai sus se vede necesitatea
ipotezei ca 1 , altfel nu ar avea sens mprirea cu 1

M1.U2.2.2. Ecuaii Riccati


Sunt ecuaii difereniale a cror forma general este
y' = P ( x) y 2 + Q( x) y + R ( x).
Pentru a afla soluia general a ecuaiilor Riccati, trebuie sa se cunoasc o soluie particulara
a lor. Dac nu este data explicit o astfel de soluie particulara, atunci se poate tatona o soluie
particulara, cutnd-o de forma funciilor P ( x ) , Q ( x) sau R ( x) . In cele ce urmeaz vom
presupune cunoscuta o soluie particulara pe care o notam cu y1 . Pentru a reduce o ecuaie
Riccati la o ecuaie liniara vom indica doua metode.
Metoda 1.
Se face schimbarea de funcie
z ( x) = y ( x) y1 ( x) ,
relaie din care, prin derivare, conduce la z' = y' y1' . Introducem in ecuaia Riccati iniiala si
obinem
z' = Py 2 + Qy + R ( Py12 + Qy1 + R)
z' = zPy + zPy1 + zQ
z' (2 Py1 + Q )z = Pz 2 ,
adic am obinut o ecuaie Bernoulli cu = 2 , din care se va obine apoi o ecuaie liniara.
Sa se integreze urmtoarea ecuaie Riccati tiind ca admite soluia particulara
indicata
2 sin x
1
y' = y 2 sin x +
si ( x ) =
2
cos x
cos x
Exemplu
Rezolvare: Se face substituia:
1
1
y=
+
cos x z

25

sin x
z'

cos 2 x z 2
sin x
z'
sin x 2 sin x sin x 2 sin x

2 +
2
2
cos x z
cos 2 x z cos x
z
cos 2 x
'
z = 2 z tan x sin x ,
y' =

care este ecuaie liniara

2 tan xdx
2 tan xdx
C + sin xe

dx

2 lncos x
2 lncos x
z(x ) = e
C + sin xe
dx

z(x ) = e

(
)
z (x ) = cos x (C + sin x cos xdx )
2

z ( x ) = cos

z (x ) =

x
cos

x C

cos
y (x ) =

1
+
cos x

cos x

3
1

C
2

cos

cos x
3

Metoda 2.
Notam cu y1 o soluie particulara a ecuaiei Riccati si facem schimbarea de funcie
z'
1
y' = y1' 2 .
z ( x)
z
Introducem in ecuaia iniiala si, dup reducerea termenilor asemenea, se obine
1
1
1
z'
2 = P 2 + 2 y1P + Q 2 .
z
z
z
z
In aceasta ultima ecuaie nmulim cu z 2 si obinem
z' + (2 P( x ) y1 ( x) + Q ( x) ) = P( x).
Se observa ca prin metoda a doua se obine direct o ecuaie diferenial liniara.
Sa se integreze urmtoarea ecuaie Riccati tiind ca admite soluia particulara
indicata
2 sin x
1
si ( x ) =
y' = y 2 sin x +
2
cos x
cos x
y ( x) = y1 ( x ) +

S ne reamintim...
 Cele doua metode de rezolvare a unei ecuaii difereniale liniara;
 Cum se reduce o ecuaie de tip Bernoulli la una liniara;
 Cum se reduce o ecuaie de tip Riccati la una liniara.

26

Rezumat
Aceast unitate de nvare i propune ca obiectiv principal o iniiere a
studenilor n rezolvarea ecuaiilor difereniale de ordinul I precum si
deprinderea reducerii altor tipuri de ecuaii difereniale la ecuaii difereniale
liniare..
Prezentarea ecuaiei difereniale liniara de ordinul I si a doua metode de
rezolvare a acesteia.
Sunt prezentate principalele tipuri de ecuaii difereniale de ordinul I, care se
pot reduce la ecuaii difereniale liniare (ecuaii de tip Bernoulli si Riccati).
Sunt prezentate pe scurt ecuaiile difereniale cu parametru precum si cele
mai cunoscute astfel de ecuaii: ecuaiile Lagrange si ecuaiile Clairaut.
Prezentarea rezultatului central al teoriei ecuaiilor difereniale liniare de
ordinul I: teorema privind existenta si unicitatea soluiei unei astfel de ecuaii,
teorema datorata lui Picard.

Test de autoevaluare a cunotinelor


1. Aflai soluia general a ecuaiei:

(xy 1)ln x = 2 y.
'

2. Aflai soluia general a ecuaiei:


(2e y x) y' = 1.
3. Sa se integreze ecuaia:
xy' + y + x 5 y 3e x = 0.

27

Unitatea de nvare M1.U3.


Ecuaii difereniale cu parametru
Cuprins
M1.U3.1. Ecuaii difereniale cu parametru ......................................................................... 28
M1.U3.2. Ecuaia Lagrange................................................................................................. 29
M1.U3.3. Ecuaia Clairaut................................................................................................... 30
M1.U3.4. Teorema lui Picard .............................................................................................. 32
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 34

Introducere

Denumirea acestor ecuaii difereniale este sugerata de faptul ca in


rezolvarea acestor ecuaii se introduce ntotdeauna un parametru, de obicei
notat cu p .
De asemenea, soluia acestor ecuaii are forma parametrica:
x = x( p )

y = y ( p)
Ecuaiile cu parametru sunt uor de recunoscut, cci in locul formei cunoscute
y' = f ( x, y ) ele au forma y = f ( x, y' ) . Dup ce se face notaia y' = p o
ecuaie cu parametru se transforma intr-o ecuaie diferenial de un tip anterior
studiat.

Competene

La sfritul acestei uniti de nvare studenii vor fi capabili s:


 neleag algoritmul de rezolvare a ecuaiilor difereniale cu parametru
 rezolve o ecuaie cu parametru de tip Lagrange;
 rezolve o ecuaie cu parametru de tip Clairaut.

Durata medie de parcurgere a celei de-a treia uniti de nvare este de 2


ore.

M1.U3.1. Ecuaii difereniale cu parametru


Denumirea este sugerata de faptul ca in rezolvarea acestor ecuaii se introduce
ntotdeauna un parametru, de obicei notat cu p . De asemenea, soluia acestor ecuaii are
forma parametrica:
x = x( p )

y = y ( p)
Ecuaiile cu parametru sunt uor de recunoscut, cci in locul formei cunoscute y' = f ( x, y )
ele au forma y = f ( x, y' ) . Dup ce se face notaia y' = p o ecuaie cu parametru se
transforma intr-o ecuaie diferenial de un tip anterior studiat.
Cu notaia y' = p ecuaia capota forma y = f ( x, p ) . Avem

28

y' = p

dy
= p dy = pdx.
dx

Apoi din

y = f ( x, p ) dy =

f
f
dx +
dp.
p
x

Egalam cele doua expresii ale lui dy :


f
f
f
f

dy =
dx + dp p dx + dp = 0.
x
p
x
p

Aceasta este o ecuaie diferenial in care funcia necunoscuta este x iar variabile este p .
Tipul ecuaiei este unul anterior studiat. Soluia va fi x = ( p ) iar din y = f ( x, p ) se va
obine
y = f ( ( p ), p ) = ( p ) ,
adic soluia finala va fi data in forma parametrica. Sunt consacrate doua tipuri de ecuaii
difereniale cu parametru: ecuaia Lagrange si ecuaia Clairaut.

M1.U3.2. Ecuaia Lagrange.


Are forma general
y = xf ( y ' ) + g ( y ' )

(1)

cu condiia f ( x) x . Se face deci notaia y = p si atunci din (1) avem


y = xf ( p ) + g ( p ) .
Egalam, ca in cazul general, cele doua expresii pentru dy si obinem

dy = (xf ( p ) + g ( p ) )dx + ( xf ( p ) + g ( p ) )dp


x
p
'

dy = f ( p ) dx + xf ' ( p ) dp + g ' ( p ) dp = pdx

( f ( p) p) )dx + (xf ' ( p) + g ' ( p) )dp = 0


( f ( p) p) ) dx + xf ' ( p) = g ' ( p)
dp

'

dx
f ( p)
g ' ( p)
.
x=
+
dp f ( p ) p
f ( p) p
Ultima ecuaie este o ecuaie diferenial lineara, in funcia necunoscuta x , de variabila p , si
deci va da soluia x = ( p ) . Apoi funcia y se determina cu formula
y = ( p) f ( p) + g ( p) = ( p) .
Aadar, soluia ecuaiei Lagrange este una parametrica.
Sa se integreze ecuaia Lagrange:

Exemplu

y' + 1

y = x + '
y 1

Rezolvare:

y' = p

dy
= p dy = pdx
dx
2

p +1

y = x +
p 1

29

'

p + 1 p + 1
dp

dy = dx + 2
p 1 p 1
p +1 p 1 p 1

pdx = dx + 2
dp
2
p 1 ( p 1)
( p + 1)dx = 4 ( p + 1)3 dp
( p 1)
i ) p + 1 = 0 p = 1 y' = 1
y = x + C.
nlocuind in ecuaia iniiala si obinem:
x + C = x C = 0
y = x,
care este o soluie singulara.
4
ii ) dx =
dp
( p 1)3
2
x=
+C
( p 1)2
Avem soluia:
2

p +1

y = x +
p 1
2
x=
+ C.
( p 1)2

M1.U3.3. Ecuaia Clairaut


Are forma general
y = xy ' + g ( y ' ) ,

(1)
'

adic surprinde tocmai situaia exceptata de la ecuaia Lagrange. Din y = p obinem


dy = pdx iar din
y = xp + g ( p )
avem
dy = pdx + x + g ' ( p ) dp.
Egalam cele doua expresii ale lui dy si reducem termenul pdx , care apare in ambii membri.
Se obine ecuaia
x + g ' ( p ) dp = 0 .
Atunci dp = 0 de unde p = C = constanta.

Deci y' = C de unde rezulta


y = Cx + C1 , C1 = constanta.
Avem astfel un exemplu de soluie singulara.
Pe de alta parte, din
x + g ' ( p) = 0
se obine
x = g ' ( p) = ( p)
si atunci
30

y = pg ' ( p ) + g ( p ) = ( p ) ,
adic, din nou, soluia este parametrica.
In cele ce urmeaz vom demonstra un rezultat central in teoria ecuaiilor difereniale. Este
un rezultat calitativ care asigura existenta si unicitatea soluiei pentru problema Cauchy
asociata unei ecuaii difereniale ordinare, de ordinul I. Reamintim ca pentru problema
Cauchy se fixeaz un punct x0 in plan si se noteaz y0 = y ( x0 ) . Deci problema Cauchy este :

y' = f ( x, y )
(2)

y0 = y ( x0 ).
Pentru a > 0 si b > 0 se considera dreptunghiul D dat de urmtorul produs cartezian
D = [x0 a, x0 + a ] [ y0 b, y0 + b ] , adic
D = {( x, y ) R 2 / | x x0 | a, | y y0 | b}.

Sa se integreze ecuaia Clairaut:


y=

Exemplu

x 1 + y' 2 + 9

1+ y
Rezolvare:

y = xy' +

'2

9
1+ y

'2

y'

y'

y' = p dy = pdx
9p
y = xp +

1+ p2

p2

1+ p2

1+ p2
dy = pdx + x + 9
1+ p2

9
dp
pdx = pdx + x +
3/2
2

1
+
p

9
dp = 0.
x+
3/2
2

1+ p

Avem doua posibiliti:


i ) dp = 0 p = C1

dp

y' = C1 y = C1 x + C2 ,
care este soluie singulara.
C
nlocuind in ecuaia iniiala se obin C1 si 2.
ii ) x +

(1 + p )

2 3/2

Avem soluia general:

31

=0

x=

(1 + p )

y = xp +

2 3/2

9p
1+ p2

S ne reamintim...
Soluia singulara este acea soluie a unei ecuaii difereniale care nu se obine
din soluia general a ecuaiei prin particularizarea constantei de integrare.
Deosebirea eseniala intre o ecuaie Lagrange si una Clairaut: Ecuaia Clairaut
surprinde tocmai cazul exceptat la ecuaia Lagrange

M1.U3.4. Teorema lui Picard


Teorema 1. Presupunem satisfcute ipotezele:
i) f este funcie continua pe domeniul D in ambele variabile;
ii) f este funcie Lipschitz in raport cu variabila y , pe D .
Atunci, problema Cauchy (2) admite o soluie y = ( x) definita pe intervalul | x x0 | h ,
unde
b
h = mina, , M = sup | f ( x, y ) | .
M
( x , y )D
In plus, soluia problemei este unica.
Demonstraie. Reamintim definiia funciei Lipschitz:
y1 , y2 [ y0 b, y0 + b], L > 0 astfel inc a t

f ( x, y1 ) f ( x, y2 ) L y1 y2 , x [ x0 a, x0 + a ].
O presupusa soluie a problemei Cauchy y = ( x) trebuie sa satisfac condiia Cauchy
( x0 ) = y0 si nlocuita in ecuaie o transforma pe acesta in identitate:

' ( x) = f ( x, ( x)) .
Integram aceasta ecuaie pe intervalul [ x0 , x] si obinem
x '
x
( )d = f ( , ( ))d
x0

x0

( x) ( x0 ) = f ( , ( ))d .
x0

Folosind condiia Cauchy, se obine


x
( x) = y0 + f ( , ( ))d .
x0

Aadar, dac funcia este o soluie a problemei Cauchy (2) atunci ea satisface ecuaia
integrala (3). Vom demonstra acum si rezultatul reciproc si anume dac funcia satisface
ecuaia (3), atunci este o soluie a problemei Cauchy. Intr-adevr, dac in (2) nlocuim x
cu x0 se obine
x
( x0 ) = y0 + 0 f ( , ( ))d = y0 .
x0

Apoi, derivam in (2), membru cu membru si folosind regula de derivare a integralei cu

32

(3)

parametru, obinem

' ( x) = f ( x, ( x)) ,
deci satisface si condiia Cauchy si ecuaia din problema Cauchy.
Demonstraia acestor doua rezultate ne da dreptul ca, in cele ce urmeaz, in loc sa rezolvam
problema Cauchy (2) vom rezolva ecuaia integrala (3). Cu o sugestie data de forma ecuaiei
(3) vom construi un sir de funcii a crui limita este tocmai soluia ecuaiei (3), deci a
problemei Cauchy (2). In ultima parte a demonstraiei vom arata ca soluia este unica. Pentru
existenta soluiei vom construi irul de funcii { yn }nN astfel:
x
x
y1 ( x) = y0 + f ( , y0 )d , yn ( x) = y0 + f ( , yn 1 ( ))d , n 2.
x0

x0

irul este construit astfel inc a t | x x0 | h . Se arata fora dificultate ca irul este bine
construit, in sensul ca argumentele funciei f sunt din domeniul D . Demonstram acum ca
irul este convergent. Folosind definiia lui M si faptul ca f este funcie Lipschitz, obinem
succesiv:
| y1 ( x ) y0 | M ( x x0 ),

| y2 ( x) y1 ( x) | x | f ( , y1 ( ) f ( , y0 ) | d
x0

( x x0 ) 2
.
x0
x0
2
Se demonstreaz imediat prin inducie matematica, prin analogie cu calculele de mai sus, ca:
( x x0 ) n
| yn ( x) yn 1 ( x) | Ln 1M
.
n!
Este clar ca irul poate fi scris in forma
L x | y1 ( ) y0 | d LM x ( x0 )d = LM

yn = yn yn 1+ yn 1 yn 1+...+ y1 y0 + y0 = y0 +( yk yk 1 ).
k =1

Atunci irul yn nN poate fi privit ca irul sumelor pariale ale seriei

y0 + ( yk yk 1 ).
k =1

Aceasta serie este convergenta deoarece este de o serie numerica convergenta, si anume de
seria

hk
| y0 | + Lk 1M
.
k!
k =1
Se tie ca irul sumelor pariale este chiar uniform convergent. Apoi un sir uniform
convergent are proprietatea de "ereditate", adic transmite proprietile termenilor ai si
limitei. Deoarece termenii irului sunt funcii continue, deducem astfel ca si limita sa este
funcie continua. Notam cu (x) limita irului, deci
( x) = lim yn ( x) .
n

Ne propunem sa artam ca funcia (x) , astfel definita, este soluia problemei Cauchy (2),
adic conform cu prima parte a demonstraiei, (x) este soluia ecuaiei (3). Dac trecem la
limita in relaia de definiie a irului yn nN
x

yn ( x) = y0 + f ( , yn1 ( ))d

obinem

( x) = y0 + f ( , ( ))d .
Cum ( x0 ) = y0 , deducem ca satisface ecuaie (3). Sa demonstram acum unicitatea
33

soluiei. Presupunem, prin reducere la absurd, ca ar mai fi o funcie care sa satisfac


problema Cauchy (2), deci si ecuaia (3). Atunci
x
( x) = y0 + f ( , ( ))d .
x0

Pe de alta parte, avem

x
yn ( x) = y0 + f ( , yn 1 ( ))d .
x0

Dac scdem ultimele doua relaii, obinem


x
| yn ( x) ( x) | | f ( , yn 1 ( )) f ( , ( )) | d
x0

x
x
L | yn1 ( ) ( ) | d L2 | yn 2 ( ) yn1 ( ) | d .
x0

x0

Din aproape in aproape se obine, in final


hn
.
n!
Prin trecere la limita cu n deducem ca este limita irului { yn }nN si cum limita unui
sir este unica, deducem ca .
Observaie. In demonstraia unicitii soluiei este esenial faptul ca f este funcie Lipschitz.
Dac se renuna la aceasta ipoteza, atunci problema Cauchy are soluie, dar aceasta nu mai
este unica, aa cum afirma si rezultatul urmtor, pe care l dam fr demonstraie.
| yn ( x) ( x) | Ln 1M

S ne reamintim...
Proprietatea funciei f(x,y) de a avea proprietatea lui Lipschitz in raport cu x este
eseniala in demonstrarea unicitii soluiei problemei Cauchy. Dac se renuna la
aceasta cerina asupra funciei f atunci avem numai un rezultat de existenta a soluiei
si nu si de unicitate, ca in teorema care urmeaz, datorata lui Peano.
Teorema 2. (Peano). Consideram problema Cauchy (2), formulata ca in Teorema lui
Picard, in care ns funcia f este doar continua in ambele variabile (deci f nu este si
funcie Lipschitz). Atunci problema (2) are cel puin o soluie.
Rezumat
Denumirea acestor ecuaii difereniale este sugerata de faptul ca in rezolvarea
acestor ecuaii se introduce ntotdeauna un parametru, de obicei notat cu p .
De asemenea, soluia acestor ecuaii are forma parametrica:
x = x( p )

y = y ( p)
Ecuaiile cu parametru sunt uor de recunoscut, cci in locul formei cunoscute
y' = f ( x, y ) ele au forma y = f ( x, y' ) . Dup ce se face notaia y' = p o ecuaie cu
parametru se transforma intr-o ecuaie diferenial de un tip anterior studiat.
Test de autoevaluare a cunotinelor
1. Sa se determine soluia ecuaiei difereniale Lagrange
y = x 2 y '+ ln y '

2. Sa se determine soluia ecuaiei difereniale Clairaut


34

y = xy '+( y' ) 2

35

Unitatea de nvare M1.U4.


Ecuaii difereniale de ordin superior
Cuprins
M1.U4.1. Ecuaii difereniale liniare de ordinul n ................................................................ 37
M1.U4.3. Ecuaii difereniale de ordin superior cu coeficieni constani .............................. 43
M1.U4.4. Ecuaii difereniale de ordinul n neomogene....................................................... 46
M1.U4.5. Ecuaii difereniale de tip Euler ........................................................................... 49
Test de autoevaluare a cunotinelor ................................................................................... 50

Introducere

Competene

Se prezint ecuaiile difereniale de ordin superior cu coeficieni variabili


si cu coeficieni constani.
Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior omogene, sunt prezentate
noiunile de independenta a soluiilor precum si sistemul fundamental de
soluii pentru astfel de ecuaii. Independenta soluiilor este verificata cu
ajutorul wronskianului
Este expusa metoda variaiei constantelor pentru aflarea unei soluii
particulare pentru ecuaiile difereniale de ordin superior neomogene.
Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior omogene, cu coeficieni
constani, se ataeaz ecuaia caracteristica si se analizeaz cazurile cnd
ecuaia caracteristica are rdcini reale simple, rdcini reale multiple,
rdcini complexe simple si rdcini complexe conjugate.
In cazul ecuaiile difereniale de ordin superior neomogene sunt prezentate
doua metode pentru determinarea unei soluii particule si anume metoda
variaiei constantelor si metoda sugestiva.
Ecuaia diferenial Euler, care are coeficienii variabili, este prezentat
algoritmul de reducere a acesteia la o ecuaie cu coeficieni constani.

