Sunteți pe pagina 1din 59

1.

Diodele semiconductoare sunt dispozitive electronice cu dou terminale, care au n


structura lor o jonciune pn, o regiune de tip p i una de tip n, realizate n aceeai reea cristalin
continu, i dou contacte ohmice.
Dac prin dopare se realizeaz condiia ca valorile
concentraiilor NA i ND n cele dou regiuni s fie
constante iar variaia acestora s aib loc numai la
suprafaa de separaie, jonciunea se numete abrupt i
ideal. De obicei, n practic NA ND. n regiunile p i n
ndeprtate de jonciune, concentraiile purttorilor de
sarcin sunt determinate de dopare i de temperatur (n
regiunea p: pp np i pp NA, iar n regiunea n: nn
pn i nn ND). Trecnd de la o regiune la alta
concentraiile electronilor i golurilor variaz brusc.
Purttorii majoritari difuzeaz dintr-o regiune n
cealalt: golurile difuzeaz din regiunea p n regiunea n,
iar electronii din regiunea n n regiunea p.La suprafaa
de separaie a celor dou regiuni se formeaz o
jonciune pn caracterizat prin: lrgime, sarcin spaial,
cmp electric, potenial de difuzie i capacitate electric.
Jonciunea pn este elementul de baz n majoritatea
dispozitivelor electronice. Prezena sarcinii spaiale d
natere unui cmp electric E avnd sensul de la n la p.
Acesta se opune deplasrii n continuare prin difuzie a
purttorilor majoritari dintr-o regiune n alta. Existena
cmpului electric duce la apariia unui potenial C
numit potenial de barier sau de difuzie. Prin
acumularea unei sarcini electrice regiunea de trecere
prezint o capacitate electric. Dup
realizarea jonciunii, n sistem se
stabilete
echilibrul
termodinamic
caracterizat prin aceea c nivelul Fermi
are aceeai valoare n toate mediile ce
compun sistemul. Stabilirea echilibrului
se face ntr-un timp foarte scurt n
urmtorul mod: deoarece nn np i pp
pn electronii din regiunea n vor trece
n regiunea p, iar golurile din regiunea p
vor trece n regiunea n.
In continuare este prezentata
diagrama energetica a jonctiunii pn la
echilibru:
dn
dx
dp
eD p
dx
en n E

I nn eDn
I pp
I np

I pn ep p E
I I nn I pp I np I pn 0

- regim de asteptare

Jonctiunea pn este polarizata direct daca se aplica plusul tensiunii externe pe regiunea p
si minusul pe regiunea n. Tensiunea aplicata da nastere unui cimp, care se suprapune cimpului
intern si-l micsoreaza. Echilibrul dintre curentii de cimp si de difuzie este perturbat. Cimpul
rezultat favorizeaza trecerea purtatorilor majoritari determinind o crestere a curentului de
difuzie. In regiunea de trecere existind un nimar mai mare de purtatori mobili de sarcina,
rezistenta jonctiunii este mica.
j pPD
n eDn

dn
dp
eD p
dx
dx

qU

I p n I 0 e kT 1

Polarizarea jonctiunii este inversa, daca plusul tensiunii exterioare se aplica pe regiunea n
si minusul pe regiunea p. In acest caz, cimpul creat mareste barierea de potential, micsorind
curentul de difuzie datorat purtatorilor majoritari. Deplasarea purtatorilor minoritari aflati in
numar redus este favorizata de cimpul rezultat, insa curentul de cimp ramine practic constant.
Jonctiunea va fi parcursa de un curent de valoare mica care trece pe suprafata, defecte, fiind
caracterizata de o rezistenta mare.
j pPI n en n E ep p E

Caracteristica voltamperic a jonciunii pn: I=f(U), este o exponenial n cazul


polarizrilor directe i o dreapt aproximativ paralel cu abscisa n cazul polarizrilor inverse,
pn la o anumit valoare la care survine strpungerea jonciunii.

Dioda redresoare
Acest tip de dioda se bazeaza pe proprietatea de conductie unilaterala a jonctiunii pn. O
dioda redresoare ideala are o rezistenta egala cu zero daca e polarizata direct si o rezitenta
infinita la polarizare inversa. CVA a unei diode redresoare este prezentata in continuare:

Diodele redresoare trebuie sa fie caracterizata prin:


- la polarizare directa sa aiba o rezistenta cit mai mica si sa permita trecerea unui curent cit
mai mare;

la polarizare inversa sa aiba o tensiune de strapungere cit mai mare si un curent rezidual
cit mai mic.
Diodele redresoare se folosesc pn la frecvene de cca. 1020 kHz, deoarece la frecvene
nalte, capacitatea de barier produce un puternic efect de untare a rezistenei inverse i
proprietile de redresare sunt diminuate (sau chiar dispar).
-

Trasarea dreptei de sarcina


E = UVD+IsRs = UVD+IVDRs
PI IVD = 0 E = UVD
PD UVD = 0 I = E/Rs
Daca PSF nu este selectat corect, informatia la iesire v-a avea distorsiuni.
Parametri de baza:

Ustr - tensiunea de strapungere


Imax curent maxim la cuplare directa
I0 curentul de scurgere
Pmax puterea maxima la cuplare directa
Udes tensiunea de deschidere
Rst rezistenta statica la c.a.
Imed valoarea medie a curentului
Rdin rezistenta dinamica la c.a.
Umed tensiunea medie
Dioda Zenner
Diodele stabilizatoare (diode Zener) sunt diode care functioneaza normal n zona de
strapungere, deci polarizat invers. Scopul este acela ca la terminalele diodei sa se mentina practic
constant o tensiune cnd curentul variaza n limite relativ largi.

Mecanismul de strapungere poate fi tunel, avalansa


sau mixt
Forma caracteristicii statice este cea a unei diode
obisnuite. Daca se aplica o tensiune inversa, la o valoare
UZ, numita tensiune Zener, apare fenomenul de
strapungere, curentul invers prin dioda crescnd brusc.
Strapungerea este nedistructiva deoarece strapungerea
electrica nu are caracter de avalansa si nu trece in
strapungere termica.
Se observa ca, daca punctul de functionare al diodei
Zener ramne n zona delimitata de un punct initial cu
valoarea curentului IZ1, punct care marcheaza instalarea
strapungerii si un punct cu valoarea curentului I ZM,
tensiunea pe dioda Zener nu se modifica practic, desi curentul poate sa se modifice n limite largi.
Aceasta zona se numeste regiune Zener sau regiune de stabilizare sau regiune normala de
functionare.

1
U
1
U str

arata de cite ori curentul care circula prin jonctiune la polarizare indirecta

este mai mare ca I0.


I = IVD+IS
Eal = IRB+Us=IRB+UVD=I0RB+IsRs
Eal=( 1.1 1.2 )US

Parametrii de baza: Iminst, Uminst, Umaxst, Imaxst, Rdif.

Dioda varycap
Diodele varicap servesc drept condensatoare cu capacitate variabila realizata pe cale
electrica. Se utilizeaza n circuite acordate, oscilatoare, filtre etc. In astfel de circuite dioda varicap
trebuie polarizata invers. Valoarea capacitatii este formata din capacitatea de bariera a unei
jonctiuni pn abrupte la care se adauga capacitatea capsulei. Marimea capacitatii de bariera este
dependenta de valoarea tensiunii inverse aplicate.
Schema echivalenta

Parametrii de baza: Cmin, Cmax, Umin, Umax, Q, C/U.


1

fR
2 L

C CVD
C CVD

C U C 0

c
c U

C(0)- C la UVD=0
c - bariera de contact
n=2,3
Capacitatea C- prezint un sistem de blocaj dup curent continuu.
Factorul de calitate Q depinde de frecven: Q=RjoncCbar
2. Un tranzistor bipolar este un monocristal cu doua jonctiuni cuplate n opozitie. Aceasta
dispunere nu este echivalenta cu doua jonctiuni independente, montate n acelasi circuit, motiv
pentru care este valabila definitia:

Tranzistoarele bipolare (TB) sunt dispozitive semiconductoare alcatuite dintr-o succesiune de


trei regiuni realizate prin impurificarea aceluiasi cristal semiconductor, regiunea centrala fiind mult
mai ngusta si de tip diferit fata de regiunile laterale.
De altfel, regiunea centrala este mai slab dopata cu impuritati dect celelalte regiuni si se
numeste baza (B). Celelalte doua regiuni, una puternic dopata cu impuritati, denumita emitor (E),
iar cealalta, mai saraca n impuritati dect emitorul, este colectorul (C).
Emitorul este sursa de purtatori, care determina n general curentul prin tranzistor, iar
colectorul colecteaza purtatorii ajunsi aici. Baza are rolul de a controla intensitatea curentului prin
tranzistor n functie de tensiunea dintre aceasta si emitor. Tranzistorul bipolar transfera curentul din
circuitul de intrare de rezistenta mica n circuitul de iesire de rezistenta mare, de unde si denumirea
de tranzistor (TRANSISTOR = TRANsfer reSISTOR).
Tranzistorul poate functiona in 3 regimuri:
1. regim activ jonctiunea E cuplata direct, C cuplata indirect;
2. regim de blocaj ambele jonctiuni cuplate indirect;
3. regim de inversie jonctiunea C cuplata direct, E cuplata indirect.
4. regim de saturatie ambele jonctiuni cuplate direct.

Diagrame energetice
Conditia de baza: IEn>>IEp. IEp0, IC00.
Polarizarea directa a jonctiunii emitroului provoaca injectia e- din emitor in regiunea bazei si
a golurilor din baza in emitor. Tinem cont ca I En>>IEp, datorita tehnologiei de fabricare. Electronii
injectati in regiunea bazei se misca spre colector (difuzie). Cimpul intercalat transfera acesti e - in
colector formind ICn. Pentru a compensa sarcina negativa aparuta in baza, din sursa de alimentare se
injecteaza goluri in baza (extragem e- din baza), formind curentul IB. Jonctiunea colectorului
cuplata indirect poseda curent de scurgere IC0.
Rezulta in final IE=IC+IB.
Conexiunea EC este tipul cel mai des ntlnit n cazul circuitelor de amplificare, de
comutaie sau digitale, deoarece furnizeaz valori bune pentru tensiune, curent, respectiv putere.
Circuitul de intrare (la care se aplic semnalul de intrare) este circuitul baz-emitor, iar circuitul de
ieire este colector-emitor.
Schema echivalenta:

Conexiunea EC se caracterizeaz prin Rint de valoare mic (500-1500), Rie de valoare


destul de ridicat (30k-50k sau chiar mai mult).
Alternanta pozitiva IB IC UCE
Alternanta negativa IB IC UCE
Astfel conexiunea EC este singurul tip de conexiune care produce un defazaj ntre intrare i
ieire de -180.
Prin scrierea ecuaiilor pe cele dou circuite, de intrare i de ieire, se observ c cei doi
cureni importani sunt curentul de colector IC i curentul de baz IB. Ecuaia caracteristic de
funcionare devine:
IC

IB
IC0
1
1

Unde reprezint factorul de amplificare n curent n conexiunea baz comun.


Amplificarea este dat de raportul ntre ieire i intrare. Pentru conexiunea EC se definete
factorul de amplificare conform relaiei:

I C

I C I B
I C0
I B 1
1

I C0 0 I C I B

IB
1
IC

Caracteristicile statice sunt:

I B f (U BE )

; I C f (U CE ) I const .
Caracteristicile de intrare la tensiunea colectorului egal cu zero, trece prin punctul zero ce
difer de caracteristica diodei semiconductoare doar prin mrimea curentului, deoarece curentul B e
mai mic dect curentul prin jonciune. Devierea caracteristicilor la dreapta si in jos are loc datorita
efectului Earley (variatia latimii bazei sub actiunea tensiunii aplicate).
U CE const

Caracteristicile de ieire: creterea curentului colectorului cu mrirea valorii U CE este dirijat


de micorarea limii bazei. Panta car este mult mai mare deoarece coef de transfer al I b are o
dependenta mult mai mare de UCE , caracteristicile sunt sensibile la to
Conexiunea BC este preferabila datorit valorilor impedanelor de intrare/ieire (30-160/
250k -550k). Utilizarea acestui tip de conexiune este limitat de rezistena de intrare mic,
ctigul n curent mai mic dect 1. Circuitul de intrare este circuitul emitor-baz, iar circuitul de
ieire este colector-baza.

