FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA »ANDREI SAGUNA“ DIN SIBIU PERSOANA Sl COMUNIUNE Prinos de cinstire Parintelui Profesor Academician DUMITRU STANILOAE la implinirea varstei de 90 de ani Volum tiparit cu binecuvantarea 1.P.S. Dr. ANTONIE PLAMADEALA, Mitropolitul Transilvaniei din initiativa Pr. prof. decan Dr. Mircea Pacurariu sub ingrijirea Diac. asist. Ioan I. Ica jr. Editura si tiparul Arhiepiscopiei ortodoxe Sibiu SIBIU — 1993CUPRINS 1 P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericij Ortodoxe Romine, Parintele pro- fesor Dumitru St3niloae: 0 viata in slujba lui Hristos si a Bise- ricii Sale. . IX + 1.P.S. Antonie, Mitropolitul ‘Transilvaniel, »Generatia Stiniloae“ XI Diac. asist. Joan I. Ica jr., De ce ,,Persoana si Comuniune?* Cuvant prevenitor la un Festschrift intarziat . : ‘ ‘ . XXI0 1 Pr. prof. dr. Mircea Pacurariu, Pr. prof. acad. aaa Stdniloae. Cateva coordonate _ biografice 1 Prof. Gh. Anghelescu — Diac. asist. Joan I. Ici jr. Opera par. prof. Staniloae. Bibliografie sistematicd 20 i Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, Pr. prof. D. Stiniloae, redactor la »Telegraful Roman“ — un patronaj de exceptie 68 Pr. prof. dr. Jon Bria, The Creative Vision of D. Staniloae. “An Intro- duction to his Theological Thought . 74 Pr. dr. Olivier Clément, Le Pére dr. D. Stiniloae et le génie de VOrtho- doxie roumaine . 82 Pr. prof. dr. Emil Constantinescu, ‘Pr. prof. dr. D. Stiniloae — profil de teolog si filosof crestin ortodox 90 Sandu Frunza, Pentru o metafizicd a persoanei implicit3 in teologia par. D. Staniloae : 7 . 4 Virgil Ierunca, ,,Teologia Dogmatici Ortodox’“ a pir. D. ‘Stiniloae | 102 { Kallistos Ware of Diokleia, Experienta lui Dumnezeu in ,,Teologia Dogmatici“ a par. D. Stiniloae 108 Pr. prof. dr. ie Moldovan, Actualitatea gindirii_ par. D. Stiniloae cu privire la etnic gsi etnicitate . 120 Pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Opera par. D. Stiniloae — o remar- cabila contributie hristologica 131 Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Coordonate i permanente in “opera a prof. D. Stiniloae 137 Elena Solunca, Dumnezeu, persoana si Jumea in viziunea a D. Stiniloae 7 SES coe 163 —-Vve—Il Rev. dr. A. M. Allchin, Lancelot Andrews: The Fathers our Contem- porarics : { Athanase Jevtié de Herzegos i ine, Prolégoménes a une gnoséologie hésychaste Pr. prof. dr. Ion Bria, Cultura crest - ‘un comandament misio- mar actual : Acad. prof. dr. Virgil Céndea, Un manuscris filocalic. uitat: »Meteri- conul 7 Conf, dr. Aurel Codoban, Fiing’ gi Persoani _— ‘glosi , despre relapia dintre filosofia occidentala si religia crestinad —- yytien. : Asist. Aurelian Criiuyu, Pentru o societate de inspiratie personalista . Prof. dr. Dieter Dépmann, Rechtfertigung und Theosis . . i Prof. dr. Alexandru Dutu, Literatura Peete si lectura intensiva in traditia ortodoxd Prof. dr. Karl Christian Felmy, Die Verd ingune der eschatologischen Dimension der byzantinischen Géttlichen Liturgie und jhre Folgen Pr. prof. dr. Constantin Galeri, Despre picatul impotriva, Duhului Sfant 7 : : Prof. dr. Galfy Zoltan, ° vizita a lui K. Barth fi in ‘Rominia . Pr. lector Vasile Grajdian, ,,Teologia Peet in cantarea bisericeas- 4 ortodoxa Rev. G. Guiver, Between East and West _- Odo Casel and the Liturgi- cal Mystery : Rev. prof. dr. André de Halles, la distinction des natures en Christ »par la seule pensée* au Cinquiéme Concile Oecumenique . Prof. em. dr. Friedrich Heyer, VI. Solovev in seiner Wirkungsge- schichte auBerhalb der Grenzen Ruflands .. 7 Pr. prof. dr. Joan I. Ici, Modurile prezentei personale a lui Tisus Hris- tos si ale comuniunii cu El in Sf. Liturghie ii cere ortodoxd : Diac. asist. Toan I. [cd jun., Persoani sau/si Ontologie i in gindirea or- todoxd contemporana " : Pr. prof. Aurel Jivi, Cyril Lucaris’ Ties with Transylvanian Protestants Em. D.D. Christoph Klein, Spiritualitatea ortodoxa si luterana in per- spectiva rugaciunii =. Rev. Prof. D. D. Hans Kiing, Origencs. ‘Groke und Grenze ¢ einer Theo- logie im Epochenumbruch Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Comuniunea credinciosilor cu "Hristos si intreolalta prin Sf. Euharistie dupa 1 Corinteni 10, 14—22 . Prof. D.D. Jiirgen Moltmann, Die trinitarische Personalitat des Geistes Prof. Dr. Peder Norgaard-Hojen, Sola fide nunquam sola. bec gen zur Bezichung vom Glauben und Werken = —VMo 166 214 223 230 235, 241 277 285 295, 311 320 335 359 386 398 405 420 435, 469Diac. lect. Dorin Oancea, Unitatea vietii religioase si pluralitatea for- melor ei de expresie — o perspectivA comunicationala . Prof. dr. Sn Pitters, Kreuz und Leiden als Kennzeichen der Kirche Prof. dr. Adolf Martin Ritter, Noch einmal: Was hat das Nicaenocon- stantinopolitanum mit dem Konzil von Konstantinopel zu tun? Prof. dr. Remus Rus, Spre o teologie a religiilor in viziunea pir. D. Stiniloae Dr. Erwin Schadel, Monad als Triadic Structure: Leibniz’s Contribu- tion to Postnihilistic