La sfritul acestui modul studenii vor fi capabili s:


 rezolve ecuaii difereniale cu variabile separabile;
 sa expun algoritmul pentru rezolvarea ecuaiilor difereniale omogene
 s reduc unele ecuaii difereniale la ecuaii difereniale omogene;
 rezolve ecuaii difereniale cu diferenial totala;
 sa reduc ecuaiile difereniale cu factor integrant la ecuaii difereniale cu
diferenial totala.

Durata medie de parcurgere a celei de-a patra uniti de nvare este de


3 ore.

36

M1.U4.1. Ecuaii difereniale liniare de ordinul n


Obiective:
1. Se prezint ecuaiile difereniale de ordin superior cu coeficieni variabili si cu
coeficieni constani.
2. Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior omogene, sunt prezentate noiunile de
independenta a soluiilor precum si sistemul fundamental de soluii pentru astfel de ecuaii.
Definiia 3. Se numete ecuaie diferenial de ordinul n liniara si neomogena o ecuaie de
forma
an ( x) y ( n ) ( x)+an 1 ( x) y ( n 1) ( x)+...+a1 ( x) y' ( x)+a0 ( x) y ( x)= f ( x),
in care funcia necunoscuta este y = y ( x), x [a, b] . Coeficienii ecuaiei si membrul drept
sunt funcii date si continue pe [a, b] , deci ai , f C 0 [a, b] . Dac f ( x) 0 , obinem ecuaia
omogena, deci
an ( x) y ( n ) ( x)+an 1 ( x) y ( n 1) ( x)+...+a1 ( x) y' ( x)+a0 ( x) y ( x)=0.
Pentru formularea problemei Cauchy, se aduga condiiile iniiale:
y ( x0 ) = y 0 , y ' ( x0 ) = y1 , ...., y ( n1) ( x0 ) = y n 1 ,
in care y0 , y1 ,..., yn 1 sunt cantitatea date, deci cunoscute. Punctul x0 este fixat arbitrar,
x0 [a, b] . Condiiile iniiale precizeaz, de fiecare data, valoarea iniiala a funciei
necunoscute si ale derivatelor sale p a na la ordinul de derivare n 1 . In cazul de fata
problema Cauchy este problema formata din ecuaia (1) si condiiile iniiale (3).
Definiia 4. Se numete soluie a problemei Cauchy, data de (1) si (3), o funcie
= ( x), x [a, b] , C n [a, b] , care verifica condiiile iniiale (3) si nlocuita in ecuaia (1)
o transforma pe aceasta in identitate.
Introducem operatorul diferenial L prin
dn
d n 1
d
L = an n + an 1 n 1 + ... + a0
+ a0
dx
dx
dx
si atunci ecuaia (1) capota forma mai simpla
(1' ) Ly ( x) = f ( x ), x [a, b]
Propoziia 5. Operatorul diferenial introdus in (7) este liniar:
L( y1 + y2 ) = Ly1 + Ly2 , L(y ) = Ly

L(1 y1 + 2 y2 ) = 1 Ly1 + 2 Ly 2 .
Demonstraie. Afirmaiile sunt imediate avnd in vedere liniaritatea operaiei de derivare:
( f + g )( n ) = f ( n ) + g ( n ) , (f )( n ) = f ( n ) .
Sa mai remarcam forma mai simpla a ecuaiei omogene, folosind operatorul L , introdus in
(7), adic Ly (x) = 0 . De asemenea, dac y1 , y2 ,..., yn sunt soluii pentru ecuaia omogena,
n

atunci si funcia y = Ci yi , unde C1 , C2 ,..., Cn sunt constante, este de asemenea soluie


i =1

pentru ecuaia omogena. Intr-adevr, avem Lyi = 0 (pentru ca yi este soluie) si, in baza
liniaritii lui L ,
n
n
n
Ly = L Ci yi = L(Ci yi ) = Ci L( yi ) = 0.
i =1
i =1
i =1
Definiia 6. Funciile y1 , y2 ,..., yn se numesc liniar independente pe intervalul [a, b] dac
nu exista o combinaie liniara a lor fr ca toi coeficienii combinaiei sa fie nuli, adic dac
1 y1 + 2 y2 + ... + n yn = 0 1 = 2 = ... = n = 0.

37

(1)

(2)
(3)

(4)

Exemplu
Funciile 1, x, e x sunt liniar independente pe R cci dac avem
1 + 2 x + 3e x = 0, x R
atunci 1 = 2 = 3 = 0 .
Intr-adevr, dam lui x valorile 0,1 si 1 si obinem un sistem liniar si omogen
de ecuaii in necunoscutele i al crui determinant este nenul, deci admite numai
soluia banala.
Definiia 7. Se numete wronskian al funciilor y1 ( x) , y2 ( x) ,..., yn (x) , determinantul definit
prin

W ( x) = W ( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) ) =
y1 ( x),
y' ( x),
= 1

( n 1)
y1 ( x),

y2 ( x),
y2' ( x),

( n1)
y 2 ( x),

...
yn ( x)
...
y'n ( x)

( n1)
... yn ( x)

Teorema 8 Dac funciile y1 ( x) , y2 ( x) ,..., yn (x) sunt liniar dependente, atunci wronskianul
lor este nul, deci W ( y1 , y2 ,..., yn ) = 0 , x [a, b] .
Demonstraie Pentru ca funciile y1 ( x) , y2 ( x) ,..., yn (x) sunt liniar dependente, deducem ca
exista coeficienii 1 , 2 ,..., n , nu toi nuli, astfel inc a t sa avem 1 y1 + 2 y2 + ... + n yn = 0 .
Derivam aceasta relaie, succesiv, membru cu membru, si obinem sistemul de ecuaii
1 y1 + 2 y2 + ... + n yn = 0

1 y1' + 2 y'2 + ... + n y'n = 0

1 y1( n 1) + 2 y2( n1) + ... + n yn( n 1) = 0


Am obinut un sistem liniar si omogen in necunoscutele 1 , 2 ,..., n . Dar, conform cu
ipoteza, acest sistem admite si soluii nanule.
Deducem astfel ca determinantul sistemului (care este tocmai wronskianul funciilor y1 ( x) ,
y2 ( x) ,..., yn (x) ) trebuie sa fie nul, deci W (x) = 0 .
Observaie. Folosind negarea in teorema anterioara, se obine un alt rezultat care este mai
util in aplicaii dec a t cel din Teorema 1. Aadar avem urmtorul rezultat.
Teorema 9. Dac x0 [a, b] astfel nct wronskianul lor este nenul,
W ( y1 ( x0 ), y2 ( x0 ),..., yn ( x0 ) ) 0,
atunci funciile y1 ( x) , y2 ( x) ,..., yn (x) sunt liniar independente pe [a, b] .
Un rezultat foarte important privind wronskianul unui sistem de funcii este de urmtoarea
teorema, datorata lui Liouville.
Teorema 10. (Liouville) Dac exista un punct x0 [a, b] astfel inc a t sa avem W ( x0 ) 0 ,
atunci W ( x ) 0 , x [a, b] .
Demonstraie. Folosind regula de derivare a unui determinant, se obine ecuaia
a ( x)
a ( x)
dW
dW
= n 1 W ( x)
= n 1 dx.
dx
an ( x )
W
an ( x )
Se integreaz ultima ecuaie (care este cu variabile separabile) pe intervalul [ x0 , x] si se
obine
38

W ( x) = W ( x0 )e

x an 1 ( )
d
x0 a ( )
n

Avnd in vedere ipoteza ca W ( x0 ) 0 si innd cont ca funcia exponeniala este strict


pozitiva, se deduce ca W ( x) 0 , x [a, b] .
Observaie. Avnd in vedere rezultatele din ultimele doua teoreme, deducem ca dac un
sistem de funcii este liniar independent intr-un punct x0 [a, b] atunci funciile sunt liniar
independent pe ntreg intervalul [a, b] .

Teorema 11. Sa presupunem ca funciile y1 , y2 ,..., yn , y C n1[a, b] satisfac condiiile


W ( y1 , y2 ,..., yn ) 0 pe intervalul [a, b] si W ( y1 , y2 ,..., yn , y ) = 0 pe intervalul [a, b] .
Atunci exista constantele Ci , i = 1,2,..., n astfel inc a t sa avem
y = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn .
Demonstraie. In baza primei ipoteze, avem
y1
y2
yn
y
...
'
'
'
y1
y2
yn
y'
...

( n 1)
1
(n)
1

( n 1)
... yn
... yn( n )

( n 1)
2
( n)
2

y
y

y
y

= 0.

( n 1)

y
y ( n)

Putem sa scriem

y1
y1'

y2
y'2

...
...

yn
y'n

y
y'

= 0, k = 0,1,2,..., n
( n 1)
( n 1)
y
y
... yn
y
(k )
y
y
... yn
y (k )
Dezvoltam acest determinat dup ultima linie si obinem
1 y1( k ) + 2 y2( k ) + ... + n yn( k ) + 0 y ( k ) = 0,
in care 0 este tocmai wronskianul funciilor y1 , y2 ,..., yn si care este nenul, in baza primei
ipoteze a teoremei. Deci putem mpri cu 0 in ecuaia (8), scrisa pentru k = 0 si obinem

( n 1)
1
(k )
1

( n 1)
2
(k )
2

y=

y1 + 2 y2 + ... + n yn .
0
0
0

(5)

(6)

Folosind notaia

i ( x)
= i ( x) ,
0 ( x)
relaia (9) devine
y = 1 y1 + 2 y2 + ... + n yn .
Demonstraia se ncheie dac artam ca i sunt constante, i = 1,2,..., n . In acest scop
derivam succesiv in (10) si, de fiecare data folosim (8) astfel ca se obine sistemul de ecuaii

1' y1 + 2' y2 + ... + n' yn = 0

1' y1' + 2' y'2 + ... + n' y'n = 0

1)
'
n
1 y1 + 2' y2( n1) + ... + n' yn( n 1) = 0
39

(7)

Acesta este un sistem algebric liniar si omogen in necunoscutele i' al crui determinant este
tocmai wronskianul W ( y1 , y2 ,..., yn 0 si atunci sistemul admite doar soluia banala i' = 0 si
deci i = Ci = constant, i = 1,2,..., n .
Definiia 12. Se numete sistem fundamental de soluii pentru ecuaia omogena (3.2), un
sistem de funcii y1 , y2 ,..., yn care au wronskianul nenul, deci
W ( y1 , y2 ,..., yn ) 0.
Dup Teorema 4, dac se cunoate un sistem fundamental de soluii y1 , y2 ,..., yn pentru
ecuaia omogena (2), atunci soluia general a acestei ecuaii este
y = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn ,
unde Ci sunt constante, i = 1,2,..., n .
Exemplu
Fie ecuaia
x 2 y'' 2 xy' + 2 y = 0
care are soluiile y1 = x , y2 = x 2 . Se constata imediat ca W ( y1 , y2 ) = x 0 pe
R \ {0} . Atunci y1 si y2 formeaz un sistem fundamental de soluii pentru
ecuaia data si deci soluia general a ecuaiei este
y = C1 y1 + C2 y2 ,
unde C1 si C2 sunt constante.
In ncheierea acestui paragraf facem cteva consideraii asupra problemei Cauchy data de
ecuaia diferenial omogena (2) si condiiile Cauchy (3).
Teorema 13. Dac pentru ecuaia diferenial omogena (2) se cunoate un sistem fundamental de soluii, definite pe [a, b] , atunci exista o singura soluie a acestei ecuaii care sa
satisfac condiiile iniiale (3).
Demonstraie. Dup Teorema 4, dac se cunoate un sistem fundamental de soluii y1 ,
y2 ,..., yn pentru ecuaia omogena (2), atunci soluia general a acestei ecuaii este
y = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn ,
unde Ci sunt constante, i = 1,2,..., n . Obligam aceasta soluie sa verifice condiiile iniiale si
obinem sistemul
C1 y1 ( x0 ) + C2 y2 ( x0 ) + ... + Cn yn ( x0 ) = y0

C1 y1' ( x0 ) + C2 y'2 ( x0 ) + ... + Cn y'n ( x0 ) = y1

(
n

1)
C1 y1 ( x0 ) + C2 y2( n 1) ( x0 ) + ... + Cn yn( n 1) ( x0 ) = yn1
Am obinut un sistem algebric liniar si neomogen in necunoscutele C1 , C2 ,..., Cn .
Determinantul sistemului este wronskianul funciilor y1 , y2 ,..., yn si deci este nenul cci am
presupus ca funciile y1 , y2 ,..., yn formeaz un sistem fundamental de soluii. Deci sistemul
admite soluie unica. Cum constantele C1 , C2 ,..., Cn sunt unice, deducem ca soluia y de mai
sus este unica.

40

Exemplu
Fie ecuaia
y''' 6 y'' + 11 y' 6 y = 0
cu soluiile y1 = e x , y2 = e 2 x , y3 = e3 x . Se verifica imediat (cu ajutorul
wronskianului) ca aceste funcii formeaz un sistem fundamental de soluii.
Atunci soluia general a ecuaiei date este
y = C1e x + C2e 2 x + C3e3 x .
Dac impunem condiiile Cauchy y (0) = y' (0) = 0 si y'' (0) = 1 obinem ca
problema Cauchy are ca singura soluie funcia
1
1
y = e x e 2 x + e3 x .
2
2

In propoziia urmtoare, demonstram un rezultat prin care se poate reduce ordinul unei
ecuaii difereniale.
Propoziia 14. Dac pentru ecuaia neomogena (1) se cunoate o soluie y1 ( x) , atunci
ordinul ecuaiei devine n 1 dac se face schimbarea de funcie
y ( x)
z ( x) =
.
y1 ( x)
Demonstraie. Avem succesiv
y = y1 z y' = y1' z + y1 z'

y'' = y1'' z + 2 y' z' + y1 z' .


Prin inducie matematica se obine imediat
n

y ( n ) = Cnk y1( n k ) z ( k ) .
k =0

Aceste derivate se nlocuiesc in ecuaia (1) si se obine o ecuaie in funcia z care are
coeficientul lui z nul, pentru ca y1 este soluie a ecuaiei (1).
Se noteaz apoi z' = u si astfel se obine o noua ecuaie diferenial in funcia necunoscuta
u care are ordinul n 1 .
Exemplu
Fie ecuaia de ordinul II
y'' + 2 xy' 2 y = 0
Despre care tim ca admite soluia y1 = x . Facem schimbarea de funcie
y ( x) = xz ( x) , calculam derivatele lui y , le nlocuim in ecuaie si obinem noua
ecuaie
xz'' + 2(1 + x 2 ) z' = 0 .
Facem o noua schimbare de funcie z' ( x) = u ( x) si obinem ecuaia de ordinul I
xu' + 2(1 + x 2 )u = 0 .

M1.U4.2. Ecuaii de ordin superior neomogene


41

Obiective:
1. Este expusa metoda variaiei constantelor pentru aflarea unei soluii particulare
pentru ecuaiile difereniale de ordin superior neomogene.
2. Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior omogene, cu coeficieni constani, se
ataeaz ecuaia caracteristica si se analizeaz cazurile cnd ecuaia caracteristica are
rdcini reale simple, rdcini reale multiple, rdcini complexe simple si rdcini complexe
conjugate.
3. Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior neomogene sunt prezentate doua
metode pentru determinarea unei soluii particulare si anume metoda variaiei constantelor si
metoda sugestiva.
4. Pentru ecuaia diferenial Euler, care are coeficienii variabili, este prezentat
algoritmul de reducere a acesteia la o ecuaie cu coeficieni constani.
Forma general a unei ecuaii difereniale de ordinul n liniara si neomogena este
an y ( n ) ( x)+an 1 y ( n 1) ( x)+...+a1 y' ( x )+a0 y ( x)= f ( x),

(8)

unde x [a, b] .
Dac introducem operatorul diferenial L prin
dn
d n1
d
L = an n + an 1 n 1 + ... + a1 + a0 ,
(9)
dx
dx
dx
ecuaia capt forma
Ly ( x) = f ( x).
(10)
Teorema care urmeaz furnizeaz metoda de aflare a soluiei generale a ecuaii neomogene.
Teorema 15. Soluia general a ecuaiei neomogene se obine adunnd la soluia general
a ecuaiei omogene o soluie particulara a ecuaiei neomogene.
Demonstraie. Deci, dac notam cu yO soluia general a ecuaie omogene, cu y p o soluie
particular a ecuaie neomogene si yG soluia general a ecuaie neomogene, atunci avem de
demonstrat relaia
yG = yO + y p
Fie y (x) o soluie a ecuaiei neomogene, Ly ( x) = f ( x) . Presupunem cunoscuta o soluie
particulara a ecuaiei neomogene, y p .
Facem schimbarea de funcie y ( x) = y p ( x) + z ( x) . Atunci avem

L ( y ) = L( y p + z ) + L( y p ) + L( z ) ,
adic
f ( x) = f ( x) + L( z )
astfel ca L (z ) = 0 , adic z este soluie a ecuaiei omogene. Dar orice soluie a ecuaiei
omogene are forma
z ( x) = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn ,
unde y1 , y2 ,..., yn este un sistem fundamental de soluii pentru ecuaia omogena. Revenind
la schimbarea de funcie de mai sus ca
y = y p + C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn
si demonstraia se ncheie.
Urmeaz sa indicam o metoda pentru determinarea unei soluii particulare a ecuaiei
neomogene. Cea mai general metoda este cea propusa de Lagrange, numita metoda
variaiei constantelor.
Teorema 16. Dac funciile y1 , y2 ,..., yn formeaz un sistem fundamental de soluii pentru
ecuaia omogena, atunci o soluie particulara a ecuaiei neomogene este
42

y p ( x) = C1 ( x) y1 ( x) + C2 ( x) y2 ( x) + ... + Cn ( x) yn ( x),

(11)

unde funciile C1 ( x), C2 ( x),..., Cn ( x) verifica sistemul

y1C1' + y2C2' + ... + ynCn' = 0

y1' C1' + y'2C2' + ... + y'nCn' = 0

(12)
( n 2) '
( n 2) '
( n 2) '
y1 C1 + y2 C2 + ... + yn Cn = 0
( n 1) '
f ( x)
( n 1) '
( n 1) '
y1 C1 + y2 C2 + ... + yn Cn =
an ( x )

Demonstraie. Deoarece funciile y1 , y2 ,..., yn formeaz un sistem fundamental de soluii


pentru ecuaia omogena, atunci soluia general a ecuaiei omogene este
z ( x) = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn
in care Ci sunt constante. Fie funcia
y ( x) = C1 ( x) y1 + C2 ( x) y2 + ... + Cn ( x) yn
obinuta din z nlocuind constantele Ci cu funciile Ci (x) . Artm ca dac funciile Ci (x)
verifica sistemul (15), atunci y este o soluie particulara a ecuaiei neomogene. Derivam
succesiv in expresia lui y si, dup ce folosim ecuaiile sistemului (15), obinem urmtorul
sistem
y = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn

y' = C1 y1' + C2 y2' + ... + Cn y'n

( n 1)
= C1 y1( n 1) + C2 y2( n 1) + ... + Cn yn( n 1)
y
( n)
f ( x)
( n)
( n)
( n)
y = C1 y1 + C2 y2 + ... + Cn yn +
an

nmulim prima ecuaie cu a0 , a doua cu a1 ,..., ultima cu an iar relaiile obinute se adun
membru cu membru. Obinem ecuaia
an y ( n ) + an 1 y ( n 1) + ... + a1 y' + a0 y =

[
+ C [a y + a y
+ ... + C [a y + a

]
+ a y ]+

= C1 an y1( n ) + an1 y1( n 1) + ... + a1 y1' + a0 y1 +


2

( n)
2

( n 1)
n 1 2

+ ... + a y

( n 1)
n 1 n

'
1 2

y
+ ... + a y + a0 yn + f ( x).
Dar, parantezele drepte care sunt coeficieni pentru C1 , C2 ,..., Cn sunt nule, deoarece
n

( n)
n

'
1 n

funciile yi sunt soluii pentru ecuaia omogena. Astfel, ecuaia de mai sus devine
an y ( n ) + an 1 y ( n1) + ... + a1 y' + a0 y = f ( x) ,
ceea ce arata ca y este soluie pentru ecuaia neomogena.

