Sunteți pe pagina 1din 25

DEONTOLOGIA MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoria

medicului; normarea exercitiului datoriei in medicina si


moralitatea comportamentului profesional . Juramantul
Hipocratic si continuitatea normelor morale in practica
medicinii: corpul profesional si constiinta profesionala.
Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de etica
universitara. Asociatia medicala Mondiala (WMA):
Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii
medicale, Declaratii si reglementari ale WMA. Colegiul
medicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor
din Romania comentat.
George Cristian Curca MD, Ph.D.
Prof. de medicina legala si etica medicala
Discipl. Medicina legala si Bioetica, Facultatea
Medicina UMFCD

Indiferent ca ne gandim la viata sociala,


universitara (pe timpul educatiei) sau a celei
profesionale (medicale) ulterior, nevoia de
moralitate (de a face bine) este mereu
prezenta
De ce?

Principiile eticii universitare vs. nivel de asteptare


sociala in legatura cu ingrijirea medicala vs. principiile
bioeticii (cu verde lipsuri de corespondenta: explicati)
Articolul 1 Libertatea academic
Articolul 2 Autonomia personal
Articolul 3 Dreptatea i echitatea
1. Nediscriminarea i egalitatea de anse
2. Eliminarea conflictelor de interese i a
ASTEPTARILE PACIENTULUI
incompatibilitilor
1. Responsabilitate
3. Egalitatea de anse
2. Independenta
3. Competenta
Articolul 4 Meritul
4. Disponibilitate
5. Justitie
Articolul 5 Profesionalismul
Articolul 6 Onestitatea i corectitudinea intelectual
PRINCIPIILE BIOETICII
Articolul 7 Transparena
1. Beneficenta
2. Non-maleficenta
Articolul 8 Responsabilitatea
3. Autonomie
Articolul 9 Respectul i tolerana
4. Justitie

Slide-ul precedent infatisa o ce prezinta o comparatie intre valorile si sistemele de


valori academice, ale pacientului (societatii) si ale bioeticii.
Se observa suprapuneri intre valorile universitare si asteptarile pacientului.
Exista suprapuneri in principii intre moralitatea practicii medicale atestata de catre
bioetica, cea normativa exprimata de juramantul Hipocratic (cca 400 iH) si
reafirmata de catre Declaratia de la Geneva (1948) ca forma moderna a
juramantului si principiile academice. Aceasta atesta ancorarea moralitatii actului
medical in cadrul valorilor societatii corespunzator nivelului de asteptare al
pacientului.
Dar mai inseamna ceva: nevoia de invatare a moralitatii actului medical (de a face
bine beneficenta- si de a nu face rau non-maleficenta-) este un demers
educational academic care priveste etica medicala si bioetica.
Principiile binelui si raului (beneficenta, non-maleficenta) nu se regasesc in nivelul
de asteptare al societatii de la medic (!)
Posibilitati:
se considera a fi implicite nivelului de competenta
se considera a fi impuse prin nivelul de responsabilitate
se considera a fi implicite practicii cu justitie a actului medical: in realitate
aceste valori trebuie invatate si nu pot fi deduse ori implicit cunoscute intrucat
valorile binelui pot fi subiective (constituie astfel o vulnerabilitate individuala si

Societate
Facultatea de medicina
Colegiul
medicilor

ETICA
MEDICALA

A face bine
A nu face rau,
Fidelitate,
Reparatie
Gtatitudine, etc.

BIOETICA

Codul
deontologic

Beneficenta
Non-maleficenta
Autonomie
Justitie

1. Competenta
2. Independenta profes.
3. Justitie

1.Responsabilitate
2.Independenta
3.Competenta
4.Disponibilitate
5.Justitie

Asociatia Medicala Mondiala, World Medical Association, 1947


Codul International al Eticii Medicale 1949
Declaratia de la Geneva 1948

Juramantul Hipocratic, etica medicala

Organizatie socio-profesionala
Independenta
Justitie, egalitarism
Pro-viata, nu eutanasiei, avortului
Non-maleficenta
Beneficenta

Juramantul Hipocratic

Competenta, profesionalism
Egalitate
Nediscriminare
Fidelitate
Responsabilitate

Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa
abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci
cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei
pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i , sa
impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre discipolii care au prestat un juramant
dupa legile medicale, dar nu si catre altii.
Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice
vatamare si injustitie.
De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui n aceast privin. Tot aa nu
voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea.
Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.
Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina
mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie
vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti
oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."