Search for Identity . } Serafim Joanta Fagarasanul, Din istoria isihasmului ‘pins in secolul al XIV-lea Rev. prof. Toma’ Spidlik, L’homme, sa personnalité et liberté dans la pensée russe Pr. prof. dr. Liviu Streza, Semnificaria pomenirifor sia rugiciunilor de mijlocire din cadrul Sf. Liturghii Arhid. prof. dr, Constantin Voicu, Hristologia cosmicd A dupa Sf. Ma- xim_ Marturisitorul Rev. prof. dr. George Wainw: right, Patristic Themes in the Wesley Brothers’ ,,Hymns on the Lord’s Supper“ . : : Archpr. prof. Boris Bobrinscoy, Priére du coeur et Eucharistie | Iv [Pr. prof. acad. D. Stiniloae | Iubitii mei frati sibieni 477 502 608 627 635PARINTELE PROFESOR DUMITRU STANILOAE: O viata in slujba lui Hristos si a Bisericii Sale in drumul si stradania ei mantuitoare ca mama duhovni- ceascé a neamului nostru, Biserica Ortodoxd Romana a imparta- sit momente dureroase din viata fiilor ei, dar si le-a celebrat vredniciile acestora in comuniunea iubirii, a rugaciunii si a sme- reniei cu care ea a strabatut valurile viforoase ale istoriei din cele aproape douazeci de secole de existenté. Mantuitorul Iisus Hristos, Cel ce a intemeiat-o pe pamAntul locuit de stramosii nos- tri prin cuvantul si lucrarea misionara a sfantului Apostol An- drei, i-a harazit cu puterea Duhului Sfant credinciosi si slujitori pe masura dumnezeestilor ei chemari si slujiri intru pstrarea si apararea fiintei ei sacramentale, a cresterii si desdvarsirii du- hovnicesti a tuturor fiilor ei si a chivernisirii tezaurului de cre- dinté ortodoxa. Din roadele trairii si lucrarii ei sfinte, la timpul potrivit, Biserica noastra si-a adus ofranda sa teologicd in so- boarele panortodoxe sau in cele ecumenice, crestine si religioase in general. Este fireascd, drept aceea, iubirea si pretuirea ei materna fata de fiii si slujitorii ei statornici si devotati. Din izvorul acestei bu- curii ludm gi noi aceste ganduri de afectiune fata de Piarintele Profesor Dumitru Staniloae, unul dintre ganditorii si cuvanta- torii de Dumnezeu cei mai de seama din veacul nostru ai Orto- doriei ecumenice, ajuns pana la cel de al zecelea deceniu de viata. Se implineste cuvantul Scripturii c4 ,numérul anilor nu in- seamna viata lung, ci intelepciunea si viata neintinata* (Inte- lepciunea lui Solomon 4, 8-9), componente ale tineretii chiar si la o sutaé de ani (Isaia 65, 20). Cu aceste aripi ale fiintei sale, Pa- rintele Prof. Dumitru Staniloaie, prin intreaga sa viata si opera teologicd, slujind cu daruire lui Hristos si Bisericii Sale de la catedra la altar, s-a inscris pe firmamentul gandirii crestine uni- versale situandu-se intre cei mai renumiti teologi in viata. —IxX —Pe baza nesecatelor si mereu actualelor izvoare ale teologiei si spiritualitatii ortodoxe apostolice si patristice din care s-a ada- pat neincetat, in mod nemijlocit, fiind un erudit cunoscator al mbilor_clasice, Parintele Profesor Dumitru Staniloae a reusit sa redimensioneze si sa dea noi valente gandirii teologice roma- nesti contemporane printr-o abordare integrald, globala si inter disciplinara, depasind cadrul scolastic stereotip care, in mod ne- fericit, datorita imprejurarilor istorice bine cunoscute, penet,ace din Apus si in Teologia Rasariteana. Desi proot de mir si cu familie, pdrintele Dumitru s-a con- centrat asupra scrierilor monastice cu frumusetile gandivii mis- tice si a nevointelor isihaste transmitand, prin valoroasele vo- lume din colectia Filocaliei, mesajul ca spiritualitatea ortedoxa injeleasd si traita ca ,,viafaé in Hristos“ este unicd si indivizibila, indiferent de vocatia, slujirea sau starea harica a diferitilor mem- bri ai Bisevicii, convergand spre unica si vesnica nddejde si rea- litate: méntuirea sau indumnezeirea noastra. Pe baza unor astfel de premize si a afirmatiilor patristice ci ,teolog este cel care se roaga“ iar ,,cel care se roaga este teolog“, Parintele Profesor Dumitru Staniloae pledeazd pentru o teolo- gie vie, afirmaté si exprimata prin actele liturgice ale Bisericii care genereazii si infaptuiesc unirea tuturor crestinilor in comu- niunea Sfintei Treimi prin Hrisios in Duhul Sfant. De aici re- zulta profunde semnificatii si implicatii in viata de zi cu zi a cre- dinciosilor si slujitorilor Bisericii ortodoxe, impulsionandu-i si dandu-le putere atat in slujirea dumnezeiescului altar cat si in iubirea de Dumnezeu si aproapele in acest veac zbuciumat si de cumpéna al istoriei iumii si crestina ty iit ob La acest prilej aniversar, multumim lui Dumnezeu pentru darul pe care J-a facut Bisericii si Neamului nostru prin neobo- situl preot, profesor si pdrinte duhovnicese Dumitru Staniloae, si-L rugam sa-i rasplateasca dupa vrednicie, odihnindu-l intru Lumina Sa cea ne‘nserata, ostenelile de o viata intreagé inchi- nata teologiei ortodoxe, culturii romane si Bisericii noastre stra- mosesti. + TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane within . be ornsrenn“eh, et : ohh 6.8 YO. In loc de introducere »GENERATIA