M1.U4.3. Ecuaii difereniale de ordin superior cu coeficieni


constani
Vom studia nti ecuaiile difereniale de ordinul n omogene, care au forma general
an y ( n ) ( x) + an 1 y ( n 1) ( x) + ... + a1 y' ( x) + a0 y ( x) = 0, x [a, b]
(13)
in care ai = constant, i = 1,2,..., n .
Pentru astfel de ecuaii se poate determina ntotdeauna un sistem fundamental de soluii. In
acest scop, se caut soluii sub forma y ( x) = Ae x unde A este o constanta A 0 iar este
43

un parametru complex, C .
Derivam succesiv expresia lui y , derivatele obinute se nlocuiesc in ecuaia (16) si gsim

Ae x an n + an 1n 1 + ... + a1 + a0 = 0.
Deoarece A 0 si e x 0 deducem ca
an n + an 1n1 + ... + a1 + a0 = 0.
(14)
In felul acesta am obinut o ecuaie algebrica in necunoscuta care se numete ecuaie
caracteristica ataat unei ecuaii difereniale de ordinul n . In cele ce urmeaz, vom aborda
ecuaia (16) prin intermediul ecuaiei sale caracteristice (17). Distingem mai multe cazuri:
Cazul 1. Presupunem nti ca ecuaia (17) are toate rdcinile reale si simple
1 2 ... n . Atunci funciile
x
x
x
y1 ( x) = e 1 , y2 ( x) = e 2 ,..., yn ( x) = e n
formeaz un sistem fundamental de soluii pentru ecuaia (4.6) deoarece aceste funcii au
wronskianul nul. Intr-adevr, nlocuind in expresia wronskianului, vom obine un determinant
Vandermonde:

1e

W ( y1 , y 2 ,..., y n ) =

2 e

1n 1e

=e

( 1

n21e

+2 +...+n ) x

( 1

n e

nn1e

x
=

1
12

2
22

n
2n =

n 1
1

n 1
2

nn1

=e

+2 +...+n ) x

(a

a j ) 0.

1 j < i n

Cazul 2. Presupunem ca ecuaia caracteristica (17) are toate rdcinile complexe, simple.
Atunci ecuaia caracteristica are grad par. Dac admite rdcina 1 = + i atunci admite si
rdcina 2 = i , care este complex conjugata primei rdcini. Consideram cunoscute
formula lui Euler de la numere complexe si regula de derivare a funciei exponeniale, de
exponent complex
e z = e x + iy = e (cos y + i sin y )

(e ) = e
x '

, C.
Corespunztor celor doua rdcini complexe ale ecuaiei caracteristice, pentru ecuaia
diferenial (16) se ia soluia
ex (C1 cos x + C2 sin x )
Analog pentru o alta rdcina complexa a ecuaiei caracteristice. Atunci, intr-o maniera
asemntoare celei din cazul 1, se arata ca aceste funcii au wronskianul nenul, deci formeaz
un sistem fundamental de soluii pentru ecuaia omogena.

Cazul 3. Presupunem ca ecuaia caracteristica are o rdcina reala 1 , multipla de ordinul m .


44

Atunci funciile
x
x
x
x
e 1 , xe 1 , x 2 e 1 ,..., x m 1e 1
sunt liniar independente, ceea ce se poate constata cu ajutorul wronskianului. De asemenea, se
folosesc relaiile
dk
dk
L x k e x = L k e x = k L e x ,
d
d
unde L este operatorul diferenial introdus in prima parte a leciei.
Cazul 4. Presupunem ca ecuaia caracteristica (17) are o rdcina complexa multipla de
ordinul m , 1 = + i . Atunci ea admite si rdcina 2 = i , care este complex
conjugata primei tot multipla de ordinul m . Atunci soluia ecuaiei difereniale va fi
ex C0 + C1 x + ... + Cm1 x m1 cos x +

[(

( )

( ( ))

+ B0 + B1 x + ... + Bm1 x m1 sin x .


S ne reamintim...
Trebuiesc fixate bine cele patru cazuri privind natura rdcinilor ecuaiei
caracteristice, pentru ca in funcie de acesta natura se definete sistemul fundamental
de soluii pentru ecuaia diferenial de ordin superior.

1. Sa se integreze ecuaia:
y'' + y' 2 y = 0.

Exemple

Rezolvare:
Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani. Ecuaia caracteristica ataat
este:
r 2 + r 2 = 0.
= 1+ 8 = 9
1 3
r1,2 =
r1 = 2 R, r2 = 1 R.
2
Avem rdcini reale si atunci
rx
r x
y ( x ) = C1e 1 + C2 e 2
y ( x ) = C1e 2 x + C2e x .
Observaie: Ecuaia caracteristica se scrie astfel:
y (n ) r n , y 1
din ecuaia iniiala.
2. Aflai soluia general a ecuaiei:
y'' 4 y' + 5 y = 0.
Rezolvare:Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 2 4r + 5 = 0
= 16 20 = 4
4 2i
r1,2 =
r1 = 2 + i
2
r2 = 2 i.
Avem rdcini complexe a + bi , rezulta:

45

y ( x ) = e ax (C1 cos bx + C2 sin bx ),


rezulta:

y ( x ) = e 2 x (C1 cos x + C2 sin x )

3. Aflai soluia general a ecuaiei:


y'''' y = 0.

Rezolvare:
Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 4 1 = 0 r 2 1 r 2 + 1 = 0
r1,2 = 1, r3,4 = i

)(

y ( x ) = C1e x + C2e x + C3 cos x + C4 sin x.


4. Aflai soluia general a ecuaiei:
yV 2 y IV 16 y' + 32 y = 0.
Rezolvare:
Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 5 2r 4 16r + 32 = 0
r 4 (r 2 ) 16(r 2 ) = 0
(r 2) r 4 16 = 0

(
(r 2) (r + 2)(r
2

+ 4 = 0 r1 = 2

rdcina dubla
r2 = 2, r3,4 = 2i.
Rezulta:

y ( x ) = C1e 2 x + C2 xe 2 x + C3e 2 x + C4 cos 2 x + C5 sin 2 x.

1. Aflai soluia general a ecuaiei:


y'' 2 y' = 0.
2. Aflai soluia general a ecuaiei:
y'' + 4 y = 0.

M1.U4.4. Ecuaii difereniale de ordinul n neomogene


O soluie particulara a ecuaiei neomogene se poate determina folosind metoda variaiei
constantelor, expusa in prima parte a leciei. Din cauza particularitii ecuaiei de a avea
coeficienii constani, se poate folosi si o metoda "sugestiva", in sensul ca soluia particulara a
ecuaiei neomogene sa fie cutata de forma termenul liber al ecuaiei, deci de forma funciei
f (x) . Se disting urmtoarele cazuri.
Cazul 1. Presupunem ca funcia termen liber a ecuaiei, f (x) , are forma
f ( x) = ex P( x) ,
unde P (x) este o funcie polinomiala. Se testeaz nti dac este rdcina pentru ecuaia
caracteristica. Dac nu este, atunci soluia particulara y p (x ) se caut de forma

y p ( x) = ex Q( x) , unde Q (x) este o funcie polinomiala, de acelai grad cu P , dar cu ali


coeficieni. Coeficienii lui Q se determin oblignd y p s fie efectiv soluie pentru ecuaia
diferenial. Dac este rdcina pentru ecuaia caracteristica, multipla de ordinul m , atunci
soluia particulara y p (x ) se caut de forma
46

y p ( x ) = x m e x Q ( x ) ,
unde Q (x) este o funcie polinomiala in situaia de mai sus si care se determina la fel ca mai
sus.
Cazul 2. Presupunem ca funcia termen liber a ecuaiei, f (x) , are forma
f ( x ) = ex [A( x) cos x + B ( x) sin x ] ,
unde A(x) si B (x) sunt funcii polinomiale, nu neaprat de acelai grad. Se testeaz nti
dac + i este rdcina pentru ecuaia caracteristica. Dac nu este, atunci soluia particulara
y p (x) se caut de forma

y p ( x) = ex [P( x) cos x + Q( x) sin x ],


unde P (x) si Q (x) sunt funcii polinomiale, de acelai grad si anume de
grad= max{gradA, gradB} .
Dac + i este rdcina pentru ecuaia caracteristica, multipla de ordinul m , atunci soluia
particulara y p (x) se caut de forma

y p ( x) = x m ex [P( x) cos x + Q ( x) sin x ] ,


unde P (x) si Q (x) sunt funcii polinomiale in situaia de mai sus. Coeficienii pentru P si Q
se determin oblignd y p sa fie efectiv soluie pentru ecuaia diferenial, si se procedeaz la
identificare.
Cazul 3. Presupunem ca funcia termen liber a ecuaiei, f (x) , are forma
f ( x ) = f1 ( x) + f 2 ( x) ,
unde au formele corespunztoare cazurile 1, respectiv 2. Atunci soluia particulara y p (x ) se
caut de forma
y p ( x) = y p1 ( x) + y p 2 ( x) ,
unde y p1 ( x) si y p 2 ( x) sunt soluiile particulare de la cazurile 1, respectiv 2.

S ne reamintim...
Trebuiesc fixate bine cele trei cazuri privind funcia termen liber, pentru ca in
funcie de acesta se construiete soluia particulara a ecuaiei neomogene.
De asemenea, trebuie reinut si cazul de rezonanta.

1. Sa se integreze ecuaia:
y'' 2 y' 3 y = e 4 x .

Exemple

Rezolvare:
Avem o ecuaie neomogena creia ii ataam ecuaia omogena:
y'' 2 y' 3 y = 0.
Ecuaia caracteristica ataat acesteia este:
r 2 2r 3 = 0
24
= 4 + 12 = 16 r1,2 =
r1 = 3
2
r2 = 1
si atunci rezulta:
yo = C1e3 x + C2 e x .
Cutm acum o soluie particulara a ecuaiei neomogene. Deoarece termenul
perturbant este e 4 x , vom caut o soluie de tipul:
47

y p = C1e 4 x .
Calculam derivatele de ordinul nti si respectiv doi si nlocuim in ecuaia
iniiala:
y'p = 4C1e 4 x
y'p' = 16C1e 4 x
nlocuind in ecuaia iniiala, obinem:
16C1e 4 x 8C1e 4 x 3C1e 4 x = e 4 x
5C1e 4 x = e 4 x
1
5C1 = 1 C1 = .
5
1 4x
yp = e
5

Rezulta:
In concluzie, soluia general este:

y g = yo + y p

1
y g = C1e 3 x + C2 e x + e 4 x .
5
2. Aflai soluia general a ecuaiei:
y '' 3 y' + 2 y = sin x.

Rezolvare:
Avem o ecuaie neomogena. Ii ataam ecuaia omogena:
y'' 3 y' + 2 y = 0.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 2 3r + 2 = 0,
3 1
= 1 r1,2 =
r1 = 2, r2 = 1.
2
yo = C1e x + C2e 2 x .
Rezulta:
Cutm soluii particulare pentru ecuaia neomogena.
y p = C1 sin x + C2 cos x

y'p = C1 cos x C2 sin x


y'p' = C1 sin x C2 cos x
nlocuind in ecuaia neomogena, rezulta:
C1 sin x C2 cos x 3(C1 cos x C2 sin x ) + 2(C1 sin x + C2 cos x ) = sin x
( C1 + 3C2 + 2C1 )sin x + ( C2 3C1 + 2C2 ) cos x = sin x
Identificnd coeficienii, rezulta:
3C2 + C1 = 1
C2 3C1 = 0
si acest sistem are soluiile:
1
3
C1 = , C2 = .
10
10
1
3
y p = sin x + cos x
Atunci:
10
10
y g = yo + y p

48

y g = C1e x + C2e 2 x +

1
3
sin x + cos x.
10
10

Sa se determine soluia general a urmtoarelor ecuaii difereniale neomogene cu


coeficieni constani:
y ' '+2 y '+ y = e x
y ' '3 y '+2 y = xe 2 x
y ' '+ y = sin 2 x + 4 x cos 3 x
''
'
y 3 y + 2 y = sin x.

M1.U4.5. Ecuaii difereniale de tip Euler


O ecuaie diferenial de tip Euler este un exemplu de ecuaie cu coeficieni variabili
pentru care se poate determina un sistem fundamental de soluii, pentru ecuaia omogena.
Ecuaiile difereniale de tip Euler au forma general
an x n y ( n ) + an 1 x n 1 y ( n 1) + ... + a1 xy' + a0 y = f ( x),
in care coeficienii ai sunt constani si dai, iar funcia termen liber f este de asemenea data.
O ecuaie diferenial de tip Euler este uor de recunoscut pentru ca monomul din fata
unei derivate are acelai grad cu ordinul de derivare al funciei necunoscute.
Se face schimbarea de variabila x = e t , dac x > 0 sau x = et , dac x < 0 si ecuaia
Euler se transforma intr-o ecuaie cu coeficieni constani. Dup modelul de derivare expus
mai jos
dy dy dt dy 1 dy t
=
=
=
y' =
e
dx dt dx dt x dt
d 2 y d dy d dy t
y '' = 2 =
=
e =
dx dx dx dt
dx

2
d dy t t
dy
2t d y

=
e
e
e
,

dt dt
dt

dt

se obine ca regula general

dk y
d k 1 y
dy

y = e k + bk 1 k 1 + ... + b1 ,
dt
dt
dt
(k )
in care coeficienii bi sunt constani. Coeficientul din fata lui y este x k = e kt si atunci cnd
nlocuim in ecuaia iniiala exponenialele dispar, deci se obine o ecuaie cu coeficieni
constani.
S ne reamintim...
O ecuaie diferenial de ordin superior cu coeficieni variabili este de tip Euler dac
coeficienii ecuaiei sunt monoame in care puterea variabilei coincide cu ordinul de
derivare al funciei necunoscute.
(k )

kt

Rezumat
Se prezint ecuaiile difereniale de ordin superior cu coeficieni variabili si cu
coeficieni constani.
Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior omogene, sunt prezentate noiunile
de independenta a soluiilor precum si sistemul fundamental de soluii pentru astfel
de ecuaii.
Este expusa metoda variaiei constantelor pentru aflarea unei soluii particulare
49

pentru ecuaiile difereniale de ordin superior neomogene.


Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior omogene, cu coeficieni constani,
se ataeaz ecuaia caracteristica si se analizeaz cazurile cnd ecuaia caracteristica
are rdcini reale simple, rdcini reale multiple, rdcini complexe simple si
rdcini complexe conjugate.
Pentru ecuaiile difereniale de ordin superior neomogene sunt prezentate doua
metode pentru determinarea unei soluii particulare si anume metoda variaiei
constantelor si metoda sugestiva.
Pentru ecuaia diferenial Euler, care are coeficienii variabili, este prezentat
algoritmul de reducere a acesteia la o ecuaie cu coeficieni constani.

Test de autoevaluare a cunotinelor


1. Aflai soluia general a ecuaiei:
4 y'' + 4 y' + y = 0.
2. Aflai soluia general a ecuaiei:
y'''' + 64 y = 0.

3. Sa se integreze ecuaia:
y'''' + 2 y'' + y = 0.
4. Aflai soluia general a ecuaiei: y'' y = 2e x x 2 .

Tema de control 1
1. Sa se rezolve urmtoarele ecuaii difereniale de ordinul nti:
a)
c)
f)

y' =

y2 +1
2

b)

x +1
2( x 2 y + 1)
;
y' =
5x y 4

y
y
dx +
+ ln( x + y ) dy = 0;
x
y
x+ y
+

d )(1 + x 2 ) y '2 xy = (1 + x 2 ) 2 ;

xy '+ y 2 4 y + 3 = 0, y1 = 1;

g ) y = x( y ' ) 2 + ( y ' ) 3 ;

e)
h)

c)

3 xyy' = x 2 + y 2

1
1
y+
y2 = 0
3
x
x
1
y = xy '+
y'
y '

2. Sa se rezolve urmtoarele ecuaii difereniale de ordin superior cu coeficieni constani:


a)

y iv + 2 y ' '+ y = 0;

b)

y iv y' ' ' y '+ y = 0;

e)

y iv y = x 3 + 1;

f)

y ' '+ y '2 y = sin x;

c)
g)

50

1
; d)
y ' '+3 y '+2 y = e x;
sin x
y ' '7 y '+6 y = e 3 x + 2 x + 1
y ' '+ y =

Modulul 2.

Sisteme dinamice (Sisteme de ecuaii difereniale)


Cuprins
Unitatea de nvare M2.U1. ................................................................................................ 52
Sisteme dinamice liniare ...................................................................................................... 52
Unitatea de nvare M2.U2. ................................................................................................ 57
Sisteme dinamice cu coeficieni constani ............................................................................ 57
Unitatea de nvare M2.U3. ................................................................................................ 59
Sisteme dinamice autonome si sisteme dinamice simetrice................................................... 59

Introducere

Competene

Sunt prezentate doua metode de rezolvare a sistemelor de ecuaii


difereniale liniare. Metoda reducerii este metoda prin care abordarea unui
sistem de ecuaii difereniale se reduce la rezolvarea unei ecuaii difereniale
de ordin superior.
A doua metoda, metoda ecuaiei caracteristice, este destul de asemntoare
cu cea din cazul ecuaiilor difereniale de ordin superior.
Pentru sistemele de ecuaii difereniale liniare neomogene sunt expuse doua
metode pentru a determina o soluie particulara. Prima metoda, metoda
variaiei constantelor (metoda lui Lagrange) propune o soluie particulara
pornind de la soluia general a formei omogene a respectivului sistem de
ecuaii difereniale.
Prin a doua metoda, numita si metoda sugestiva, se propune o soluie
particular de forma vectorului termen liber.
De asemenea, se abordeaz sistemele dinamice autonome si sistemele
simetrice. Rezolvarea acestora se reduce la aflarea unui numr, bine
determinat, de integrale prime liniar independente. Se expun doua metode
pentru aflarea integralelor prime si se indica matricea iacobian prin care se
stabilete independenta lor.
Dup parcurgerea acestui modul studenii vor deine doua metode de
rezolvare a unui sistem de ecuaii difereniale:
- metoda reducerii, care consta in reducerea rezolvrii unui sistem de ecuaii
la o singura ecuaie, cu o singura necunoscuta, dar de ordin superior.
Ordinul ecuaiei este cel mult egal cu numrul de ecuaii difereniale din
sistemul iniial;
- metoda ecuaiei caracteristice, care este o metoda general valabila,
semnatoare cu metoda de abordare a ecuaiilor difereniale de ordin
superior, cu coeficieni constani.
De asemenea, studenii vor aborda sistemele dinamice autonome si sistemele
simetrice. Rezolvarea acestora se reduce la aflarea unui numr, bine
determinat, de integrale prime liniar independente. Se expun doua metode
pentru aflarea integralelor prime si se indica matricea iacobian prin care se
stabilete independenta lor.

51

Unitatea de nvare M2.U1.