Cu rosu sunt denumite principii morale care isi afla fundamentul in preceptele Hipocratice.
De asemenea si invers, Juramantul este o expresie a acestor principii ale binelui care transced timpurilor

Declaratia de la Geneva, 1948,


Adoptata dupa Codul de la Nurenberg, 1947
Textul Declaratiei de la Geneva (actualizat)
Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:
Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii.
Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine.
Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate.
Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea grija.
Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit.
Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii medicale.
Colegii mei vor fi surorile si fratii mei.
Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine etnica, sex,
nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sau oricarui alt factor sa
intervina intre datoria mea si pacientul meu.
Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana.
Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si libertatile sale civile,
nici chiar sub amenintare.
Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare
Declaratia de la Geneva este documentul initiatic de intrare in practica medicala, noul Juramant al
medicilor in dorinta de modernizare a J. Hipocratic, ca Juramant al organizatiei profesionale mondiale
(World Medical Association) care normeaza astfel inca o data moralitatea practicii medicale la scurt timp
dupa tribunalul medicilor de la Nuremberg. Cu rosu singura modificare principiala fata de J. Hipocratic.

Deontologia
Medicii sunt pregatiti inca de pe bancile scolilor sa respecte normele
dar in egala masura sa fie liberi si sa se manifeste liberi in respectul
convietuirii normelor sociale, academice, profesionale
Vor repeta pentru restul vietii profesionale acelasi dualism: cum poti
sa fi si sa ramai liber in interiorul normelor moralitatii? Vor trai
practica independentei profesionale din interiorul moralitatii actului
profesional avand practica medicala strajuita de codul deontologic al
medicului.
Raspunsul la acest dualism a fost dat de catre Imm. Kant o data cu
nasterea deontologiei prin datoria fata de datorie (exercitiul datoriei).
Deontologia este fundamentata de etica principiului unic al moralei
(Imm. Kant) care este implinirea datoriei. Astfel o actiune este buna,
morala atunci cand este purtata de vointa buna a agentului (calitatea
vointei) si isi afla materializarea prin exercitiul datoriei acestuia.

Exercitandu-si datoria, agentul implineste binele in actiunea


pe care o efectueaza (datoria este obligatie morala pentru
medic atat prin autoasumare cat si prin impunere: dualism).
Prezumand ca agentul are intentie buna si o calitate a vointei
de a produce bine (ce devine astfel un bun fara calificare
adica aflat deasupra oricarui alt bine intrucat izvoraste din
insasi vointa si intentia agentului) si el isi implineste datoria
pe care o are (asa cum este cunoscut ca o are) dovedind
competenta pe care datoria i-o cere, atunci rezultatele nu
pot fi altele decat bune, ori mai exact, cat de bune pot fi.
Iar aceasta inseamna a face bine. Cat de bine se poate face.
Acesta este fundamentul filozofic Kantian al deontologiei
(oricare ar fi aceasta aplicatia ei, deontologia medicului,
avocatului, politistului, expertului, etc.).
Calitatea vointei de a duce la indeplinire cu sarguinta,
staruinta, dedicatie datoria ce o are de implinit o persoana
aflata in exercitarea datoriei sale reprezinta diligenta.

Moralitatea Kantiana este bazata pe constructia imperativului categoric, o


constructie rationala-logica a caii binelui ce se regaseste in implinirea datoriei,
mai exact a datoriei de a-si exercita datoria.
Prima premiza (Prima maxima principiul universalitatii): o actiune este
morala daca intotdeauna si in orice conditii actiunea va fi considerata morala
de catre toti ceilalti oameni; actiunea devine astfel apta de a deveni o lege
universala care se aplica pentru toti inclusiv pentru agentul insusi
A doua premiza (Maxima a doua- principiul demnitatii umane) spune ca o
actiune este morala atata timp cat aceasta actiune nu trateaza oamenii (nici pe
sine nici pe ceilalti) mai ales ca pe simple mijloace pentru atingerea unui scop ci
chiar ca pe scopul in sine; actiunea indreptata mai ales spre beneficiul celuilalt
si intr-o mai mica masura spre propriul beneficiu
Concluzia (Maxima a treia- principiul autonomiei). Actionand in conformitate
cu primele doua premize agentul devine deopotriva legislator, subiect al
propriilor legi si suveran administrator al legilor intr-o lume in care toti oamenii
sunt autonomi si liberi