Altfel, conexiunea BC este utilizat n aplicaiile n care se cere amplificare n tensiune mare
i rezisten de intrare mic (exemplu: amplificator de voce).
Semnalele de intrare i de ieire sunt n faz deoarece un semnal care ajut la polarizare va
crete valoarea curentului prin tranzistor, iar semnalul care se opune polarizrii va micora curentul
prin tranzistor.
Amplificarea n curent se calculeaz asemntor conexiunii EC. Se definete :
I C / I E

Relatia de baza intre curentii este IE=IC+IB. Intre i exist relaia: / 1


Caracteristicile statice:
I E f (U EB ) U const ;
I C f (U CB ) I const
Caracteristica de intrare la UCB=0 este asemntoare cu a diodei cuplate direct, curentul I E
creste exponential cu cresterea UEB. La alimentarea jonciunii colectorului cu tensiune negativ,
caracteristica de intrare se deplaseaza n dreapta. La cresterea U CB caracteristicase edplaseaza in
stinga din cauza efecutlui Earley. Cu modificarea temperaturii U EB se modifica practic liniar cu coef
de tempertura aprox 2 mV/C, aceasta deplaseaza caracteristicele spre axa curentilor .
CB

Caracteristicile de ieire se impart n trei regiuni: I negativ (regim activ) ; II regim de


saturaie; III strpungere. Caracteristica nul reprezint o caracteristic simpl a diodei
semiconductoare polarizat indirect. La mrirea IE caracteristicile se schimb.
La apariia curentului IE, IC se mrete cu valoare ICp, unde I0=ICp i creterea C.V.A de ieire a
VT cuplat BC reprezint caracteristica VD semiconductoare cu decalaj I Cp, adic
I p n I 0 {exp[eU kT ] 1} , unde avem I e I C , pentru poriunea a doua a caracteristicilor lucreaz
relaia I E I B I C I Co ; i ICo, IB 0, IE ~IC.
IC
1
IE

- ci purttori de sarcin am pierdut n baz

U CB
1
U EB

- avem amplificare dup tensiune i putere,

k.I
kU

Principiul de amplificare a semnalelor cu ajutorul VT bipolare.


Analizam aceasta cu ajutorul conexiunii EC a VT si a carecteristicilor de intrare si iesire a
acestuia:

Pentru polarizare bazei in circuitele amplificatoare utilizam divizoare de tensiune construite


in baza rezistoarelor. Pentru a mentine parametrii schemei utilizam circuite de corectie carementin
punctul de functionare la variatia temperaturii mediului inconjurator.
Trasarea dreptei de sarcina
EC I C RC U CE

VT blocat: I C 0,U CE EC
VT deschis: U CE 0 I C EC / RC
Parametrii h:
Sistemul de ecuaii care arat legtura dentre tensiune i curent cu parametrii h are forma:
U1=h11I1 h12U2
I2= h21I1 h22U2
Sensul fizic al parametrilor h este urmtorul:
h11
h12
h21
h22

dU1
dI 2

dU 2 0

dU 1
dU 2

dI1 0

dI 2
dI1

dU 2 0

dI 2
dU 2

dI 2 0

rezistena de intrare cnd la ieire avem scurtcircuit.


coeficientul de transfer dup tensiune cnd la intrare avem mers n gol

coeficientul de transfer dup curent cnd la ieire asigurm regim de scurtcircuit.


conductibilitatea de ieire cnd la intrare avem mers n gol.

La ridicarea parametrilor h asigurm regimul de funcionare dup curent continuu, iar


parametrii h se msoar dup curent alternativ la valori ale semnalului reduse. Parametrii h pot fi
determinai din caracteristicile statice.
Baz comun:
h 11B rE rB (1 )
h 21B
r
h 12B B
rC
1
h 22B *
rC

Emitor comun:

h11E rB rE ( 1)
h 21E
r
h 12E E
rC
1
h 22E
rC

3. Tranzistoarele cu efect de cmp (TEC) sunt dispozitive electronice a cror funcionare

se bazeaz pe modificarea conductantei unui canal semiconductor sub influena cmpului electric.
Mai jos este prezentat schema care explic principiul de funcionare a TEC.

Funcionarea TEC are loc cu un singur tip de purttori de sarcin, ceea ce permite
funcionarea lui la frecvene nalte.
Deoarece fenomenul conduciei este determinat numai de un singur tip de purttori i anume
de purttorii majoritari din canal, VT cu efect de cmp se mai numesc i tranzistoare unipolare.
Acestea se clasifica in:
1. jonctiune p-n;
2. MIS/MOS cu canal indus/canal intercalat.
Principiul de funcionare pentru TEC este bazat pe dependena seciunii canalului prin care
circul purttorii de sarcin de tensiunea aplicat la electrozi. Deplasarea purttorilor de sarcin
liberi are loc sub influena tensiunii aplicate intre doi electrozi numit dren si surs, plasate la
cele doua capete ele canalului. Sursa desemneaz electrodul prin care purttorii de sarcin ptrund
in canal, iar drena - electrodul prin care purttorii mobili de sarcin sunt evacuai din canal.
Conform celor de mai sus, sensul deplasrii purttorilor mobili este de la surs spre dren.
Modificarea conductibilitii canalului se realizeaz cu ajutorul cmpului creat de o
tensiune aplicat unui al treilea electrod numit gril sau poart. Conductibilitatea canalului
depinde de seciunea canalului si de numrul purttorilor de sarcin mobili din canal.
Tensiunea dren-surs pentru care canalul se nchide se numete tensiune de saturaie i este
egal cu: UDS=Ugs Up, unde Up este tensiunea gril-surs la care curentul de dren se anuleaz.
In majoritatea cataloagelor este dat tensiunea la care curentul de dren scade la o valoare foarte
mic (de obicei 10 A).
1. TEC cu jonciune p n.

Caracteristicile statice
Caracteristica de transfer ID = f (UGS)|USD Caracteristica de iesire ID = f (USD)|UGS =
= const

const

Caracteristicile de ieire variaz n dependen de seciunea canalului prin care circul


purttorii de sarcin. Analizam TEC cu canal n. Pentru TEC cu canal p totul rmne la fel, n
afar de polarizri.
Ries = UDS/ ID|UGS = const;
KU = UDS/ UGS|ID=0

Caracteristica de baz pentru tranzistorul cu efect de cmp este panta caracteristicii de


transfer: S = ID/UG, cnd UDS este constant.
Schema echivalenta:

2. TEC MOS (metal oxid semiconductor)

TEC MOS sunt de dou tipuri:


a) Cu canal intercalat,
a)
TEC MOS cu canal intercalat

b) Cu canal indus

Structura TEC MOS cu canal intercalat tip n

Caracteristicile statice
Caracteristica de transfer ID = f (UGS)|USD Caracteristica de iesire ID = f (USD)|UGS =
= const

const

Spre deosebire de TEC cu jonciune p n, TEC MOS pot lucra att n regim de saturaie
(UGS<0), ct i in regim de mbogire (UGS>0).
b)

TEC MOS cu canal indus

Structura TEC MOS cu canal indus tip n

Caracteristicile statice
Caracteristica de transfer ID = f (UGS)|USD Caracteristica de iesire ID = f (USD)|UGS =
= const

const

Fie, un TEC cu jonciune p-n alimentat dup curent continuu: E = IDRD + UDS
Trasarea dreptei de sarcin pentru acest etaj amplificator este prezentat mai jos.

Avantaje importante ale FET:


Avantajul principal al FET este rezistenta de intrare foarte mare;
Probablitatea proceselor de generare-recombinare este foarte mica, deci nivelul de zgomot
propriu este mic;
Lipseste dezavantahul acumularii si disiparii purtatorilor minoritari, deci timpii de comutare
sunt determinati numai de incarcarea si descarcarea capacitatilor tranzistorului;
Suprafata de ocupare intr-un circuit este mult mai mica;
Stabilitate termica inalta.

4. Tiristorul. Principiul de functionare. Parametrii de baza. Deducerea caracteristicilor


curent-tensiune utilizind modelul a doua tranzistoare bipolare. Utilizarea.
Tiristoarele sunt dispozitive electonice ,multejonctiune, unidirectionale, destinate pentru
utilizarea in calitate de chei electronice a curentilor.
Sunt citeva tipuri de tiristoare: tetroda, bioperational, fototiristorul

Dupa aplicarea tensiunii +A si C din regiunele p1 , n2 in regiunele n1 si p2 sunt injectati


goluri si electronii fiind puratatori minoritari sunt accelerati de cimpul intercalat si jonctiuean 2
amorsaeza efectul Zener. Numarul purtatorilor creste rapid, rezistenta structurii scade, tensiunea
se micsoreaza iar curentul creste brusc.
Daca la grila tiristorului se aplica si o tensiune UG, care
polarizeaza n sens direct jonctiunea J3, se mareste curentul prin
aceasta si factorul de amplificare. Astfel conditia de comutare n
conductie se realizeaza deja pentru un M mai mic, deci la o
tensiune UA<Umax. Aceasta reprezinta o posibilitate de comanda a
tiristorului cu o putere mica n circuitul de grila. Dupa trecerea
tiristorului n regim de conductie, grila nu mai are nici un efet
asupra functionarii acestuia. Pentru revenirea din starea de
conductie n starea de blocare trebuie anulata sau inversata
tensiunea anodica.
Pentru studierea tiristorului putem sa-l consideram ca fiind compus din doua tranzistoare de
tip npn si pnp, care au jonctiunea colector comuna. ntruct n regiunea de trecere a jonctiunii
colector apare fenomenul de multiplicare n avalansa, se introduce factorul de multiplicare n
avalansa M, care reprezinta numarul de perechi electroni-gol formate prin ciocniri de catre un
purtator de sarcina mobil.

Construirea dreptei de sarcina consta in calcularea ecuatiei:

UVS 0, IVS

E IVS RS UVS

E
RS

I 0,U E
VS VS

Dreapta de sarcina trebuie sa intretaie CVA in 3 puncte.

Curentul total prin jonctiunea J2 determina valoarea curentului prin structura in ansamblu si
este format din curentii de colector ale ambelor tranzistoare si curentul sumar al purtatorilor
minoritari:
I=IC1+IC2+IC0, deoarece IC1=1IE1 si IC2=2IE2
I= 1IE1+ 2IE2+ IC0
Deoarece in jonctiunea J2 sunt posibile tensiuni inalte, este necesar sa tinem cont de
posibilitatea procesului de multiplicare prin avalansa a purtatorilor in jonctiunea J2. Astfel:
I=M(1IE1+ 2IE2+ IC0)
unde M factorul de multiplicare a purtatorilor de sarcina.
Pentru simplificare, presupunem ca factorii de multiplicare pentru ambele tipuri de purtatori
de sarcina au aceeasi valoare. la tensiuni mici procesul de multiplicare practic lipseste. Prin
urmare, M=1.
La valori importatne ale tensiunii inverse in jonctiunea J2 se manifesta considerabil
procesul de ionizare in avalansa si M capata valori mult mai mari de unitate.
Alt moment important este dependenta factorilor 1 si 2 de valoarea curentului, factorul 2
are o valoare mai mare ca 1, deoarece grosimea bazei p2 este mai mica ca a bazei n1.
Deoarece structura tiristorului este in serie, prin urmare, si curentii prin toate jonctiunile vor
avea aceeasi valoare, care va coincide cu curentul prin circuitul extern:
I = IE1= IE2
MI

0C
In acest caz, putem nota: I=M(1I+ 2I+ IC0), de unde rezulta: I 1 M .
1
2
Ultima expresie reprezinta ecuatia de baza a structurii de tip tiristor si reprezinta
caracteristica statica a tiristorului in forma analitica.
La valori mici ale tensiunii anodice intensitatea cimpului electric in J2 nu este suficienta
pentru procesul de multiplicare, iar factorii 1 si 2 au valori foarte mici. Deci: M=1, iar
M(1+2)0 si, prin urmare: I=I0.
La valori inalte ale tensiunii aplicate pe anodul tiristorului, in jonctiunea J2 este declansat
procesul de multiplicare in avalansa a purtatorilor de sarcina. prin urmare, cresc brusc valoril
factorului de multiplicare M si ale factorilor de transfer in curent 1 si 2. In consecinta: M, iar

M(1+2)1 si, prin urmare: I, deci se observa o crestere brusca a curentului prin structura
tiristorului proces, care are loc la amorsarea tiristorului.
Parametrii tiristorului
Tensiunea de amorsare UB0 tensiunea anodica necesara pentru comutare tiristorului din
stare de blocare in stare de conductie, deci tensiunea in
punctul caracteristicii statice incare curentul incepe sa
creasca brusc.
Curentul de amorsarea IB0 curentul anodic in
momentul initial al amorsarii tiristorului.
Curentul de mentinere IH valoarea minima a
curentului anodic, la care tiristorul ramine in stare de
conductie.
Tensiunea de mentinere UT0 caderea de tensiune
pe tiristor in starea de conductie.
Curentul direct al tiristorului in stare de blocare IDRM valoarea curentului care circula prin
tiristorul polarizat direct, dar blocat.
Curentul maxim admisibil in stare de conductie IFAVM valoarea maxima admisibila a
curentului mediu direct prin tiristorul in conductie.
Tensiunea inversa repetitiva maxim admisibila URRM valoarea maxima admisibila a
tensiunii repetitive de polarizare inversa pe anodul tiristorului, care constituie circa 60-80% din
valoarea tensiunii de strapungere a tiristorului UBR.
Curentul invers in stare blocata maxim admisibil IRM valoarea maxim admisibila a
curentului care circula prin tiristorul blocat si polarizat invers de tensiunea URRM.
Puterea maxim admisibila PFAVM valoarea maxim admisibila a puterii disipate pe tiristorul
in conductie.
Timpul de revenire (timp de dezamorsare) trr intervalul de timp pe parcursul caruia la
polarizarea inversa are loc disiparea completa a purtatorilor de sarcina din bazele tiristorului, care
mentin starea de conductie. Dupa acest interval de timp tiristorul poate fi polarizat direct fara
pericolul amorsarii neconditionate.
Curentul de grila continuu de amorsare IGT valoarea minima a curentului continuu de
grila, care asigura amorsarea sigura a tiristorului.
Curentul pulsat de grila IGSM amplitudinea minimala a impulsului de grila care asigura
amortizarea sigura a tiristorului.
Utilizarea practica a tiristoarelor comandata
La semiperioada pozitiva curentul circula prin divizorul R1, R2, R3, concomitent prin R1,
R4, Capacitatea inmagazineaza energie. Cind tensiunea pe condensator atinge valoarea U desch a
diodei, aceasta se deschide brusc si condensatorul se descarca pe electrodul de dirijare a VS.