Sisteme dinamice liniare
Cuprins
M2.U1.1. Sisteme de ecuaii difereniale liniare .................................................................. 52
M2.U1.2. Metode de rezolvare a sistemelor liniare de ecuaii difereniale............................ 54

Introducere

Competene

Sistemele liniare de ecuaii difereniale se rezolva in trei etape:


1. se ataeaz forma omogena a respectivului sistem si sistemul omogen se
rezolva prin una din cele doua metode :
- metoda reducerii, care consta in reducerea rezolvrii unui sistem de ecuaii
la o singura ecuaie, cu o singura necunoscuta, dar de ordin superior. Ordinul
ecuaiei este cel mult egal cu numrul de ecuaii difereniale din sistemul
iniial;
- metoda ecuaiei caracteristice, care este o metoda general valabila,
semnatoare cu metoda de abordare a ecuaiilor difereniale de ordin
superior, cu coeficieni constani.
2. Se caut o soluie particulara a sistemul de ecuaii, in forma neomogena.
Aceasta se poate afla prin metoda variaiei constantelor sau prin metoda
sugestiva, adic soluia particulara este sugerata de vectorul termen liber;
3. Soluia general a sistemului neomogen se obine nsumnd soluia
general a sistemului omogen cu soluia particulara a sistemului neomogen

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare studenii vor deine doua metode
de rezolvare a unui sistem de ecuaii difereniale:
- metoda reducerii, care consta in reducerea rezolvrii unui sistem de
ecuaii la o singura ecuaie, cu o singura necunoscuta, dar de ordin
superior. Ordinul ecuaiei este cel mult egal cu numrul de ecuaii
difereniale din sistemul iniial;
- metoda ecuaiei caracteristice, care este o metoda general valabila,
asemntoare cu metoda de abordare a ecuaiilor difereniale de ordin
superior, cu coeficieni constani.
Soluia general a sistemului dinamic neomogen este suma dintre soluia
general a sistemului omogen si o soluie particulara a sistemului neomogen.

Durata medie de parcurgere a unitii de nvare este de 3 ore.

M2.U1.1. Sisteme de ecuaii difereniale liniare


Obiective:
1. Sunt prezentate doua metode de rezolvare a sistemelor de ecuaii difereniale
liniare. Metoda reducerii este metoda prin care abordarea unui sistem de ecuaii difereniale
se reduce la rezolvarea unei ecuaii difereniale de ordin superior. A doua metoda, metoda
ecuaiei caracteristice, este destul de asemntoare cu cea din cazul ecuaiilor difereniale de
ordin superior.
2. Pentru sistemele de ecuaii difereniale liniare neomogene sunt expuse doua metode
pentru a determina o soluie particulara. Prima metoda, metoda variaiei constantelor
(metoda lui Lagrange) propune o soluie particulara pornind de la soluia general a formei
52

omogene a respectivului sistem de ecuaii difereniale. Prin a doua metoda se propune o


soluie particulara de forma vectorului termen liber.
Forma general a unui sistem de ecuaii difereniale liniare de ordinul I este
y1' = f1 ( x, y1 , y2 ,..., yn )
'
y2 = f 2 ( x, y1 , y2 ,..., yn )
(15)


y'n = f n ( x, y1 , y2 ,..., yn )
in care funciile necunoscute sunt yi = yi ( x), i = 1,2,..., n . Funciile f i ( x), i = 1,2,..., n sunt
date si suficient de regulate pentru a permite operaiile matematice ce se fac asupra lor pentru
a rezolva sistemul sistemul de ecuaii. Dac toate funciile f i (x) sunt liniare in argumentele
lor, atunci sistemul devine liniar si are forma general
y1' = a11 y1 + a12 y2 + ... + a1n yn + b1
'
y2 = a21 y1 + a22 y2 + ... + a2 n yn + b2
(16)


y'n = an1 y1 + an 2 y2 + ... + ann yn + bn
Si la sistemul (5.2) funciile necunoscute sunt yi = yi ( x), x [a, b] iar funciile coeficieni
aij = aij ( x) si funciile termen liber bi = bi ( x) sunt date. Dac toi bi = 0 , i = 1,2,..., n , atunci
sistemul capt forma sa omogena.
Un sistem de ecuaii difereniale liniare de ordinul I capt o forma mai simpla dac
folosim scrierea matriceala
Y ' = AY + b,

y1
a11 a12 a1n
b1


(17)
y2
a 21 a 22 a 2 n
b
, b = 2 .
unde Y = , A =


y
a

n
n1 a n 2 a nn
bn
Ne propunem sa artm ca o ecuaie diferenial liniara de ordinul n se reduce la un
sistem de n ecuaii difereniale liniare de ordinul I cu n funcii necunoscute. De exemplu,
ecuaia de ordinul doi y'' ky = 0 se reduce la un sistem de doua ecuaii difereniale de
ordinul I cu doua funcii necunoscute. Intr-adevr, dac folosim notaiile y1 ( x) = y ( x) si
y2 ( x) = y1' ( x) , obinem sistemul liniar
y1' ( x) = y2 ( x)
'
y2 ( x) = ky1 ( x)
In general, pentru ecuaia
an y n + an 1 y n 1 + ... + a1 y' + a0 y = f
se folosesc notaiile

y1 = y , y2 = y' , y3 = y'' ,..., yn = y ( n 1)


si atunci obinem sistemul liniar
y1' ( x) = y2 ( x)
'
y2 ( x) = y3 ( x )
y'n 1 ( x) = yn ( x)

1
y'n ( x) = f ( x) (a0 y1 + a1 y2 + ... + an 1 yn )

an
53

Vom expune doua metode de rezolvare un sistem de n ecuaii difereniale liniare de ordinul I.

M2.U1.2. Metode de rezolvare a sistemelor liniare de ecuaii


difereniale
Metoda 1.
Analogia de mai sus dintre o ecuaie diferenial liniara de ordinul n si un sistem de n
ecuaii difereniale liniare de ordinul I sugereaz o prima metoda de rezolvare a sistemelor de
ecuaii difereniale liniare si pe care o vom numi metoda reducerii. Aceasta consta in
reducerea sistemului la o ecuaie diferenial cu o singura funcie necunoscuta, in general de
ordin egal cu numrul ecuaiilor din sistem. Mai precis, se fixeaz o funcie necunoscuta, sa
zicem yn , si se expliciteaz celelalte funcii necunoscute mpreuna cu derivatele lor cu
ajutorul lui yn . Se obine o ecuaie diferenial de ordinul n in funcia necunoscuta yn .
Exemplu
Sa consideram sistemul particular
y1' = 4 y1 y2
'
y2 = 5 y1 + 2 y2
Prin derivare obinem
y1'' = 4 y1' y'2
y'2' = 5 y1' + 2 y'2
din care, prin combinaii evidente, rezulta
y1'' 6 y1' + 13 y1 = 0 ,
adic o ecuaie diferenial de ordinul doi, cu o singura funcie necunoscuta, y1 .

Observaie. Dac scriem sistemul de ecuaii difereniale in maniera vectoriala si se uita de


semnificaia vectoriala a notaiilor, putem trata sistemul ca fiind o singura ecuaie
diferenial..
Metoda 2.
Vom expune acum o metoda care amintete de rezolvarea ecuaiilor difereniale cu
coeficieni constani. Se numete metoda ecuaiei caracteristice. Pentru sistemul dat se
caut soluii de forma
C1e x
y1 C1


x
y 2 C 2 x C 2 e
Y = = e =



y C
C e x
n n
n
Se obliga acest Y sa fie efectiv soluie si dup ce simplificam cu e x obinem urmtorul
sistem algebric, liniar si omogen
(a11 )C1 + a12C2 + ... + a1nCn = 0
a C + (a )C + ... + a C = 0
21 1
22
2
2n n

an1C1 + an 2C2 + ... + (ann )Cn = 0


Pentru ca sistemul sa admit si soluii diferite de soluia banala, trebuie ca determinantul
sistemului sa fie nul, adic

54

a11
a21

a12
a22

a1n
a2 n

= 0.

an1
an 2
ann
Dup calcularea determinantului se obine o ecuaie algebrica de gradul n in necunoscuta ,
de forma
n + b1n 1 + ... + bn 1 + b0 = 0,
(18)
care se numete ecuaia caracteristica a sistemului. Aici se vede analogia cu ecuaia
caracteristica ataat ecuaiilor difereniale de ordinul n . In felul acesta am redus problema
rezolvrii sistemului de ecuaii difereniale la rezolvarea ecuaiei sale caracteristice care este o
ecuaie algebrica polinomiala.
Ca si in cazul ecuaiilor difereniale de ordinul n , vom distinge mai multe cazuri, in funcie
de natura rdcinilor ecuaiei caracteristice.
Cazul 1. Presupunem ca ecuaia caracteristica are o rdcina reala simpla 1 . Soluia
sistemului se caut de forma
x
x
x
y1 = C1e 1 , y2 = C2 e 1 ,..., yn = Cn e 1 ,
care se obliga sa verifice sistemul de ecuaii difereniale. Se va obine un sistem algebric de
n 1 ecuaii in necunoscutele C1 , C2 , .., Cn . Se vor explicita, de exemplu, constantele C2 ,
C3 ,..., Cn in funcie de C1 iar, in final, se va lui C1 o valoare particulara.
Cazul 2. Presupunem ca ecuaia caracteristica are o rdcina complexa simpla 1 = + i .
Pentru ca ecuaia caracteristica are coeficieni reali, ea va admite si rdcina complex
conjugata 2 = i . Soluia sistemului se caut de forma
C1 cos x + B1 sin x

C2 cos x + B2 sin x
Y = e x

Cn cos x + Bn sin x

Introducem soluia gsita in sistemul de ecuaii difereniale iniial si, prin metoda identificrii,
se obine un sistem algebric din care se determina constantele C2 , B2 , C3 , B3 ,..., Cn , Bn in
funcie de C1 si B1 , iar in final se dau valori particulare pentru C1 si B1 .
Cazul 3. Presupunem ca ecuaia caracteristica are o rdcina reala, , multipla de ordinul
m . Cutm soluia sistemului de ecuaii difereniale sub forma
C11 + C12 x + ... + C1m x m 1

C21 + C22 x + ... + C2 m x m 1 x


Y =
e

C + C x + ... + C x m 1
n2
nm
n1

Coeficienii Cij se determina ca in cazul doi.


Cazul 4. Presupunem ca ecuaia caracteristica are o rdcina complexa 1 = + i , (deci
automat are si conjugata, 2 = i ), multipla de ordinul m . Cutm soluia sistemului de
ecuaii difereniale sub forma

55

(
(

)
)

(
(

)
)

C11 +...+C1m x m 1 cos x+ B11 +...+B1m x m1 sin x

C 21 +...+C 2 m x m 1 cos x+ B21 +...+B2 m x m 1 sin x x


Y =
e

C +...+C x m 1 cos x+ B +...+B x m 1 sin x
nm
n1
nm
n1

Sa se determine soluia general a urmtoarelor sisteme de ecuaii difereniale


x' = 2 x + 3 y
;

y' = x + y

x' = x + y

y' = 2 x + y

x' = x y z

y' = x + y
z ' = 3x + z

S ne reamintim...
Considerarea celor patru cazuri in legtura cu natura rdcinilor ecuaiei
caracteristice, este analoaga cu situaia ecuaiei caracteristice ataate unei ecuaii
difereniale de ordin superior.

Rezumat
Sunt prezentate doua metode de rezolvare a sistemelor de ecuaii difereniale
liniare. Metoda reducerii este metoda prin care abordarea unui sistem de ecuaii
difereniale se reduce la rezolvarea unei ecuaii difereniale de ordin superior. A
doua metoda, metoda ecuaiei caracteristice, este destul de asemntoare cu cea din
cazul ecuaiilor difereniale de ordin superior.
Pentru sistemele de ecuaii difereniale liniare neomogene sunt expuse doua
metode pentru a determina o soluie particulara. Prima metoda, metoda variaiei
constantelor (metoda lui Lagrange) propune o soluie particulara pornind de la
soluia general a formei omogene a respectivului sistem de ecuaii difereniale.
Prin a doua metoda se propune o soluie particulara de forma vectorului termen
liber.

56

Unitatea de nvare M2.U2.


Sisteme dinamice cu coeficieni constani
M2.U2.1. Soluia particulara pentru sisteme cu coeficieni constani................................... 57
M2.U2.2. Metoda sugestiva pentru soluia particulara a sistemului neomogen.................... 57

Introducere

Deoarece algoritmul pentru determinarea soluiei generale a sistemului


omogen a fost deja expus, a mai rmas sa indicam metode pentru a afla o
soluie particulara a sistemului neomogen. Ca si in cazul ecuaiilor
difereniale de ordin superior, sunt doua metode: metoda variaiei
constantelor, aceiai ca in cazul sistemelor cu coeficieni variabili si metoda
sugestiva.
Ct privete aceasta ultima metoda, prezentam trei cazuri.
Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studenii tiu sa afle o soluie
particulara pentru un sistem dinamic cu coeficieni constani, att prin
metoda variaiei constantelor cat si prin metoda sugestiva.

Competene

Durata medie de parcurgere a unitii de nvare este de 3 ore.

M2.U2.1. Soluia particulara pentru sisteme cu coeficieni constani


Prin analogie cu algoritmul de rezolvare al ecuaiilor difereniale de ordin superior,
algoritmul de rezolvare al sistemelor neomogene de ecuaii difereniale este urmtorul:
i) se ataeaz sistemul omogen si se afla soluia sa general;
ii) se afla o soluie particulara a sistemului neomogen;
iii) soluia general a sistemului neomogen se obine prin nsumarea soluiei
generale a sistemului omogen cu soluia particulara a sistemului neomogen.
Algoritmul pentru determinarea soluiei generale a sistemului dinamic omogen a fost deja
expus.
Reamintim ca soluia general a sistemului omogen se poate obine prin una din cele doua
metode: metoda reducerii si metoda ecuaiei caracteristice.
A mai rmas sa indicam metode pentru a afla o soluie particulara a sistemului neomogen.
Ca si in cazul ecuaiilor difereniale de ordin superior, sunt doua metode: metoda variaiei
constantelor, aceiai ca in cazul sistemelor cu coeficieni variabili si metoda sugestiva. Ct
privete aceasta ultima metoda, prezentam trei cazuri.

M2.U2.2. Metoda sugestiva pentru soluia particulara a sistemului


neomogen
Cazul 1. Presupunem ca toi termenii liberi ai sistemului sunt polinoame, care pot fi de
grade diferite, adic de forma
( f1 ( x), f 2 ( x),..., f n ( x) )T = (P1 ( x), P2 ( x),..., Pn ( x) )T
Atunci o soluie particulara a sistemului neomogen va fi luata de forma
( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) )T = (Q1 ( x), Q2 ( x),..., Qn ( x) )T
57

in care Qi sunt polinoame de grade egale, si anume


grQ1 = grQ2 = ... = grQn = max{grP1 , grP2 ,..., grPn }.
Coeficienii polinoamelor Qi se afla oblignd vectorul coloana

( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) )T
sa verifice efectiv sistemul diferenial neomogen, procedndu-se apoi la identificare.
Cazul 2. Presupunem ca toi termenii liberi ai sistemului neomogen sunt de forma
( f1 ( x), f 2 ( x),..., f n ( x) )T = (P1 ( x), P2 ( x),..., Pn ( x) )T ex
unde Pi sunt polinoame, care pot fi de grade diferite. Atunci o soluie particulara a sistemului
neomogen va fi luata de forma
( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) )T = (Q1 ( x), Q2 ( x),..., Qn ( x) )T ex
dac nu este rdcina pentru ecuaia caracteristica ataat sistemului omogen. Aici, Qi sunt
polinoame de grade egale, si anume
grQ1 = grQ2 = ... = grQn = max{grP1 , grP2 ,..., grPn }.
Coeficienii polinoamelor Qi se afla oblignd vectorul coloana

( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) )T
sa verifice efectiv sistemul diferenial neomogen, procedndu-se apoi la identificare. Dac
este rdcina pentru ecuaia caracteristica ataat sistemului omogen, multipla de ordinul m ,
atunci o soluie particulara a sistemului neomogen va fi luata de forma
( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) )T = (Q1 ( x), Q2 ( x),..., Qn ( x) )T x mex
in care polinoamele Qi sunt in situaia de mai sus si se determina in maniera expusa mai sus.
Trebuie sa remarcam ca, prin particularizarea lui = 0 , in cazul 2, obinem cazul 1.
Cazul 3. Presupunem ca termenii liberi ai sistemului neomogen sunt de forma
T
f ( x ) = ( f1 ( x), f 2 ( x),..., f n ( x ) ) =

= (P1 ( x),..., Pn ( x) ) cos x + (R1 ( x),..., Rn ( x) ) sin x ex


Dac + i nu este rdcina pentru ecuaia caracteristica ataat sistemului omogen, atunci
o soluie particulara a sistemului neomogen va fi luata de forma
T
y p ( x) = ( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) ) =
T

= (Q1 ( x),..., Qn ( x) ) cos x + (S1 ( x),..., S n ( x) ) sin x ex


Dac + i este rdcina pentru ecuaia caracteristica ataat sistemului omogen, de ordin
m , atunci o soluie particulara a sistemului neomogen va fi luata de forma
T
y p ( x) = ( y1 ( x), y2 ( x),..., yn ( x) ) =
T

= (Q1 ( x),..., Qn ( x) ) cos x + (S1 ( x),..., S n ( x ) ) sin x x m ex


Polinoamele Qi si Si sunt in situaia expusa la cazul 2 si se determina in aceiai maniera.
Observaii.
Fenomenul de rezonanta este analog cu cel ntlnit in cazul ecuaiilor difereniale scalare de
ordin superior cu coeficieni constani, neomogene.
Se poate constata ca dac nu se tine cont de fenomenul de rezonanta nu poate fi
determinata o soluie particulara pentru sistemul dinamic neomogen.
Acelai lucru se poate constata in cazul unei ecuaii difereniale cu coeficieni constani
neomogena.
Sa se determine soluia general a urmtoarelor sisteme de ecuaii difereniale
neomogene
T

58

x' = 2 x + 3 y t
;

y ' = x + y + t 2

x' = x + y e 2t

y ' = 2 x + y

S ne reamintim...
Metoda sugestiva propusa pentru sistemele dinamice cu coeficieni constani este
foarte asemntoare cu metoda sugestiva propusa pentru ecuaii difereniale scalare
cu coeficieni constani neomogene.

Rezumat
Prin analogie cu algoritmul de rezolvare al ecuaiilor difereniale de ordin
superior, algoritmul de rezolvare al sistemelor neomogene de ecuaii difereniale este
urmtorul:
i) se ataeaz sistemul omogen si se afla soluia sa general;
ii) se afla o soluie particulara a sistemului neomogen;
iii) soluia general a sistemului neomogen se obine prin nsumarea soluiei
generale a sistemului omogen cu soluia particulara a sistemului neomogen.
Deoarece algoritmul pentru determinarea soluiei generale a sistemului omogen a
fost deja expus, a mai rmas sa indicam metode pentru a afla o soluie particulara a
sistemului neomogen. Ca si in cazul ecuaiilor difereniale de ordin superior, sunt
doua metode: metoda variaiei constantelor, aceiai ca in cazul sistemelor cu
coeficieni variabili si metoda sugestiva. Ct privete aceasta ultima metoda,
prezentam trei cazuri.
De fixat cele trei cazuri in care funciile termen liber pot sugera o soluie
particulara pentru sistemul dinamic neomogen

Unitatea de nvare M2.U3.


Sisteme dinamice autonome si sisteme dinamice simetrice
Cuprins
M2.U3.1. Sisteme autonome de ecuaii difereniale ............................................................. 60
M2.U3.2. Sisteme difereniale simetrice ............................................................................. 62

Introducere

Se indica forma general a unui sistem dinamic autonom si deosebirea


dintre acesta si un sistem dinamic neautonom.
Este prezentata noiunea de integrala prima pentru sistemele autonome de
ecuaii
difereniale liniare.
Se dovedete care este numrul de integrale prime liniar independente
pentru un sistem dinamic autonom, ca si pentru un sistem simetric.
Rezolvarea sistemelor autonome este redusa la rezolvarea sistemelor
59

caracteristice ataate lor, iar rezolvarea acestora din urma se reduce la


determinarea unui numr de integrale prime liniar independente.
Sunt prezentate sistemele simetrice de ecuaii difereniale si se dovedete
echivalenta dintre acestea si sistemele autonome de ecuaii difereniale.