STANILOAE“ A plecat dintre noi si Parintcle Staniloae. Cand a fost imaginat acest volum omagial, cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani, mai tra.a. Si titlul de mai sus tot atunci a tost ales. Dar el a plecat cu putin mai devreme. Sunt insi_pleciri si pleciri. Unii pleaci definitiv — cei care nu _lasi in urmi nimic celor care mai raman — alii parc’ nici n-ar pleca. Prin personali- tatea lor, prin opera lor, innoiesc mereu gindirea oamenilor, taleuiesc tai- nele juj Dumnezeu si sensurile lumii si riman ca un izvor care nu ince- teaza niciodata sa daruiasci apa limpede, racoritoare. Izvorul Stiniloae nu va seca niciodati. Va rimane_vegnic viu “A trecut dincolo cénd nu” T-a ‘mai shujit trupul, dar cu muljumire ca Dumnezeu i-a dat ,lungime de zile“, ca si-si foloseasci mintea gi sufletul spre imbogitirea mintilor si a sufletelor celor din preajma lui, Cei noua- zeci de ani i-a umplut zi de zi cu roade de adanca cugetare side adanc& simyire, mai mult decat multi din generayia Jui si nu numai din Teologie si Biserica, gi nu numai din Romania. Se spunea de mult ci era cel mai mare teo'og ortodox. Si era. Un ganditor francez foarte cunoscut si cu cuvant greu si zgarcit in aprecierea valorilor, a spus odati — si declaratia a fa- cut-o si in scris — ca ,,toati lumea cunoaste pe Parintele Staniloae care baie un_urias, un geniu teologic care marcheaza absolut tot secolul nos- + (Olivier Clément, in rev. ,Renagterea*. Episcopia Ramnicului, an. tr nr. 3—4, 1992, p. 8). Gandire originala, creatoare, indrizneaya, capacitate de adancire pani la epuizarea tuturor posibilititilor de explorare a unui gand, a unui fapt, a unei prezente a lui Dumnezeu in lume, in cuvant, in om, in univers — rata ce si cine a fost si rimane Parintele Stiniloae. Nimeni ca dansul n-a descoperit sensuri noi acolo unde nimeni nu le banuia, n-a claborat mai pe inteles si cu noi inyelesuri o teologie a lumii, @ teologiei a persoanei — pornind de la Dumnezeu — Persoana — 0 teologie a armoniei si a echili- brului, o teologie a omeniei, folosindu-se in aceste din urma elaborari mai ales de feli! curn se reflecta ele in alcdtuirea sufletului roménesc. Pentru totdeauna $i pentru toate generayiile care vor veni dupa noi, va fi Profesorul care ne-a invajat taina apropierii de Dumnezeu. Cand se va zice Filocalie, se va zice Staniloae. Am avut sansa si fiu unul din prima generatie de studenti ai sai la Fa- cultatea de Teologie din Bucuresti. Atunci i-am ascultat cursul de Teologie —xI— reninasceticd si misticd. Spiritualitatea romaneasci i-a datorat atunci, si de atunci incoace, instaurarea unui nou model de viaya duhovniceascd in Ménistiri, ca si in sufletele preogilor si ale laicilor, mai ales in conditiile in care viata duhovniceasci trebuia si se ascundi in rugiciune, fn ticere, in meditatie, adesea intr-un incognito aproape subversiv, dar viu si lucrator. A fost_un »tug aprins“ care ardea si nu se mistuia. A fost istoric, apologet, dogmatist. In toate a excelat. In spiritualitate insd, e de pe acum in randul Parintilor Bisericii, si ne va rimine mereu Dascal si Indrumator, cdci n-a murit, ci a trecut prin moarte la viata. Sensul in care am gindit »Generatia Stiniloae“ nu e acela obisnuit si in care lam folosit gi noi mai sus, cand am vorbit de »generatia® sa, In titlu am inteles prin generatie nu pe colegii lui de varsta, ci pe ucenicii si elevii lui, pe cei asupra carora gandirea lui si-a pus amprenta, pe cei care au invajat de Ia el, pe cei care se pot considera iesiti din scoala lui, pe con- tinuatorii ideilor si orientarilor lui. Putem in acest sens vorbi de o ,gene- ratie Staniloae“? Daca cel dintai intrebat as fi eu, eu as raspunde ci da. Asa cum au mai fost si altii inaintea lui, deschizatori de drumuri, si Parintele Stniloae a fost un astfel de deschizitor. Chiar si pentru cei care au recu- noscut acest lucru, cei din jur simt si vid ca s-au dezvoltat si desfasurat si ei sub soarele lui. Chiar si pentru cei cane n-au fost de acord cu dinsul sau — mai deschis sau mai pe sub mana l-au criticat — gi pentru acestia a fost mentor, pentru ci au pornit de la ideile Jui. Altfel n-ar fi avut de unde pleca, pentru ca in ei ingisi asemenea idei nu s-ar fi putut naste. Dar sunt si cei pentru care Parintele Stiniloae a fost un fel de Socrate, un maieut de departe, cirora le-a stimulat gandirea, le-a lirgit orizonturile, le-a deschis niste puncte cardinale de orientare. $i acestia intra in Generatia Staniloae. Am provocat pe aceasta temi un fel de convorbire in scris — intre- bari si raspunsuri — cu cateva personalitayi ale culturii si spiritualitayii ro- manesti. O selecie riguroasi si fixarea unor criterii de selecfionare a inter- locutorilor, | ar fi fost oricum suspecte de subiectivism, aga ci am preferat sa mi invart tn cercul cel mai apropiat de cunostinje, si sd interoghez oameni care au fost in preajma Parintelui Stiniloae, au stat de vorba cu dansul, |-au citit, i-au simtit dimensiunile