Sunteți pe pagina 1din 1

I.

Joc si joaca
Creatia si jocul sunt doua dintre cele mai des intalnite aspecte ale vieti de zi cu zi.
Ele reprezinta tendinta oamenilor spre a-si exprima in mod liber gandurile, sentimentele
si opiniile, iar din acest motiv sunt si doua dintre cele mai des intalnite teme, atat din
proza, cat si in poezie.
Jocul este o forma de manifestare des intalnita la cei mici, prin care acestia
incearca sa scape de rutina, incalcand toate regulile impuse de ratiune. Atunci cand se
joaca, copilul traieste intr-o alta lume. Realitatea exterioara dispare, fiind inlocuita de
lumea a imaginarului, deoarece jocul nu poate exista decat in imaginar.
Un bun exemplu al jocului in proza este intalnit in Amintiri din copilarie de Ion
Creanga. Copilul vede ceva atat de simplu precum o matura si in urmatorul moment
mintea sa fuge pe un taram imaginar, nedescoperit. Incaleca matura si isi inchipuie ca se
afla pe cel mai strasnic dintre cai, iar de cade, crede ca a fost aruncat de catre cal. Isi intra
in rol, luand un bat pe care il preface in bici, pedepsindus-I armasarul, strunindu-l si
tipand la el. Ii da comenzi, dedicandu-se intru totul jocului imaginar pe care l-a creat.
Pentru copii nu exista griji, ei gasesc haz in orice lucru, chiar si in slujba bisericeasca.
Asa cum Ion Creanga ne prezinta in Amintiri din copilarie, cand parintele incepea
Liturghia, Nica si fratii lui fugeau afara si incepeau a canta aliluia si Doamne milueste,
popa prinde peste, folosindu-se de lucrurile pe care le aveau la indemana pentru a
reproduce adevarata slujba bisericeasca.
In poezile lui Tudor Arghezi, cum ar fi Hora de baieti si Hora de ucenici,
poetul denunta o trista realitate, cu exemple concrete ale lucrurilor care se intampla in
fiecare zi si care ar trebuii sa existe doar in imaginar. De pilda, cum lumea noastra a ajuns
sa fie condusa de cei prosti, in timp ce cei inteligenti sunt dati la o parte si chiar luati in
ras, cum regulile ratinuii sunt sfidate la fiecare pas, iar notiunile reale si corecte au ajuns
sa fie inlocuite cu niste absurditati, de exemplu: Ce e cercul? Un patrat/Cum e
unghiul/Cracant., si cum lucrurile anormale au ajuns sa fie considerate normale. In
poezia Abece , de Tudor Arghezi, poetul introduce imaginea unui Dumnezeu analfabet,
infantil, intorcandu-se la starea primordiala a a varstei fericite, la omul adamic.
Dumnezeu este vazut aproape ca un om de rand, comparat cu un invatacel, iar modul prin
care El a creat lumea este vazut ca un joc sau ca scrierea unei carti: A vrut Dumnezeu sa
scrie/ Dar nu era nici hartie.
Un alt exemplu al jocului in poezie, este la Nichita Stanescu, unul dintre cei mai
mari poeti romani, cunoscut mai ales prin reinventarea limbii romane in poeziile sale. El
alcatuieste o noua gramatica, facand asocierii aparent absurde, dar inedite si generatoare
de noi posibilitati de exprimare. In poezia sa Frunza verde de albastru, ideile poetice
sunt transpuse in jocuri de cuvinte, cum ar fi verde de albastru/ma doare un cal
maiastru. Structurile aparent lipsite de sens, ca: pe care ma tin calare, cu capul la
cingatoare, sunt menite pentru a reprezenta mai bine mesajul profund al poeziei, printrun mod care aminteste de jocurile copiilor: lipsite de sens, si totusi complexe.
Prin aceste exemple putem afirma ca jocul si joaca sunt teme principale ale
literaturii, si ca insasi creatia reprezinta un joc, unul superior gandirii omenesti.