Competene

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studenii recunosc cnd un


sistem dinamic este autonom. Apoi pot determina un numr de n-1 integrale
prime si dovedesc ca acestea sunt independente.
Determinarea integralelor prime se face prin una din cele doua metode:
metoda multiplicatorilor si metoda separrii variabilelor.
Folosind matricea iacobian se decide dac integralele prime determinate
sunt liniar independente.
Determinarea integralelor prime se face prin procedur asemntoare si
pentru sisteme dinamice simetrice.
Stabilirea liniarei independente a integralelor prime se face tot prin
intermediul matricei iacobiene.

Durata medie de parcurgere a unitii de nvare este de 2 ore.

M2.U3.1. Sisteme autonome de ecuaii difereniale


Obiective:
1. Este prezentata noiunea de integrala prima pentru sistemele autonome de ecuaii
difereniale liniare.
2. Rezolvarea sistemelor autonome este redusa la rezolvarea sistemelor caracteristice
ataate lor, iar rezolvarea acestora din urma se reduce la determinarea unui numr de
integrale prime liniar independente.
3. Sunt prezentate sistemele simetrice de ecuaii difereniale si se dovedete
echivalenta dintre acestea si sistemele autonome de ecuaii difereniale.
Se considera funciile f i : D R, D R n , f i C 1 ( D), i = 1,2,..., n .
Definiia 17. Se numete sistem diferenial autonom un sistem de ecuaii difereniale de
ordinul I, neliniare, de forma
y1' = f1 ( y1 , y2 ,..., yn )
'
y2 = f 2 ( y1 , y2 ,..., yn )
(1)


y'n = f n ( y1 , y2 ,..., yn )
in care funciile f1 , f 2 ,..., f n nu sunt simultan nule pe D .
Denumirea este sugerata de faptul ca funciile f i ( x), i = 1,2,..., n nu depind explicit de
variabila x . Reamintim ca ecuaiile difereniale ale unui sistem neautonom au forma
yi' = f i ( x, y1 , y2 ,..., yn ) ,
deci variabila x apare explicit.
Definiia 18. Funcia : D R, C 1 ( D ) se numete integrala prima pentru sistemul
autonom (1) dac pentru soluie ( y1 , y2 ,..., yn ) a sistemului avem ( y1 , y2 ,..., yn ) = C , unde C
este o constanta.
Nu trebuie neles ca funcia este constanta, ci valoarea ei calculata pentru o soluie a
sistemului este constanta. De exemplu, funcia ( x, y ) = sin x + y este integrala prima pentru
60

un sistem diferenial autonom de doua ecuaii cu doua necunoscute care admite soluia
y1 = arcsin x , y2 = 2 x . Intr-adevr, ( y1 , y2 ) = sin y1 + y2 = x + 2 x = 2 . Valoarea
constantei C depinde de soluia sistemului pentru care se calculeaz funcia , deci pentru
alta soluie a sistemului, valoarea funciei va fi alta constanta.
Anticipam ca rezolvarea unui sistem autonom de ecuaii difereniale se reduce la aflarea
unui anumit numr de integrale prime ale sale. Vom ncepe prin a indica tehnici pentru a afla
integrale prime.
Teorema 19. Funcia : D R, C 1 ( D ) este integrala prima pe D pentru sistemul
autonom (1) dac si numai dac satisface ecuaia

+ f 2 ( y1 ,..., yn )
+ ... + f n ( y1 ,..., yn )
= 0,
f1 ( y1 ,..., yn )
y1
y2
yn
(2)
( y1 ,..., yn ) D.
Demonstraie. Necesitatea Presupunem ca funcia este integrala prima pentru
sistemul (1), deci, pentru orice soluie ( y1 , y2 ,..., yn ) a sistemului, avem

( y1 , y2 ,..., yn ) = C .

Prin difereniere, obinem

d ( y1 , y2 ,..., yn ) = 0 ,

adic
' '
'
y1 +
y2 + ... +
yn = 0.
y1
y2
yn
ns din ecuaiile sistemului avem y'k = f k si atunci ecuaia de mai sus devine

f1 +
f 2 + ... +
f n = 0,
y1
y2
yn
adic tocmai ecuaia (2).
Suficienta. Presupunem ca funcia satisface ecuaia (2). Trebuie sa artm ca este
integrala prima pentru sistemul (1). Luam o soluie oarecare a sistemului, ( y1 , y2 ,..., yn ) si
vrem sa artm ca ( y1 , y2 ,..., yn ) = C . De fapt, artm ca d ( y1 , y2 ,..., yn ) = 0 . Deoarece

( y1 , y2 ,..., yn )

este soluie pentru sistem, avem y'k = f k . Pentru ca satisface ecuaia (2) si

f k = y'k , deducem
' '
'
y1 +
y2 + ... +
yn = 0,
y1
y2
yn
adic d ( y1 , y2 ,..., yn ) = 0 de unde deducem ca ( y1 , y2 ,..., yn ) = C , pentru orice soluie
( y1 , y2 ,..., yn ) a sistemului.

Definiia 20. Funciile 1 , 2 ,..., p cu p n , care sunt integrale prime pentru sistemul
autonom (1), sunt liniar independente intr-un punct x0 [a, b] dac

y1
2
D(1 , 2 ,..., p )

rang
= rang y1
(
)
,
,...,
D
y
y
y
n
1
2


p
y
1

1
y2
2
y2

p
y2
61

yn
2
...
yn = p n,


p
...
yn
...

matricea iacobian fiind calculata in x0 [a, b] .


Teorema 2. Sistemul diferenial autonom (1) nu poate avea mai mult de n 1 integrale
prime independente.
Demonstraie. Conform cu Definiia integralelor prime independente, rangul matricei
iacobiene, care este dreptunghiulara, nu poate depi n . Sa artm ca rangul acestei matrice
nu poate fi n , deci sistemul nu poate avea n integrale prime independente. Presupunem, prin
reducere la absurd, ca sistemul (1) admite n integrale prime independente. Deci rangul
matricei iacobiene ataat celor n integrale prime, care acum devine ptratica, este n , deci
determinantul acestei matrice este nenul:
D (1 , 2 ,..., p )
0.
D( y1 , y2 ,..., yn )
Conform cu teorema 1, fiecare integrala prima satisface o ecuaie de forma (2). Se obine
urmtorul sistem de ecuaii
1
1
1
y f1 + y f 2 + ... + y f n = 0,
n
2
1

2
2

f +
f + ... + 2 f n = 0,
(3)
y1 1 y2 2
yn

n f1 + n f 2 + ... + n f n = 0
y1
y2
yn
Avem deci un sistem algebric liniar, ptratic, omogen, in care necunoscutele sunt funciile f1 ,
f 2 ,..., f n . Pentru ca acest sistem are determinantul nenul, deducem ca el admite numai soluia
banala. Deci toate funciile f1 , f 2 ,..., f n sunt nule, contrar cu Definiia unui sistem autonom.
Dam acum, fr demonstraie, un rezultat care completeaz rezultatul din teorema 2 in
privina numrului de integrale prime. Rezultatul este atribuit lui Pontreaghin.
Teorema 3. Sistemul autonom (1) nu poate avea mai puin de n 1 integrale prime
independente.
Observaie. Dac confruntam rezultatele din teorema 2 si teorema 3 deducem ca orice
sistem autonom are exact n 1 integrale prime independente. Astfel, rezolvarea unui sistem
autonom revine la aflarea a n 1 integrale prime independente.
Cele mai uzuale sisteme autonome sunt in trei dimensiuni si atunci rezolvarea lor nseamn
determinarea a doua integrale prime independente.
S ne reamintim...
Trebuie reinut ca orice sistem dinamic autonom are exact n-1 integrale prime
liniar independente. Deci pentru sisteme autonome uzuale in trei dimensiuni (x,y,z)
sunt necesare doar doua integrale prime liniar independente.

M2.U3.2. Sisteme difereniale simetrice


Pornim de la un sistem diferenial autonom si inem cont ca o ecuaie din acest sistem,
sa zicem prima, dy1/dx = f1 poate fi scrisa si in forma dy1/f1 = dx . Analog se scriu si celelalte
ecuaii ale sistemului.
Definiia 21. Se numete sistem simetric, un sistem diferenial de forma
dyn
dy1
dy2
(4)
=
= ...
.
f1 ( y1 , y2 ,..., yn ) f 2 ( y1 , y2 ,..., yn )
f n ( y1 , y2 ,..., yn )
Reamintim ca funciile f1 , f 2 ,..., f n nu pot fi simultan nule. Se face convenia ca dac una din
62

funciile f1 , f 2 ,..., f n este nula, atunci raportul, corespunztor ei, din sistemul simetric (4)
lipsete. Am artat cum un sistem autonom poate fi adus la forma sa simetrica. Reciproc, un
sistem simetric poate fi scris sub forma unui sistem autonom. Scriem ca rapoartele din (4)
sunt toate egale cu ultimul:
dy1 dyn
dy
f dy
f
dy
f
=
1 = 1 , 2 = 2 ,..., n1 = n1 .
f1
fn
dyn
f n dyn
fn
dyn
fn
Folosim notaiile
fi
= gi
fn
si consideram ca variabila independenta pe u = yn si obinem:
dy1
dy
dy
= g1 , 2 = g 2 ,..., n 1 = g n 1 ,
du
du
du
care este un sistemul autonom de n 1 ecuaii difereniale in funciile necunoscute
y1 , y2 ,..., yn 1 de variabila independenta u = yn .
Dup ce am stabilit ca rezolvarea unui sistem autonom (in baza consideraiilor de mai sus,
deci si a unui sistem simetric) revine la aflarea a n 1 integrale prime independente, trebuie
acum sa indicam tehnici pentru determinarea integralelor prime. Cea mai general metoda
este cea a combinaiilor liniare, expusa in teorema care urmeaz.
Teorema 4. Presupunem determinate funciile i = i ( y1 , y2 ,..., yn ) , unde

i : D R, D R n , i C 1 ( D ), i = 1,2,..., n astfel inc a t


1 f1 + 2 f 2 + ... + n f n = 0
1dy1 + 2 dy2 + ... + n dyn =
= d , = ( y1 , y2 ,..., yn )
Atunci funcia : D R este integrala prima pentru sistemul (4).
Demonstraie. Luam

( y1 , y2 ,..., yn )

o soluie oarecare a sistemului (4) si sa artm ca

( y1 , y2 ,..., yn ) = C . Scriem ecuaiile sistemului simetric in forma


f
f
f1
f
, dy2 = 2 ,..., dyn 1 = n1 , dyn = n .
fn
fn
fn
fn
nlocuim aceste difereniale in a doua ipoteza a teoremei si obinem
1dy1+ 2 dy2 +...+ n dyn =
dy1 =

f
f
f
f
= 1 1 + 2 2 +...+ n1 n 1 + n n dyn =d
fn
fn
fn
fn
dyn
(1 f1+ 2 f 2 +...+ n f n )=d d = 0 ( y1 , y2 ,..., yn ) = C.
fn
Observaie. Practic, teorema propune amplificarea rapoartelor ce definesc sistemul simetric
cu i , care in general sunt funcii de variabilele y1 , y2 ,..., yn , astfel inc a t suma numrtorilor
sa fie nula. Condiia a doua din teorema se realizeaz aproape de la sine. Reamintim ca dac o
funcie f i este nula, atunci dyi = 0 , deci yi = C (practic aceasta este o integrala prima
particulara) si atunci sistemul simetric nu mai conine raportul respectiv.
Exemplu
Vom da un exemplu particular de sistem simetric in trei dimensiuni cu scopul
de a urmri concret metoda furnizata de teorema. Intr-un domeniu din spaiul
euclidian cu trei dimensiuni pentru care x y , x z si y z , consideram
sistemul simetric:

63

dx
dy
dz
=
=
.
yz zx x y
in funciile necunoscute x, y, z depind de variabila t : x=x(t), y=y(t), z=z(t).
Vom calcula cele doua integrale prime prin metoda multiplicatorilor.
i) Luam ca factori de amplificare 1 = 2 = 3 = 1 si atunci obinem
1.( y z ) + 1.( z x ) + 1.( x y ) = 0 ,
deci
dx + dy + dz = d ( x + y + z ) = 0
de unde x + y + z = C si am gsit prima integrala prima
1 ( x, y, z ) = x + y + z .
Am folosit aici proprieti ale proporiilor derivate.
ii) Amplificam acum cele trei rapoarte cu funciile
1 = x, 2 = y, 3 = z ,
respectiv si obinem
x( y z ) + y ( z x) + z ( x y ) = 0 .
Atunci
x2 y2 z2
xdx + ydy + zdz = d ( +
+ )=0
2
2
2
de unde rezulta
x2 + y 2 + z 2 = C
si atunci a doua integrala prima este
2 ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2 .
Mai trebuie verificat ca cele doua integrale prime sunt independente. Avem
matricea iacobian
1 1 1

1 1
y
z 1
x

2
2
2
2x 2 y 2z
x
y
z

Aceast matrice are rangul doi din cauza ipotezei impuse unui sistem simetric ca
mcar un numitor sa fie nenul.
O alta metoda pentru determinare de integrale prime, care este mai puin general,
consta in cuplarea convenabila a rapoartelor pentru a putea separa variabilele, apoi integram
in fiecare membru unde avem o singura variabila.
Sa se determine integralele prime independente ale urmtoarelor sisteme
simetrice:
dx
dy
dz
dx dy dz
dx
dy
dz
=
=
=
=
=
=
;
;
xz yz y 2 xy 2 x 2 y z ( x 2 + y 2 ) z y x z y x

S ne reamintim...
Dup calcularea integralelor prime, trebuie neaprat testat dac sunt liniar
independente pentru ca intr-adevr sa fie n-1 integrale prime (deci nici o
integrala prima gsita sa nu poat fi exprimata cu ajutorul celorlalte, caz in
care numrul lor ar fi mai mic).

64

Rezumat
In aceasta unitate de nvare se indica forma general a unui sistem dinamic
autonom si deosebirea dintre acesta si un sistem dinamic neautonom.
Este prezentata noiunea de integrala prima pentru sistemele autonome de ecuaii
difereniale liniare.
Se dovedete care este numrul de integrale prime liniar independente pentru un
sistem dinamic autonom, ca si pentru un sistem simetric.
Rezolvarea sistemelor autonome este redusa la rezolvarea sistemelor caracteristice
ataate lor, iar rezolvarea acestora din urma se reduce la determinarea unui numr de
integrale prime liniar independente.
Sunt prezentate sistemele simetrice de ecuaii difereniale si se dovedete
echivalenta dintre acestea si sistemele autonome de ecuaii difereniale.

65

Modulul 3.
Ecuaii difereniale cu derivate pariale de ordinul I
Cuprins
Unitatea de nvare M3.U1. ................................................................................................ 66
Ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale de ordinul I................................................... 66
Unitatea de nvare M3.U2. ................................................................................................ 72
Ecuaii difereniale cvasi-liniare cu derivate pariale de ordinul I ......................................... 72
Unitatea de nvare M3.U3. ................................................................................................ 76
Ecuaii neliniare difereniale cu derivate pariale de ordinul I ............................................... 76

Introducere

Competene

Se introduce forma general a unei ecuaii difereniale cu derivate pariale


de ordinul nti. Se precizeaz cele trei cazuri tratate: Ecuaii liniare; Ecuaii
cvasi-liniare; Ecuaii neliniare;
O ecuaie cu derivate pariale de ordinul I liniara este abordata prin prisma
sistemului sau caracteristic, care este un sistem simetric. Rezolvarea
sistemului caracteristic este redusa la determinarea unui numr de integrale
prime liniar independente.
Este apoi expusa forma general a unei ecuaii cu derivate pariale de
ordinul I cvasi-liniara precum si algoritmul cum aceasta este redusa la o
ecuaie liniara cu derivate pariale de ordinul I.
Att pentru ecuaia cu derivate pariale de ordinul I liniara c a t si pentru
ecuaia cvasi-liniara este prezentata Problema Cauchy precum si tehnicile de
abordare ale acestora.
In finalul leciei sunt abordate ecuaiile neliniare cu derivate pariale de
ordinul I. Este propusa o procedura pentru a obine sistemul caracteristic
ataat acestor ecuaii precum si modalitatea de a obine integrala general a
acestor ecuaii precum si a unei integrale particulare.

La sfritul acestui modul studenii vor fi capabili s:


 ataeze sistemul caracteristic pentru o ecuaie diferenial liniara cu derivate
pariale si sa afle cele n-1 integrale prime liniar independente;
 rezolve ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale, adic sa exprime
soluia ecuaiei ca funcie de integralele prime independente ale sistemului
caracteristic;
 reduc o ecuaie diferenial cvasi-liniare cu derivate pariale la una liniara
si apoi sa o rezolve;
 reduc o ecuaie diferenial neliniara cu derivate pariale la una liniara si
apoi sa o rezolve.

Unitatea de nvare M3.U1.


Ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale de ordinul I
Cuprins
M3.U1.1. Ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale de ordinul I .................................. 67
M3.U1.2. Problema Cauchy ............................................................................................... 70
66

Introducere

Competene

O ecuaie diferenial cu derivate pariale de ordinul I liniara este


abordata prin prisma sistemului sau caracteristic, care este un sistem
simetric. Rezolvarea sistemului caracteristic este redusa la determinarea
unui numr de integrale prime liniar independente.
Se demonstreaz apoi ca soluia general a ecuaiei difereniale cu
derivate pariale de ordinul I liniara este o funcie arbitrara care are ca
argumente tocmai integralele prime ale sistemului caracteristic ataat
ecuaiei date.
Este apoi prezentata Problema Cauchy precum si tehnicile de abordare
ale acestea in cazul ecuaiei difereniale cu derivate pariale de ordinul I
liniara.
Dup parcurgerea acestei uniti de nvare studenii vor recunoate o
ecuaie diferenial liniara cu derivate pariale de ordinul I . Apoi vor ataa
sistemul sau caracteristic, care este un sistem dinamic simetric. Se afla apoi
cele n-1 integrale prime liniar independente. In final vor scrie soluia
ecuaiei iniiale ca o funcie arbitrara care are ca argumente tocmai cele n-1
integrale prime independente.

Durata medie de parcurgere a unitii de nvare este de 2 ore.

Obiective:
1. O ecuaie cu derivate pariale de ordinul I liniara este abordata prin prisma
sistemului sau caracteristic, care este un sistem simetric. Rezolvarea sistemului caracteristic
este redusa la determinarea unui numr de integrale prime liniar independente.
2. Este apoi expusa forma general a unei ecuaii cu derivate pariale de ordinul I
cvasi-liniara precum si algoritmul cum aceasta este redusa la o ecuaie liniara cu derivate
pariale de ordinul I.
3. Att pentru ecuaia cu derivate pariale de ordinul I liniara c a t si pentru ecuaia
cvasi-liniara este prezentata Problema Cauchy precum si tehnicile de abordare ale
acestora.
4. In finalul leciei sunt abordate ecuaiile neliniare cu derivate pariale de ordinul I.
Este propusa o procedura pentru a obine sistemul caracteristic ataat acestor ecuaii precum
si modalitatea de a obine integrala general a acestor ecuaii precum si a unei integrale
particulare.

M3.U1.1. Ecuaii difereniale liniare cu derivate pariale de ordinul I


Definiia 22. Se numete ecuaie diferenial cu derivate pariale de ordinul I liniara si
omogena o ecuaie de forma
u
u
P1 ( x1 , x2 ,..., xn )
+ ... +
+ P2 ( x1 , x2 ,..., xn )
x2
x1
(19)
u
+ Pn ( x1 , x2 ,..., xn )
=0
xn
in care funcia necunoscuta este u = u ( x1 , x2 ,..., xn ) .
Funciile coeficieni Pi = Pi ( x1 , x2 ,..., xn ) sunt date si au proprietile

67

Pi : D R, D R n , Pi C 1 ( D ), i = 1,2,..., n
si nu se anuleaz simultan pe domeniul D .