O buna vointa este buna nu pentru ca efectele sau rezultatele ei sunt bune ci pentru ca
e buna in sine. Chiar daca nu va avea nici un rezultat bun ea va straluci ca un giuvaer,
ca o valoare in sine (Imm.Kant).
Binele nu se regaseste in rezultat ci in calitatea vointei si exercitiul datoriei spre a
atinge acel rezultatul.
Binele ca finalitate, consecintele/rezultatul (finalul) sunt irelevante intrucat sunt
necontrolabile la momentul actiunii si nu exprima calitatea vointei, diligenta actiunii
(sarguinta efortului).
Valoarea morala a actiunii nu consta in consecintele sau rezultatul pe care actiunea o
produce (care deseori nu poate fi cunoscut, anticipat ori garantat) ci in calitatea vointei
agentului (fapta buna pentru motivul bun) si diligenta pentru mijloacele corecte
(sarguinta pentru a alege mijloacele corecte) si care deopotriva conduc actiunea
agentului.

Etica binelui in deontologie este o etica a datoriei si


aceasta devine o prelungire a eticii virtutii intrucat
ea fiinteaza si este adusa spre finalitate ca o
obligatie morala (o datorie) de catre individ (agent).
Astfel comportamentul deontologic este acel
comportament fata de care se poate demonstra
implinirea binelui asa cum era cunoscut si acceptat
de catre toti ce respecta aceleasi valori.
Binele deontologic se cauta in persoana agentului si
actiunea sa realizata cu implinirea datoriei spre
deosebire de consecintialism in care binele se cauta
in forma sa de exprimare decurgand din calitatea
consecintelor/rezultatelor si a utilitatii lor comune
(binele teleologic).

Dar rezultatul actiunii provine ca rezultat nu numai din


virtutile si efortul actiunii agentului dar si prin actiunea
altor cauze si conditii (ce nu depind decat in parte de agent)
Rezultatele pot sa exceada virtutii, calitatii vointei si
implinirii datoriei asa dupa cum era cunoscuta aceasta,
adica sa se relationeze cu cauze ori conditii independente
de vointa si controlul acestuia.
Din perspectiva consecintialista agentul este atras in
raspundere cu privire la binele produs din prisma
rezultatului astfel incat poate fi facut responsabil si pentru
ceea ce nu se afla in controlul sau la momentul actiunii dar
a devenit rezultat al actiunilor sale.
Din perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in
raspundere pentru orice nu este util si dorit pacientului sau
binelui public. Sau invers orice este util si dorit pacientului
poate deveni o obligatie morala pentru medic (ceea ce ii
limiteaza acestuia libertatea individuala).

Exista o diligenta de mijloace fata de care se situeaza raspunderea


agentului, respectiv raspunderea fata de mijloacele actului medical
(raspunderea in medicina).
Nu fiinteaza in momentul actiunii medicale o datorie fata de rezultat (cu
exceptia actului medical sub contract) intrucat medicul nu poate fi facut
raspunzator pentru ceea ce inca nu s-a intamplat (rezultatul) ori pentru
cauze ce nu se aflau sub controlul sau.
Iata de ce respectarea dentologiei, a normelor deontologice plaseaza
medicul in respectul moralitatii dar si a legalitatii actului medical.
Medicul are in activitatea sa o tripla normare: morala, profesionala si legala.
Moral este responsabil in relatie cu normele moralitatii
comportamentului- in practica (Codul deontologic/codul etic)
Profesional in relatie cu normele de buna practica (ghidurile
profesionale, cunoasterea stiintifica unanim acceptata) iar
Legal in raport cu legile tarii in care practica si fata de care are nu doar
drepturi dar si obligatii pentru ca este un cetatean al acelei tari.
Posibilele conflicte sunt complicate spre rezolvare dar Sanatatea
pacientului este principala sa grija.

Catre pacient si societate

Virtuti ale medicului

Onorabilitate

Empatie, umanitate

(profesionala, individuala)

Loialitate
Fidelitate
Confidentialitate
Catre sine

Datorie

Competenta
Profesionalism

Proprii valori

Exercitiul datoriei
Datoria este o obligatie morala. Poate fi:
asumata sau neasumata
impusa sau autoimpusa

Datoria implica loialitate si onoare (integritate):


in orice situatie de conflict interesul pacientului
primeaza si auto-interesul medicului este
secundar
Sanatatea pacientului meu este principala mea
indatorire, Declaratia de la Geneva 1948
Profesionalism

Competenta

Exprimare artistica a parabolei bunului samaritean


Vitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-Ferrand)
[https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]

Mai intai oamenii au gandul si dorinta binelui pentru celalalt (benevolenta o virtute-)

si apoi dorinta de a face bine (beneficenta ca virtute in stadiul de intentie)

