Etnologie si folclor

Analiza de colind
Deschide usa, crestine
4.Umbla-n jos si umbla-n sus
Ca sa-L nasca pe Iisus
1.Deschide usa, crestine

Tot umblnd gasi apoi

Deschide usa, crestine

Un staul mndru de oi.

Ca venim si noi la tine

La multi ani, multi ani cu bine.

5.ngerii din cer coboara

Staulul de-l nconjoara

2.Noi la Betleem am fost

ngerii cu flori n mna

Unde s-a nascut Hristos

mpletesc mndra cununa.

Si-am vazut si pe-a sa mama

Pe care Maria o cheama.

6.Pe cununa-i scris frumos

Astazi s-a nascut Hristos

3.Cum umbla din casa-n casa

Pe cununa-i scris asa

Ca pe Fiul sau sa nasca

Ca s-a nascut Mesia.

Umbla-n sus si umbla-n jos

Ca sa-l nasca pe Hristos.

7.Care cu puterea sa
Va mparati lumea!

Colindul Deschide usa, crestine este unul traditional, transmis prin viu
grai, fara un autor bine precizat. Textul de mai sus este transcrierea colindului, asa
cum apare in interpretarea lui Stefan Hrusca.
Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele mai vechi
timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de variate, implicnd participarea
ntregii colectivitati, inclusiv a copiilor. Craciunul concentreaza o seama de ritualuri si
obiceiuri intre care se remarca, in toata frumusetea si prospetimea sa, colindatul.

Colindele sunt cantece traditionale, ce au ca tematica sarbatoarea crestina a

Nasterii Domnului, avand in general intre 20 si 60 de versuri. Nu doar in cultura
romanesca se intalnesc cantece de colind, ci si in a altor popoare, existand astefel de
opere in limba engleza Jingle Bells, We Wish You A Merry Christmas, limba
germana O Tannenbaum, Leise rieselt der Schnee, limba franceza Entre le boeuf
et lane gris sau limba spaniola Feliz Navidad.
Titlul colindului consta intr-un indemn adresat nu oricui, ci numai
crestinilor, deoarece doar acestia pot intelege pe deplin insemnatatea unei sarbatori
cum este Craciunul, Nasterea Domnului fiind unul dintre pilonii crestinismului. Usa
pe care cititorul, sau dupa caz, ascultatorul, este indemnat sa o deschida, este atat cea
fizica, pentru a primi colindatori, cat si cea spirituala, pentru a primi in suflet mesajul
imbucurator al Nasterii Domului. Tema scrierii o reprezinta motivul crestin al Nasterii
Domnului.
Prima strofa, repeta in cele doua versuri de debut mesajul din titlu,
accentuand astfel importanta acestuia. De asemenea este anuntata sosirea
colindatorilor, iar traditonala urare La multi ani, confera un aer de sarbatore
colindului.
Cea de-a doua strofa fixeaza coordonata spatiala a evenimentelor si anume
Betleemul, oras unanim recunoscut ca loc al nasterii Mantuitorului. Veridicitatea
mesajului transmis de colindatori este asigurata de marturisirea acestora cu privire la
mama lui Hristos, pe numele ei Maria, pe care acestia afirma ca au vazut-o.
Strofele a treia si a patra descriu itinerariul Mariei in cautarea unui loc
propice pentru a da nastere lui Iisus. Sintagma din casa-n casa precum si repetarea
expresiilor umbla-n sus si umbla-n jos au rolul de a ne prezenta un drum lung si
anevoios al mamei ce urma sa nasca. Tot in strofa a patra ne este prezentat locul exact
al nasterii lui Iisus, un staul mandru de oi. Astfel, cautarile Mariei nu dau roade in
gasirea unei locuinte omenesti, ci singurul loc care i se pune la dispozitie este un staul
de animale.