Definiia 23. Se numete soluie pentru ecuaia (26) o funcie


= ( x1 , x2 ,..., xn ),

: D R, D R n astfel inc a t C 1 ( D) si nlocuita in (26) o transforma pe aceasta in


identitate.
Definiia 24. Se numete sistem caracteristic asociat ecuaiei cu derivate pariale (26)
urmtorul sistem simetric
dxn
dx1
dx2
(20)
=
= ... =
P1 ( x1 , x2 ,..., xn ) P2 ( x1 , x2 ,..., xn )
Pn ( x1 , x2 ,..., xn )
Se remarca faptul ca funciile de la numitorii sistemului (27) sunt funciile coeficient ale
ecuaiei cu derivate pariale (26).
S ne reamintim...
Pentru ca funciile de la numitorii sistemului caracteristic (27) sunt tocmai funciile
coeficient ale ecuaiei liniare cu derivate pariale (26), e bine sa ne reamintim ca
aceste funcii nu se anuleaz simultan.

Observaie. Anticipam ca rezolvarea unei ecuaii cu derivate pariale revine la rezolvarea


sistemului sau caracteristic, care este un sistem simetric pentru care, dup cum am demonstrat
deja, rezolvarea nseamn determinarea a n 1 integrale prime independente.
Teorema care urmeaz demonstreaz faptul ca rezolvarea unei ecuaii cu derivate pariale
revine la rezolvarea sistemului sau caracteristic.
Teorema 25. Condiia necesara si suficienta ca funcia : D R n R sa fie soluie
pentru ecuaia (26) este ca sa fie integrala prima pentru sistemul caracteristic (27).
Demonstraie. Suficienta. Presupunem ca este integrala prima pentru sistemul
caracteristic (27). Conform cu teorema de caracterizare a integralei prime, satisface ecuaia

P1 ( x1 , x2 ,..., xn )
+ ... +
+ P2 ( x1 , x2 ,..., xn )
x2
x1
+ Pn ( x1 , x2 ,..., xn )

= 0,
xn

adic verifica ecuaia (26).


Necesitatea. Presupunem ca este soluie pentru ecuaia (26) si sa artm ca este
integrala prima pentru sistemul (27). Pentru aceasta luam o soluie arbitrara ( x1 , x2 ,..., xn ) a
sistemului (27) si artm ca ( x1 , x2 ,..., xn ) = C . Astfel, dac calculam diferenial funciei
constatam

68

d =

dx1 +
dx 2 + ... +
dx n =
x1
x 2
x n
=

P1
P2
Pn
dx n +
dx n + ... +
dx n =
x1 Pn
x 2 Pn
x n Pn
=

dx n

P1 ( x1 , x 2 ,..., x n )
+P2 ( x1 , x 2 ,..., x n )
+.... +
Pn
x1
x 2

=0,

in care am folosit faptul ca satisface ecuaia (26). Deoarece d = 0 deducem ca


( x1 , x2 ,..., xn ) = C , adic este integrala prima.
Teorema care urmeaz indica modalitatea prin care se afla soluia general a unei ecuaii cu
derivate pariale de forma (26).
Teorema 26. Presupunem cunoscute funciile 1 , 2 ,..., n 1 care sunt integrale prime
independente pentru sistemul caracteristic (27). Atunci orice funcie
: R n 1 R, C 1 ( R n 1 ) , care are ca argumente cele n 1 integrale prime, este soluie
pentru ecuaia cu derivate pariale (26).
Demonstraie. Trebuie sa verificam ca funcia u = (1 , 2 ,..., n ) nlocuita in ecuaia (26)
o transforma pe aceasta in identitate. Calculam derivatele pariale ale funciei u :
u 1 2
n 1
=
+
+ ... +
x1 1 x1 2 x1
n1 x1
+ Pn ( x1 , x 2 ,..., x n )

x n

u 1 2
n 1
=
+
+ ... +
x2 1 x2 2 x2
n 1 x2

u
1 2
n 1
=
.
+
+ ... +
xn n xn 2 xn
n 1 xn
nmulim prima relaie cu P1 , a doua cu P2 ,..., ultima cu Pn si adunam relaiile astfel
obinute, membru cu membru:
u
u
u
P1
=
+ P2
+ ... + Pn
xn
x1
x2
=


P1
+ P2 1 + ... + Pn 1 +
1 x1
x2
xn


P1
+ P2 2 + ... + Pn 2 +
2 x1
x2
xn

n1


P1
+ P2 n 1 + ... + Pn n 1 = 0.
n 1
x1
x2
xn
Am folosit aici faptul ca parantezele sunt nule din cauza ca funciile i sunt integrale prime
deci verifica ecuaia din teorema de caracterizare a integralelor prime.
Exemplu
Oferim acum un exemplu simplu in trei dimensiuni, pentru a fixa rezultatele
teoretice. Fie ecuaia cu derivate pariale:
+ ... +

69

u
u
u
+y
+ ( x + y)
= 0,
z
x
y
Sistemul caracteristic ataat acestei ecuaii este
dx dy
dz
=
=
x
y
x+ y
Care este un sistem simetric.
Obinem ca sistemul caracteristic admite urmtoarele doua integralele prime
x
1 ( x, y, z ) = ,
y
2 ( x, y , z ) = x + y z .
Cu ajutorul matricei iacobiene se constata ca aceste integrale prime sunt
independente. Atunci, conform cu teorema anterioara, soluia general a ecuaiei
date este funcia
x
u = ( , x + y z ).
y
x

Este de remarcat faptul c soluia general a unei ecuaii liniare cu derivate


pariale de ordinul I este foarte arbitrara. Dac in cazul unei ecuaii difereniale
ordinare, arbitrarietatea soluiei se manifesta prin prezenta unor constante de
integrare, arbitrare, in cazul unei ecuaii liniare cu derivate pariale de ordinul I
soluia este si mai arbitrara, deoarece nsi funcia care definete soluia este
arbitrara.

S ne reamintim...
Si soluia unei ecuaii difereniale ordinare este arbitrara, dar soluia
unei ecuaii liniare cu derivate pariale de ordinul I este mai arbitrara, din
raionamentele de mai sus.

M3.U1.2. Problema Cauchy


Se remarca din forma soluiei generale a unei ecuaii cu derivate pariale de ordinul I
gradul mare de arbitrarietate al soluiei. Dac la ecuaiile difereniale ordinare soluia general
depinde constantele de integrare care sunt arbitrare, in cazul de fata chiar si funcia care
definete soluia este arbitrara. Se pune problema determinrii unei anumite soluii, adic a
eliminrii arbitrariului din soluie. Ca si la ecuaiile difereniale ordinare acest lucru se rezolva
prin impunerea unor condiii, numite condiii iniiale sau condiii Cauchy. Aceste condiii
mpreuna cu ecuaia propriu-zisa formeaz problema Cauchy. Forma general a condiiei
Cauchy este
u ( x1 , x2 ,..., xn1 , xn0 ) = ( x1 , x2 ,..., xn1 ),
in care funcia este cunoscuta. Deci s-a fixat una dintre variabile si, fr sa se restrng
generalitatea, aceasta s-a ales ultima. Dac se fixeaz alta variabila, atunci se poate recurge la
reordonarea variabilelor.
Algoritmul de rezolvare a problemei Cauchy este urmtorul :
i) se determina cele n 1 integrale prime independente ale sistemului caracteristic;
ii) se ataeaz condiia Cauchy lng integralele prime. Se obine un sistem de n
relaii din care se elimina variabilele si se obine o relaie "curata" numai in
constantele C1 , C2 , ..., Cn 1 ;
70

iii) in relaia obinuta la pasul precedent se nlocuiesc constantele cu expresiile lor


complete de la integralele prime.
Rezumat
O ecuaie cu derivate pariale de ordinul I liniara este abordata prin prisma
sistemului sau caracteristic, care este un sistem simetric. Rezolvarea sistemului
caracteristic este redusa la determinarea unui numr de integrale prime liniar este
independente. Soluia general a ecuaiei este o funcie arbitrara care are ca
argumente cele n-1 integrale prime independente.
Apoi este prezentata Problema Cauchy precum si algoritmul de rezolvare a
acestei probleme.

Sa se determine soluia general a urmtoarelor ecuaii cu derivate pariale liniare


de ordinul nti
u
u
u
+y
+ (z + x 2 + y 2 + z 2 )
=0
x
y
z
u
u
u
(y z
=0
+ ( x y)
+ ( z x)
z
y
x
x

71

Unitatea de nvare M3.U2.


Ecuaii difereniale cvasi-liniare cu derivate pariale de
ordinul I
Cuprins
M3.U2.1. Ecuaii de ordinul I cvasiliniare ........................................................................... 72
M3.U2.2. Problema Cauchy ................................................................................................ 74
O ecuaie cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I se deosebete de o
ecuaie liniara prin faptul ca funciile coeficient pot depinde si de funcia
necunoscuta. In plus o astfel de ecuaie nu este neaprat omogena. Printr-un
Introducere procedeu de liniarizare, o ecuaie cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I
se reduce la una liniara. De fapt procedeul consta in schimbarea funciei
necunoscute, aceasta, in noua ecuaie, devine o variabila ordinara. Se rezolva
apoi noua ecuaie care este liniara, deci se folosete algoritmul cunoscut.
Este apoi prezentata Problema Cauchy, pentru ecuaia cvasi-liniara precum
si algoritmul de rezolvare al acesteia, asemntor cu cel din cazul unei ecuaii
liniare

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare studenii vor recunoate o ecuaie


diferenial cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I . Apoi o vor
transforma intr-o ecuaie liniara, prin cutarea soluiei sub forma implicita. In
Competene ecuaia liniara obinuta vechea funcie necunoscuta (adic funcia necunoscuta
a ecuaiei cvasi-liniare) devine variabila ordinara pentru ecuaia liniara.
Singura noutate pentru ecuaia liniara obinuta este ca este nevoie de n
integrale prime liniar independente.

Durata medie de parcurgere a unitii de nvare este de 2 ore.

M3.U2.1. Ecuaii de ordinul I cvasiliniare


Ecuaiile difereniale acest nume pentru ca sunt liniare numai in derivatele pariale ale
funciei necunoscute si au forma general:
u
u
+ Q2 ( x1 , x 2 ,.., x n , u )
+.... +
Q1 ( x1 , x 2 ,.., x n , u )
x1
x 2
(21)
u
+ Qn ( x1 , x 2 ,.., x n , u )
= Qn +1 ( x1 , x 2 ,.., x n , u )
x n
De remarcat ca la o ecuaie cvasiliniara funciile coeficient depind si de funcia necunoscuta,
care este funcia u = u ( x1 , x2 ,..., xn ) , iar termenul liber nu mai este nul, ca la ecuaiile liniare.
In teorema care urmeaz se demonstreaz o modalitate prin care rezolvarea unei ecuaii
cvasiliniare se reduce la rezolvarea unei ecuaii liniare.
Teorema 27. Orice ecuaie cvasiliniara se reduce la o ecuaie liniara pentru o noua
funcie necunoscuta care depinde de n + 1 variabile.
72

Demonstraie. Cutm soluia ecuaiei cvasiliniare (28) nu sub forma explicita


u = u ( x1 , x2 ,..., xn ) ci sub forma implicita
u
v( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0, v C 1 ( D ), D R n +1 ,
0.
(22)
x
Dac derivam in (29) in raport cu x1 obinem
v
x
v v u
u
+
=0
= 1.
v
x1 u x1
x1
u
Analog se calculeaz celelalte derivate pariale care se introduc in ecuaia (7.3) si se obine:
v
v
v
x
x
x
Q1 1 Q2 2 ... Qn n = Qn +1 .
v
v
v
u
u
u
v
nmulim aici cu
, mutam termenul din dreapta in stnga si obinem ecuaia liniara
u
v
v
+ Q2 ( x1 , x 2 ,..., x n , u )
+ ... +
Q1 ( x1 , x 2 ,..., x n , u )
x1
x 2
v
v
= 0.
+ Qn +1 ( x1 , x 2 ,..., x n , u )
x n
u
Avem aici o ecuaie cu derivate pariale liniara in funcia necunoscuta v care depinde de
n + 1 variabile, ultimul fiind xn +1 = u . In consecina, pentru sistemul caracteristic asociat
acestei ecuaii vor fi necesare n integrale prime independente 1 , 2 ,..., n iar soluia general
+ Qn ( x1 , x 2 ,..., x n , u )

a ecuaiei va fi de forma (1 , 2 ,..., n ) = 0 .


Exemplu
Pentru a concretiza rezultatul teoretic din teorema 30, indicam un exemplu
simplu de ecuaie cvasiliniara. Fie deci ecuaia cvasiliniara
u
u
xy 2
+ x2 y
= u (x 2 + y 2 ).
y
x
Cu procedeul din teorema acesta ecuaie se transforma intr-o ecuaie liniara in
funcia necunoscuta v = v ( x, y, u ) :
v
v
v
xy 2 + x 2 y + u x 2 + y 2
= 0.
u
x
y
Se ataeaz apoi sistemul sau caracteristic, se gsesc integralele prime
independente
1 ( x, y, u ) = x 2 y 2 ,
xy
2 ( x, y, u ) =
u
si atunci soluia general a ecuaiei iniiale este
xy

x 2 y 2 , = 0 .
u

Din ultima formula a exemplului de mai sus se vede ca funcia necunoscuta u este
prezentata sub forma implicita. Acesta de fapt este procedeul prin care ecuaia
73

cvasi-liniara se transforma intr-o ecuaie liniara, cutnd soluia ecuaiei iniiale


in forma implicita.

S ne reamintim...
Dup cum se vede si din exemplul concret de mai sus, nu este nevoie de ambele
motive pentru ca o ecuaie cu derivate pariale sa fie cvasi-liniara: si coeficienii
ecuaiei sa depind de funcia necunoscuta (in exemplul dat coeficienii ecuaiei nu
depind de funcia necunoscut ci numai funcia termen liber) si ecuaia sa aib
termen liber (ecuaia din exemplul de mai sus are termen liber, deci este cvasiliniara.

M3.U2.2. Problema Cauchy


Problema Cauchy se formuleaz analog ca in cazul ecuaiilor liniare cu derivate pariale de
ordinul I. Pentru eliminarea arbitrariului din forma soluiei generale a unei ecuaiilor cvasiliniare cu derivate pariale de ordinul I, lng ecuaia propriu-zisa, se aduga condiia Cauchy
care are forma general urmtoare:
u ( x1 , x 2 ,...., x n 1 , x n0 ) = ( x1 , x 2 , ..., x n 1 ) ,
in care funcia este prescrisa.
Adic se fixeaz una dintre variabilele funciei necunoscute, fr sa restrngem
generalitatea aceasta s-a ales sa fie ultima. Dac s-ar fi fixat alta variabila, s-ar fi putut
proceda la re-numerotarea variabilelor, astfel nct cea fixata sa fie tot ultima.
Algoritmul de rezolvare a problemei Cauchy in cazul ecuaiilor cvasi-liniare cu derivate
pariale de ordinul I este acelai ca in cazul ecuaiilor liniare cu derivate pariale de ordinul I,
si anume:
- se reduce ecuaia cvasi-liniare cu derivate pariale de ordinul I la una liniara;
- se ataeaz sistemul simetric si se afla cele n integrale prime independente;
- lng integralele prime se asociaz condiia Cauchy astfel ca se obin cel puin n+1 relaii
- prin operaii elementare asupra acestor relaii se obine o relaie curata intre C1 , C 2 , ..., C n
de la integralele prime; curata nseamn ca nu este nici una dintre variabilele x1 , x 2 , ..., x n .
- in ultima etapa, in relaia obinuta la pasul anterior se nlocuiesc constantele C i cu expresiile
lor complete de la integralele prime.
Pentru a fixa algoritmul expus mai sus pentru rezolvarea problemei Cauchy ataat
ecuaiilor cvasi-liniare cu derivate pariale de ordinul I, indicam mai jos un exemplu concret.
Consideram ecuaia cvasiliniara:
u
u
x2 + y2
= xu, u = u ( x, y )
+ 2 xy +
y
x
lng care adugam condiia Cauchy:

Exemplu

x 2y

=1 u =1

Sistemul caracteristic ataat ecuaiei date (dup liniarizarea ei) este:


dx
dy du
=
=
2
2
2 xy xu
x +y
Se obin imediat cele doua integrale prime independente:
2y
,
1 ( x, y , u ) = 2
x y2

2 ( x, y , u ) =
74

u2
y

Lng acestea adugam condiia Cauchy si obinem trei relaii


2y
= C1 ,
2
x y2
u2
= C2 ,
y
x 2 y 2 =1 u =1
Combinam aceste relaii intre ele si obinem relaia curata
C1 C1 = 2,
in care nlocuim expresiile complete pentru C1 si C 2 de la integrale prime de mai
sus. Astfel obinem relaia:
u2 = x2 y2
Deci am obinut doua soluii pentru ecuaia cvasiliniara iniiala
u = x2 y2
Din exemplul de mai sus se vede, ceea ce tiam de la teorie, ca cu ajutorul
problemei Cauchy se elimina elementele arbitrare din soluie.
Sa se determine soluia general a urmtoarelor ecuaii cu derivate pariale cvasiliniare de ordinul nti
z
z
+y
= (z + x 2 + y 2 + z 2 )
x
y
z
z
( y z ) + ( z x)
= ( x y)
y
x
x

Rezumat
O ecuaie cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I se deosebete de o ecuaie
liniara prin faptul ca funciile coeficient pot depinde si de funcia necunoscuta. In
plus o astfel de ecuaie nu este neaprat omogena. Printr-un procedeu de liniarizare,
o ecuaie cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I se reduce la una liniara. De
fapt procedeul consta in schimbarea funciei necunoscute, aceasta, in noua ecuaie,
devine o variabila ordinara. Se rezolva apoi noua ecuaie care este liniara, deci se
folosete algoritmul cunoscut.
Este apoi prezentata Problema Cauchy, pentru ecuaia cvasi-liniara precum si
algoritmul de rezolvare al acesteia, asemntor cu cel din cazul unei ecuaii liniare

75

Unitatea de nvare M3.U3.


Ecuaii neliniare difereniale cu derivate pariale de ordinul I
Cuprins
M3.U3.1 Ecuaii de ordinul I neliniare ................................................................................ 77
M3.U3.2. Soluii particulare pentru ecuaii neliniare............................................................ 78

Introducere

Fr a se restrnge generalitatea, se abordeaz o ecuaie neliniara cu derivate


pariale de ordinul I in care funcia necunoscuta depinde numai de doua
variabile.
Ca si in cazul ecuaiei cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I , se
procedeaz la liniarizare. De data aceasta se scrie direct sistemul caracteristic
(care este un sistem simetric) specific unei ecuaii liniare.
Se folosesc notaiile lui Monge:
z
z
p= ,q=
y
x
Si din sistemul caracteristic se afla doua integrale prime din care se
determina funciile
p = p ( x, y, C1 ),
q = q ( x, y, C1 ),
Apoi in ecuaia
dz = pdx + qdy
se nlocuiesc expresiile gsite pentru funciile p si q.
In final se integreaz si se afla funcia necunoscuta in forma
z = ( x, y, C1 , C1 , K ).
Aici K este o noua constanta de integrare (obinuta la ultima integrare) si
care se determina fornd pe z sa fie efectiv soluie pentru ecuaia neliniara
iniiala.
O soluie particulara se obine eliminnd constantele C1 si C 2 din sistemul
de relaii:
z = ( x, y, C1 , C2 )

= 0,
C1

=0
C2

Competene

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare studenii vor recunoate o


ecuaie diferenial neliniara cu derivate pariale de ordinul I . Apoi o vor
proceda la liniarizare prin scrierea directa a sistemului caracteristic, care este
specific ecuaiilor liniare.

76

Durata medie de parcurgere a unitii de nvare este de 2 ore.

In finalul leciei sunt abordate ecuaiile neliniare cu derivate pariale de ordinul I. Este
propusa o procedura pentru a obine sistemul caracteristic ataat acestor ecuaii precum si
modalitatea de a obine integrala general a acestor ecuaii precum si a unei integrale
particulare.