spirituale si au comunicat cu dansul si in duh. Cat de relevante vor fi opiniile celor cu care am stat de vorba, va aprecia cetitorul in toata libertatea si, daci se vor putea afirma si aprecieri in com- pletare sau opinii diferite, cetitorul va fi liber sa si le exprime. Presa, si bi- sericeasc’ si laici, avem destula. Intrebarile mele au fost bine intelese de catre unii, au fost reduse la intelesul de acolegi de generatie“ de catre alii gi, acestia, nu mi-au putut fi de ajutor, alii in sfarsit, din motive pe care si le-au pastrat pentru dan- sii, nu mi-au rispuns, ceea ce, chiar dacd ag fi tentat si iau faptul drept dezacord cu ideea de ,,Generatie Staniloae“, as aprecia hotararea de a nu-mi rispunde ca pe un act de delicateye faya de Parintele Staniloae. Dintr-un punct de vedere pe care le voi prezenta mai departe, cu foarte usoare rezumiri cind a fost vorba de repetitii, cred ci ne vom putea tace © idee cat de cat apropiata de adevar despre locul Parintelui Staniloae in spiritualitatea si cultura rom&na si, cum va spune D-na Zoe Dumitrescu- — x —Busulenga, despre impactul pe care l-a avut personalitatea sa asupra unei epoci care |-a putut avea drept caliuzitor. D-na Acad, Zoe Dumitrescu-Busulenga numeste acest impact ,o0 lume romaneasc4 marcata de personalitatea si invafatura marelui dascal“. Jat& textul intreg: »indraznesc si spun cd impactul unei gandiri si a unei trairi ca acelea impuse fn spiritualitatea romaneascd de parintele profesor academician Du- mitru Staniloac, depaseste cu mult cadrul cronologic al unei generatii. Ge- neratia ar fi, poate, constituitd din teologi gi laici care in jurul a 50—60 de ani i-au fost studenti si discipoli directi. Dar sunt unii mult mai_varstnici decat acestia si altii mult mai tineri pentru care parintele profesor in- seamni si modelul si invaftorul intru Ortodoxie. Asa incat mi-as ingidui si vorbesc mai degraba de o lume romaneasci marcatd de personalitatea si invafatura marelui dascal“. Am limurit mai sus cd nu am avut in vedere o ,generatie cronolo- gica“ si D-na Zoe Dumitrescu-Busulenga a precizat exact acest sens al mo- delului ciruia ti sunt tributari toyi cei care, tineri, varstnici, ucenici duhov- nicesti, elevi din fata catedrei lui, au fost in contact spiritual cu dansul. Acad. Virgil Candea trece gi el peste ,gencratia cronologic’*, numind »Generatia Staniloae* ,o lung etapa care include mai multe generatii. »Parintele Staniloae este, impreuna cu alti cdrturari (ca Nichifor Crai- nic, Gheorghe Racoveanu, dar in mai mare masura decat ei), la originile unei perioade salutare a vietii spirituale romnesti, inceputd intre cele dowd rizboaie si care continua azi, perioadi pe care as numi-o a Redesteptirii filocalice. Este mai mult decat o generatie (Parintele Stiniloae a fost sin- gular intre cei de o varsta cu dansul), Este, de fapt, o lung’ etapa care in- clude mai multe generatii cu aceeasi atitudine spirituala“. Am intrebat despre Pirintele Stiniloae si pe un mare Pirinte duho nicesc 2 rom4nilor, pe care fl stiu inci de pe vremea cand incepea si-si faci un nume jn spiritualitatea romaneascd si care a vibrat puternic in momen- tul in care au inceput si apara Filocaliile. De altfel, acela a fost momentul in care insusi Parintele Stiniloae a inceput si creasci, si fie mare", desi si pani atunci se facuse remarcat ca tanar rector la Sibiu, intrat de tim- puriu in atentia marelui mitropolit Nicolae Balan, caruia nu-i scipau ti- nerij dotati, gata si fack orice sacrificii pentru dangii. Pirintele Arhimandrit Cleopa; Ilie de la Manistirea Sihastria tmi scrit »Cred ci nu degrabi se va mai naste in fara noastri un om cu atatea da- ruri inzestrat de la Prea Bunul Dumnezeu. El este cel mai mare ctitor al Filocaliilor romAnesti si traducdtor a altor multor scrieri ale sfingilor si dumnezeiestilor Parinti. M3 intrebati dacd exist o generatie Staniloae? Aceasta o spun cei de azi si o vor spune si cei ce vor veni dupa noi: ci a tost un om inzestrat de Prea Bunul Dumnezeu in multe chipuri in teologia universal ortodoxa*. M-a interesat si opinia unui alt Parinte duhovnicesc. cunoscut in zi- lele noastre, si anume a Printelui arhimandrit Teofil de la Manastirea_,,Bran- coveanu“ de la Sambita de Sus, de angi Fagiras. P.C. Sa se considera un »contemporan beneficiar al operei Parintelui Staniloae“, mai ales al Filo- caliei. Dogmatica i se pare grea. Citeazi si o vorba pe care a auzit-o de la — XI —Pirintele Serafim Popescu, mare duhovnic la Sambata, care era in preajma Parintelui Staniloae cand a inccput traducerea Filocaliei: Prin traducerea Filocalici,, Pirintele Stiniloae a adus cerul ortodox pe pamantul romanesc“. ‘ Pirintele Teofil isi aduce aminte si de o vorb3 a Pirintelui Staniloae: ,,Filo- calia trebuie cititi_ca Scriptura: insistand si revenind“. E un indemn de care trebuie si se tind seama. Masura Filocaliei este Scriptura. Scriptura pis- treazi echilibrul si pizeste de cdderea de-a dreapta sau de-a