5. REDRESOARE MONOFAZATE
Redresor- circuit electronic capabil sa transforme energia electrica de curent alternativ in
energie electrica de curebt continuu
La analiza circuitelor redresoare luam in consideratie
I
urmtoarele:
1. diodele redresoare sunt considerate ideale (rezistena
Ideal
diodei la polarizare directa este nula, la polarizare
RVD=0
Real
inversa infinita);
2. transformatorul este ideal (nu sunt pierderi pentru
U
incalzire si remagnetizxarea miezului);
R
=
I
VD
3. tensiunea din retea periodica, sinusoidala cu frecventa
constanta;
4. Echilibrarea elementului activ.
Redresor monofazat monoalternan

Principiul de functionare:
La semiperioada pozitiva (polarizare directa), curentul
circula astfel:
+ VD RS , forma tenisunii si curentului sarcinii
repeta forma tensiunii U2 pe secundar.
RVD=0, curentul prin RS este i iVD i2
La semiperioada negativa
(polarizare indirecta), VD este
blocata si prin circuit circula
curent de scurgere.
Pentru
redresor
ne
intereseaza valoarea medie a
tensiunii redresate U0 si a
curentului sarcinii I0.

U0

1
1
U 2max sin tdt
U 2max sin tdt

T o
2 0

Valoarea maxima si efectiva a tensiunii U2 pot fi legate


prin relatia urmatoare U 2max 2U 2 .
U0

1
2

2U 2 sin tdt

2U 2
sin tdt
2 o

2U 2
cos t 0 2U 2
2

max
U
astfel: U 0 2 U 2max U 0

U0

Pentru redresorul dat, tensiunea pe secundar este de ori mai majora decit tensiunea medie
redresata pe sarcina.
max
U 2max U VD
U 0

max
I 2max IVD
I 0

Coeficientul de pulsatie reprezinta raportul dintre amplitudinea armonicii de baza si valoarea


medie a tensiunii redresate.

K P U m~ / U 0 , U m~

U 0 K P U 0 / U 0 1.57
2
2
2

Concluzii:
Redresorul dat poseda un KP enorm si este utilizat pentru puteri mici;
Este utilizat la curenti mari (>5A);
Transformatorul in circuit nu este utilizat la maxim, adica avem pierderi majore;
Schema este oarte simpla;
T poseda masa si dimensiuni foarte mari.
Redresor monofazat bialternan

m=2 f=100Hz
Principiul de functionare:
La semiperioada pozitiva (polarizare directa), curentul
circula astfel:
+ VD1 RS priza
La semiperioada negativa (polarizare indirecta),
curentul circula astfel:
+ VD2 RS priza
Curentul sarcinii prezint suma curenilor n ambele
semiperioade i S iVD1 iVD 2 . Curba tensiunii pe sarcin, dup
form i valoare repet semiperioadele pozitive de pe
max
U 2~a U 2~b U 2~ 2 2U 2 U 0 .
secundarul transformatorului U VD

1
1
U0 2
U 2max sin tdt 2

2 o
2

2U 2 sin tdt

2 2U 2
0,9U 2

U
U 2 ab U 2 U 2~a U 2~b
2
2U 0 U 0
U max
2U 2
max
I VD
2

I 0 I a
RS
RS
2 RS
2
2 2 RS

Avantaje:
volum i masa transformatorului sunt mai reduse;
KP=0.67 este mai redus;
Secundarul T este utilizat mai eficient i nu avem magnetizarea miezului.
Dezavantaje:
tehnologic este incomoda obinerea prizei la secundarul transformatorului;
schema utilizeaz 2 diode.
Redresor bialternan in punte

Principiul de
La
astfel:
+a
f
La
astfel:
+ f
a
Cind
sunt blocate,
tensiunii U2~.

functionare:
semiperioada pozitiva, curentul circula
b VD1 c RS d VD4 e
semiperioada negativa, curentul circula
e VD3 c RS d VD2 b
VD1 si VD4 conduc curent, VD2 si VD3
aflindu-se concomitent sub actiunea
Parametrii de baza sunt identici schemei cu
median in afara de tensiunea inversa pe
redresoare, care este de 2 ori mai mica, in
polarizare directa, ambele diode conduc
curent de redresare.
poate fi utilizat in unele cazuri fara

punct
diodele
schimb
la
acelasi
Circuitul
transformator.
Avantaje:
Puterea tipica a transformatorului este redusa ce permite utilizarea acestuia cu masa si
gabarite mici;
Transformatoarele nu poseda priza mediana, adic tehnologia de fabricaie este simpla i
poate fi automatizata;
Tensiunea de polarizare indirecta a VD este mai redusa ca in schema precedenta.
Acest Redresor poate fi conectat direct la sursa de curent alternativ fra a utiliza
transformator.
Dezavantaje:
Redresorul poseda o valoare destul de nalt a rezistentei interioare, fiindc diodele care
conduc sunt cuplate serie (doua cte doua).
Dac unul din capetele circuitului sarcinii Rs se afl la punctul nul al schemei, nu putem
contacta la acest punct nici un capt al secundarului.

6. REDRESOARE TRIFAZATE
Redresor- circuit electronic capabil sa transforme energia electrica de curent alternativ in
energie electrica de curebt continuu
Redresor trifazat dup schema Mitkevici

Mai este numita si schema redresoare in stea sau schema in trei pulsuri cu punct median. n
acest circuit conduce dioda pentru care in momentul definit potenialul anodului este pozitiv si
maxim. Curentul circul prin dioda fiecrei faze pe parcursul a 1/m poriuni din perioada
curentului redresat. Alternana fazelor redresoare corespunde ordinii dup care variaz faza
secundarului transformatorului. Curentul redresat prezint suma curenilor fazelor ce funcioneaz
rnd la rnd i corespunde cu nfurtoarea FEM a fazelor transformatorului de putere.
Utiliznd teoria irurilor Fourier, putem determina relaiile de baz pentru schema
redresorului analizat. Componentele constante ale tensiunii i curentului prin sarcin sunt egale,
respectiv, cu:
I0

U0

m
2
m
2

2 m

sin tdt 2 U 2

2 m

2 m

2 m

sin
RS
m

sin tdt 2 U 2

sin

Relaiile date indic, c pentru aceeai valoare a tensiunii pe secundarul transformatorului


de putere U2 putem obine diferite valori ale tensiunii U0. Rezult, c este necesar de a analiza cte
faze putem utiliza pentru a obine un regim optim de funcionare a redresorului.
Dac numrul fazelor tinde spre infinit U0/U2=1.41, rezult, c nu are sens de a utiliza un
numr extrem de mare a fazelor, deoarece ncepnd cu m=6 schema este foarte complicat, iar
relaia U0/U2 , practic, rmne constant. Din aceste considerente, practic, ne mrginim cu 3 faze.
Valoarea efectiv a curentului n nfurarea
m
2
3
4
6
12 secundarului transformatorului o determinm din
U0/U2 0.9 1.17 1.27 1.35 1.39 relaia cunoscut din teoria circuitelor i semnalelor:
I 2ef

Im
2

1 2
2
sin

m
m

Din relaia de mai sus, avem I2/I0=f(m).


m
2
3
4
6
12
I2/I0 0.78 0.58 0.5 0.41 0.29
Valoarea efectiv a tensiunii redresate U 0ef

Um
2

m 2
2
sin

m
m

.
I

VD
0
Valoarea amplitudinii curentului prin dioda redresoare I m m sin / m .

Un neajuns al schemei este apariia fluxului de magnetizare al transformatorului, format de


componenta continu a curentului ce circul prin sarcin. Fluxul de magnetizare posed una i
aceeai direcie n toate nfurrile i este scurcircuitat prin aer cu corpul transformatorului.
Aceasta provoac pierderi de energie.
Avantaje:
Randament mai avantajos
Coeficient de pulsatii redus KP=0.25
Dezavantaje:
Curentul circula prin infasurari in aceeasi directie, ceea ce provoaca magnetizarea miezului
transformatorului.
Redresor trifazat dup Larionov
Mai este numita si redresor trifazat in punte. Schema permite de a exclude magnetizarea
continua a miezului transformatorului. Relatiile pentru redresorul Mitkevici sunt corecte si pentru
schema Larionov, utilizind numrul fazelor redresate m=6.

n orice moment de timp curentul circul prin dou diode redresoare, rezistena sarcinii i
nfurrile a dou faze. n perioada de timp 1/6 din perioada curentului redresat concomitent

funcioneaz diodele VD2VD3 i apoi VD2VD5.


Analogic schemei precedente, putem calcula parametrii de baz a schemei redresoare pentru
m=6:
I 0 2 U 2L
U 0 2 2 U 2L

U
6
1.35 U 2 L 2.34 2
RS
RS
6

sin 1.35 U 2 L 2.34 U 2

Valoarea efectiv a curentului din secundarul fiecrei faze a transformatorului de putere:


I2 m

1
2

2 m

2
m

sin 2 tdt 0.817 I 0

2 m

Valoarea maxima a curentului care circula prin diodele conectate serie:


I mVD I 0

1
1.05 I 0
m / sin / m

Valoarea efectiv a curentului diodelor redresoare:


ef
I VD

m
2

2 m

2
m

sin 2 tdt 0.58 I 0

2 m

Avantaje:
Randamentul maxim posibil.
Pulsatii minime.
Dispare magnetizarea constanta a miezului.
Coeficient de pulsatii redus KP=0.057.
Dezavantaje:
Numarul de elemente este 6 VD, pentru a rezolva aceasta utilizam sistemul de cuplaj serieparalel.

7. Stabilizatoare de tensiune liniare

Stabilizator este numit circuitul electronic care mentine nominala tensiunii pe sarcina
independent de valorile excitatiilor circuitului.
Tensiunea retelei de alimentare practic nu poate fi constanta i variaz lent sau n regim de
impuls din cauza varierii RS cauzata de:
- cuplarea i decuplarea sarcinii;
- cuplarea i decuplarea motoarelor electrice.
Pentru evitarea variatiilor de tensiune sunt utilizate stabilizatoarele de tensiune (SU) sau de
curent (SI). Dupa modalitatea rezolvarilor tehnice definim stabilizatoare:
- parametrice in care stabilizarea are loc datorita variatiei in timp a parametrilor
elementului activ;
- liniare cu reactie in care elementul activ este activat de devierea U pe sarcina;
- in comutatie - in care elementul activ este activat de un complex de dirijare care contine
sistem de masura, generator de impuls si sistem de amplificare pentru devierea tensiunii.
La parametrii de baza ai S se refera:
- coeficientul de stabilizare (kst) raportul variatiilor relative a tensiunilor de intrare si iesire :
U in / U in
k

U ies
/ U ies
U
st

I in / I in
k

I ies / I ies
I
st

- factor de netezire q raportul tensiunii de pulsatii la intrarea si iesirea ST. pentru unele ST
acest coeficient este egal cu coeficientul de stabilizare dupa tensiune.
- coeficientul de stabilizare dupa temperatura:
k stT
U

U ies
T

ies
- impedanta de iesire: Ries I
ies
- randamentul.
Stabilizatoarele sunt divizate dup precizia cu care se menine tensiunea n valori relative (,%):
precizie sczut (2%); precizie medie(0,1 ..2%); precizie nalt (0,050,1 %); stabilizat de
referin (< 0,1%).
Dupa putere Stab. se clasifica in: de putere redus (<50W); de putere medie (<2kW); de putere
major (>2kW).
Stabilizatoarele parametrice - sunt utilizate elemente active cu caracteristica de clasa RU si RI.
Conform destinaiei stabilizatorului i elementelor lui funcionale, schemei structurale i
principiului de funcionare, rezult urmtoarele:
1) Stabilizatorul cu reacie are ca funcie meninerea valorii tensiunii de ieire US n regim
nominal, independent ce factor de destabilizare acioneaz asupra lui. Tensiunea pe sarcin este
determinat de tensiunea de referin, fabricat n EM sau este aplicat schemei din exterior.
2) Independent de numrul i caracterul factorilor de destabilizare procesul de reglare al nivelului
tensiunii la ieirea stabilizatorului este efectuat lund n considerare doar valoarea.
3) Stabilizatorul de tensiune cu reacie prezint un circuit nchis pentru semnal.