M3.U3.1 Ecuaii de ordinul I neliniare


Vom trata aceste ecuaii, fiind mai dificile, doar in cazul particular cnd funcia
necunoscuta depinde numai de doua variabile. Pentru funcia z = z ( x, y ) introducem notaiile
lui Monge:
z
z
p= ,q=
y
x
si atunci forma general a unei ecuaii neliniare cu derivate pariale este :
F ( x, y, z , p, q ) = 0, F : D R 4 R, ( x, y ) R 2 .
(23)
Procedeul de abordare a ecuaiilor neliniare este unul de liniarizare. In acest scop, derivam in
(30), pe rnd, in raport cu x si y :
F F z F p F q
=0
+
+
+
x z x p x q x
(24)
F F z F p F q
+
+
+
= 0.
y z y p y q y
Se poate constata imediat ca
p z 2 z
= =
y y x xy

q z 2 z
= =
,
x x y xy
in care am folosit faptul ca funcia z C ( ) si deci satisface criteriul lui Schwarz. Atunci
sistemul de ecuaii (31) poate fi scris in forma
F p F p
F F z
=
+

p x p y
x z x
25)
F q F q
F F z
+

=
p x p y
y z y
Extindem acum notaiile lui Monge:
F
F
F
F
F
,Y =
,Z =
,P=
,Q =
(26)
X=
q
x
y
z
p
si atunci sistemul (32) capt forma:
p
p
P +Q
= ( X + pZ )
y
x
q
q
P +Q
= (Y + qZ ).
x
y
Avem aici doua ecuaii cvasiliniare cu derivate pariale. Folosim aici procedeul deja expus si
trecem aceste ecuaii in forma lor liniara, apoi atam pentru fiecare sistemul caracteristic.
77

Dup egalarea prilor comune obinem urmtorul sistem simetric:


dx dy
dp
dq
=
=
=
.
P Q ( X + pZ ) (Y + qZ )

(27)

S ne reamintim...
Sistemul caracteristic (34) sa obinut in maniera caracteristica ecuaiilor cvasiliniare
cu derivate pariale de ordinul I, pentru ca sistemul de ecuaii de mai sus este
constituit din doua ecuaii cvasiliniare.

Dac inem cont ca

dz =

z
z
dx + dy = pdx + qdy,
y
x

atunci putem scrie


pdx qdy
pdx + qdy dx
dx
dz
=

=
,
pP
qQ
pP + qQ
P
P
pP + qQ
in care am folosit proprieti ale proporiilor derivate. Cu relaia de mai sus completam
sistemul caracteristic (34) si atunci avem:
dx dy
dz
dp
dq
=
=
=
=
.
(28)
P Q pP + qQ ( X + pZ ) (Y + qZ )
Cu sistemul simetric (35) putem acum sa rezolvam ecuaia iniiala neliniara. Se caut doua
integrale prime pentru sistemul simetric (35) din care sa se poat explicita funciile p si q in
funcie de x si y si doua constante de integrare C1 si C2 .
Pentru ca sistemul caracteristic (35) admite 4 integrale prime liniar independente,
sigur putem alege doua integrale prime din care sa determinam funciile p si q.

Pentru ca numrul de integrale prime din sistemul (35) ne da posibilitatea sa


alegem doua integrale prime, din patru, evident se aleg acelea din care se
determina mai facil funciile p si q.
Apoi ine cont ca
dz = pdx + qdy ,
nlocuim aici expresiile gsite pentru p si q si obinem o ecuaie numai in funcia z . Se
rezolva acesta ecuaie si se gsete
z ( x, y ) = ( x, y, C1 , C2 , K ) ,
constanta K , care a aprut de ultima integrare, se elimina prin impunerea funciei z sa
verifice ecuaia neliniara iniiala.
Spunem ca am obinut astfel integrala general a ecuaiei neliniare
z ( x, y ) = ( x, y, C1 , C2 ) .

M3.U3.2. Soluii particulare pentru ecuaii neliniare


O integrala particulara se obine prin eliminarea constantelor C1 si C2 din sistemul

78

z = ( x, y, C1 , C 2 )

= 0,

C1

C = 0
2

Rezumat.
Se abordeaz o ecuaie neliniara cu derivate pariale de ordinul I in care funcia
necunoscuta depinde numai de doua variabile.
Ca si in cazul ecuaiei cvasi-liniara cu derivate pariale de ordinul I , se procedeaz
la liniarizare. De data aceasta se scrie direct sistemul caracteristic (care este un
sistem simetric) specific unei ecuaii liniare.
Se folosesc notaiile lui Monge:
z
z
p= ,q=
y
x
Si din sistemul caracteristic se afla doua integrale prime din care se determina
funciile
p = p ( x, y, C1 ),
q = q ( x, y, C1 ),
Apoi in ecuaia
dz = pdx + qdy
se nlocuiesc expresiile gsite pentru funciile p si q.
In final se integreaz si se afla funcia necunoscuta in forma

z = ( x, y, C1 , C1 , K ).
Aici K este o noua constanta de integrare (obinuta la ultima integrare) si care se
determina fornd pe z sa fie efectiv soluie pentru ecuaia neliniara iniiala.
O soluie particulara se obine eliminnd constantele C1 si C 2 din sistemul de relaii:

z = ( x, y, C1 , C2 )

= 0,
C1

=0
C2

79

80

Modulul 4.
Unitatea de nvare M4.U1. Stabilitate
Cuprins
Unitatea de nvare M4.U1. Stabilitate................................................................................ 81
M4.U1.1. Tipuri de stabilitate.............................................................................................. 82
M4.U1.2. Stabilitatea soluiilor............................................................................................ 85
M4.U1.3. Noiuni de Stabilitatea in sens Liapunov............................................................. 86
Tema de control 2 ............................................................................................................... 90

Introducere

Este cunoscut faptul ca cele mai multe fenomene fizice sunt modelate prin
ecuaii difereniale sau sisteme de ecuaii difereniale. O stare distincta a
acestor fenomene fizice, mai ales in cazul proceselor in funcionare in regim
staionar, o constituie starea de echilibru, sau poziia de echilibru. Pentru
specialitii tehnicieni prezint interes deosebit starea de echilibru stabil. In
termeni tehnici, aceasta este starea in jurul creia se mic sistemul dac este
supus unor impulsuri iniiale.
In termeni matematici, stabilitatea nseamn studiul acelor soluii ale
sistemelor de ecuaii difereniale care sunt constante in timp.
Sa consideram un sistem de ecuaii difereniale scris in forma sa vectoriala:
x& = f (t , x),
in care x si f sunt funcii vectoriale n dimensionale.
Se presupun satisfcute urmtoarele ipoteze standard:
i) f este continua in (t , x) pe domeniul D = {( x, y ) : t 0, || x || a} ;
ii) f este funcie Lipschitz in variabila x pe domeniul D .
Ca un mic studiu calitativ al ecuaiilor difereniale, se expun cteva noiuni
privind stabilitatea soluiilor ecuaiilor difereniale. Noiunea de stabilitate
este extensia conceptului de dependenta continua a soluiilor sistemelor
dinamice in raport cu datele iniiale sau coeficienii ecuaiilor difereniale care
alctuiesc sistemul dinamic. In timp ce dependenta continua a soluiilor
sistemelor dinamice se refera la soluii definite pe intervale finite, stabilitatea
se refera numai la acele soluii care sunt definite pe o semi-axa.
Se dovedete ca studiul stabilitii unei soluii staionare oarecare este redus
la studiul stabilitii soluiei banale.
Sunt definite toate tipurile de stabilitate: stabilitate simpla, stabilitate
uniforma, stabilitate asimptotica si stabilitate uniform asimptotica. Se poate
stabili, printr-o diagrama, legtura dintre diferitele tipuri de stabilitate.
Este apoi pus in evidenta criteriul lui Hurwitz, valabil numai in cazul
ecuaiilor difereniale cu coeficieni constani.
Este adaptat criteriul lui Hurwitz pentru ecuaii difereniale cu coeficieni
constani in cazuri particulare. In mod expres sunt tratate ecuaiile difereniale
de ordinul nti, de ordinul doi si de ordinul trei. Chestiunile de stabilitate se
reduc la chestiuni de algebra, foarte accesibile, de genul relaiile lui Viete
pentru ecuaii polinomiale.
Stabilitatea in sens Liapunov este o noiune care a aprut relativ
recent. Este un concept destul de pretenios si a fost destul de greu acceptat.
Prezint marele dezavantaj al descoperirii unei funcii de tip Liapunov, in
sensul care se va vedea pe parcurs, chestiune care tine mult de inspiraie.
Prezint ns avantajul ca dac se obine stabilitatea soluiei banale, atunci
81

aceasta este direct asimptotica, deci cu att mai mult soluia banala este
simplu stabila.

Competene

La sfritul acestui modul studenii vor distinge toate tipurile de


stabilitate: stabilitate simpla, stabilitate uniforma, stabilitate asimptotica si
stabilitate uniform asimptotica. In cazul ecuaiilor difereniale cu coeficienii
constani, vor folosi criteriul lui Hurwitz, conform cruia soluia banala a unei
astfel de ecuaii difereniale este asimptotic stabila (deci, cu att mai mult
stabila) dac si numai dac toate rdcinile ecuaiei caracteristice ataate au
partea reala strict negativa. Cel puin pentru ecuaii difereniale de ordinul
nti, de ordinul doi si de ordinul trei au condiii echivalente de deducere a
stabilitii, mult mai facile dect criteriul lui Hurwitz
Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studenii vor distinge
toate tipurile de stabilitate: stabilitate simpla, stabilitate uniforma, stabilitate
asimptotica si stabilitate uniform asimptotica. In cazul ecuaiilor difereniale
cu coeficienii constani, vor folosi criteriul lui Hurwitz, conform cruia
soluia banala a unei astfel de ecuaii difereniale este asimptotic stabila (deci,
cu att mai mult stabila) dac si numai dac toate rdcinile ecuaiei
caracteristice ataate au partea reala strict negativa. Studiul stabilitii unei
soluii staionare arbitrare va fi redus la studiul stabilitii soluiei banale a
ecuaiei difereniale respective, sau dup caz, a sistemului dinamic respectiv.
Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studenii vor obine mai
uor stabilitatea, respectiv instabilitatea unei soluii staionare pentru ecuaii
difereniale cu coeficienii constani. Pentru ecuaiile difereniale de ordinul
nti, de ordinul doi si de ordinul trei se deduce stabilitatea sau instabilitatea
prin simple caracterizri ale coeficienilor ecuaiei caracteristice respective.
Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studenii vor obine
stabilitatea soluiei banale, identificnd o funcie Liapunov, chestiuni nu
foarte accesibila.
Ca o sugestie, aceasta funcie poate fi o forma pozitiv definita in
variabilele respective. Dar nu numai !

Obiective:
1. Ca un mic studiu calitativ al ecuaiilor difereniale, se expun cteva noiuni privind
stabilitatea soluiilor ecuaiilor difereniale.
2. Sunt prezentate principalele tipuri de stabilitate si este expus in detaliu criteriul lui
Hurwitz.
3. O tratare moderna a teoriei stabilitii se bazeaz pe rezultatele lui Liapunov. Aici
sunt prezentate doar noiunile introductive ale stabilitii in sens Liapunov.

M4.U1.1. Tipuri de stabilitate


Este cunoscut faptul ca cele mai multe fenomene fizice sunt modelate prin ecuaii
difereniale sau sisteme de ecuaii difereniale. O stare distincta a acestor fenomene fizice, mai
ales in cazul proceselor in funcionare in regim staionar, o constituie starea de echilibru,
sau poziia de echilibru. Pentru specialitii tehnicieni prezint interes deosebit starea de
echilibru stabil. In termeni tehnici, aceasta este starea in jurul creia se mic sistemul dac
este supus unor impulsuri iniiale. In termeni matematici, stabilitatea nseamn studiul acelor
soluii ale sistemelor de ecuaii difereniale care sunt constante in timp.
Sa consideram un sistem de ecuaii difereniale scris in forma sa vectoriala:
x& = f (t , x),
(30)
in care x si f sunt funcii vectoriale n dimensionale.
82

Se presupun satisfcute urmtoarele ipoteze standard:


i) f este continua in (t , x) pe domeniul D = {( x, y ) : t 0, || x || a} ;
ii) f este funcie Lipschitz in variabila x pe domeniul D .
Observaie. Dac in sistemul (36) se presupune ca x si f sunt funcii scalare si in
Definiia domeniului D se nlocuiete norma cu modulul, se obine cazul ecuaiilor
difereniale.
S ne reamintim...
Se cuvine subliniat ca nu trebuie fcut studiu separat pentru sisteme dinamice si,
respectiv, ecuaii difereniale. Dac in forma vectoriala in care este scris un sistem
dinamic se pierde semnificaia vectoriala a notaiilor, se obine ecuaia scalara a
unei ecuaii difereniale.
Ne intereseaz pentru sistemul (36) numai soluiile staionare, sau de echilibru, adic soluiile
x = (t ) C , C = constanta. Si mai mare interes prezint soluia banala x = 0 . Orice studiu
asupra soluiei x = (t ) , pentru sistemul (8.1), se poate reduce la studiul soluiei banale,
x = 0 , printr-o operaie de translaie. Singurul inconvenient este ca sistemul sufer o uoara
adaptare. Intr-adevr, dac facem translaia y = x (t ) , obinem
y& = x& & = f (t , x) & = f (t , y + ) & .
Am obinut deci sistemul
y& = g (t , y ), unde g (t , y ) = f (t , y + (t )) & (t ).
(31)
Aceasta dovedete ca nu restrngem generalitatea dac studiem doar stabilitatea soluiei
banale pentru sistemul diferential (8.1). Trebuie doar ca sistemul sa satisfac condiia
f (t ,0) = 0, t 0 , adic sistemul sa admit soluia banala x = 0 .
Dac fixam t 0 0 si consideram cunoscuta valoarea
x0 = x(t0 )
(32)
atunci am format problema Cauchy (36)+(38).
Pentru o fixare a perechii (t0 , x0 ) D , in baza ipotezelor standard, deducem ca problema
Cauchy (36)+(38) admite soluie unica. Evident, pentru o alta fixare (t0 , x0 ) D , problema va
avea o alta unica soluie. Pentru a evidenia dependenta soluiei de fixarea (t0 , x0 ) D o vom
nota cu x(t , t 0 , x0 ) .
Definiia 28. Soluia x = 0 pentru problema Cauchy (36)+(38) este numita stabila dac:
> 0 si t 0 0 ( , t0 ) > 0 astfel inc a t pentru toi x0 cu proprietatea || x0 || ( , t0 )
soluia corespunztoare lui t 0 si x0 este definita pe semiaxa [t0 , ) si satisface condiia
|| x(t , t0 , x0 ) || , t t 0 .
Definiia 29. Soluia x = 0 pentru problema Cauchy (36)+(38) este numita uniform stabila
dac sunt satisfcute condiiile din Definiia 1 cu ( , t0 ) ( ) , adic nu depinde t 0 .
Definiia 30. Soluia x = 0 pentru problema Cauchy (36)+(38) este numita asimptotic stabila
dac este stabila in sensul definiiei 1 si in plus avem (t0 ) > 0 astfel inc a t
lim || x(t , t 0 , x0 ) ||= 0
t

pentru orice soluie x(t , t 0 , x0 ) ce corespunde lui x0 care satisface condiia || x0 || (t0 ).
Definiia 31. Soluia x = 0 pentru problema Cauchy (36)+(38) este numita uniform
asimptotic stabila dac sunt ndeplinite condiiile din Definiia 33 in care ns este
independent de t 0 .
Studiind cele patru definiii ale stabilitii putem deduce urmtoarea legtura intre tipurile
de stabilitate:
83

Stabilitatea asimptotica uniforma implica att stabilitatea uniforma c a t si stabilitatea


asimptotica iar acestea doua implica, fiecare, stabilitatea simpla.
Facem precizarea ca proprietatea de stabilitate se refera la soluia unui sistem de ecuaii
difereniale si nu la sistem in sine. Este posibil ca un acelai sistem sa aib simultan att
soluii stabile ct si soluii instabile.
S ne reamintim...
Trebuie subliniat faptul ca stabilitatea se refera la soluiile sistemelor dinamice, sau
ale ecuaiilor difereniale si nu la sistemul in sine, sau ecuaia diferenial in sine. Un
acelai sistem dinamic sau o aceiai ecuaie diferenial pot avea att soluii stabile
cat si soluii instabile. Exemplu clasic: pendulul matematic.

Exemplu
Un exemplu clasic care susine aceasta afirmaie este oferit de pendulul
matematic, a crui micare este modelata prin ecuaia:
x'' + sin x = 0, t 0.
Se observa ca ecuaia (39) admite doua soluii staionare x1 = 0 si x2 = ,
corespunztoare celor doua poziii de echilibru ale pendulului. Se arata imediat ca
x1 este soluie stabila in timp ce soluia x2 este instabila.
Exemplul de mai sus ntrete afirmaia ca stabilitatea se refera la soluiile unui
sistem dinamic si nu la sistemul dinamic in sine. Din exemplul dat se vede ca
acelai sistem dinamic poate avea si soluii stabile si soluii instabile.

Exemplu
Pentru a evidenia diferena intre stabilitatea simpla si stabilitatea asimptotica
vom considera micarea unui punct material sub aciunea unei forte de atracie,
modelata de ecuaia
x'' = kx, k > 0
sau
x'' + 2 x = 0 .
Ecuaia sa caracteristica 2 + 2 = 0 are rdcini complex conjugate si atunci
soluia general
x(t ) = C1 cos t + C 2 sin t .
Dac luam datele iniiale x(0) = x0 si x' (0) = v0 obinem constantele C1 = x0 si
C2 =

v0

, deci soluia unica corespunztoare acestor date iniiale este


x(t ) = x 0 cos t +

Se constata imediat ca nu exista

v0

sin t

lim x(t ) , pentru ca funciile

sin t si cos t nu

au limita la infinit. Deci soluia nu este asimptotic stabila. Dac alegem x0 si v0


astfel inc a t | x 0 | +

| v0 |

< obinem | x(t ) | si deci soluia nula este stabila.

Exemplu de mai sus ntrete afirmaia conform creia, dac o soluie


staionara este stabila, nu este neaprat asimptotic stabila. Reciproca este
adevrata: dac o soluie staionara este asimptotic stabila, cu att mai mult este
84

simplu stabila.

M4.U1.2. Stabilitatea soluiilor


Ne vom limita la studiul soluiilor ecuaiilor difereniale de ordinul n cu coeficieni
constani, deci au forma general:

x ( n ) + an 1 x ( n 1) + ... + a1 x' + a0 x = 0,

(34)

in care a0 , a1 ,..., an 1 sunt constante.


Fiind o ecuaie liniara, stabilitatea unei soluii oarecare se reduce la stabilitatea soluiei
nule, adic soluia care corespunde la datele iniiale x(t0 ) = x' (t0 ) = ... = x ( n1) (t 0 ) = 0 . O
soluie arbitrara corespunztoare unor date iniiale situate in vecintatea celor de mai sus se
obine din forma general a soluiei care, in cazul cnd ecuaia caracteristica are rdcinile
reale si simple, este
t
t
t
x(t ) = C1e 1 + C2 e 2 + ... + Cn e n
In cazul in care ecuaia caracteristica are o rdcina reala multipla de ordinul m , soluia
este de forma
x(t ) = (C1 + C2t + ... + Cmt m 1 )e t + ...
Indicam acum, fr demonstraie, un rezultat de stabilitate.
Teorema 32. Condiia necesara si suficienta pentru ca soluia nula x(t ) = 0 sa fie
asimptotic stabila (deci si stabila) pentru ecuaia (8.4) este ca toate rdcinile ecuaiei
caracteristice, ataat ecuaiei difereniale (8.4), sa aib partea reala negativa.
Evident, dac ecuaia caracteristica are rdcini reale, acestea trebuie sa fie negative. Vom
transpune rezultatul teoretic din aceasta teorema pe cteva cazuri particulare.
Ecuaia de ordinul I. Fie ecuaia
x' + ax = 0,
a=constanta. Ecuaia caracteristica + a = 0 are rdcina = a si atunci soluia nula este
asimptotic stabila dac a > 0 .
Ecuaia de ordinul II. Fie ecuaia
x'' + ax' + bx = 0,
a, b = constante. Dac ecuaia caracteristica 2 + a + b = 0 are rdcinile reale, atunci
acestea sunt negative dac si numai dac S < 0 si P > 0 si atunci a > 0 , b > 0 . Dac ecuaia
caracteristica are rdcinile complex conjugate x1,2 = i , atunci partea reala este si
trebuie sa fie negativa. Dar x1 + x2 = 2 = a , deci a > 0 . Apoi x1 x2 = a = 2 + 2 > 0 si
deci a > 0 .
Ecuaia de ordinul III. Rezultatul de stabilitate pentru acesta ecuaie este cunoscut sub
denumirea de Criteriul lui Hurwitz.
Fie ecuaia
(*) x''' + ax'' + bx ' + cx = 0, a, b, c = constante.
Propoziia 33. Condiia necesara si suficienta ca rdcinile ecuaiei caracteristice ataat
ecuaiei (*) sa aib partea reala negativa (deci ca soluia banala sa fie asimptotic stabila)
este sa avem a > 0 , b > 0 , c > 0 si ab > c .
Demonstraie. Necesitatea Presupunem ca rdcinile ecuaiei caracteristice sunt reale si
negative sau sunt complexe si au toate partea reala negativa si atunci sa artm ca sunt
ndeplinite condiiile a > 0 , b > 0 , c > 0 si ab > c . Oricum, una din rdcinile ecuaiei
caracteristice este real, sa zicem x1 = , iar celelalte x2,3 = 1 i1 . Atunci x1 + x2 + x3 = a
85

si

x1 + x2 + x3 = + 21 < 0 ,

deci

x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 = 21 + + > 0 ,
2
1

2
1

a > 0.
deci

b>0.