sténga. Pazeste de excese si de pietisme pentru sine, fiindcd ea contine criteriile sigure de orientare, revelate de Dumnezeu. De altfel Filocalia e produsul Scripturii. Nu invers. Parintele Stiniloae a stiut mai bine dec&t oricare altul, nu nu- mai sa aduca Filocalia in spiritualitatea ortodox roméneasca, ci sd inveye gi cum trebuie folositz. Multe din cirtile lui sunt un fel de indrumitoare cu privire la cum trebuie cititX si folositi Filocalia. Aga a facut prin Cursul de Misticd si Ascetica din 194¢6—1947, prin introducerile si notele la cele 12 volume ale Filocaliei si prin studiul: ,Isthastii sau sihagtrii si rv- gaciunea [ui Jisus in tradipia ortodoxiei romanesti*, studiu tiparit — intr-o carte sub tithul Din istoria isihasmului fa Ortodoxia Romina‘ (ed. Scripta, Buc. 1992, 169 p.), desi dupa continut, putea foarte bine si fie vol. XUI al Filocaliei. Alexandru Dutu i-a fost, ca si \irgil Cindea, ca si autorul acestor ran- duri, elev Parintelui Stiniloae. Domnia sa crede ca ceea ce numim noi .ge- nerajie* ar putca fi considerat mai curand ,un curent cultural pe care Pa- rintele profesor |-a initiat si l-a conturat“. E cam ceea ce am inteles gi noi prin _,generatie*. De altiel DI. Alexandru Duju nu refuzi totusi opera acestui ,,curent cultural* ca mentor de generatie culturala. Aspectul cronologic are in ve- dere doar inceputul, tncepitorul, initiatorul, ceea ce e cat se poate de firesc. »Curentul acesta imbind gandirea romaneascd aplecati asupra unci ma- trice spirituale, reprezentati de lumea satului, cu gandirea patristic’ repre- zentata mai ales de parintii filocalici. Originalitatea curentului consta toc- mai in aparitia lui, pentru cd pana la piarintele Staniloae s-a Meut fie .spe- cific romanesc* — din punct de vedere filosofic, sociologic, literar —, fic patristicd nelegata de realitatile romanesti. Doua aspecte se afld aici implicate: se incadreaz’ aici cei care citesc Filocalia si o traiesc, astfel ci ,,generatia Stiniloac* cuprinde duhovnici, mo- nahi si laici; dar fac parte din acest curent toti cei care-] recunose drept ma- estru spiritual pe parintele Stiniloae si care vor iesi de-acum inainte Ia lu- mina, pentru ci pana acum filosofie ortodox4 s-a facut doar pe apucate, fragmentar“. Agadar ymaestru spiritual“, cam ca unul din aceia care au fost maes- tri spirituali ai unor generatii precum cea a lui Dostoievski, Gogol, Roza- nov, Leontiev pani la urma si a lui Tolstoi si apoi a lui Sestov si a multor altora mai tineri pind fn vremea noastri. Sau aseminator unui Paisie Veli- cicovski care a fost ,maestru spiritual chiar al macstrilor, fiind la originea generatiei de mari scriitori si traitori ortodocsi din secolul al XIX-lea orto- dox. Pirintelc prof. Constantin Galeriu care nu la avut profesor, pe Pa rintele Staniloae, se consider’, totusi, ca facind parte din ,,Generatia Stini- — xIV —loae*, indreptajind o data in plus existenya acestei ,,Generatii* si aducdn- du-ne cateva informatii noi si importante. »Ma socotesc si eu facand parte din ,,Generatia Staniloae*. Am luat cunogstinta’ de personalitatea acestui mare om al timpului nostru incd de pe bancile seminarului, in anii 1937—1938, din paginile revistei ,,Gindi- rea“. Dar mai ales din toamna anului 1938 cand am devenit student la Fa- cultatea de Teologie din Bucuresti. In acel an universitar ’38—’39 il audiam pe Nichifor Crainic. La cursul sau: ,,Teologie si cultura“ publicat apoi sub titlul ,,Nostalgia Paradisului“, Crainic il evoca adesea pe Parintele Stiniloe cu sintagma: ,,Puternicul ganditor de la Sibiu‘. Am citit apoi cartea des- pre Sf. Grigore Palama. Examenul la Dogmatic’ I-am sustinut dupa trata- tul lui H. Andrutsos tradus de pr. prof. Staniloae. In 1943 apare opera ,,li- sus Hristos sau Restaurarea Omului*. Apoi, pe parcursul anilor, opera sa, indeosebi ,,Filocalia“, sporind mereu, a constituit cartea teologic’ de capi- t4i a crestinismului, a sufletului romanesc. Asa cum spunea Sf. Grigore Teo- logul Sfantului Vasile cel Mare: ,,te-am Juat drept calauzitorul meu de dog- “, la fel putem spune noi tofi despre Pr. Staniloae“. Am angajat in discutie si cativa laici care n-au studiat teologia, dar au fost foarte apropiati de Printele Stiniloae. Unii nu mi-au rispuns, cerand ingaduinya de intarziere, dar timpul, cum se zice, nu iart’. M-am bucurat si primesc_,credinya* d. Sorin Dumitrescu. Domnia sa gaseste ci lansarea temei ,Generata Staniloaie“, ,,este teribila si poate angaja puncte de vedere cat se poate de neasteptate™. [ata punctul sau de vedere: »Cand spunem ,,generatia Cutare“, pe acel ,,Cutare“, opera acestuia, le considerim, nu numai chintesenta celor mai reprezentative directii si elanuri ale unei epoci sau generafii de oameni, dar si intruparea optima, to- tali, a acestora. Opera uriasi a Parintelui Stiniloae are valoare exponen- fiali, tocmai datorit’ faptului cdi reuseste si focalizeze intreg orizontul de asteptari al spiritualitatii romanesti, pe intinsul unui secol. 