Sunteți pe pagina 1din 11

Aluviosol

Nume Student : Bumbacel Ioana Irina Diana


Grupa : 8120
Facultatea De Management U.S.A.M.V.B

Aluviosol
Aluviosolul face parte din clasa Protisoluri.

Clasa noua introdusa in Sistemul Romana de Taxonomie a Solurilor(2003) cuprinde soluri


in stadiul incipient de formare, cunoscute anterior ca soluri neevoluate; se caracterizeaza prin
profil inca incomplet diferentiat lipsit de orizonturi diagnostice, prezentand cel mult orizont A
sau 0, in general slab formate( sub 20cm grosime), urmat de roca (Rn sau Rp) sau orizont C. Nu
prezinta orizont Cca.
Protisolurile apar pe suprafete discontinui, diseminate in areale mai mari sau mai mici fie
in regiunile cu relief accidentat, pe fersanti sau culmi inguste, fie in regiuni de dune sau in
lincule raurilor si arii de divagare actuala.
In general, protisolurile se pot intalni in orice zona naturala, unde se realizeaza mconditiile
specifice formarii lor si cuprind urmatoarele tipuri de sol:Litosol,Regosol,Psamosol,Aluviosol,
Entiantrosol

Aluviosolurile se definesc pintr-un orizont A(Am , Au , Ao) urmat de materialul parental de


cel putin 50cm grosime, contituit din depozite fluviatile, fluviolacustre sau lacustre recente ,
invlusiv pietrisuri , cu orice textura.
Aluviosolurile includ,pe langa solurile aluviale din clasa anterioara si protosolurile
aluviale sicoluvisolurile sub denumirea de aluviosol entic si respectiv aluviosol coluvic.
Raspandire si conditiile naturale de formare.Pe o suprafata de cca 2,2 mil. ha aluviosolurile
se intalnesc in Lunca si Delta Dunarii, in luncile celorlalte ape curgatoare din tara noastra
(Mures,Olt, Somes s.a), precum si in apropierea unor lacuri sau zone de foste lacuri.
Prezenta materialelor aluviale este legata mai ales de existenta luncilor, care sunt unitati de
relief tinere, formate sub influenta apelor curgatoare prin actiunea de eroziune, transport si
sedimentare. La debite normale, apele curgatoare se misca spre zonele mai joase prin adancituri
de forma unor jgheaburi numite albii minore sau matci. La debite mari, obisnuit in urma ploilor
de lunga durata sau torentiale, apele parasesc albiile minore, se revarsa si curg pe suprafetele
joase din jurul raurilor, ducand la formarea a ceea ce se cunoaste sub denumirea de lunci sau
albii majore.

Luncile sunt unitati de relief joase, care insotesc cursurile de apa pe tot traseul, cu atat mai
bine reprezentate cu cat apa inainteaza de la izvor spre varsare.In general, luncile se largesc din
amonte spre aval datorita cresterii volumului de apa, evolutiei pe roci friabile, accentuarii
eroziunii laterale si a depunerii materialului. Cele mai dezvoltate lunci se intalnesc la mariile
artere hidrografice:Dunare, Prut, Siret, Olt, Jiu, Somes, Mures , etc.
In general, cursurile de apa cu dezvoltare completa prezinta de a lungul lor trei sectoare
distincte: superior, mijlociu si inferior.In cadrul sectorului superior, care corespunde in mod
obisnuit zonei montane, eroziunea de adancime si transportul au intensitatea ce mai mare (mai
ales in arealele lipsite de vegetatie), actiunea de eroziune laterala si de depunere lipseste sau este
foarte slab reprezentata, cursul de apa are forma de V, iar lunca lipseste sau este slab formata. In
cadrul cursului mijlociu, care corespunde zonei de deal si podis, eroziunea de adancime se
micsoreaza , transportul se mentine intens, eroziunea laterala si depunerea sunt moderate, valea
este mai larga si lunca bine reprezentata, avand forma de U.In cadrul cursului inferior, care
corespunde, in general, traseului din zona de campie eroziunea laterala si actiunea de depunere
se manifesta cu intensitati maxime, eroziunea de adancime devine nula, actiunea de transport
scade foarte mult, valea este larg deschisa si cu maluri joase, lunca fiind foarte bine reprezentata.
In profil transversal, luncile bine dezvoltate prezinta 3 zone caracteristice : zona litorala sau
lunca de langa albie, zona mijlocie sau lunca centrala, zona preterasica, de subterasa sau