Element cu caracteristica RU:

Rst tg 1

Rdin tg 2

tg 1 tg 2

Rst Rdin

Rezistenta enorma la curent continuu si o rezistenta redusa la curent alternativ, adica acest
element poate fi utilizat in calitate de stabilizator de tensiune.
Element cu caracteristica RI:

Rst tg 1

Rdin tg 2

tg1 tg 2

Rst Rdin

Rezistenta redusa la curent continuu si o rezistenta enorma la curent alternativ, adica acest
element poate fi utilizat in calitate de stabilizator de curent.
Stabilizatoare de referin:

I 0 I VD I S
E al I 0 R0 U S I 0 R0 I S RS I 0 R0 U VD
E al 1.2 1.3U S

ST liniare cu reactie au functia de mentinere a valorii tensiunii de iesire in regim nominal


independent de actiunile factorilor de destabilizare. Principiul de construire a schemelor
STL difera dupa metoda de conexiune a elementului activ de reglare:
element activ de reglare cuplat serie cu sarcina;
element activ de reglare cuplat paralel cu sarcina.
Independent de constructia schemei, functionarea ei se reduce la urmatoarele. Se analizeaza
diferenta dintre nominalul tensiunii de iesire si valoarea ei instantanee si in functie de semnul si
marimea acestei diferente este actionat elementul de reglare. Reglarea valorii tensiunii la iesire in
schema a) este efectuata prin variatia caderii de tensiune pe elementul de reglare, iar in b) prin
variatia caderii de tensiune pe rezistorul de balanta R0.

Elementul de masura (EM) ridica nominala tensiunii de pe sarcina, o compara cu U de


RS
referinta si fabrica diferenta dintre aceste 2 tensiuni U N U R U ref ;
Elementul de amplificare (EA) modifica puterea semnalului masurat pina la valoarea care
poate activa elementul de dirijare;
Elementului de dirijare (ED) este utilizat VT de putere (cl.8/9) care sub actiunea semnalului
de la elementul de amplificare isi modifica rezistenta colector-emitor. Functioneaza in regim clasa
A 50%.
Asa ST sunt utilizate la efectuarea masurarilor
sau in sisteme audio de clasa Hi-Fi.
Element de reglare cuplat serie cu sarcina
VD+R2 ST parametric;
R3+R4+R5 divizor de tensiune cu potential
definit pe cursor;
UM este proportional cu US.
Dac tensiunea de alimentare crete n
momentul iniial de timp crete i tensiunea de
ieire concomitent crete valoarea tensiunii
UM pe divizorul R3, R4, R5. Diferena U ref -UM
asigur un potenial pozitiv la baza VTa, adic VTa se deschide, iar curentul colectorului VTa este
curentul bazei VT1. VT1 incepe s se blocheze, ceea ce provoaca o majorare a tensiunii ce cade
pe portiunea colector-emitor a VT1 i tensiunea pe sarcin revine la normal. Nivelul de tensiune
pe sarcin poate fi reglat prin intermediul R4. De regula ED se cupleaza cu emitorul la sarcina ca s
aajustam rezistenta lui cu rezistenta sarcinii.
Dac rezistena sarcinii este constant coeficientul de stabilizare dat poate fi scris sub
forma: k st k 0 k1k 2 , unde coeficient de transfer a divizorului de tensiune;
k0 coeficient de transfer a stabilizatorului k 0 U int / U ies ;
k1, k2 coeficienti de amplificare n tensiune pentru VT1, VT2.
Pentru a majora performantele schemei, trebuie:
1. Utilizam drept element de masurare etaje diferentiale (comparator);
2. Elementele active isi modifica parametrii sub actiunea t. Din aceste considerente
utilizam elemente de termocompensare;
3. Utilizarea a 2 etaje (pierdem in randament insa stabilizareaz creste).
Element de reglare cuplat paralel cu sarcina

U int

Initial circuitul este caracterizat de relatia:


U R 0 U RS . La creterea tensiunii de intrare

se majoreaz potenialul bazei VT2 adic crete


curentul colector VT2, care provoac
deschiderea VT1. Curentul circul: + VT1

R0 . Tensiunea pe R0 crete i se micoreaz tensiunea pe sarcin la o cretere a tensiunii de


intrare U int U Rb U RS . Neajunsul acestei scheme const n aceea c R0 este inutil (joac rol
de plit electric care necesit rcire i ventilare).
Pentru asigurarea functionarii acestui tip de stabilizatoare fara intrerupere sunt necesare
circuitele de protectie care au rolul de a supraveghea marimile de iesire si de a actiona la intrare in
momentul in care una din ele depaseste valoarea maxima admisibila. Cauzele:
marirea curentului prin VT la RS mica;
marirea curentului prin VT la scurtcircuitul iesirii stabilizatorului.
Pentru a mari eficienta de stabilizare se utilizeaza circuitele integrate. De obicei se
inlocuieste elementul de amplificare cu un amplificator operational care este foarte sensibil la
variatiile tensiunii de intrare:

O alta metoda de marire a eficientei este excluderea influentei temperaturii asupra


proprietatilor de stabilizare:

CTR- element de termocompensare

8. STABILIZATOARE DE TENSIUNE N COMUTAIE


Stabilizatoarele neliniare au inceput sa se dovedeasca nepotrivite pentru un echipament
electronic, care trebuie sa aiba greutate si volum cit mai mici, precum si un randament inalt.
Progresele tehnologice obtinute in domeniul semiconductoarelor de putere si realizarea unor
circuite magnetice capabile sa functioneze la frecvente mari cu pierderi mici, au creat posibilitatea
proiectarii si realizarii unor stabilizatoare de tensiune in comutatie.

Prin utilizarea STC se obtine un randament mult mai mare. Puterea disipata a elementului
de comutatie este substantial redusa, cind acesta se afla in una din cele 2 stari de conductie sau
blocare. Aceasta situatie determina cresterea puterii disponibile pe sarcina. Real se obtin
randamente de ordin 75-80%, iar in unele situatii 90%.
Datorita functionarii in regim blocat-saturat, el poate asigura diferente de tensiune intrareiesire mai mari comparativcu STL. Diminuarea pierderilor de putere elimina radiatoarele
supradimensionale, reducind gabaritul surselor de alimentare. Concomitent pot furniza la iesire
niveluri de tensiune, mai mari, mai mici sau de polaritate inversa.
STC prezinta si citeva dezavantaje: curentul livrat de redresorul de alimentare este
pulsatoriu la aplicarea caruia intre redresor si sursa apare o impedanta parazita de valoare majora;
schimbarile rapide ale curentului absorbit genereaza tensiuni de zgomot mari (!reducerea valorilor
impedantei); raspunsul la variatiile rapide ale curentului la iesirea stabilizatorului de tensiune in
comutatie este mai lent (!inductante cit mai mici).
Stabilizatoarele de tensiune n comutaie se deosebesc prin faptul, c elementul de reglaj
funcioneaz n regim impuls (deschis blocat). n regim deschis, tranzistorul de reglaj posed o
rezisten minim, adic pierderile de putere n el sunt minime. Dac tranzistorul este blocat,
curentul care circul prin el este determinat de curentul de scurgere.
Consecutivitatea de impulsuri dreptunghiulare, cu amplitudinea, practic, egal cu tensiunea
de alimentare, este aplicat la un circuit de nmagazinare a energiei electrice. De regul, acest
circuit conine o bobin de oc i un condensator care transform aceast energie n tensiune a
curentului continuu cu nominalul necesar. Semnalul de deviere dirijeaz perioada de timp ct
tranzistorul este deschis.
Dac ntre sursa primar i sarcin se cupleaz o cheie electric care funcioneaz periodic
valoarea tensiunii pe sarcin poate fi calculat conform relaiei:
U ies U int t C / T ,unde tC-timp de cuplare, iar T- perioada de
funcionare a cheii. In STC frecventa de repetare a impulsuriloe
este de zeci, sute kHz.
Coeficientul de umplere cu impulsuri de sarcina =tC/T.
tC1/3td, unde td - timp de decuplare.
Din diagrame reiese, c tensiunea de ieire poate fi meninut
constant n urmtoarele moduri:
1) ST n care Us este meninut constant prin variaia duratei de timp ct cheia este cuplat la
frecven constant n funcionarea cheii sunt numite ST de tensiune n comutatie cu modulaie
n durat.
2) Variaia frecvenei de cuplare a elementului de comutare. Aa ST se numesc n comutaie cu
modulare n frecventa.
3) Utilizarea concomitent a modulaiei n durat i n frecven. Aa ST se numeste ST impuls tip
releu.
Drept elemente de baz ale stabilizatoarelor n comutaie sunt: elementul de reglaj
(tranzistor), bobina de oc pentru acumularea energiei electrice i dioda de comutare.
Fiindc tranzistorul de reglaj funcioneaz n regim impuls, puterea disipat pe el este redus
la minim.

ST n comutare cu elementul de reglaj serie


Stabilizatorul este alimentat, de la schema de dirijare (SD) la baza tranzistorului se aplic
un impuls de tensiune dreptunghiular, tranzistorul se deschide i ca rezultat, sursa alimenteaz
sarcina i concomitent ncarc condensatorul filtrului, curentul circulind pe 2 cai:
+ RS BS VT si + CF BS VT .
Cnd tensiunea pe sarcin US atinge valoarea
nominal, impulsul de dirijare dispare, tranzistorul
se blocheaz, tensiunea electromagnetic de pe
bobin i modific semnul i dioda se deschide.
Ca rezultat, curentul sarcinii este meninut de
energiile nmagazinate n bobina de oc i
condensatorul filtrului, apoi procesele se repeta.
Deoarece la ieire avem un condensator, dioda
funcioneaz cu blocaj, ca n cazul redresorului cu
sarcin capacitiv.
Dac n schema vom inversa locurile diodei cu bobina de oc, vom obine un ST cu
polaritartea tensiunii la ieire invers fa de cea de intrare.
Stabilizator n comutare cu elementul de reglaj paralel

Uies=Ual/(1-)
Initial curentul circula pe 2 cai: + RS VD BS si + CF VD BS.
Presupunem, c la baza tranzistorului se aplic un impuls i tranzistorul se deschide.
Dioda este blocat i tranzistorul conduce, permind nmagazinarea energiei electrice n
bobina de oc. Cnd impulsul de dirijare dispare, tranzistorul este decuplat din circuit. Tensiune
electromagnetic din bobin i modific semnul, i ca rezultat sarcina se afla sub actiunea a 2
baterii conectate serie: US=Ual+UBS; UBS=Ual US=2Ual. Aa schem permite obinerea unei
tensiuni de ieire mai mari ca cea de intrare. Bobina de oc n cazul dat nu joac rol de filtru, ci
servete doar pentru nmagazinarea energiei electrice.

Stabilizator n comutare tip releu.


Stabilizatorul conine: elementul de reglaj VT1, dioda de comutare VD1 i elementele de
tip releu pe baza circuitului VT2, VT3, VD2 i R6, care dirijeaz funcionarea tranzistorului VT1.

La cuplarea alimentrii VT1 i VT2


se deschid, VD1 va fi blocat i
curentul va trece prin bobin la
sarcin. Cnd tensiunea pe sarcin
atinge valoarea nominal, se
deschide VD2, ceea ce provoac
majorarea curentului bazei
tranzistorului VT3. VT3 se deschide
i scurcircuiteaz intrarea pentru
VT2. Din aceast cauz se blocheaz
VT1 i sursa de alimentare este
decuplat de la sarcin. O perioad
de timp, definit de descrcarea
bobinei pe sarcin, tensiunea se
menine nominal, iar apoi ncepe s se micoreze. VD2 se v-a nchide i blocheaz VT3. VT1 i
VT2 se deschid, n funcie de variaia tensiunii la intrare i variaia rezistenei sarcinii.
Avantaj: simplitatea construciei.
Dezavantaj: pulsaiile tensiunii de ieire modulate de instabilitatea frecvenei de repetare a
cuplrii elementului de reglaj (VT1).
Un alt ST de tensiune impuls tip releu. n acest circuit avem:

R4, VD1 stabilizator parametric


(sursa de referinta);
R5 nominala mare; R4
nominala mica;
R1, R2 divizor de tensiune;
X1, X2 tensiunea de referinta;
VT1 tranzistor complementar;
DA, VT3 element de tip releu.

9. AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA

Amplificatorul este un circuit electronic, care transforma semnalul de putere mica, aplicat la
intrare, intr-un semnal de iesire de putere mai mare.
Un amplificator consta din unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot clasifica dupa
urmatoarele criterii:
Dupa natura semnalului ce preponderenta amplificat:de tensiune, de curent, de putere
Dupa tipul elementelor active folosite se intalnesc: cu tuburi electronice, cu
semiconductoare, cu circuite integrate (operationale), magnetice
Dupa valoarea benzii de frecventa a semnalelor amplificate: de curent continuu, de
audiofrecventa (20Hz-20kHz), de foarte inalta frecventa (30-300MHz).
Dupa latimea benzii de frecventa amplificata, se intalnesc:
- amplificatoare de banda ingusta (920 kHz)
- amplificatoare de banda larga (amplificatoare de videofrecventa), avand o gama de frecvente
amplificate cuprinse intre cativa herti (teoretic 0 Hz) si 5 MHz (teoretic 6 MHz).
Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje cu cuplaj RC; cu circuite acordate; cu cuplaj prin
transformator; cu cuplaj rezistiv (numite si amplificatoare cu cuplaj galvanic sau de curent
continuu).
Amplificatoarele de audiofrecventa (de joasa frecventa) sunt destinate amplificarii
semnalelor cu frecvente cuprinse intre zeci de herti si zeci de kiloherti. Excitate cu semnale mici,
ele trebuie de obicei sa furnizeze puteri relativ mari pe impedante de sarcina, de obicei pur
rezistive.
Amplificatoarele de audiofrecventa sunt constituite intr-un numar de amplificatoare in
tensiune si dintr-un etaj final care amplifica in putere. Pentru puteri mari, chiar etajul care precede
etajul final amplifica in putere.
Parametrii amplificatoarelor
Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametrii.
Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unu amplificator sunt:
- coeficientul de amplificare;
- distorsiunile;
- caracteristicile amplitudine-frecventa si faza-frecventa;
-raportul semnnal/zgomot;
- gama dinamica;
- sensibilitatea.
Coeficientul de amplificare (amplificarea)
Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea
reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplificatorului si marimea
corespunzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice, se pot defini:
in tensiune: k u U ies / U int r ; in curent: k i I ies / I int r ; in putere: k p Pies / Pint r
Ku si KI numere complexecaracterizate prin modul si faza
Kp marime scalara, deci numar real
Daca un amplificator este compus din mai multe etaje Ku=K1K2K3 (pentru 3 etaje)
In electronica si telecomunicatii, pentru exprimarea valorii amplificarii se folosesc unitatile
logaritmice.
U ies
U
; Au [ Np ] ln ies
U int r
U int r
I
I
Ai [dB] 20 lg ies ; Ai [ Np ] ln ies
I int r
I int r
P
P
1
A p [dB ] 10 lg ies ; A p [ Np ] ln ies
Pint r
2 Pint r
Au [ dB ] 20 lg

unde: 1Np = 8.686 dB

Ex: Daca amplificarea creste de 2 ori, aceasta corespunde la +3dB,iar daca scade de 2 ori, 3dB.
Distorsiunile reprezinta reproducerea inexacta a semnalului de iesire data de cel de intrare.
Putem defini, distorsiuni: liniare (A(f), (f)), neliniare (armonice, de intermodulatie).
Distorsiunile A(f) redau abaterile caracteristicii reale de la caracteristica ideala; se
evalueaza cantitativ prin relatia: M | A( f ) | / | A0 | .
Distorsiunile (f) reprezinta abaterile caracteristice faza-frecventa fata de caracteristica
unui amplificator ideal (o dreapta de ecuatie =-kf).
Distorsiunile neliniare armonice reprezinta deformarile semnalului de la iesirea unui
amplificator care sunt produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice,
tranzistoare, miezuri magnetice.
Caracteristica amplitudine frecventa
In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine consta si de diferite frecvente,
aplicat la intrare, este redat la iesire tot cu amplitudine constanta. In cazul amplificatoarelor reale,
amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu mai este constanta, fiind mai mica
spre capetele benzii, datorita urmatoarelor cauze:
- elementele reactive din circuit (C, L) prezinta reactante ce variaza cu frecventa;
- factorii de amplificare (, ), ai tranzistoarelor depind de frecventa;
- amplificarea reprezinta un numar complex.
Raportul semnal/zgomot reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul
amplificat si tensiunea de zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul
aleator produs de elementele componente ale amplificatorului: rezistoare, tranzistoare, datorita
structurii discontinue a curentului electric.
Valoarea raportului semnal/zgomot se reda sub forma:
U sies

raport semnal/zgomot = 20 log U

zies

Gama dinamica reprezinta raportul intre semnalul de putere maxima si cel de putere minima
aplicat la intrarea amplificatorului. D Pint . max / Pint . min
Sensibilitatea reprezinta semnalul necesar la intrarea acestuia pentru a obtine la iesire tensiune
sau putere nominala. Cunoscind amplificarea si puterea nominala se poate calcula sensibilitatea.
Analizam principiul de functionare a amplificatorului la utilizarea elementului neliniar.
Prezentam circuitul unui amplificator in conexiune EC:
R1, R2 divizor de tensiune pentru polarizare cu rol n
crearea potenialului necesar pentru ca tranzistorul s
funcioneze n regiunea activ normal;
RE rezistena din emitor cu rol de stabilizare termic;
CD1, CD2 condensatoare de cuplaj care separ n curent
continuu etajul blocnd componenta continu, dar las s
treac componenta alternativ;
CE condensator de decuplare care are rol de punere a
emitorului la mas n curent alternativ;
RC rezistena de sarcin;
Amplificatorul este limitat la o funcionare ntr-un anumit
domeniu de frecvene. Partea inferioar a intervalului este
limitat de condensatoarele de cuplare, iar partea superioar
este limitat de modul de comportare a tranzistorului la
frecvene ridicate. Deci putem spune c acest amplificator funcioneaz la frecvene medii.

n curent alternativ, rezistena din emitor care are rol de stabilizare termic, are un rol
negativ, i anume c micoreaz amplificarea de tensiune a etajului. Problema este rezolvat prin
conectarea n paralel a condensatorului de decuplare.
Amplificatorul este limitat n funcionare i de valorile de intrare. Dac nu se respect
aceste limite semnalul de ieire poate fi trunchiat, n partea superioar de ctre intrarea n saturaie
a tranzistorului iar n partea inferioar de ctre intrarea n zona de blocare a tranzistorului
Pentru a analiza etajul de amplificare se utilizeaza circuitul echivalent.
Circuitul echivalent se construieste dupa curent alternativ, la frecvente medii pentru care
capacitatile schemei poseda rezistenta practic nula XC0.

rC* - ia in consideratie efectul Earley.


I C I E
rC*

UCE
rC

rC*
1

Trasarea dreptei de sarcina


EC I C RC U CE

VT blocat: I C 0,U CE EC
VT deschis: U CE 0 I C EC / RC
Observaii:
- kU mare (de ordinul zecilor sau sutelor);
- kI mare (de ordinul zecilor sau sutelor);
- kP foarte mare;
- =180, deci poate fi folosit ca i inversor de faz;
- Zint de valoare medie, iar amplificatorul nu poate fi utilizat
ca i amplificator ideal;

- Zies de valoare medie (aproximativ egal cu RC).


Prezentam circuitul unui amplificator iin conexiune CC:
Observaii:
- kU=1;
- kI mare;
- =0;
- Zint de valoare foarte mare (RE multiplicat cu factorul de amplificare);
- Zies=RechB/K.
n concluzie acest tip de amplificator este folosit ca etaj tampon, adaptor de impedan
(repetor pe emitor).
Circuitul RE, CE prezint un circuit de reacie pentru corecia punctului de funcionare al
tranzistorului n curent continuu la variaia temperaturii:
U BE U BE 0 I E R E

T n I E U BE
0 I B 0 const I C const

10. Reactia in amplificatoare


Reactia modificarea circuitului electric al amplificatorului in asa mod, incit impreuna cu
semnalul de intrare se aplica un semnal (semnalul de reactie) proportional cu una din marimile de
iesire (tensiune, curent, putere).
Reactia poate fi parazitara sau introdusa intentionat.
Reactia poate fi globala sau locala, pozitiva sau negativa.

Etaj amplificator
Exemple de reactie:

Modalitati de introducere a reactiei


U

U
p

U
S

Atunci cind semnalul de reactie este in antifaza cu semnalul de intrare, reactia este negativa
si factorul de amplificare se va micsora:
K RN

K
1 K

Reactia negativa prezinta urmatoarele avantaje:


este redus nivelul zgomotului, al distorsiunilor de toate
tipurile si altensiunilor perturbatoare, provenite din
amplificator;

reactia negativa, ca si cea pozitiva, permite modificarea impedantelor de intrare si iesire ale
amplificatorului in sensul dorit;
este imbunatatita stabilitatea functionarii amplificatorului;
este largita banda de trecere.
Atunci cind semnalul de reactie coincide in faza cu semnalul de intrare, reactia este pozitiva
si factorul de amplificare se va mari conform expresiei:
K RP

K
1 K

unde K factorul de amplificare initial; factorul de transfer al circuitului de reactie =UR/Uies.


Practic este mult mai des utilizata R.P., care permite sa transformam amplificatorul in
generator de semnal.
Reactia pozitiva este folosita la oscilatoarele electronice, n timp ce reactia negativa se
foloseste pentru mbunatatirea performantelor amplificatoarelor.

KR

U2
KU 1
K

U 1 U R U 1 U R 1 K

Deci, pentru ca amplificatorul sa devina generator este necesar ca KR.


1 + K = 0 K = -1, unde , K numere complexe.
1;
K

e j ;

Ke
K

jK

Astfel, mentionam relatia Barkhausen (2 conditii de amorsare):

K 1, conditia de amplitudine

j jK 0,2 ,4 , conditia de faza

De regula, utilizam generatoare de semnal sinusoidal, pentru care


folosim contururi oscilante.
Dac cheia K este inchisa, atunci armtura de sus a
condensatorului va fi ncrcat pozitiv, iar cea de jos negativ. n
acest caz toat energia comunicat sistemului este concentrat n
condensator. Cheia este deconectata. Condensatorul va ncepe s
se descarce i, ca urmare, prin bobin va trece un curent electric
care va da natere n aceast bobin unui cmp magnetic. Astfel, energia cmpului electric se
transform n energia cmpului magnetic. La descrcarea condensatorului curentul prin bobin
crete, excitnd n ea t.e.m. de autoinducie, care, la rndul ei, va excita n circuit un curent de
autoinducie, cmpul magnetic al cruia se opune creterii cmpului magnetic creat de curentul de
descrcare (regula lui Lentz).
n momentul cnd condensatorul s-a descrcat complet curentul de descrcare n bobin i,
prin urmare, i energia cmpului magnetic n ea ating valori maximale. Apoi aceste mrimi ncep
s se micoreze. n urma micorrii induciei cmpului magnetic i, corespunztor, a curentului de
baz, n bobin apare un curent de autoinducie, direcia cruia coincide cu direcia curentului de
baz (regula lui Lentz). Acest proces duce la rencrcarea condensatorului, pe armturile cruia se
vor concentra sarcini opuse dup semn relativ momentului iniial. n momentul dispariiei
cmpului magnetic condensatorul se rencarc deplin, dup ce procesul ncepe s se repete. Acest

proces de ncrcare i de descrcare a condensatorului va continua pn cnd toat energia


condensatorului va fi cheltuit la nclzirea circuitului. Astfel, ntrun circuit alctuit dintr-un
condensator de capacitate C i o bobin de inductan L apar oscilaii ale sarcinii electrice,
intensitii curentului, energiei cmpului electric i celui magnetic.
Generatorul lui Meissner reprezinta un etaj de amplificare cu reactie inversa pozitiva.

Principiul de functionare se bazeaza pe caracteristica statica a VT bipolar.


Frecventa de lucru a oscilatorului este dictata de frecventa conturului oscilant:

1
2 LC

In cazul dat utilizam legatura mutuala care ne ofera pierderi in transformator (fiind realizat din
fierita), deci ca varianta putem utiliza circuitul Hartley:

QC

L/C
r

, unde r rezistenta activa a bobinei; L, C parametrii circuitului

Astfel pentru marirea factorului de


calitate, utilizam circuitul Kolpitz:

f0
2 L

C C1 C C 2
C C1 C C 2

Oscilator Clapp

f0

1
2

1 1
1
1

L C C1 C C 2 C 3

In asa modalitate putem realiza cite 3 scheme


(EC, BC, CC), deci in total obtinem 12
scheme.

Prin intermediul cristalului de cuart ZQ


putem stabiliza f circuitului cu precizia 10-6.

11 TRANSFORMARI ECHIVALENTE A CIRCUITELOR ELECTRICE.


Se numeste transformare echivalenta daca tensiunile si curentii in portiunile circuitului
netransformate ramin neschimbate.
Conexiunea serie a elementelor circuitelor electrice .
In figura de mai jos este prezentat circuitul electric cu conexiunea serie a rezistoarelor.