2. Fata de alte ,generatii* sau ,,scoli de gandire romaneasca. ,,gene- ratia Stiniloae“ relanseazi cu autoritate si chiar cu oarecare vehementi po- lemica, deloc neavenita, perspectiva ortodoxa a culturii si civilizatier: ro- mianegti. Acest ,,ortodoxism“ patetic, adesea purtind numele de ,,roma- nism“, altadata, poreclit ,,fundamentalism“ sau_,,integrism“, care caracteri- zeaz& discursul ,,generatiei Staniloae“, a reusit sd desavarseascd in spatiul ro- minesc interiorizarea deplind a mondialismului bizantin la nivelal struc- fanlos nafionale si dispozitiilor existentiale ale acestora. 3. »Ag cuprinde in aceasta »generatic Staniloae“ (tinand cont ci lide- rul ei este cu aproape patru ani mai in varsti decat Eliade) toatd suflarea intelectuali — preoteascd sau laicd — afintitd asupra dimensiunii univer- sale a Ortodoxiei, pe toti cei care gi-au asumat la nivelul viefii si operei lor, sfintele ,,stereotipii“ ale crestinismului rasaritean. Lista este prea intinsd pentru a incerca s-o expunem in intregime. Citez, totusi, la intamplare: Mehedingi, Turcea, Vulcinescu, Plesu, Nenifescu, Parintele Galeriu, Pau- lescu, Voiculescu, Eliade (cel din tinerete), Steinhardt, Radulescu-Motru, TFutea 5.a.m.d. 4. »M& consider parte a ,generafici Staniloae“, bineingeles, si asta occas 4 | deraasfiindcd nu vad ni afara structurilor extramundane ale Ortodoxiei, singura pastratoare abso- luta a Revelafiei crestine. In aceasti perspectiva icoana, psalmii, imnele etc. pot constitui tot atatea forme de referinta, cat si bazele unei_civilizatii, care dincolo de proclamarea obisnuitd a diferentei si-si poatd afirma constant unitatea. 5. »Tematic, contributia operei Parintelui Staniloae gine de restaurarea dimensiunii mistice a discursului teologic si const’ mai ales in orientarea acestuia in perspectiva hristologiei. Metodologic, aceeasi opera urmareste acordarea puterilor sufletesti care anima dispozitia teologici, adici reechilibrarea deopotrivd a valorilor trii- toare si a demersurilor eului cunoscator in actul ,,teologhisirii curente. Stilistic, aceasté operi provoacd aparitia unei specii noi in teologie, pe care, parafrazand un titlu al D-lui Petre Jutea, as numi-o ,,teologia nuan- telor“. Aceasta s-ar putea defini formal, ca o teologie urmirind descoperi- rea si descrierea celor mai fine si mai ascunse glafire ale intelesurilor teolo- gice. O nuantare perpetud, adesea torentiald, vizind confiniile discursului antinomic“. Dintre colegii de generatie aproape cronologic’ am dorit si aflu opinia a doj sibieni: parintele profesor Teodor Bodogae si parintele profesor loan Beju. Pirintele T. Bodogae crede c4 printre multi care au facut ,scoli* in yurul lor (Nichifor Crainic, Nae Ionescu, loan Lupas) ,eruditul neintrecut care este D. Staniloae, a ramas un singuratic“. Si se explicd: win domeniul cugetarii teologice propriu-zise, profesorul D. Stiniloae a realizat o operd de innoire spirituald exceptionali, la baza cdreia intampi- nam in primul rand sursa patristic’, iar pentru capitolele controversate apar scrieri_de specialitate, in deosebi din filosofia germand contemporana. Ori- cum, in tratatele sale de dogmaticd si in numeroasele studii publicate in fard si peste granitd se resimt mereu tendinte dupa nou“, dupa ,,original*. In felul acesta la dansul nu mai rimane nimic din teoretizarea aridi a Dog- maticii lui Andrutos, dar nici nu trece Ja expuneri gnosticizante, cum este cazul cu ,,sofiologia* lui S. Bulgakow pe care o si combate, ci preferd ca- lea mijlocie paulind potrivit expresiei ,,mintea lui Hristos“. Spre deosebire de Parintele Teofil de la Sambata care crede cd Parin- tele Stiniloae prin opera sa teologicd se adreseazi mai ales intelectualilor, rata si un alt punct de vedere. Pirintele Ioan Beju crede ci P&arintele Stiniloae a creat o ,scoala“, iar opera sa straluceste prin conjinut si prin monumentalitate. Dar si prin fap- tul ci se adreseazi deopotriva teologilor si poporului. Parintele Beju mai remarci un lucru intr-adevar prezent cu pondere mare in gindirea Parin- telui Stiniloae: legatura spiritualitayii ortodoxe romanesti cu cealalta mare realitate, cultura poporului roman. »La baza concluziilor elaboratelor sale, Pr. D. Staniloae aduce ca miar- turie experienta Sfintilor si Martirilor, pietatea filocalicd si liturgicd popu- lara. Problema central a Teologiei, mantuirea omului, isi gaseste rezolvarea in sustinerea, pe baza Sf. Maxim Marturisitorul si Atanasie al Alexandriei, © putinga de izbavire a artelor si culturilor locale in -— XVI —cH aceasta este o reconstituire ontologicd a umanitafii_produsi in ipostaza Fiului lui Dumnezeu cel intrupat. Deci prin intermediul lui Tisus Hristos moartea si pacatul au fost zdrobite, facdnd posibili indumnezcirea omului, nu prin vointi omeneascd. O alté problema foarte importanta — raportul dintre credinta ortodox’ si cultura romaneasca, pe care o rezolva in sen- sul ca existd un raport direct, inseparabil, intre experienta unei Biserici lo- cale si etosul cultural si harismatic al acesteia. Identificd profilul Ortodo- xiei romanesti, nu numai in raport cu celelalte Ortodoxii, ci si cu cultura romaneasca traditionali. Se impune o scoali autentic ortodoxa, in care ca- tehizarea si se faci dupa metoda patristici; imbindnd doctrina cu spiri- tualitatea ,credinta cu liturghia, rugiciunea cu morala si editarea de carti teologice accesibile laicilor. Dimensiunile teologico-filosofice ale Ortodoxiei romanesti, in viziunea P. Stiniloae, sunt cel mai mare dar oferit spirituali- tatii europene de romani.