ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE

DE RAZBOI
CAMIL PETRESCUREZUMAT PE CAPITOLE
Structura compozitionala a romanului
Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de
Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai
multe trasaturi:Romanul este alcatuit din doua carti
corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului:Cartea
I este
Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu"
(Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera
{Itacirile personajului prin
noaptea"
incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa
Ela.Cartea a II-a constituie
un jurnal de campanie"
(Calinescu) in care este evocat spectacolul
apocaliptic al razboiului -in fond tot o
noapte"
sfarsita adesea in moarte.Liantul dintre cele doua
carti este Stefan Gheorghidiu tanarul ars de febra ideilor,
inteligent si neprihanit" (cum ilcaracteriza G.
Calinescu).Autorul incearca astfel sa raspunda la
intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste
drama razboiului cautatorul deabsolut?Romanul
Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi",
de Camil Petrescu, esteo proza
superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul,
predestinarea, moartea si absolutul, constituie

motivele literare ale uneilungi confesiuni lucide facute

de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu.Romanul
este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj.In
capitolul I
{La Piatra Craiului, in munte"),
este conturat cadrul geografic, social si psihologic in
care se afla per-sonajul protagonist.
in primavara anului 1916, ca sublocotenent
proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un
regiment de infan
teriedin Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre
Busteni si Predeal."Zona fiind importanta in
perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial,
Parlamentul, partidele politice si presa
vorbeau cu respect despre aceasta fortificare".
in realitate, transeele" erau
niste santulete ca pentru scurgere de apa",
iar gropile de lup" erau atat de prost facute,
incat
z
ece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat,
intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea
Prahovei".Aceasta este prima revelatie asupra
razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in
Cartea a Ii-a.Mutat, ulterior, la Piatra Craiului,
Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata
cu jocurile copiilor) si la alteactivitati de tabara.Desi
acestea erau suportabile, iar camarazii erau
oameni cumsecade care isi credeau la necaz",
pentru Gheorghidiu,aceasta concetrare era

o lunga deznadejde".
Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii
pentru sotia sa Ela, tanarultraieste intr-o continua
tensiune psihica:
De multe ori, seara,
la popota, era destul un singur cuvant ca sa
trezeasca ras-icoliri si sa intarate dureri amortite".Pe
acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la
popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un
barbat dinlumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si
a fost achitat.Opiniile diferite ale celor prezenti dau
nastere la niste comentarii pe care tanarul le
considerafacile. Totusi, isi amanainterventia,
incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de
la care solicitase o permisie ca sa plece la
Campulung, pentru a se intalni cu Ela).Refuzat din
nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1
obliga sa paraseasca incaperea.Abia afara i se
destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre
iubire, din care strabate o imensa suferinta.Cauzele
acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin
retrospe
ctiva, in urmatoarele patru capitole care constituie
unveritabil roman in roman " (N. Manolescu).
Capitolul al H-lea
(Diagonalele unui testament")
incepe in mod abrupt, printr-o marturisire:
Eram insurat de doi
ani si jumatate cu o colega de la Universitate si
banuiam ca ma inseala (...) Era o suferinta de
neinchipuit, care se hraneadin propria ei substanta.

"Inceputa prin anii 1912-1913, in Universitatea

bucuresteana, iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru
Ela se naste dinorgoliu, tanarul fiind magulit de
admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era
atat de patimas iubit de una dintre cele
mai frumoase studente".Dupa ce se casatoresc, cei
doi traiesc in conditii materiale modeste, pana cand o
intamplare le schimba viata.De Sfantul Dumitru,
intreaga familie este invitata la unchiul Tache personaj balzacian zgarcit si foarte bogat, acarui
moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii.in
timpul mesei, rudele vorbesc despre tatal lui Stefan,
intelectual de valoare, dar idealist, care murise sarac,
lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o
aveau fratii sai - Tache si Nae
Gheorghidiu).Opiniile rudelor il lezeaza pe
Stefan,care riposteaza taios, spre consternarea
tuturor.In mod paradoxal, peste doar trei saptamani,
cand unchiul Tache moare, familia afla ca ii lasase lui
Stefan o avere, dincare ii ramane destul chiar si dupa
procesul pe care mama sa si rudele i-1
intenteaza.Acum, tanarul are o alta revelatie: cea a
adevaratului caracter al Elei, care incepe sa coboare
de pe soclul pe care barbatuli-1 inaltase, reliefand un
pragmatism necunoscut pana atunci.Capitolul al III-lea
(E
tot filozofie...") prezinta viata mondena a tinerei
familii, cu petreceri, vizite si dans preocupari"
care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor.
Initiat de unchiul sau, Nae Gheorghidiu, in afaceri,
Stefanse dovedeste a fi un inadaptat.

Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate, sotul

ei decade din rolul de zeu", traind un acut sentiment
de inferi-oritate:
Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii
care nu
-mi erau favorabile si ca suferea, fara sa spuna,
dincauza asta."Prin contrast, Ela (initiata de o anume
Anisoara, verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in
cercurile lumii bogate,coborand astfel din mitul iubirii
transcendente, in terna realitate.Din viata noua a
familiei, se retine o intamplare, semni
ficativa pentru noaptea" incertitudinilor in care intra
tanarulindragostit: excursia in banda" la Odobes
ti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.In
timpul acesteia, Ela ii acorda o atentie exagerata unui
anume G. (Gregoriade), vag avocat si ins gaunos,
care-i va devenifoarte apropiat mai tarziu.inca de la
plecare, Ela a deranjat, de doua ori, pe toata lumea
ca sa izbuteasca sa
-l aiba in masina noastra pe G.,dansatorul abia
cunoscut cu doua saptamani inainte".Mirat si apoi
consternat de patrunderea acestui intrus in
intimitatea lor, Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest
al sotieisale; faptul ca Ela dispare impreuna cu G.,
atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa,
preferinta comuna a celordoi pentru un anume vals,
provoaca gelozia si tristetea tanarului, accentuata de
o luciditate taioasa.Intamplarea da nastere unei stari
de incordata suspiciune intre soti, consolidata prin
episoadele de viata care i-au urmat:atunci cand, intro noapte, Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie
usoara", Ela il paraseste.
Capitolul al IV-lea

{Asta
-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi
soti.Intr-o dupa-amiaza de vara, Stefan si Ela se
intalnesc, din intamplare, in fata unui chiosc de ziare
si se plimba indelung,schimband vorbe lipsite de
importanta, pentru a-si masca sentimentele.Frumoasa
este nu discutia in sine, ci senzatia ca sufletele lor
pluteau deasupra cuvintelor"
ca si cand n-ar fi facut partedin aceasta lume.In
1916, concentrat fiind la Piatra Craiului, Gheorghidiu o
aduce pe Ela la Campulung, pentru a-i fi
aproape.Acum, povestitorul revine la discutia de la
popota, romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se
cu fraza:
Dar ultima
scrisoare ma chema negresit la Campulung, pentru
sambata sau cel mai tarziu duminica".Capitolul al Vllea
{Ultima noapte de dragoste")
incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei
luiGheorghidiu la Campulung.Acesta gaseste aici o
alta Ela, cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi
arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-otreaca in
testament, pentru ca, in eventualitatea mortii lui pe
front, sa aiba existenta asigurata.inca o data, cel care
cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a
golului care il inconjura.
Pe urma, iesind in oras, Stefan Gheorghidiu il
intalneste pe G., fapt care-i acutizeaza
framantarile.Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i
ucida, tanarul este salvat de un superior care-1 duce

la regiment, intrucat Romaniaintrase in razboi.Cartea

a II-a a romanului incepe cu capitolul
intaia noapte de razboi"
in care este zugravit primul asalt al armateiromane
asupra granitei cu Austro-Ungaria.Inca de acum,
invalmaseala care precede atacul, spaima si
apropierea mortii, aduc razboiul in limitele
omenescului.
Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il
impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:E
originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita
pana la sfarsitul vietii, niciodata".Convins ca va
muri, personajul ignora pericolul, indem-nandu-si
oamenii sleiti sa inainteze.Acum, de la inaltimea
Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor, Stefan
Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata luitre- cuta:
De sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de
atunci, mi
-aduc aminte cu adevarat, ca de o intamplare
dincopilarie."Capitolul al V-lea
{Fata cu obraz verde, la Vulcan")
muta actiunea in satul cu acelasi nume, in afara
campului delupta.Intrucat satenii reclamasera jafurile
unor tigani, Gheorghidiu este trimis in
cercetare.Protestele tiganimii sau imaginea copiilor
desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana
sigura de scriitor realist.Portretul fetei care apare in
titlul capitolului este cel mai frumos din tot
romanul.Luptele se aseamana intre ele si se dau, mai
ales, noaptea; comenzile trec din gura in gura, iar
inaintarea este inceata ca aunui urias miriapod.In
peisajul sublunar, intamplarile apar stranii, rasturnate:
soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta

lume,ordinele contradictorii produc haos, doua surori

Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin
vadul Oltului sisunt decorate (capitolul
III intamplari la apa Oltului").
Capitolul al VI-lea
(Ne
-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza
Cartea a doua.Tabloul razboiului este reconstituit ca
spectacol inspaimantator, cu sugestii apocaliptice:
exploziile sunt asurzitoare, iarobuzele scurma
pamantul, aruncandu-1 peste oameni, ca o prevestire
a intoarcerii in tarana primordiala.Meritul autorului
consta in surprinderea omenescului din fiecare
luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange, amplificat,
insuflet, provocand o spaima ancestrala; corpul se
incordeaza in asteptarea altei explozii, iar gestul
instinctiv de aparare este parca de la inceputul
lumii; imaginea trupurilor contorsionate
aminteste de frescele din biserici, in care o mana
nemiloasaimpinge oamenii in abisul Iadului.Frica i-a
intors pe oameni in preistorie
(Animalic, oamenii se strang unii langa altii"),
iar instinctul de aparare este mai puternic decat
suferinta aproapelui
(iar cel de la picioarele mele are capul plin de
sange").
Tragismul scenei se concen-treaza in ultima
propozitie:
Nu mai e nimic omenesc in noi".
Acest fragment (cum sunt multe altele in acest
volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism
asupra razboiului, proprie lui Camil Petrescu.Pe

buna dreptate, G. Calinescu afirma ca paginile Cartii a

Iia constituie
tot ce s-a scris mai subtil, mai frumosdespre razboi in
literatura noastra".Dimensiunile acestei tragedii
colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu; el devine
un Izbavit prin participarea la
aceasta perpetua jertfa.Ranit si spitalizat, tanarul va
veni apoi acasa. Scrisoarea anonima care il instiinta
ca Ela il inseala aproape ca nu maiconteaza,
convingerea lui fiind formata.Cei doi se despart,
barbatul lasandu-i Elei
Tot trecutul"
(epilogul
Comunicat apocrif"