Tensiunea din bornele sursei de tensiune este egala cu TEM. Caderile de tensiune pe
rezistoare ale circuitului sunt determinate conform relatiei: U =IR 1 , U 2 =IR 2 ,U 3 =IR 3 .
In concordanta cu leg. a-2-a lui Kirghoff tensiunea la intrarea circuitului este egala cu suma
caderii tensiunii pe fiecare element in parte, adica:
U=U 1 +U 2 +U 3 +...+U n =IR 1 +IR 2 +IR 3 +...+IR n =I(R 1 +R 2 +R 3 +...+R n )=IR e
Unde: R e =R 1 +R 2 ++R n prezinta rezistenta achivalenta=> ca rezistenta echivalenta a
circuitului electric care contine n rezistoare cuplate in serie este egala cu suma rezistentelor din
circuitul analizat.
Conexiunea paralela a elementelor circuitului electric.
In fig de mai jos este ilustrat circuitul electric cu conexiunea paralela a elementelor
1

Valoarea curentilor in ramurile circuitului sunt determinate in modul urmator:


I 1 =U/R 1 ,I 2 =U/R 2 , I n = U/R n .
Conductibilitatea este valoarea inverse a rezistentei:
g 1 =1/R 1 , g 2 =1/R 2 , g n =1/R n .
I 1 =Ug 1 , I 2 =Ug 2 , I n = Ug n .
Conductibilitatea circuitului electric care este format din n elemente cuplate parallel este
egala cu suma conductibilitatii elementelor cuplate. Rezistenta echivalenta a circuitului este
numita valoarea inverse a conductibilitatii echivalente
R e =1/g e
Fie ca circuitul electric contine trei rezistoare in conexiune parallela, conductibilitatea
echivalenta este:
g e =g 1 +g 2 +g 3 =1/R 1 +1/R 2 +1/R 3 =(R 2 R

+R 1 R 3 +R 1 R 2 )/R 1 R 2 R 3

Rezistenta echivalenta este valoarea inversa a conductibilitatii:


R e =1/g e = R 1 R 2 R 3 / (R 2 R

+R 1 R 3 +R 1 R 2 )

Rezistenta echivalenta a circuitului care contine n elemente egale, de n ori este mai mica
decit rezistenta R a unui element.
R e = R/n
Presupunem ca avem un circuit echivalent care contine doua rezistoare cuplate parallel,s unt
cunoscute valorile rezistoarelor si curentul in portiunea neramificata a circuitului. Este necesar sa
se determine valoarea curentilor in ramurile paralele ale circuitului.

Conductibilitatea echivalenta a circuitului este


ge=g 1 +g 2 =1/R 1 +1/R 2 =(R 2 +R 1 )/R 1 R 2
Iar rezistenta echivalenta:
R e =1/g e =R 1 R 2 / (R 1 +R 2 )
Tensiunea la intrarea circuitului conform legii lui Ohm este:
I 1 =U/R 1 =IR e /R 1 =I R 1 R 2 /R 1 ( R 1 +R 2 )=I R 2 / R 1 +R 2
Analogic obtinem si curentul I2.
I 2 =U/R2=I R 1 /(R 1 +R 2 )
Transformarea triunghiului de rezistenta in stea echivalenta
In fig de mai jos este reprezentat circuitul in punte . in acest caz nu este posibil de
determinat rezistenta echivalenta a circuitului prin metodele descrise mai sus. Daca substituim
triunghiul rezistentei R 1 ,R 2 , R 3 conectate intre nodurile 1,2,3 cu o stea de rezistoare in trei raze
pentru care rezele se pornesc din punctual O in nodurile 1,2,3 rezistentei echivalente a circuitului
pot fi determinate foarte usor.

R0-rezistenta interna

Rezistenta razei stelei echivalente e rezistoarelor este egala cu produsul rezistoarelor


laturilor alaturate a triunghiului de impartit la suma rezistoarelor tuturor laturilor triunghiului. In
concordanta cu regula data rezistenta determinate este:
R1=R 1 R 2 /(R 1 +R 2 +R 3 ),
R2=R 1 R 3 /(R 1 +R 2 +R 3 ),
R3=R 2 R 3 /(R 1 +R 2 +R 3 )
Transformarea stelei de rezistenta in triunghi echivalent.
Dese ori este util de a transforma circuitul electric prin modificarea stelei de rezistenta in
triunghi echivalent.

Rezistenta unei laturi a triunghiului echivalent al rezistoarelor este egal cu suma


rezistentelor a doua laturi alaturate plus produsul acestor rezistente de impartit la rezistenta razei
opuse.
R1 R3

R 1 =R 1 +R 3 + R ,
2

R1 R 2

R 2 =R 1 +R 2 + R ,
3

R2 R3

R 3 =R2+R 3 + R
1

Calculul circuitelor electrice de current continuu cu o singura sursa prin metoda


impachetarii.
In corespundere cu metoda data portiunile circuitului sunt simplificate si drept rezultat
circuitul se transforma intrun rezistor echivalent cuplat la bornele sursei de energie. Schema este
simplificata prin substituirea unor grupe de rezistoare cupla serie sau aparalel cu un singur
rezistor.
Mai intii se determina curentul in circuitul echivalent si apoi se revine la circuitul initial mai
apoi se determina curentii respective.
Analizam circuitul din fig de mai jos. Fie sunt cunoscute nominalele rezistentei R 1 ,R 2 , R
si TEM si este necesar de a determina valorile curentilor in ramurile circuitelor.
3 R 4 ,R 5 , R 6

1. Rezistenta R 4 ,R 5 sunt cuplate serie iar rezistenta R 6 paralel cu ele. Din aceste
considerente rezisenta echivalenta este :
R456=(R 4 +R 5 )R 6 /(R 4 +R 5 +R 6 )

2. Dupa transformarile respective circuitul are forma prezentata in figura de mai sus iar
rezistenta echivalenta a circuitului in intregime este:
Re R1

R2 ( R3 R456 )
R2 R3 R456

3. Curentul I1 in partea neramificata a circuitului este determinate conform relatiei:


I 1 =E/R e
4. Determinam curentii I2, I 3 din circuitul prezentat in fig de mai sus conform relatiilor:
R2 ( R3 R456 )

R3 R456

I 2 =U ab /R 2 =I 1 * R ( R R R ) I 1 R R R
2
2
3
456
2
3
456
5. I3=I1-I2 Formula se obtine din relatia alcatuita conform primei legi a lui Kirghoff:
I 1 =I 2 +I 3
6. Trecem la circuitul initial si determinam curentii in circuit conform relatiei.
I 4 I 5 U cb /( R4 R5 )

I 3 ( R4 R5 ) R6
I 3 R6 /( R4 R5 R6 )
( R4 R5 )( R4 R5 R6 )

7. Conform legii lui Kirchhoff I3=I4+I6 rezulta ca I6=I3-I4

12. Analiza circuitelor electrice compuse cu citeva surse de energie.


Metoda de utilizare directa a legilor lui Kirghoff.

In fig. respectiva este prezentata schema unui circuit electric desfasurat. Sunt cunoscute
nominalele rezistoarelor si TEM. Trebuie de determinat valoarea curentilor. In acest circuit avem
4 noduri de aici vom putea alcatui 4 ecuatii conform primei legi alui Kirghoff:

Sumam aceste ecuatii si in rezultat primim egalitatea 0=0. Sistemul de ec. de mai sus este
dependent. Daca in circuit numarul de noduri este n atunci nr. de ec. independente alcatuite
conform primei legi a lui Kirghoff este n-1.
P/u circuitul prezentat nr.de ec. este 3:

Ec. care nu ajung sunt alcatuite conform legii a doua a lui Kirghoff. Ec. conform legii a
doua sunt alcatuite p/u contururile independente. Conturul este numit independent daca in el intra
macar o ramura care nu intra in alte contururi. Selectam 3 contururi independente si definim
directia de analiza a acestor contururi, scriem 3 ec. conform legii a doua a lui Kirghoff:

Daca rezolvam concomitent ambele sisteme vom putea determina curentii din circuitul
analizat. Curentii din circuit pot avea valoare negativa, aceasta inseamna ca directia reala a
curentului este inversa celei alese precedent.
Metoda potentialelor de noduri
Metoda potentialelor de noduri permite de a formula un sist. de ec. dupa care se poate
determina potentialul fiecarui nod al circuitului. Dupa diferenta de potential cunoscut in noduri
putem determina curentii in ramurile circuitului.

In circuitul prezentat in fig. data sunt 4 noduri. Potentialul oricarui punct al circuitului poate
fi socotit nul, deci ramin necunoscute valorile a 3 potentiale ale circuitului. Nodul potentialul
caruia este ales arbitrar este numit de baza. Indicam in circuit directiile curentilor arbitrari.
Pentru nodul 1 scriem ecuaia nti a lui Kirghoff:
n concordan cu legea lui Ohm pentru ramura activ i pasiv

unde

unde

prezint conductibilitatea ramurii nti,

prezint conductibilitatea ramurii a doua.

Substituim expresiile pentru cureni n ecuaia pentru nodul 1

(1)
unde g11 = g1 + g2 conductibilitatea proprie a nodului 1.
Conductibilitate proprie a nodului este numit suma conductibilitilor ramurilor care se
grrupeaz n nodul dat.
g12 = g2 conductibilitatea comun ntre nodurile 1 i 2.
Conductibilitate comun este numit conductibilitatea care conecteaz nodurile 1 i 2.
- prezint suma curenilor surselor plasate n ramurile care se conecteaz n
nodul 1.
Dac direcia curentului sursei este ndreptat spre nod valoarea lui se scrie n partea dreapt
a ecuaiei cu semnul plus, dac direcia este de la nod cu semnul minus. Analogic scriem pentru
nodul 2.
(2)
pentru nodul 3:
(3)
Dac rezolvm concomitent ecuaiile (1), (2), (3), determinm valorile potenialelor
necunoscute 1, 2, 3, apoi conform legii lui Ohm pentru ramurile active i pasive determinm
valorile curenilor. Dac numrul nodurilor n circuitul analizat este n, numrul respectiv al
ecuaiilor conform metodei potenialelor nodurilor (n - 1).
OBSERVAII.
Dac n una din ramuri este prezent o surs ideal a TEM este necesar ca unul din nodurile
n care este cuplat aceast sarcin s fie ales de baz. n aa caz cellalt nod posed potenial egal
cu TEM. Concomitent numrul de ecuaii n cazul dat se micoreaz cu o unitate.
Metoda generatorului echivalent. Circuite. Explicatii. Formule de baza.
Metoda respectiva se utilizeaza in cazul cind este necesar de a determina valoarea
curentului intr-o singura ramura a unui circuit compus.
Portiunea circuitului electric cu 2 borne definite este numit dipol. Dipolul care contine sursa
de energie este numit activ.
Prezentarea grafica a unui dipol active are forma:

Dipolul care nu contine sursa de energie este numit pasiv.


In circuitul echivalent dipolul pasiv poate fi substituit cu un singur element rezistenta interna sau
rezistenta de intrare a dipolului pasiv.

Fie este dat un circuit electric, este necesar de a determina valoarea curentului I1 in ramura cu
rezistenta R1. Evidentiem aceasta ramura, iar circuitul ramas il substituim cu un dipol activ.

Dipolul activ poate fi substituit cu un generator echivalent cu TEM = cu tensiunea mers in


gol la bornele acestui dipol si rezistenta interioara = cu rezistenta de intrare a aceluiasi dipole din
circuitul caruia au fost eliminate toate sursele.
I1

U m. g
Rin R1

Parametrii generatorului echivalent pot fi determinati experimental sau prin calcule.


Mai jos este indicate o metoda de calcul a acestor parametri. Vom prezenta circuitul p/u
determinarea tensiunii mers in gol.

In acest circuit ramura cu rezistenta R1 este intrerupta, iar rezistenta este eliminate din
scheme. La borne apare tensiunea mers in gol. Conform legii a doua a lui Kirghoff avem:
E1 U mg I 3' R3

Respectiv determinam:
U mg E1 I 3' R3

Unde:

I 3' I 2'

si se determina din ec. alcatuita conform legii a adoua a lui Kirghoff p/u conturul 2.
I 3' I 2'

E2
Rint R2 R3

Fiindca ramura este intrerupta TEM E1 nu formeaza current. Caderea de tensiune pe


rezistorul Rint1 lipseste.
Mai jos este prezentat circuitul necesar p/u determinarea valorii rezist. de intr.:

Din figura precedenta sunt inlaturate toate sursele E1 si E2 adica TEM sunt scurtcircuitate.
Rezistenta de intrare este determinata modificind circuitul fata de bornele 1.1.
Ri Rin1

( Rin 2 R2 ) * R3
Rin 2 R2 R3

Pentru a determina parametrii generatorului echivalent este necesar de a efectua


experimentele mers in gol si scurtcircuit. La experienta mers in gol este decuplat rezistorul R1, la
bornele dipolului 1.1 se cupleaza un voltmetru si se masoara tensiunea mers in gol.
La experienta scurt circuit se conecteaza la bornele 1.1 dipolului active si cu ajutorul
amperimetrului se masoara curentul de scurt circuit Isc.
Ambele experimente sunt prezentate in fig. de mai jos.