“ Nici n-am incercat, nici nu s-au putut face acum cercetari si demon- strajii exhaustive cu privire la ,Generatia Staniloae*. Am propus doar o schijd si, nu atét pe textele sale, cft provocind céteva miarturii contem- porane, inainte de a se pierde, de a nu se spune, de a trece in uitare. Exista o ,Generajia Staniloae“, o scoali, un curent, o influenta, o atractie. A fost prezenja generoasa care a adunat in jurul lui iubire, interes adevarat, si a fost considerat maestru. Tata si alte marturii: Doamna acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga scrie: »Et in Arcadia ego. M-am socotit cu umilinga, de foarte multi vreme, cu mult inainte de a-l cunoaste personal, un soi de discipol minor, neinsem- nat, nestiut al invafatorului despre Ortodoxie. Cand a inceput uriasa trudd di tilmacire romaneascd a Filocaliei (pe vremea cand monahul Arsenie Boca de la Sambita ingrijea de editarea lucrarii), am pornit abia a intelege ce duh de apostolie il insuflegea pe neobositul truditor in ogorul crestinatatii noastre. $i cand am ajuns in fata Sfintiei Sale (nu mai stiu dacd eram cu Paul Miron, cu Ioan Alexandru ori cu Mioara Varcioroveanu), in casa aceea de simplitate si sdricie (in sens superior) monahala, cand mi-a vorbit cu blanda caldura si m-a intarit in credingd de la inaltimea nestrdamutatei sale seninatati intru Hristos, am fost prinsi intr-o legiturd care nu se mai des- tace. Aga incat, ori in generatie, ori in lumea Staniloae, am intrat pentru totdeauna. Stilpul acesta de foc al Ortodoxiei romanesti este pentru noi toti sau ar trebui si fie o lumina a credingei noastre. Marcle teoiog a carui Dogmatic nu rimane literd moartd, ci devine imperativ arzator al trairii, a carui_morald activi urmiareste schimbarea fiintei intr-o adevaratd me- tanoia fara de care societatea omeneascad nu se poate constitui intru Hristos, a impresionat adanc vremea sa, in fara si dincolo de fruntarii. Amintesc mereu de cuvintele lui Heidegger care il considera pe P§rintele Staniloae drept al doilea ganditor crestin al secolului nostru. Recitesc pe Olivier Clé- ment si nu ma mira elogiile pe care le aduc marelui teolog roman. Tar de la K6ln la Canterbury, de la profesorul Wilhelm Nyssen la reverendul All- chin $i mereu mare departe, se vorbeste despre profesor cu o uimire plind de admiratie. De altfel, as vrea si spun cd pentru Academia Romana, alege- — XV— —rea drept membru titular a inaltei personalit3ti a profesorului Stiniloae a fost o cinste dintre cele mai nabile. $i dacd in calitate de vicepresedinte al acestei Institufii nationale am izbutit si intreprind vreo actiune care sd merite un acord spiritual unanim, aceea a fost propunerea pentru alegerea Sfingiei Sale. $i mai mérturisesc c& prima carte pe care am dus-o la Biblio- teca Academiei noastre din Roma a fost ,,IIl genio dell’ ortodossia* de Pr. prof. Acad. Dumitru Stiniloae. In acuta lips’ de modele de care sufer3 sir- manul nostru timp prezenta Sfintei Sale intre noi este un adevarat dar gi semn al Proniei“. Cand mi-a scris D-na Busulenga, intr-o zi la Atena, Parintele Staniloae mai trdia inca’. Dar el triieste in continuare. M-am bucurat ci Doamna si-a adus aminte si de Parintele Arsenie de la Sambita, cel fara de care tipirirea si difuzarea in popor a Filocaliei n-ar fi fost posibila. Eu insumi sunt mar- tor, caci eram acolo la aparitia si difuzarea volumului 1, cu coperta atat de frumos desenata chiar de Parintele Arsenie. M-am bucurat de asemenea ca in afara lui Olivier Clément, Doamna Busulenga ne-a mai amintit doi mari prieteni ai pirintelui Stiniloae, Wil- helm Nyssen, mare istoric de arta crestini din Germania si de Donald All- chin, teologul din Oxford care a fost prezent si la inmorméntarea sa. Si- apoi, marturia despre cele spuse de Heidegger e un prisos si prinos de pre- quire despre care era bine sa se stie. Parintele Stiniloae: ,al doilea ganditor crestin al secolului nostru“, Probabil Heidegger n-a putut renunya pentru sine la locul intai! Intraénd mai adanc in substanja gandirii si a contribuyiei Parintelui Sta- niloae, domnul acadcmician Virgil Candea ne aduce aminte de inceputurile constituirii ,,Generatiei Staniloae*, enumerand pe cativa dintre ei, de atunci, la care ar trebui sa se adauge gi pe sine si pe inca multi alii, pentru care ins& ar trebui mult spatiu. Domnia Sa pune accentul pe impactul asupra intelectualilor, laici