Obligatia morala

datoria de a face bine (beneficenta ca si calitate a vointei stadiul de intentie)

Alegerea cailor de a face bine (alegerea comportamentului moral)

datoria de a face bine (beneficenta ca exercitiu al datoriei -stadiul de actiune)

Benevolenta (bene = bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia (dorinta) de a face bine bine (intentia buna)
Beneficenta (beneficentia/beneficentiae = bunatate; benefactum, bene = bun; facere = a face; beneficus =
beneficiu, lat.) = a face bine (actiunea buna) cu un inteles specific de bunatate, caritate.
Beneficenta constituie o virtute (calitate de caracter) dar si o datorie (obligatie morala).
Benevolenta este exclusiv o virtute
Elementele beneficentei (conceptul larg, Wiliam Frankena, 1964):
1.
a nu face rau (non-maleficenta)
2.
a preveni raul
Conceptul ingust, James Childress, 1970
3.
a indeparta raul
4.
a face bine

Valori (personale,
culturale)

Teorii ale virtutii


(CUM TREBUIE SA FIM?)

Datorie
(obligatie
morala)

Comportament,
gandire, actiune

Datorie
(obligatie
morala)

Teorii ale datoriei Deontologice :


-datoria suprema catre datorie
-datoria ipotetica -prima facie-

Teorii ale datoriei Teleologice :


-consecintialism,
utilitarianism

Teorii ale datoriei


(CE TREBUIE SA FACEM?)

Principlismul
(principiile bioeticii)

Rezultate

CAP. I Principiile fundamentale ale exercitrii


profesiei de medic

ART. 1
SCOPUL I ROLUL PROFESIEI MEDICALE
ntreaga activitate profesional a medicului este
dedicat exclusiv aprrii vieii, sntii i

integritii fizice i psihice a fiinei umane.

ART. 2
NEDISCRIMINAREA
Actul profesional i ntreaga activitate a
medicului se va exercita, respectiv desfura,
fr niciun fel de discriminare inclusiv n ceea ce
privete starea de sntate sau ansele de

vindecare ale pacientului.

ART. 3
RESPECTUL DEMNITII FIINEI UMANE
n toate situaiile actul profesional, n oricare
form sau modalitate s-ar desfura, se va face
cu respectarea strict a demnitii umane ca
valoare fundamental a corpului profesional.

ART. 4
PRIMORDIALITATEA INTERESULUI I A
BINELUI FIINEI UMANE
n toate deciziile cu caracter medical, medicul va
trebui s se asigure c interesul i binele fiinei
umane prevaleaz interesului societii ori al
tiinei.
ART. 5
OBLIGATIVITATEA NORMELOR PROFESIONALE
I A CELOR DE CONDUIT
Medicul trebuie s depun toate diligenele i s
se asigure c orice intervenie cu caracter
medical pe care o execut sau decizie
profesional pe care o ia respect normele i
obligaiile profesionale i regulile de conduit
specifice cazului respectiv.

ART. 6

INDEPENDENA PROFESIONAL
Medicul este dator s struie i s i
apere independena profesional, fiind
interzis orice determinare a actului
medical ori a deciziei profesionale de
raiuni de rentabilitate economic sau de
ordin administrativ.

ART. 7
CARACTERUL RELAIEI MEDICPACIENT
Relaia medicului cu pacientul va fi una
exclusiv profesional i se va cldi pe
respectul acestuia fa de demnitatea
uman, pe nelegere i compasiune fa
de suferin.
ART. 8
OBLIGAIA DILIGENEI DE MIJLOACE
Medicul i va dedica ntreaga tiin i
pricepere interesului pacientului su i
va depune toat diligena pentru a se
asigura c decizia luat este corect, iar
pacientul beneficiaz de maximum de
garanii n raport de condiiile concrete,
astfel nct starea sa de sntate s nu
aib de suferit.

ART. 9
PRINCIPIUL SPECIALIZRII
PROFESIONALE
Cu excepia unor cazuri de urgen
vital, medicul acioneaz potrivit
specialitii, competenelor i practicii
pe care le are.
ART. 10
RESPECTUL FA DE CONFRAI

De-a lungul ntregii sale activiti,


medicul i va respecta confraii, ferinduse i abinndu-se s-i denigreze ori s
aduc critici cu privire la activitatea
profesional a acestora.

Documente care reglementeaza moralitatea actului


medical si astfel indirect legalitatea actului medical
Asociatia Medicala Mondiala (WMA) * este organizatia mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea Razboi
Mondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si moralitatea practicii profesionale.
In acest sens si-a asumat sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor morale si regulamentelor menite sa
indrume medicii spre a cauta si gasi binele pacientului lor, urmarind sanatatea pacientuliu ca principala indatorire.