I 1sc

U mg
Ri

Ri

U mg
I 1sc.

13. Circuite electrice ale curentului alternative monofazat, definitia curentului alternative,
parametrii de baza ai curentului alternativ (perioada, faza, frecv). valoarea efectiva a curentului
alternative, relatia dintre valoarea efectiva si valoarea max a curentului alternativ.

Micarea direcionat a sarcinii electrice se numete curent electric.


Curent alternativ este numit acel curent la care valoarea si directia variaza in timp.
Curentul alternativ se utilizeaza pe larg deoarece valoarea tensiunii poate fi modificata cu ajutorul
transformatorului practic in game necesare. Curentul alternativ se transfera mai usor la distanta.
Procedeele fizice care au loc in circuite de curent alternativ sunt mai compuse decit cele din
curent continuu. Valoarea curentului alternativ in momentul definit de timp este numita valoare
instantanee si se noteaza prin i. Valoarea instantanee a curentului este numita periodica daca
valoarea lui se repeta dupa o perioada egala de timp: i(t ) i(t T )
Perioada de oscilaie T reprezint timpul necesar pentru efectuarea unei oscilaii. Se msoar
n secunde: [T]SI= 1 s
Mrimea invers a perioadei este frecvena , definit ca numrul de oscilaii efectuate n
unitatea de timp. Se msoar n Hertzi. []SI= 1 Hz = 1 s-1
Numim faza unei oscilaii armonice argumentul funciei armonice care descrie oscilaia.
Valoarea minima a timpului peste care valoarea curentului se repeta este numita perioada- T,
care se masoara in secunde. Curentii periodici care se schimba conform legii sinusoidale se
nm.sinusoidali. Valoarea instantanee a curentului sinusoidal se determina:
i (t ) I m sin(

2
t i ) I m sin( 2f * t i ) I m sin(t i )
T

Unde: I m -valoarea max. sau amplitudinea curentului


T-perioada
t-timpul

i -faza initiala, faza in momentul de timp t=0.


2
t i -argumentul functiei sinusoidale este numit
T

faza

Marimea inverse perioadei este numita frecventa (Hz)


f

1
T

, este 50 Hz.

2
Valoarea T

2f

= frecv. unghiulara (radiani/secunda)

Daca la curenti sinusoidali fazele initiale la valori echivalente ale frecv. sunt egale se spune
ca acesti curenti corespund dupa faza, in caz contrar nu corespund. Diferenta de faza a 2 curenti
sinusoidali: 1 2 , cu ajutorul osciliscopului se poate masura amplitudinea curentului sau
tensiunii. Amperimetrele si voltmetrele masoara valori effective ale curent. si tensiunii
sinusoidale.
Valoarea efectiva a curent. alternativ pentru curent sinusoidal este:
i I m sin t si poate fi scrisa sub forma:

Adica: I

Im
2

Analogic se determina a TEM si tensiunilor: I

Im
2

; U

Um
2

; E

Em
2

Valoarea efectiva a tensiunii, curentului sau TEM este mai redusa decit valoarea max. cu
radacina patrata din 2.
Legea lui Ohm p/u val. instantanee:

U
R

i 0 ; e U
Legea lui Kirghhoff p/u val. instantanee:
Prezentarea functiilor sinusoidale in timp in forma vectoriala. sumarea a 2 curenti
sinusoidali in forma vectoriala.
La calculul circuitelor electrice este necesar de a suma sau de a scadea valoarea curentilor
si tensiunilor care sunt functii sinusoidale in timp. Daca utilizam metoda grafica sau
trigonometrica calculul este inutil, mai simplu este de a prezenta functiile sinusoidale sub forma
de vector.
Avem o functie sinusoidala: i I m sin(t ) , este cunoscut ca proiectia unui segment ce se
roteste in jurul axei cu viteza unghiulara constanta pe orice linie trasata in planul de rotatie se
schimba dupa legea sinusoidala. Fie avem un segment cu lungimea I m care incepe sa se roteasca
in jurul axei zero, din pozitia cind el formeaza cu aza orizontala unghuil si se roteste impotriva
acului ceasornicului cu viteza unghiulara const. .

Proectia segm.pe axa verticala in momentul initial de timp o' a I m sin , cind segm. se va
deplasa cu unghiul 1 proectia sa este bb= I m sin( 1 ) .
Daca depunem unghiurile 1 , 2 pe axa orizontala iar proectia segm. pe axa verticala
vom obtine un sir de puncte ale sinusoidei.
Fie 2 curenti sinusoidali: i1 I1m sin(t 1 )
i2 I 2 m sin(t 2 )

Sumind acesti 2 curenti obtinem:

i3 i1 i2 I 1m sin(t 1 ) I 2 m sin(t 2 ) I 3m sin(t 3 )

Vom prezenta acesti 2 curenti I 1m si I 2 m sub forma a 2 vectori lungimea carora este I 1m si
I 2 m . Acesti 2 vectori sunt plasati initial sub unghiul 1 si 2 fata de axa orizontala. Daca
adunam geometric aceste segmente I 1m si I 2 m obtinem un segment lungimea caruia este egala cu
amplitudinea curentului rezultant I 3m . Segmentul este plasat sub unghiul 3, fata de axa
orizontala, toate 3 segmente se rotesc in jurul axei O, cu viteza unghiulara . Proiectiile segm.
pe axa verticala se schimba dupa legea sinusoidala. Daca le vom stopa p/u analiza ele vor forma
diagrama vectoriala.
14. Sumarea a 2 vectori ai curentilor sinusoidali care se rotesc cu aceeasi viteza cu
ajutorul numerelor complexe. Formula lui Eiler. Rezistenta in circuitul curentului
alternative. Bobina de inductanta in circuitul curentului alternative. Capacitatea in circuitul
curentului sinusoidal. Diagrame vectoriale. Triunghi echivalent al rezistentelor pentru
element reactiv. Relatiile obtinute din triunghi echivalent al rezistentelor.
La efectuarea calculelor circuitelor electrice se utilizeaza metodele simbolice de calcul sau
metoda amplitudinilor complexe. In asa metoda sumarea a doi curenti sinusoidali este substituita
cu sumarea a doua numere complexe care corespund acestor curenti. Din ciclul de matematica
este cunoscut ca nr. complex poate fi scris in forma algebrica :
C=cej =a+jb
Unde : c modulul numarului complex
argumentul
a partea reala a numarului complex
b partea imaginara a numarului complex
j 1
j unitatea imaginara.
Cu ajutorul formulei lui
Eiler se poate de a trece de la forma de putere la forma
algebrica:
cej=c cos+jc sin=a+jb
a=c cos b=c sin
De la forma algebrica la forma putere se trece cu ajutorul relatiilor:
c

a 2 b2

arctg

b
a

Nr. complex poate fi prezentat in forma de raza vector in planul complex. Vectorul cu
lungimea egala cu modulul c este plasat in momentul initial de timp sub unghiul fata de axa
reala

Sa inmultim nr. complex la coeficientul ej. Vectorul raza pe planul complex se roteste la
unghiul , coeficientul ej este numit de rotatie.
cejej=cej(+)
Daca =t, atunci vectorul inmultit la ejt se transforma in vector raza ce se roteste cu viteza
.
Expresia cejej=cej(+) este numita functie complexa de timp.
Referitor la tensiune obtinem :

U m e jt e j Um e jt functie complexa in timp a tensiunii

Um Um e j amplit . complexa a tensiunii

pozitia initiala a vectorului in planul complex

Sa determinam cu ce este egala componenta imaginara a functiei complexe a tensiunii:

jm[ Um ejt]=jm[Umej(+t)]=jm[ Um cos(t+)+jUmsin(t+)]=Umsin (t+)=U


Tensiunea instantanee (curentul TEM) prezinta componenta imaginara a functiei de timp
respective.
Exemplu: Avem doi curenti: i1 3 sin 314t 30 A si i2 2 sin 314t 45 A
i3 i1 i2 I 3m sin 314t 3 A

Sumarea curentilor sinusoidali este substituita cu sumarea amplitudinilor complexe care


corespund acestor functii.

Amplitudinea curentului rezultant

, faza initiala

valoarea instantanee a curentului rezultant este:


Legile lui OHM shi Kirghhoff in forma complexa
- legea lui Ohm

- I lege a lui Kirghhoff


- legea II a lui Kirghhoff
Rezistenta in circuitul curentului alternativ.
Daca tensiunea U=Umsin(t+u) este aplicata la rezistorul R atunci prin el circula curentul:
i

U Um

sin t u I m sin t i
R
R

Analiza relatiei de sus indica ca tensiunea pe resistor si curentul ce circula prin el corespund
dupa faza. In forma complexa formula are forma:

U
Im m
R

Unde :

Im

= Imeji

amplitudinile complexe ale curentului

= Umeju
si tensiunii
Ecuatia complexa corespunde diagramei vectoriale prezentate in fig urmatoare:
Um

Analiza diagramei indica ca vectorii tensiunii si curentului coincide dupa directie.


Rezistenta sectorului circuitului electric dupa curent continuu este numita ohmica, iar rezistenta
aceluiasi sector dupa curent alternativ rezistenta activa.
Bobina de inductanta in circuitul curentului sinusoidal.
Presupunem ca avem o bobina de inductanta ideala rezistenta active a careia este egala cu
zero. Fie ca prin inductanta L circula curentul i=I msin t. Acest curent formeaza in bobina de
inductanta un cimp magnetic variatia caruia induce in bobina TEM.
eL L

di
dt

Aceasta TEM este echilibrata de tensiunea aplicata la bobina:


U eL L

di
LI m cos t LI m sin t 900
dt

In asa mod curentul in bobina intirzie dupa faza fata de tensiune cu 90 0 din cauza efectului
de autoinductie. Ecuatia de forma (2) pentru bobina reala cu rezistenta active R are forma:
U=RImsint+LImsin(t+90o) (3)
Analiza ecuatiei (3) indica ca TEM de autoinductie impiedica circulatia curentului
alternativ din ce cauza curentul in bobina reala ramine dupa faza fata de tensiune cu unghiul
(0<<90o), valoarea caruia depinde de raportul dintre R si L. Relatia (3) in forma complexa poate
fi scrisa ca:

U m R I m Le j 90 I m R I m jL I m ( R jL) I m Z L I m z L e j I m
o

e j 90 cos 90 o j sin 90 o j

( 4)

Unde: ZL rezistenta complexa totala a bobinei de inductanta ZL=R+jXL


ZL modulul rezistentei complexe
=arctg L/R faza initiala a rezistentei complexe

XL=L rezistenta inductiva (valoarea fictiva care caracterizeaza reactia circuitului


electric cimpului magnetic).
Rezistenta totala a bobinei de inductanta sau modulul rezistentei complexe:
Z L R 2 (L) 2

R 2 X L2

Ecuatiei (4) corespunde diagrama vectoriala din fig. de mai jos

Analiza diagramei indica ca vectorul tensiunii pe bobina intrece vectorul curentului cu 90 o.