Apoi
In

x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 = b
sfrit,

din

x1 x2 x3 = c

si
si

x1 x2 x3 = (12 + 12 ) < 0 deducem c > 0 . Sa artm ca ab > c . Se constata prin calcul direct
ca
ab = ( x1 + x2 + x3 )( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) = ( + 21 )(2 1 + 12 + 12 )
si atunci ab < c , deci ab > c .
Suficiena. Se demonstreaz intr-o maniera foarte asemntoare cu cea de la necesitate.
S ne reamintim...
Trebuie subliniat ca rezultatele din aceasta unitate de nvare se aplica numai la
ecuaii difereniale cu coeficienii constani.

Exemplu
Un exemplu simplu pentru a sublinia supleea rezultatele din acesta unitate de
nvare. Instabilitatea soluiei unei ecuaii difereniale se obine numai prin
consideraii de algebra.
Consideram ecuaia diferenial:
x ''' + 2 x '' + 3 x ' + 7 x = 0 .
Ecuaia caracteristica este
3 + 22 + 3 + 7 = 0.
Aici a=2, b=3, c=7. Deducem imediat ca ab<c astfel ca, folosind propoziia 36,
deducem simplu ca soluia banala a ecuaiei difereniale iniiale nu este stabila.
In exemplul precedent sa dedus rapid instabilitatea soluiei banale datorita
rezultatelor teoretice ale acestei uniti de nvare, care permit trecerea de la
discuii greoaie de stabilitatea la chestiuni simple de algebra elementara.

M4.U1.3. Noiuni de Stabilitatea in sens Liapunov


Vom ncheia modulul cu cteva consideraii asupra stabilitii in sens Liapunov. Pentru
aceasta reluam sistemul diferenial
(6)
x' = f (t , x),
n
in care funcia f satisface pe [0, ) D, D R condiiile teoremei lui Picard si f (t ,0) = 0 .
Definiia 34. Se numete funcie Liapunov ataat sistemului (6), funcia V = V (t , x) care
satisface condiiile:
i) V C 1 ([0, ) D ) ;
ii) V este funcie pozitiv definita, adic V (t , x) a (| x |) , unde a : [0, ) R ,
a (0) = 0 si a este funcie continua si cresctoare;
iii)
dV V n V i
+
=
f 0, t [0, ).
t i =1 xi
dt
Spunem ca in iii) avem derivata totala a funciei V in baza sistemului (6).

86

S ne reamintim...
Este bine de fixat conceptul de derivata in baza sistemului dinamic: este o derivata
d xi
sunt nlocuite cu f i , avnd in
totala in raport cu timpul in care derivatele
dt
vedere ca sistemul dinamic, scris in forma vectoriala, este
.

x = f (t, x)
Teorema 35. Dac sistemului (6) i se poate ataa o funcie Liapunov, atunci soluia banala
x(t ) = 0 este stabila.
Demonstraie. Fixam t 0 [0, ) si x0 = x(t0 ) . Atam aceasta condiie lng sistemul
diferenial (6) pentru a constitui problema Cauchy. Trebuie atunci sa artm ca orice soluie a
problemei Cauchy, pentru care x0 este suficient de mic, deci x(t , t 0 , x0 ) este ea nsi
suficient de mica. Alegem > 0 , arbitrar de mic si notam 1 = a ( ) . Pentru ca funcia V este
continua, deducem ca dac | x0 | ( 1 ) atunci
V (t , x0 ) < 1 , t 0
Apoi, din condiia iii) a definiiei lui V , prin integrarea ei, se obine
V (t , x(t , t0 , x0 )) V (t , x0 )
Din relaiile (1) si (2) se obine
V (t , x(t , t0 , x0 )) 1 = a ( )
Dar din pozitiva definire avem
V (t , x(t , t 0 , x0 )) a | x(t , t0 , x0 ) |

(1).
(2).
(3).

si atunci folosind (3) deducem a ( ) > a (| x (t , t0 , x0 ) |) si pentru ca funcia a este cresctoare


deducem | x(t , t0 , x0 ) |< , ceea ce ncheie demonstraia.
Studiul stabilitii cu metoda propusa de Liapunov prezint dezavantajul ca pentru fiecare
sistem diferenial trebuie gsita funcia Liapunov, ceea ce nu este un lucru foarte facil.
Exemplu
Sa studiem stabilitatea soluiei banale pentru urmtorul sistem dinamic:
x ' = 2 y ( z 2)
'
y = x( z 1)
z ' = xy

Pentru acest sistem putem considera funcia


V(x, y, z) = x 2 + 4 y 2 + 2 z 2
Evident, aceasta funcie este pozitiv definita, pentru ca este constituita din suma
de ptrate. In plus,
dV V , V , V ,
x +
y +
=
z =
z
dt
x
y
= 2 x[2 y ( z 2)] + 8 y[ x( z 1)] + 4 zxy = 0.
V V
V
Am inut cont aici de valorile derivatelor pariale
si
din expresia
,
x y
z
funciei V(x,y,z) si de valorile derivatelor ordinare x , , y , si z , pe care le-am luat
din ecuaiile sistemul dinamic iniial.

87

Pentru ca funcia V(x,y,z) este pozitiv definita si, in plus, are derivata in
baza sistemului nepozitiva, deducem ca satisface condiiile din definita unei
funcii Liapunov si, in consecina, sistemul dinamic dat iniial are soluia banala
asimptotic stabila, in baza teoremei 38.

S ne reamintim...
Trebuie subliniat faptul ca a dovedi stabilitatea asimptotica, in sens Liapunov, a
soluiei banale pentru un sistem dinamic revine la a indica o funcie in Liapunov, in
sensul definiiei 37 asociata sistemul dinamic respectiv, ceea ce nu este tocmai att
de simplu. Este motivul pentru care stabilitatea in sens Liapunov nu este cea mai
agreata.

Rezumat
Ca un mic studiu calitativ al ecuaiilor difereniale, se expun cteva noiuni privind
stabilitatea soluiilor ecuaiilor difereniale. Noiunea de stabilitate este extensia
conceptului de dependenta continua a soluiilor sistemelor dinamice in raport cu
datele iniiale sau coeficienii ecuaiilor difereniale care alctuiesc sistemul dinamic.
In timp ce dependenta continua a soluiilor sistemelor dinamice se refera la soluii
definite pe intervale finite, stabilitatea se refera numai la acele soluii care sunt
definite pe o semi-axa.
Se dovedete ca studiul stabilitii unei soluii staionare oarecare este redus la
studiul stabilitii soluiei banale.
Sunt definite toate tipurile de stabilitate: stabilitate simpla, stabilitate uniforma,
stabilitate asimptotica si stabilitate uniform asimptotica. Se poate stabili, printr-o
diagrama, legtura dintre diferitele tipuri de stabilitate.
Este apoi pus in evidenta criteriul lui Hurwitz, valabil numai in cazul ecuaiilor
difereniale cu coeficieni constani.
Este adaptat criteriul lui Hurwitz pentru ecuaii difereniale cu coeficieni constani
in cazuri particulare. In mod expres sunt tratate ecuaiile difereniale de ordinul nti,
de ordinul doi si de ordinul trei. Chestiunile de stabilitate se reduc la chestiuni de
algebra, foarte accesibile, de genul relaiile lui Viete pentru ecuaii polinomiale.
Stabilitatea in sens Liapunov este o noiune care a aprut relativ recent. Este un
concept destul de pretenios si a fost destul de greu acceptat. Prezint marele
dezavantaj al descoperirii unei funcii de tip Liapunov, in sensul care se va vedea
pe parcurs, chestiune care tine mult de inspiraie. Prezint ns avantajul ca dac se
obine stabilitatea soluiei banale, atunci aceasta este direct asimptotica, deci cu att
mai mult soluia banala este simplu stabila.

88

89

Tema de control 2
1. Sa se rezolve urmtoarele sisteme de ecuaii difereniale:
x' = x y z

a ) y ' = 3x + y 3 z ;
z ' = 4 x 2 y + z

x' = 3x y + z

b) y ' = 3 x + 5 y z ;
z' = x y + 3z

x' = x + y

c) y ' = y + 4 z
z' = x 4 z

2. Sa se rezolve urmtoarele sisteme simetrice:


a)

dx dy
dz
=
= ;
xz yz
xy

b)

dx
x( y 2 z 2 )

dy
y( x 2 + z 2 )

dy
z(x 2 + y 2 )

c)

dx
dy
dz
=
=
x( y z ) y ( z x) z ( x y )

3. Sa se determine soluia general a urmtoarelor ecuaii cu derivate pariale:


a) x

u
u
u
+y
z2
= 0;
x
y
z

b) 8 xz

u
u
u
+ 2 yz
+ (4 x 2 + y 2 )
= 0;
x
y
z

c)( z y ) 2

z
z
= xy
+ xz
x
x

Rspunsuri (Indicaii) de rezolvare la testele de autoevaluare


M1.U1.
1. Observam ca este o ecuaie cu variabile separabile
y 2 (1 + x )dx = x 2 (1 y )dy
1+ x
1 y
dx = 2 dy
2
x
y
1+ x
1 y
x 2 dx = y 2 dy
1
1
+ ln x = ln y + c
x
y
2. Observam ca este o ecuaie omogena deoarece:
P( x, y ) = y P(tx, ty ) = ty P(tx, ty ) = tP( x, y )
90

Q ( x, y ) = 2 xy x Q(tx, ty ) = 2 txty tx
Q (tx, ty ) = t (2 xy x) Q(tx, ty ) = tQ ( x, y ).
Facem schimbarea de variabila y = zx si difereniind obinem:
dy = zdx + xdz.
nlocuind in ecuaia iniiala avem:

zxdx + (2 x 2 z x)( zdx + xdz ) = 0


zxdx + 2 x z dx xzdx + x 2 (2 z 1) dz = 0

2 x z dx = x 2 (2 z 1) dz
2dx
2 z 1
2dx
2 z 1
=&
=
dz
dz
x
x
z
z
1
2 ln x = (2 +
)dz 2 ln x = 2 z + 2 z + c
z

y
y
+2
+c
x
x
3. Observam ca ecuaia se poate reduce la o ecuaie omogena.
Avem sistemul:
2 x 4 y + 6 = 0,
x+ y 3= 0
cu soluiile
x0 = 1, y0 = 2.
Facem schimbrile de variabile :
u = x 1 x = u + 1 dx = du
v = y 2 y = v + 2 dy = dv.
nlocuind in ecuaia iniiala obinem :
(2u + 2 4v 8 + 6) du + (u + 1 + v + 2 3)dv = 0.
Ecuaia fiind omogena, facem schimbarea
v = zu , dv = zdu + udz
(2u 4 zu )du + (u + zu )( zdu + udz ) = 0
(2 4 z )du + (1 + z )( zdu + udz ) = 0
(2 4 z + z + z 2 )du + u (1 + z )dz = 0
( z 2 3 z + 2) du = u ( z + 1)
du
z +1
= 2

u
z 3z + 2
du
z +1
u = z 2 3z + 2 dz (1)
z +1
z +1
A
B
=
=
+

2
z 3 z + 2 ( z 1)( z 2) z 1 z 2
Az 2 A + Bz B = z + 1
Avem sistemul:
A + B = 1, 2 A B = 1
cu soluiile:
A = 2, B = 3.
nlocuind in relaia (1) obinem:
2
3
ln u =
dz
dz
z 1
z2
2 ln x = 2

91

ln u = 2 ln ( z 1) 3 ln ( z 2) + ln c
y
( 1) 2
ln u = ln u
+ ln c
y
( 2)
u
(v u ) 2
u=c
u
(v 2u )3
(v 2u ) 3 = c(v u ) 2
( y 2 2 x + 2) 3 = c( y 2 x + 1) 2
( y 2 x) 3 = c( y x 1) 2
4.
P = 2 x(1 + x 2 y ), Q = x 2 y
P
1
x
= 2x
=
2
y
2 x y
x2 y
Q
2x
x
=
.
=
2
x 2 x y
x2 y
Avem o ecuaie diferenial exacta. Atunci
F
F
= P si
=Q
F a.i.
y
x
F = P ( x, y )dx = (2 x + 2 x x 2 y )dx =
1

'

= x 2 + ( x 2 y ) ( x 2 y ) 2 dx =
3
2
= x 2 + ( x 2 y) 2 + C ( y)
3
1
'
F 2
3
= ( 1) ( x 2 y ) 2 + C ( y ) =
y 3
2

'

= x 2 y + C ( y)
F
= x2 y
y
'

x 2 y = x 2 y + C ( y)
'

C ( y ) = 0 C ( y ) = C
3

2
F ( x, y ) = x 2 + ( x 2 y ) 2 + C
3
3
2
x 2 + ( x 2 y) 2 = C
3

M1.U2.
1. Ecuaia este echivalenta cu:
x ln x y' ln x = 2 y
x ln x y' 2 y = ln x
2
1
y'
y=
x ln x
x

92

dx
y ( x) = e x ln x C +

2
dx

1 x ln x
dx
xe

2
dx
x ln x
1
ln x = t dx = dt
x
I1 =

2
I1 = dt = 2 ln t = 2 lnln x = ln ln 2 x
t
2
dx

1 ln( ln 2 x )
1 x ln x
I2 = e
dx = e
dx =
x
x
1 1
dt
1
1
= 2 dx = 2 = =
x ln x
t
t
ln x
2
1
ln ( ln x )
y(x ) = e
C
=
ln x

2
= ln 2 x C
= C ln x ln x
ln x

2. Ecuaia nu e liniara in y. Avem:


dy
(2e y x)
=1
dx
dx
= 2e y x
dy
x' + x = 2e y .
Am obinut o ecuaie liniara in x :
dy
dy
x( y ) = e (C + 2e y e dy ) =
= e y (C + 2e y e y dy ) =

e2 y
)=
2
= e y + Ce y .
3. Este o ecuaie Bernoulli cu = 3. Facem substituia:
= e y (C + 2

z= y

z=y

y=z

1
2

3
2 '

1
y' = z z
2

1
3

1 32 '
xz z + z 2 + x 5 z 2 e x = 0
2
1
xz' + z = x 5e x
2
2
z' z = 2 x 4 e x
x

93

dx
z ( x) = e x C +

dx
2x e e x

4 x

C + 2 x 4 e x e 2 ln x dx

(
)
z (x ) = x (C + 2 x e x dx )
z (x ) = x (C + 2 x e dx )
z ( x ) = x (C + 2 x e 4 xe dx )
z (x ) = x (C + 2 x e 4 xe + 4e dx )
z (x ) = e 2 ln x

4 x

2 x

2 x

2 x

z ( x ) = x 2 C + 2 x 2 e x 4 xe x + 4e x
1
y=

z
1
y=
2 x
x C + 2 x e 4 xe x + 4e x

M1.U3.
1.Vezi exemplul de la M1.U3.2.
2. Vezi exemplul de la M1.U3.2.
M1.U4.
1. Rezolvare:
Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani.
Ecuaia caracteristica ataat este:
4r 2 + 4r + 1 = 0
1
r1 = r2 =
2

care are rdcina dubla


1
x
2

1
x
2

y ( x ) = C1e + C2 xe .
2. Rezolvare:
Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 4 + 64 = 0 r 4 + 16r 2 + 64 16r 2 = 0

(r

)(

+ 8 (4r ) = 0 r 2 4r + 8 r 2 + 4r + 8 = 0
r 2 4r + 8 = 0
4 4i
= 16 32 = 16 r1,2 =
= 2 2i
2
r 2 + 4r + 8 = 0
4 4i
= 16 32 = 16 r3,4 =
= 2 2i
2
2

rezulta:

y ( x ) = e 2 (C1 cos 2 x + C2 sin 2 x ) + e 2 (C3 cos 2 x + C4 sin 2 x ).


3. Rezolvare:Avem o ecuaie omogena cu coeficieni constani.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 4 + 2r 2 + 1 = 0
r2 +1 = 0

94

r 2 = 1 r1 = i
rdcina dubla si atunci rezulta:
y ( x ) = C1 cos x + C2 sin x + C3 x cos x + C4 x sin x.
4. Rezolvare:
Avem o ecuaie neomogena. Ii atam ecuaia omogena:
y'' y = 0.
Ecuaia caracteristica ataat este:
r 2 1 = 0 r1,2 = 1
si atunci rezulta:
yo = C1e x + C2e x
Consideram ecuaiile
y ' ' y = 2e x
y'' y = x 2 ,
crora le gsim soluii particulare.
Pentru
y'' y = 2e x (*)
cutm

y p = qe x
y'p = qe x
y'p' = qe x
qe x qe x = 2e x

nlocuind in (*) , obinem:


care nu convine.
Cutm y p = qxe x . Avem:

y'p = qe x + qxe x
y'p' = qe x + qe x + qxe x .
nlocuind in (*) , obinem:
2qe x + qxe x qxe x = 2e x
q = 1 y p = xe x .
1

Pentru ecuaia
y'' y = x 2 (* * *)
cutm o soluie particulara de forma
y p = ax 2 + bx + c.
2

Avem:

y'p = 2ax + b
2

y'p' = 2a.
2

nlocuind in (**) , obinem:


a ax 2 bx c = x 2 .
Identificnd coeficienii rezulta:
a = 1 a = 1
b = 0 b = 0
2a c = 0 2 c = 0 c = 2
si atunci rezulta:
95

y p = x2 + 2
2

deci soluia general a ecuaiei iniiale este:


y = yo + y p1 + y p 2
y = C1e x + C2 e x + xe x + x 2 + 2.

Bibliografie
1. Arnold, V., Equations differentielles ordinaires
Edition MIR Moscova, 1974
2. Barbu, V., Metode matematice in optimizarea sistemelor difereniale
Editura Academiei, Bucuresti, 1989
3. Barbu, V., Ecuaii difereniale
Editura Junimea, Iasi, 1985
4. Corduneanu, C., Ecuaii difereniale si integrale
Litografia Univ. "Al. I. Cuza", Iasi, 1977
5. Marin, M. si Marinescu C., Ecuaii difereniale si integrale
Editura Tehnica, Bucuresti, 1996
6. Marin, M., Ecuaii cu derivate pariale
Editura Tehnica, Bucuresti, 1998
7. Marin, M., Ecuaii difereniale - ID
Litografia Universitatii Brasov, 2002
8. Marin, M. si Stan G., Special Mathematics
Editura Universitatii "Transilvania", Brasov, 2004
9. Marinescu, C., Curs de ecuaii difereniale
Litografia Universitatii Brasov, 1986
10. Philippov, A., Requell de problemes d ' equations differentielles
Edition MIR, Moscova, 1976
11. Teodorescu, N., Ecuaii difereniale si cu derivate pariale
Editura Tehnica, 1979

96