In strofa a cincea vedem ca acest staul ce poate parea neadecvat pentru

venirea pe lume a unui copil, devine, prin nasterea Mantuitorului, un loc sfant. Avem
de-a face cu un eveniment supranatural si anume coborarea ingerilor din cer pentu a-l
intampina pe Iisus Hristos. Bucuria ingerilor este clara, deoarece acestia impletesc din
flori o cununa pentru copilas.
Strofa a sasea ne dezvaluie misterul cununii impletite de catre ingeri. Ea
sta vie marturie a recunosterii copilasului ca fiind Mesia, in traducere Mantuitorul
Lumii. Dublarea versului Pe cununa-i scris marcheaza importanta evenimentului si
ne asigura de adevarul celor intamplate. Adverbul de timp astazi fixeaza coordonata
temporala a evenimentelor care vor fi sarbatorite de-a lungul generatiilor la data de 25
Decembrie, reprezentand sarbatoarea Craciunului.
Colindul se incheie cu o strofa scurta, care se constituie intr-o adevarata
previziune. Astefel, este recunoscuta puterea nemarginita a lui Iisus Hristos si se
prevede ipostaza lui de Mantuitor al lumii. Semnul exclamarii care incheie stofa este
un indemn de luare aminte pentru toti ascultatorii.
Ca figuri de stil se remarca epitetele staul mandru, mandra cununa,
repetitiile Deschide usa, crestine / Deschide usa, crestine si inversiunile a sa
mama, gasi apoi. In ceea ce priveste registrul verbelor, in strofele care descriu
itinerariul Mariei, se foloseste perfectul compus, imperfectul si conjunctivul pentru a
se descrie fapte trecute dar certe. Indicativul prezent e folosit in prima strofa plasand
astfel colindul in seara de Craciun. Surprinzator, tot prezentul e folosit si in strofele
care descriu cununa impletita de ingerii coborati din cer. Acest indicativ prezent ne
dezvaluie faptul ca ingerii coboara din cer pentru a-i impleti cununa Mantuitorului in
fiecare Craciun, nu doar la nasterea sa, este un eveniment continuu, care se
perpetueaza pana in zilele noastre. Viitorul este folosit in ultima strofa pentru a realiza
continuitatea in timp a credintei crestine.
Colindul este, in fond, o opera cu inspitratie crestina, lucru marcat prin
denumiri si termeni specifici: crestine, Betleem, Iisus, Hristos, Maria,
Mesia, ingerii. Limbajul textului este unul alcatuit din termeni simpli, care sunt
accesibili oricarui cititor sau acultator, prin aceasta asigurandu-se accesul tuturor la
3

mesajul colindului. De asemenea, este respctata ordinea cronologica a intamplarilor,

care face textul foarte usor de urmarit.
Textul este structurat in sapte strofe, sase catrene care ne descriu
evenimentele si un ultim distih care face o previziune. Asezarea in catrene este o
caracteristica a textelor romanesti. Rima imperecheata si ritmul trohaic confera
colindului linia melodioasa specifica acestui tip de compozitie, care in definitiv, a fost
compusa pentru a fi cantata la sarbatoarea Craciunului.
Colindul Deschide usa, crestine este unul dintre cele mai cunoscute
compozitii de acest gen din cultura popolara romana, fiind nelipsit de la toate
spectacolele de colinde din preajma sarbatorilor. Opera si-a castigat pe merit acest
statut, prin mesajul crestin pe care il promoveaza, versurile scrise cu maiestrie,
simplitatea limbajului si elementele de prozodie care dau muzicalitatea deosebita.