yi clerici: 1. ,Caracteristic redesteptarii filocalice este efortul de revenire a Tra- ditia de invafatura si triire a Crestinatafii rasiritene a intelectualilor ro- mani, carturari laici de educatie si gandire occidentald sau teologi de for- mafie moderna, influengati prin studii superioare facute in strdinatate de catolicism si protestantism, Ruptura intelectualilor de la noi de Traditia ortodoxa (pe care studii recente ne arata cd romanii au trait-o in duh filo- calici, a avut loc in secolul trecut printr-o modernizare brutali, grabitd si in multe privinte pagubitoare la care a fost supusa societatea, in primul rand gindirea, etica, relatiile umane. inci inainte de 1848 dorinta introdu- cerii repezi a unor valori de civilizatie straine a determinat si renuntarea la spiritualitatea si trarea traditionala si astfel romanii s-au despartit: au ra- mas in Traditie monahii, locuitorii satelor si targovetii simpli; s-a modelat dupa Occident o minoritate care prin cultura, putere politica si economicad a imprimat o noua evolufie f4rii mai bine de un secol. De secularizarea so- ciet3tii noastre, de slabirea ei pe plan spiritual, de instrdinarea ci tafi de radacini si trecut aceasti minoritate este responsabild. Parintele Stiniloae a reformulat si reamintit idealul uman al realizarii spirituale si scopul suprem al indumnezeirii, Duhovnicul si teologul a aratat laicilor ignorangi ai timpu- — XVI —lui siu ca gi monahilor care prea rar citeau sau copiau vechile manuscrise — prezente totusi la Academia Romini sau in unele biblioteci manastiresti — c& mijlocul intelectual si de triire imediat este intelegerea si aplicarea invi- {aturilor concentrate in Filocalia, summa traditiei ortodoxe, axata pe doc- trina sfantuiui Grigore Palama, ultimul mesaj major al teologiei crestine. 2, Istoria redesteptarii filocalice n-a fost incd scrisi. Ea va trebui sa cuprinda pe principalii ei actori de la noi — nu neaparat prin scrieri, ele au fost o vreme prohibite — dar, prin autoritate si pildi personala, tn deosebi in randul tinerilor. Vor trebui citafi in paginile acelei istorii carturari laici ca Stefan Todirascu, Alexandru (Codin) Mironescu, Alexandru Elian iar dintre tinerii indrumati sau influentati de ci Alexandru Dutu, Emilian Po- pescu, Radu Alexandrescu, Alexandru Tarpa, Mihai (Puiu) Constantineanu, Paul Simionescu, Roman Braga, Antonie Plimadeald .a. Unii si-au lirgit noua orientare intelectuald prin studii superioare teologice, efectuate in cli- matul cultural si politic din anii 50—60 cu dificultti si riscuri, Am citat mai inti pe laici deoarece Redesteptarea filocalicd in randurile lor a deter- minat mai ales o mutatie radicala. Va trebui evocata scoala de spirituali- tate de la Manastirea Antim, viata liturgicd exemplari de acolo ilustrata de slujitori de exceptie ca parintii Benedict Ghius, Sofian Boghiu, Petroniu Ta- nase, Felix Dubneac, activitatea cenaclului ,.Rugul aprins“ animat de parin- tele Daniil (Sandu Tudor) si marii duhovnici din Bucuresti de dupa al doi- lea razboi, piringii Gheorghe Rosca, Damian Stogu, Gherontie Ghenoiu, pe- ferinajele la manastiri cu traitori venerabili ca Cernica (unde mai traiau pa- rintii Teodosie, fost la Athos, Fotie, fost la Ierusalim, Ioil si Damiani, Sla- tina (unde se aflau pe atunci parin{ii Paisie gi Iie Cleopa), la Sihastria si Sihla. Asemenea pelerinaje erau aplicatia ziditoare a lecturilor filocalice si ele ingiduiau intalnirea dintre tradijia scrierilor redescoperite prin lucrul Parintele Stiniloae cu traditia vie a unui monahism modelat filocalic pina foarte aproape de noi prin isihasti ca: Antipa Dinescu, sau Ioanichie Moroi, Dar este o carte la care putini se pot incumeta pentru cd ea nu poate fi scris decit dinduntrul acestei miscari spirituale. 3. Dupa incursiuni variate in sistemele filozofice si doctrinele tradi- fionale m-am convins cd invapitura si modelul de implinire cuprinse in scrierile filocalice constituic privilegiul suprem al omuui contemporan. Dar daci, si in ce masuri am folosit acest privilegiu nu pot eu raspunde. 4, Reactualizarea doctrinei cristice intr-o epoci de cumpliti deviere intelectuala si morali este un act providential, care face parte dintr-o eco- nomie ciclica. in ce masura intelectualii, teologii, ciutitorii de adevir vor percepe mesajul venit lor prin opera Pirintelui Staniloae nu cred ci se poate stabili acum. Dar in ceea ce il priveste, este limpede ca gi-a implinit exem- plar chemarea pentru sine si pentru mai multe generagii“ DI. Alexandru Duqu face o mirturisire de ,ucenic* care recunoaste bi- neiacerile de care a avut parte crescind sub coroana uriag{ a pomului in- creat de roade. A fost o vreme cand Périntele Stiniloae nu putea publica. Atunci lucrarile lui circulau dactilografiate: ,,Sunt sigur ci dacd n-as fi citit Filocalia, n-as fi scris ceea ce este mai bun im ceea ce am scris: in ce ma priveste, culmea filosofiei este Sfantul Maxim Méarturisitorul, asa cum |-am — XIX —