In circuitul curentului lternativ tensiunea pe portiunile schemei se sumeaza nu arithmetic, ci
geometric. Daca vom imparti laturile triunghiului tensiunilor la valoarea curentului I m, atunci
trecem la un triunghi echivalent al rezistentelor fig ce urmeaza

Din triunghiul rezistentelor obtinem citeva relatii:


R
z
X
sin L
z
cos

z R 2 X L2
R z cos
X L z sin

Capacitatea in circuitul curentului sinusoidal


Daca la condensatorul cu capacitatea C se cupleaza tensiunea sinusoidala, in circuit va
circula curentul sinusoidal:
U=Umsin(t+u)
(1)
o
i=cdu/dt=cUmsin(t+90 +u)
Analiza relatiilor indica ca curentul intrece dupa faza tensiunea cu 90 o. Relatiile (1) in forma
complexa au forma:

U e j 90
jUm
Um
Im m

1
1
jX c
c
c

e j 90 j

Unde : Xc=1/c rezistenta capacitiva, valoarea fictive de calcul care poseda unitate de masura
a rezistentei
Daca rezistenta complexa a inductantei este pozitiva ZL=jL=jXL, atunci rezistenta complexa a
capacitatii este negativa: ZC=-jXC=-j/c.
In fig este prezentata diagrama vectoriala a circuitului cu capacitate. Vectorul curentului intrece
vectorul tensiunii cu 90

15. Conexiunea serie a rezistentei, bobinei de inductanta reale si a condensatorului in


circuitul curentului alternativ. Circuitul electric. Valoarea tensiunii pentru circuitul dat.
Construiti si explicati diagrama vectoriala pentru cazurile X L>XC, XL<XC, XL=XC. Conditia
aparitiei rezonantei in circuitul RLC serie. Modalitati de a modifica frecventa de rezonanta.
Bobina cu rezistenta active R, inductatnta L si condensatorul cu capacitatea C sunt cuplate
in serie fig de mai jos:

In circuit circula curentul sinusoindal i unde: i = Im sin t. Sa determinam tensiunea la


iesirea schemei. In concordanta cu legea a doua a lui Kiroff avem:
U=UR+UL+Uc;
UR= iR;
UL=L*di/dt;
Uc=1/cidt
(1)
Substituim in relatia Korkoff relatiile (1) si obtinem:
U= iR+L*di/dt+ 1/cidt = RIm sin t +LImcos t-1/c*Im cos t =
RIm sin t + XLIm sin(t+90)+ XCIm sin(t-90)
(2)
XC

XL = 0 L

1
0c

Relatia (2) indica ca tensiunea pe rezistenta activa corespunde dupa faza cu curentul. Tensiunea pe
L intrece dupa faza curentul cu 90 . Tensiunea pe C intirzie dupa faza fata de curent cu 90.
Scriem relatia (2) in forma complexa:
1

0
0
U m ( R I m X L I m e j 90 X c I m e j 90 ) 1

( R I m jX L I m jX c I m ) 1

(3)

Daca impartim ambele parti la 2 obtinem ecuatia pentru valorile complexe ale valorilor
efective a cuerntilor si tensiunelor.

j
(4)
U m = I [R+j(XL-Xc)] = I Z = I z e
unde:

= R+j( XL - Xc)

arctg

X L X C

X X
L

rezistenta complexa a circuitului


- rezistenta totala a circuitului

faza initiala a rezistentei complexe


R
La construirea diagramelor vectoriale ale circuitului definim trei posibilitati:
1.XL>XC - circuitul poseda caracter inductiv. Vectorii tensiunii pe bobina si capacitate sunt
indreptati in parti opuse si se compensiaza partial. Vectorul tensiunii la iesirea schemei intrece
vectorul curentului- fig. 2

2.XL<XC -vectorul tensiunii la iesirea schemei intirzie fata de vectorul curentului. Circuitul
poseda caracter capacitiv- fig.3

3.XL=XC -tensiunele pe inductanta si capacitatea se compenseaza reciproc. Curentul in circuit


corespunde dupa faza cu tensiunea de intare. In circuit apare regimul de rezonanta a
tensiunelor- fig.4

Curentul in regim de rezonanta atinge valoarea maxima fiindca rezistenta totala (z) a
circuitului poseda valoarea minima.
I

U
R2 (X L X C )2

U
R

Conditia de aparitie a rezonantei:


1

XL = XC , 0 L
frecventa de rezonanta este:

1
LC

Din relatia data rezulta ca regimul de rezonanta poate fi asigurat prin urmatoarele modalitati:
1. Modificind frecventa
2. Modificind valoarea inductantei
3. Modificind valoarea capacitatii
In regim de rezonanta tensiunea de intrare este egala cu caderea de tensiune pe rezistenta
activa. Pe inductanta si capacitate pot aparea tensiuni cu mult mai majore decit tensiunea la
intrarea schemei.
Acest fapt se lamureste in modul urmator: fiecare tensiune este egala cu produsul curentului
Io (iar el este major) la rezistenta activa sau capacitiva respectiv (aceste rezistente pot fi majore).
U = RIo<<XLIo = XcIo
16.Conexiunea paralela a rezistentei, inductantei, si capacitatii in circuitul curentului
sinusoidal. Circuitul electric. Valoarea curentului pentru circuitul dat. Construiti si explicati
diagrama vectoriala pentru cazurile: bL>bC .

In circuitul aratat in figura data este cuplata o tensiune:


u = Um sin t (1)
Circuitul consta din L, C, R activa cuplata paralel. Definim valoarea curentului la intrarea
schemei.In concordanta cu prima lege lui Kirchhoff:
i = iR + iL + iC (2)
U
g U m sin t
R
1
g
R

iR

iL

1
L

iC c

Udt
dU
dt

1
dU
1
Udt c
gU m sin t
U m cos t cU m cos t
L
dt
L
gU m sin t bLU m sin t 90 bCU m sin t 90

i gU

Unde

1
conductibilitate inductiva
L
bC C conductibilitate capacitiva
bL

Relatia obtinuta indica ca curentul in ramura cu inductanta intirzie dupa faza cu 90 .


Curentul in ramura cu rezistenta activa corespunde dupa faza cu tensiunea. curentul in ramura cu
capacitate intrece dupa faza tensiunea cu 90.
Scriem formula (3) in forma complexa:

I g U U jbL U jbC U g j bC bL U Y U ye j
g 2 bC bL

relatia 4

- conductibilitate totala

= g + j (bC bL ) - conductibilitate complexa

= arctg

bC bL
g

- faza initiala a conductibilitatii complexe

Diagramele vectoriale care corespund relatiei (4) sunt:


1. bL< bC
>0

2.

bL> bC
<0

3. bL= bC - regim de rezonanta al curentilor

=0

In schema din figura 1 poate aparea regim de rezonanta al curentilor.Regim de rezonanta


are loc atunci cind conductibilitatile inductiva si capacitiva sunt egale. In asa caz curentii inductivi
si capacitivi se compenseaza reciproc si au sens opus. Curentul in portiune neramificata a
circuitului corespunde dupa faza cu tensiunea. Din conditia aparitiei rezonantei de curent:
bL bC , C

frecventa de rezonanta este:

1
L

LC

Din relatia data rezulta ca regimul de rezonanta poate fi asigurat prin urmatoarele
modalitati:
4. Modificind frecventa
5. Modificind valoarea inductantei
6. Modificind valoarea capacitatii
Obtinem formula pentru frecventa de rezonanta:
0

1
LC

In regim de rezonanta a curentului conductibilitatea totala a circuitului este:


y

g 2 (bC bL ) 2 g

Curentul in portiunea neramificata a circuitului in regim de rezonanta este minimal.


17. Circuite trifazate. Definitii de baza. Conexiunea stea. Conexiunea triunghi.
Circuitele electrice. Relatiile dintre curentii si tensiunile lineice si de faza. Diagrame
vectoriale. Calculul circuitului trifazat conectat in stea. Puterea in circuitele trifazate.
Circuitul trifazat prezinta un conglomerat a trei circuite
electrice in care functioneaza 3 TEM sinusoidale cu aceeasi
frecventa si care sunt deplasate una fata de alta cu 120,
furnizate de aceeasi sursa.
Portiunea sistemului trifazat prin care circula curent egal
este numit faza. Circuitul trifazat e format din generator
trifazat, cabluri de conexiune si receptoare ale curentului
(sarcina), care pot fi la rindul sau monofazate sau trifazate.
Generator trifazat aparat sincron pe portiunea stratului e plasata bobina care e compusa
din trei parti(faze) deplasate in spatiu sub 120 grade.
In faze generatoare se induce un sistem trifazat de TEM in care tensiunile sunt echivalente
dupa amplituda si difera dupa faza cu 120.
ea = Emsint
eb = Emsin (t - 120)
ec = Emsin (t + 120)
Suma TEM ale sistemului trifazat in orice moment de timp este egala cu zero.

respectiv
Fiecare faza a sarcinii este conectata la faza generatorului cu doua conductoare direct si
invers. Se obtine un sistem trifazat in care sunt prezentate 6 conductoare de conexiune. Pentru

micsorarea numarului conductoarelor se utilizeaza circuite trifazate in conexiunea stea sau


triunghi.
Daca toate capetele fazelor generatorului se conecteaza intrun nod comun,iar inceputul
fazelor este conectat cu sarcina care ar forma o stea in 3 colturi vom obtine un sistem trifazat
conectat in stea. In asa conexiuni 3 conductoare se transforma in unul care este numit nul sau
neutral. Schema sistemului trifazat conec-tat stea este:

Asadar cablurile care merg de la sursa la sarcina sunt numite cabluri lineice, iar cablurile
care conecteaza punctele neutre ale sursei Ns(x,y,z) si sarcinii N1 este numit neutral. Tensiunile
dintre inceputul fazelor sau intre cablurile lineice sunt numite tensiuni lineice. Tensiunea intre
inceputul si capatul fazei sau intre cablul lineic si neutrala este numita tensiune de faza. Respectiv
curentii in fazele sursei si sarcinii sunt numiti curenti de faza, iar intre cablurile lineice curenti
lineici.
Zn este rezistenta neutralei . Tensiunile liniare sunt egale cu diferentele geometrice ale
tensiunilor de faza respective:

U AB U A U B

U BC U B U C

U CA U C U A

Diagrama vectoriala a tensiunilor lineice si de faza a unei surse simetrice este:

Diagrama indica ca: UL = UAB = 2 Uf cos 30 = 3 Uf


Daca sursa TEM e simetrica, tensiunea lineica este mai mare decit tensiunea de faza de 3 ori.
Conexiunea triunghi:
Daca sfirsitul fiecarei faze a generatorului e conectata cu inceputul fazei urmatoare se
obtine conexiunea in triunghi. La punctele respective de conexiune se conecteaza trei cabluri ce
pleaca spre sarcina.

In figura data Uf = UL
IA , IB , IC curenti lineici
IAB IBC ICA curenti de faza
Curentii lineici si de faza sunt legati intre ei prin prima lege lui Kirchhoff pentru nodurile A B C .
IA= IAB- ICA
IB= IBC- IAB
IC= ICA- IBC
Curentul lineic este egal cu diferenta geometrica a curentilor de faza respectivi.
Diagrama vectoriala a circuitului conectat triunghi cu sarcina simetrica este:

Sarcina se considera simetrica daka rezistentele fazelor sunt egale. Vectorii curentilor de
faza coincid cu directiile respective a tensiunilor de faza fiinca sarcina e pur activa.
Diagrama vectoriala indica ca:
I L 2 I f cos 30 2 I f

3
3f
2

Avantajul conexiunii in stea consta in posibilitatea obtinerii concomitente a tensiunii de faza


shi liniare.

Pentru a calcula circuitul electric conectat stea este comod de a utilliza metoda a doua
noduri. In figura de mai jos avem un circuit electric conectat in stea,fie ca rezistentele fazelor nu
sunt egale : ZA ZB ZC

In circuit, intre punctele neutre ale tensiunii si sarcinii apare tensiunea de nod sau de decalaj a
neutralei care poate fi determinata astfel:
1
1
1
EB
EC
ZA
ZB
ZC
1
1
1
1

Z A Z B ZC Z N

EA
U NN

Curentii sunt determinati dupa legea lui Ohm dupa ramura activa:

E A U NN U A U NN U A

ZA
ZA
ZA

E B U NN U B U NN U B

ZB
ZB
ZB

E C U NN U C U NN U C

ZC
ZC
ZC

IA
IB
IC

Curentul neitralei:

I N I A I B IC

U NN
ZN

Cazuri particulare:
1. Sarcina simetrica. rezistentele fazelor sarcinei sunt egale si corespund unei rezistente
active
ZA = ZB = ZC = R.

Tensiunea de nod
Fiindca sistemul TEM trifazat este simetric:
Tensiunele fazelor generatorului si sarcinii sunt egale
Curentii de faza sunt egali dupa valoare si corespund dupa faza cu tensiunele de faza respective

In sistemul trifazat cuplat stea daca sarcina este simetrica , cablul neutralei nu trebuieste.
Diagrama vectoriala a unui circiut trifazat pentru sarcina simetrica urmeaza:

2. Sarcina simetrica RA< RB = RC , insa rezistenta cablului neutralei este 0, ZN = 0 .


Tensiunea de decalaj a neutralei este:

Tensiunele de faza a sarcinii si generatorului sunt egale


Curentii de faza se determina cnform relatiilor:

Vectorul curentului in cablul neutralei este egal cu suma geometrica a curentilor de faza.
Diagrama vectoriala a unui circiut trifazat cuplat stea, cu neutrala nula, pentru care drept
sarcina sunt rezistente active neichivalente dupa marime.

3. Sarcina simetrica , RA< RB = RC cablul neutralei lipseste


In circuit apare tensiunea de decalaj a neutralei care se calculeaza conform relatiei

Tensiunele de faza a generatorului si sarcinei difera unelel de altele. Daca cablul neutralei
nu este, suma geometrica a curentilor de afza este egala cu 0. Diagrama vectoriala pentru cazul dat

Vectorii curentilor de afza coincid dupa directie cu tensiunele respective de faza ale
sarcinilor. Cablul neutralei cu rezistenta nula si sarcina asimetrica echilibreaza asimetria
tensiunelor de faza a sarcinii, adica la cuplarea acestei neutrale, tensiunele de faza ale sarcinii
devin egale.
Puterea activa a circuitului trifazat este egala cu suma puterii active ale fazelor:
P = PA+PB+PC = UAIA cosA + UBIB cosB + UCIC cosC pentru sarcina asimetrica.
P = 3Pf = 3Uf If cos pentru sarcina simetrica
Daca sarcina este cuplata in triunghi avem urmatoarele:
UF = UL
IF

IL
3

La cuplarea stea avem:


IF = IL
UF

UL
3

In ambele cazuri avem:

P m 3U L I L cos