periferica.Lunca litorala sau de langa albie se prezinta ca o fasie ingusta si ceva mai inalta, cu
aspect de grind. Lunca centrala are latimea cea mai mare, relief plan sau depresional. Lunca de
sub terasa este cea mai joasa, de latimi diferite si, in mod obisnuit , strabatuta de viroage , prin
care circula apa provenita din izvoarele de panta si din scurgerile de pe terasa. Dezvoltarea
acestor zone difera de la lunca la lunca, iar uneori anumite zone pot lipsi complet; de exemplu ,
in regiunea montana, cu relief accidentat , daca exista lunca, aceasta prezinta numai zona de
litoral.
Luncile sunt alcatuite din materiale transportate si depuse de apele curgatoare, denumite
depozite fluviatile sau aluviale si caracterizate printr-o mare variatie texturala si mineralogica.
Astfel, textura depozitelor aluviale este din ce in ce mai fina spre zona de varsare a raului; de
asemenea, este mai grosinera in apropiera albiei si din ce in ce mai fina spre terasa.
Neomogenitatea texturala a depozitelor fluviale se manifesta si pe verticala, in acelasi loc, pe
adancime, intalnindu-se adesea strate cu textura si grosimi foarte diferite.

Compozitia mineralogica si chimica a depozitelor aluviale depinde de natura materialului


antrenat de ape din bazinul hidrografic respectiv. Daca materialul antrenat este necarbonatat,
salifer etc. Depozitele respective vor avea si ele acelasi caracter. In tara noastra depozitele
aluviale sunt, de obicei, bogate in carbonat de calciu si, mai rar, necarbonatate ( in cazul raurilor
Somes, Arges etc., cu bazin de receptie alcatuit din roci cristaline), sau contin saruri solubile
(Buzau, Calmatui etc).
Luncile prezinta conditii specifice si din punct de vedere hidrologic si hidrogeologic. Sub
aspectul hidrologic se deosebesc lunci inundate frecvent( anual sau la cativa ani), lunci inundate
periodic ( la intervale mari de timp) si lunci neinundate ( iesite practic de sub influenta
revarsarilor). Hidrogeologic, luncile fiind unitati de relief joase si situate in apropierea cursurilor
de apa, au adesea panze freatice mineralizate sau nemineralizate, aproape de suprafata sau
adancime mica.
Luncile, desi se gasesc in zone foarte variate ( de la campie pana la munte ) , datorita
indeosebi regimului specific de umiditate , prezinta o vegetatie naturala caracteristica, cu specii
ierboase valoroase ( graminee si leguminoase ); adesea in luncii se intalnesc si zavoaie ( alcatuite
din plante lemnoase de esenta moale ) , precum si rogozuri , papura , stuf etc.

Procese pedogenetice.In conditiile terenurilor inundabile ( lunci , in apropierea lacurilor


sau in zone de foste lacuri ) solificarea este slaba din cauza revarsarilor care impiedica
dezolvtarea vegetatiei si depunerii noi de aluviuni.Atunci cand inundatiile sunt frecvente
solificarea este foarte slaba si in astfel de conditii abia se contureaza un orizont superior subtire
si cu humus putin . In cazul inundatiilor rare sau in lipsa acestora se creeaza conditii pentru
instalarea si dezvoltarea unei vegetatii mai bogate , ceea ce duce la acumularea de mai mult
humus si la formarea unui orizont A mai gros si mai bine conturat . Cu timpul solificarea
avanseaza , ducand la transformarea solurilor aluviale ( care sunt soluri neevoluate ) in soluri
evoluate, ce se includ in alte tipuri.
Alcatuirea si descrierea morfologica a profilului.Solul aluvial are un profil ceva mai
evoluat , alcatuit din urmatoarele orizonturi : Ao-C.
- Orizontul Ao : are o grosime de 20-50cm;culoare bruna-cenusie sau uneori bruna
negricioasa; textura diferita, de la grosiera la fina, de cele mai multe ori cu variatii pe
verticala; este slab sau mediu structurat; fin sau mediu poros; mediu compact sau
compact; activitate biologica mijlocie, trecere treptata.
- Orizontul C : reprezinta materialul parental, constituit din materiale aluviale, adesea
sub forma de straturi diferite ca grosime , textura, compozitie chimic etc. Profilul nu
prezinta neoformatiuni specifice.

Proprietati. Aluviosolurile formate pe seama unor depozite omogene au textura uniforma,


de orice fel ( de la nisipoasa pana la argiloasa ), iar in cazul materialelor parentale neomogene
prezinta textura variabila pe profil. Sunt nestructurate sau au o structura glomerulara, grauntoasa
sau poliedrica, slab pana la moderat dezvoltata.Capacitatea de apa utila, permeabilitatea,
porozitatea de aeratie etc. variaza in limite largi, in functie indeosebi de textura si structura.
Datorita conditiilor hidrologice si hidrogeologice in care se gasesc, sunt bine aprovizionate cu
apa. Chiar daca nu mai sunt supuse revarsarilor , in perioadele ploioase sau cu debit mare de apa
pot prezenta surplus de umiditate.
Au un continut de humus pana la 2-3% sau chiar 5% iar aprovizionarea cu substante
nutritive este diferita, in functie de textura si continutul de humus( mai buna in cazul solurilor
aluviale cu textura fina si cantitate mai mare de humus si mai slaba in cazul texturilor grosiere si
continutul mai mic de humus).In general, contin carbonat de calciu, sunt saturate cu baze si au
reactie slab alcalina sau neutra, dar se intalnesc si soluri aluviale fara carbonat de calciu
debazificate si reactie acida.
Subtipuri : distric (di) , proprietati districe ; eutric(eu) proprietati eutrice; calcaric (ka) ,
contine carbonati in orizontul de la suprafata ; molic prezinta orizont molic ; s.a.