Botezul
Arnold Van Gennep este un celebru antropolog francez, autor al unor
lucrari care au marcat istoria disciplinei in care s-a afirmat si una dintre personalitatile
proeminente ale etnologiei europene din prima jumatate a secolului XX.
Cartea sa consacrata riturilor de trecere a avut un deosebit impact
stiintific, comparabil, poate, doar cu Creanga de aur de Frazer, asupra gindirii
contemporane, termenul fiind integrat etnologiei si devenind unul dintre conceptele ei
fundamentale. Nasterea, pubertatea, casatoria, moartea au o dimensiune culturala,
fiind evenimente marcate ca atare, prin rituri sau ceremonii cu o functie comuna si
universala. Nenumaratele observatii si fapte pe care autorul le ofera in cartea sa, l-au
impus definitiv, conceptiile sale fiind extinse de o serie de etnologi si istorici ai
religiei, de la Mircea Eliade la Victor Turner.
Unul dintre momentele importante din ciclul vietii, tratate in cartea lui
Arnold Van Gennep Riturile de trecere este si botezul. Riturile de integrare, avand
ca efect, dupa expresia populatiei wayao din Africa Orientala, introducerea copilului
in lume sau, cum spun membrii populatiei dajak din Bakarang, lansarea copilului in
lume, ca un vapor la apa, sunt rituri de denominatie, de alaptare rituala, de aparitie a
primului dinte, de botez.
In india vedica se recita un imn la sfarsitul caruia i se pune copilului
talismanul de putudru, o specie de lemn rasinos: Ia in posesie aceasta vraja a
nemuririi...Iti aduc spiritul si viata; nu te indrepta spre negrele tenebre; fii aparat de
rele; lumina celor vii sa-ti straluceasca inainte. Acest rit se executa in cea de-a zecea
zi si tot atunci i se dau copilului doua nume, unul obisnuit care il introduce printre cei
vii, celalalt netrebuind sa fie cunoscut decat de familia sa.
Unul dintre scopurile botezului este si denominatia, adica atribuirea unui
nume pentru copil. Prin denominatie copilul este individualizat. In plus este integrat in
societate fie in cea generala, sarbatoarea fiind publica si intregul sat participand la ea,
in special daca este vorba de un baiat, cu atat mai mult daca el este fiul sefului; fie
5

intr-o societate restransa, in familiile celor doua linii de ascendenti sau numai in
familia paterna ori materna. Cateodata i se da copilului un nume generic, care indica
numai daca e baiat ori fata, ori ca este al treilea sau al saptelea copil sau i se da
numele unuia dintre stramosi sau copilul isi alege el insusi numele.
In Gabon, in trecut, la nasterea unui copil, un mesager public anunta si
solicita pentru copil un nume si un loc intre cei vii. Un altul, la celalalt capat al
satului, raspundea ca a luat cererea la cunostinta si promitea, in numele populatiei, ca
nou-nascutul va fi primit in comunitate si va avea toate drepturile si avantajele
apartinand acelei populatii. Indivizii se adunau in strada, era adus nou-nascutul si era
expus privirii tuturor. Se aducea o cada plina cu apa, iar seful satului sau al familiei il
uda, ii dadea un nume si pronunta o invocatie pentru ca el sa fie sanatos, sa creasca
pana va deveni femeie sau barbat, sa aiba multi copii, nenumarate bogatii.
Alaturi de ritul de denominatie, exista in Gabon un rit prezentand o
analogie frapanta cu botezul. Acesta din urma a fost privit, cel mai adesea, ca o
lustratie, un rit de purificare ori catartic, adica in definitiv ca rit de separare de lumea
anterioara, fie profana in general, fie impura. Cu toate acestea, trebuie tinut seama ca
pana si acest rit poate avea un sens de rit de integrare, atunci cand nu se foloseste apa
obisnuita, ci apa consacrata. Fiindca in acest caz cel botezat nu numai ca-si pierde o
calitate, dar si obtine o alta.
In societatea nostra botezul este un eveniment foarte important, cu reguli
care trebuie urmate, tinandu-se foarte mult cont de randuielile bisericesti. Prin botez,
noul nascut este crestinat si primit in randul Bisericii. Pacatele stramosesti, de la
Adam si Eva, i se iarta si primeste in el Duhul Sfant de la Dumnezeu.
Taina botezului se savarseste in biserica, numai de preot si de episcop,
dupa randuielile acesteia. Botezul se face la cel putin opt zile si pana la 40 de zile de
la nastere si nu poate avea loc decat o singura data. Numai in cazuri cu totul speciale,
cand pruncul este amenintat sa moara, preotul il poate boteza acasa, la spital sau
oriunde ar fi.