Since it was founded in 1947, a central objective of the WMA has been to establish and promote the highest
possible standards of ethical behaviour and care by physicians. In pursuit of this goal, the WMA has adopted global
policy statements on a range of ethical issues related to medical professionalism, patient care, research on human
subjects and public health. WMA Council and its standing committees regularly review and update existing policies
and continually develop new policy on emerging ethical issues.
The WMA serves as a clearinghouse of ethics information resources for its members and cooperates with academic
institutions and global organizations concerned ethical matters, as well as individual experts in the field of medical
ethics.
The WMA has adopted numerous policies that are recognized internationally as the global ethical standard for the
topics they address. The following selection represents some of the most important ethics policies of the WMA **.
Printre actele emise de WMA se numera:
Declaratia de la Geneva, 1948
Codul de la Nuremberg, 1949
Codul International al Eticii Medicale, 1949
Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981, etc.

*http://www.wma.net/en/30publications/10policies/index.html (accesat 10.03.2014): aveti listate dupa prima litera a documentului toate
documentele care reglementeaza moralitatea practicii medicale pe teme.
** http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)

CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE


Datoriile medicului in general
1. Un medic va practica un rationament profesional independent si va mentine la cel mai inalt nivel
comportamentul profesional fata de bolnavi.
2. Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentul
propus.
3. Nu va permite ca judecata sa sa fie influentata de profitul personal sau discriminare.
4. Medicul va fi dedicat sa ofere servicii medicale competente in deplina independenta morala si
profesionala cu compasiune si respect fata de demnitatea umana.
5. Se va comporta onest cu pacientii si colegii si va raporta autoritatilor pe acei medici care practica
profesiunea neetic sau incompetent sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie.
6. Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandari
pacientului sau a prescrie produse medicale specifice.
7. Va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor profesionisti ce lucreaza in domeniul medical.
8. Va recunoaste rolul pe care il are in educatia publicului dar va manifesta retinere in divulgarea
descoperirilor sau a tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale.
9. Va certifica numai ceea ce personal a verificat.
10. Va face tot ce poate pentru a folosi resursele medicale in spre binele pacientilor si a comunitatii.
11. Va cauta ajutor de specialitate daca sufera de boli fizice sau mentale.
12. Va respecta codurile nationale si locale ale eticii.

Datoriile medicului fata de pacient


1.
2.
3.

4.
5.

6.
7.

8.

Medicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana.


Datoreaza pacientului sau completa loialitate si totalitatea cunostiintelor
sale medicale.
Ori de cite ori o examinare sau un tratament se afla deasupra
capacitatilor sale, se va consulta cu un coleg sau va indrepta pacientul
catre un alt medic care are abilitatea necesara.
Va respecta dreptul pacientului la confidentialitate.
Este etic sa divulge informatia confidentiala atunci cand pacientul
consimte la aceasta sau atunci cand exista un pericol sau o amenintare
iminenta la adresa pacientului sau a celorlalti si aceasta amenintare
poate fi indepartata numai prin incalcarea confidentialitatii.
Va acorda activitate medicala de urgenta ca datorie umanitara, pana cand
se va convinge ca altii pot si vor sa o faca in locul sau.
Atunci cand serveste unei a treia parti sa se asigure ca pacientul sau are
deplina cunostiinta de aceasta situatie.
Nu va intra in relatii sexuale sau in alte relatii abuzive sau de exploatare
fata de pacientul sau actual.

Datoriile medicului fata de colegi

1.
2.

3.
4.

Un medic se va comporta fata de colegii sai tot asa cum si-ar dori ca
acestia sa se comporte fata de el.
Nu va submina relatia pacient-medic a colegilor in scopul de a atrage
pacientii.
Cand este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicati in
ingrijirea aceluiasi pacient.
Aceasta comunicare va respecta confidentialitatea si va fi limitata la
informatia necesara

Documente ale eticii normative profesionale

LECTURA OBLIGATORIE
CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICAL din 30 martie 2012 al
Colegiului Medicilor din Romnia, EMITENT: COLEGIUL
MEDICILOR DIN ROMNIA. PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL nr.
298 din 7 mai 2012
[http://www.cmb.ro/legislatie/codulDeontologic/cod.pdf]
DECLARATIA DE LA GENEVA, 1948
CODUL DE LA NUREMBERG, 1949
CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE, 1949

http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)

LECTURI RECOMANDATE
Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti
umani
Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981
http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)