Fertilitatea si folosinta.Fertilitatea naturala a acestor soluri este relativ buna. Valorificarea


cat mai buna a aluviosolurilor este conditionata de rezolvarea numeroaselor probleme pe care le
ridica. Suprafetele cu aluviosoluri se gasesc de cele mai multe ori sub influenta inundatiilor care
impiedica chiar folosirea lor ca terenuri arabile. Prin urmare, prima masura ce se impune este
indiguirea. Aceasta are ca efecte principale : introducerea in circuitul agricol a unor noi suprafete
de teren ; apararea culturilor de influenta negativa sau catastrofala a inundatiilor ; reglementarea
regimului aerohidric; crearea, in general, a unor conditii mai bune pentru cresterea plantelor,
obtinerea unor productii mari si stabile de la an la an.Indiguirea determina insa si perturbarea
unor fenomene naturale favorabile.Astfel, indiguirea, prin inlaturarea revarsarilor, duce la
sistarea aportului de material aluvial bogat in substante nutritive , asa ca in lipsa aplicarii de
ingrasaminte rezervele existente se epuizeaza repede.Indiguirea duce, in general,la imbunatatirea
regimului hidric ( evitarea excesului temporar de apa de revarsare, drenarea suprafetelor cu
conditii de inmlastinire, coborarea nivelului apei freatice etc.), dar poate avea si unele efecte
negative .Uneori indiguirea poate duce la coborarea in lunca centrala a nivelului panzelor
freatice, incat acestea nu mai constituie o sursa de aprovizionare suplimentara cu apa a plantelor
( ceea ce accentueaza necesitatea introducerii irigatiilor ), iar in zona digului, din contra, poate
avea efect de ridicare a nivelului freatic ( ceea ce impune efectuarea unor lucrari de drenare).
Indiguirea poate duce, uneori si la saraturare in regim natural de inundatii chiar daca exista

conditii de salinizare chiar daca adesea acestea nu au loc, deoarece apele de revarsare spala
periodic solul , mentinand solutia de sol in stare diluata.
Din cele aratate, rezulta ca indiguirea singura nu rezolva problema valorificarii superioare a
aluviosolurilor, fiind necesare si alte masuri. Printre acestea un rol deosbit de important il are
irigarea, a carei aplicare este mult usurata de prezenta in apropiere a sursei de apa.Irigarea
trebuie facuta cu multa atentie, pentru a evita ridicarea nivelului panzei freatice ( datorita
infiltratiei de apa din canale si din insasi normele de udare) si deci inmlastinirea sau salinizarea
secundara a terenurilor respective.Uneori, astfel de fenomene pot aparea si datorita irigarii
nerationale pe terasele invecinate. De obice indiguirea si irigarea trebuie insotite si de lucrari de
drenare.
Datorita microreliefului, de obicei framantat ( care creeaza conditii neuniforme in ceea ce
priveste regimul apei de suprafata, nivelul panzelor freatice, distributia apei de irigare ), se
impune si executarea de lucrari de nivelare.
Desi aluviosolurile sunt in general bogate in substante nutritive ( in regiunile umede chiar
mai bogate decat solurile zonale evoluate din zona respectiva), raspund foarte bine la aplicarea
ingrasmintelor organice si minerale cu azot,fosfor si potasiu. Necesitatea de ingrasaminte creste
in mod deosebit, in urma indiguirii ( datorita incetarii aportului de material aluvial in substante

nutritive) si a irigarii ( culturile irigate consuma cantitati mai mari de substante


nutritive).Aluviosolurile cu reactie acida au nevoie si de amendamente calcaroase.
La obtinerea unor recolte ridicate concura si aplicarea unei agrotehnici ridicate.Asa ca de
exemplu ,in cazul aluviosolurilor cu textura fina ,se recomanda araturi mai adanci,o mobilizare
mai energetica a patului germinativ etc.
Sortimentul de culturi ce pot fi cultivate cuprinde aproape intreaga gama de plante
specifice conditiilor din tara noastra:porumb,sfecla pentru zahar,floarea-soarelui,orez,grau,plante
de nutret,legume,vita de vie,pomi etc.In mod deosebit se recomanda cultura porumbului ,a
sfeclei de zahar,a orezului(in zonele cu conditii climatice propice acestei culturi)si a legumelor.