ANGELINA

de George Cobuc

Balad din Albania

Ca Dumitru-n albanime
Mai viteaz nu era nime,
Nici la bra mai viguros,
Nici la umblet mai frumos:
Era nger la iubire,
Zmeu era la rzboire;
ntre fete curcubeu,
La bti trsnet i leu.
El cu dragii si tovari
La rzboi pornit-a iari,
Dar pe drumul lat i-ntins
L-a cuprins un dor pe cale:
Dorul Angelinei sale.
i el zice ctre frai:
- Dragii mei! Voi m-ateptai,
Pn-n sear, pn-n noapte,
Pn mine-sear poate,
Pn m duc la draga mea
Cci nu pot de dor de ea!
Astfel zise lin i blnd
i-apoi pleac uiernd
Pe poteca mult btut,
Care duce la palut!
La palat dac-a sosit
Porile-nchise-a gsit.
Ce-i aceasta? Niciodat
N-a fost poarta sub lcat,
i-acum pentr-ntia oar
Geme poarta sub zvoar?!
Greu uimit d-aceste, el
Bate-n poart-ncetinel.
Vine-o bab i-l privete,
De pe zid apoi vorbete:
- Ce tot bai? Mergi napoi!
N-ai s cai nimic la noi!
i Dumitru greu mhnit
De rspunsul ce-a primit,
Bate-n poart cu piciorul,
Sparge poarta cu toporul:
Intr-n cas i gemea;
Cci n cas ce vedea?
Un fecior - oh, bat-l vina inea-n brae pe-Angelina,
i glumea, i-o dezmierda
i cu foc o sruta.
Trist Dumitru geme, zbiar

i-n mnia lui amar

Prinde lemnul sclipicios:
Angelina cade jos,
Crud bolborosete-n snge,
Lin ofteaz i se stnge.
- Viper cu dou limbi!
Astzi juri i mini te schimbi!
Astzi juri pentr-a-nela,
Mine-neli pentru-a jura:
Deci s moar mielete
Inima care minete!
Apoi crunt i disperat
Ctre tnr s-a-nturnat:
- Vezi cadavrul!... Dubl crim...
Este chiar a ta victim...
Sn zdrobit de dou ori...
Pleac fruntea... taci i... mori!
Barda fulgera prin aer;
Un suspin nfrnt i-un vaier,
i-un fecior tnr frumos,
Mort de bard cade jos.
Ucigaul lung privete
Sngele cum aburete
i tcut ca fierul stnd
El se pare tremurnd:
Simte-ale mustrrii icuri
i din gene-i lunec picuri.
Iar n urm s-a plecat,
Trupurile-a ridicat
i-ateptnd pn desear,
Cu ele-a grbit la moar
i la rm groap spa,
Acolo le-nmormnta.
i de-atunci Dumitru n-are
Linite i zi cu soare;
i d-atunci mereu plngea
Lng moar i zicea:
- Moar! pentru oriicine
Macin frina bine!
Cci copila ce-am ucis
A fost singurul meu vis,
A fost blnd cum e steaua
i mai alb dect neaua!
Macin frina bine,
Moar, pentru oriicine!
Cci voinicul ucis azi
A fost nobil i viteaz!
i pe locul, unde fu
Tnru-ngropat, crescu
Un cipres cu frunz lat;
Unde-a fost dnsa-ngropat,

Au crescut vie de vii. i d-atunci prin btlii

Toi la chiparos s-adun
i pe rane frunz pun:
Cci e frunza fermecat,
Vindec ranele-ndat.
Iar la vie rnd pe rnd
Curg bolnavii, cci gustnd
Fructul viei fermecate
Iar le d lor sntate.
Cluj, octombrie 1885