La ortodocsi, ca si la catolici, alegerea unui nume potrivit pentru copil

se face la alegerea parintilor dar se poate tine cont si de sfaturile preotului, precum si
de ale nasilor. Este bine ca micutul sa primeasca un nume de sfant din calendar. La
noi, cel mai raspandit nume pentru baieti este Ioan, dupa numele Sfantului Ioan
Botezatorul, iar pentru fetite, Maria, mama Mantuitorului. In acest fel, se considera ca
sfantul al carui nume il poarta copilul se va ruga pentru el in permanenta.
De asemenea, parintii vor cauta nasii de botez, considerati ca fiind
parintii spirituali ai bebelusului. Acestia trebuie sa fie un cuplu cununat religios, dar se
poate ca uneori sa cunune doar o nasa sau doar un nas.
Prima parte din slujba Sfantului Botez o formeaza lepadarile sau
exorcismele, cand cel ce vine sa se boteze sta cu fata la apus si declara de trei ori,
personal sau prin nas, ca se leapada de satana, de toate lucrurile lui, de toti slujitorii
lui, de toata slujirea si de toata trufia lui. Apoi cel ce se boteaza este intors cu fata la
rasarit si iarasi declara, tot de trei ori, personal sau prin nas, daca este prunc, ca se
uneste cu Hristos, rostind de trei ori Crezul.
A doua parte a Botezului o formeaza sfintirea apei, adica facerea
aghiasmei pentru botez si turnarea intreita in cristelnita de untdelemn sfintite. Iar a
treia si cea mai insemnata parte a Botezului o formeaza intreita afundare a pruncului
n cristelnita, zicand: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele), n numele Tatalui,
Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfantului Duh, Amin. Apoi noul botezat se infasoara in
panza alba curata. Dupa alte cteva rugaciuni, preotul unge trupul noului botezat cu
Sfantul si Marele Mir, care este a doua Taina a Bisericii, zicnd aceste cuvinte: Pecetea
harului Duhului Sfant.
Pentru botez, nasa va pregati in primul rand lumanarea de botez, care
trebuie impodobita cu flori. Crinul, de exemplu, este considerat simbolul Fecioarei
Maria. Se poate pune de asemenea bradut, pentru ca micutul sa fie sanatos si viguros
ca un brad, floarea-miresei, ca sa nu aiba cununiile legate, feriga, pentru spor.
Panglica pentru lumanare trebuie sa nu fie nici prea scurta, se va casatori prea repede,
nici prea lunga, se va casatori tarziu.

Tot nasii vor pregati pentru infasatul copilului o bucata de panza alba.
Aici, se spune ca trebuie sa fie o panza necusuta, nefinisata, pentru ca si Iisus Hristos
a fost infasat astfel, sau daca nu se poate altfel, un prosop sau alt material. Simbolica
este cifra trei in cadrul botezului: preotul cufunda copilul in apa de trei ori, pe masa de
botez sunt trei lumanari aprinse, panza de infasare sa aiba trei metri. Dupa botez, nasii
trebuie sa-i puna bebelusului o cruciulita de argint la gat. Nasa este cea care se ocupa
de infasatul copilului, dupa care il poate da mamei in brate.
Petrecerea de botez este si ea importanta, si se poate organiza in orice zi
a anului, chiar si in post. Biserica spune ca bebelusul nu alege cand sa vina pe lume, si
deci el trebuie botezat fara nici o retinere. Se obisnuieste organizarea unei ptreci la
restaurant, cu nasii si toti apropiatii familiei.