Sunteți pe pagina 1din 3

ISDR - curs 15

Dispozitiile legiuirilor adoptate in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot


cu privire la materia obligatiilor
Spre deosebire de pravilele anterioare, Legiuirea Caragea prevede multe dintre
principiile de baza ale contractelor, iar Codul Calimah dezvolta o adevarata teorie generala a
obligatiilor consacrand ca izvoare de obligatii legea, tocmeala (contractul) si vatamarea
pricinuita cuiva (delictul).
Ambele legiuiri clasificau tocmelile dupa forma lor in scrise si nescrise sau prin viu
grai, iar Codul Calimah mai distinge intre tocmelile sau contractele unilaterale si cele
bilaterale sau sinalagmatice in functie de efectele lor.
contractele unilaterale sunt cele care genereaza obligatii doar in sarcina uneia dintre
partile contractante (ex: contractul de imprumut).
contractele bilaterale sau sinalagmatice sunt cele care, per a contrario, genereaza
obligatii in sarcina ambelor parti contractante (ex: contractul de vanzare).
Conditiile de existenta si validitate ale contractelor erau: capacitatea, consimtantul,
obiectul si cauza.
Capacitatea era denumita vrednicia persoanelor, fiind reglementata amanuntit in
Codul Calimah, unde se afirma principiul ca tot omul se socoteste vrednic de a-si
castiga drituri, insa dupa randuielile hotarate de catre legi. Aceste legi restrangeau
capacitatea in functie de anumite discriminari de tip feudal atat pt drepturile politice,
cat si pt drepturile civile. Era considerati nevrednici, adica lipsiti de capacitatea de a
contracta, spre pilda, si aceia care fusesera condamnati pt o infractiune grava pe tot
timpul executarii pedepsei.
Consimtamantul. Potrivit Legiuirii Caragea, consimtamantul trebuia sa fie lipsit de
sil si viclesug.
In ceea ce priveste obiectul, Codul Calimah prevedea ca obiectul contractului trebuie
sa fie in comert, adica in circuitul juridic civil.
In ceea ce priveste cauza, Legiuirea Caragea reproduce dupa modelul Codului
Napoleon principiul cauzei licite, potrivit caruia tocmeala impotriva pravilelor si a
nravurilor celor bune, nu se intocmeste. (principiul cauzei licite si morale)
In ceea ce priveste reglementarea propriu-zsia a contractelor, Pravilniceasca condica
contine numeroasee dispozitii privind contractul de imprumut, iar Codul Calimah si Legiuirea
Caragea cuprind dispozitii referitoare la celelalte contracte: vanzarea, donatia, schimbul,
comodatul, depozitul, mandatul, arenda, emfiteoza, chezasia, zlogul.
1. Contractul de vanzare - este reglementat amanuntit atat in Legiuirea Caragea, cat
si in Codul Calimah corespunzator nivelului de dezvoltare la care ajunsese relatiile de
productie de tip capitalist. Dpdv al formei, vanzarea se putea realiza in forma scrisa, ceruta ad
validitatem in Legiuirea Caragea atunci cand vanzarea avea ca obiect imobile si robi sau
vanzarea se putea realiza in forma orala. Erau instituite anumite incapacitati la instrainare:
spre pilda, ecumenii nu putea vinde averile manastirilor pe care le administrau. De asemenea,
erau instituite anumite incapacitati la cumparare: spre pilda, necrestinii nu aveau dreptul de a
cumpara mosii. Aceste interdictii sunt prevazute in Codul Calimah. Era reglementata si

anularea vanzarii, denumita stricarea vanzarii pt leziune, atunci cand pretul vanzarii era mai
mic de jumatate din valoarea de circulatie a bunului vandut, asa-numita laesio enormis din
vremea lui Justinian. Vanzarea putea fi mentinuta daca cumparatorul completa diferenta
respectiva.
2. Contractul de donatie. Donatiile erau denumite daruri in ambele legiuiri si erau
prevazute cauze de revocare a donatiilor, erau reglementate darurile de logodna, darurile de
dinaintea nuntii si cele din a doua zi dupa nunta.
3. Contractul de imprumut. Pravilniceasca condica, care reglementeaza in detaliu
acest contract, stabileste obligativitatea formei scrise ceruta ad validitatem, stabileste
mentiunile pe care inscrisul trebuia sa le cuprinda, precum si necesitatea prezentei a cel putin
3 martori pt a se evita o eventuala tagaduire ulterioara a inscrisului de catre debitor. Daca
debitorul nu platea la scadenta, creditorul se adresa instantei care stabilea, in cazul in care
imprumutul era garantat cu zlog, vanzarea bunului zalogit la mezat (mezat = licitatie), adica
la licitatie publica, creditorul urmand a se indestula din pretul obtinut. Daca imprumut era
garantat cu garanti personali, denumiti chezasi, acestia aveau beneficiul de discutiune.
Legiuirea Caragea introduce dupa modelul Codului Napoleon un concept nou,
nemaiintalnit anterior, si anume conceptul de cambie denumita si polia sau carte de
imprumutare. Toate legiuirile admiteau existenta dobanzii la sumele datorate si nerestituite,
dobanda fiind fixata la maxim 10% pe an cu interzicerea anatocismului. Insa aceasta
reglementare nu a oprit practica dobanzilor camataresti, ba mai mult decat atat, s-a conturat
practica tinerii la munca a taranilor debitori de catre creditorii lor in contul dobinzilor la
sumele imprumutate.
4. Un contract foarte amanuntit in pravile este contractul de arenda. Este foarte
amanuntit reglementata si inchirierea imobilelor, acestea fiind tot atatea varietati ale lui
locatio rei (locatiunea unui lucru). Legiuirile prevad acordarea dreptului de protimis
coproprietarilor atunci cand se arendeaza sau se inchiriaza un bun stapanit in indiviziune.
Arenda are mai multe varietati reglementate in pravile, si anume: contractul de
emfiteoza (o arenda perpetua) si contractul de claca. Sunt prevazute in amanunt obligatiile
taranilor clacasi fata de mosieri, dijma pe care acestia trebuia sa o plateasca la tarla, nr zilelor
de claca, intedictia de a cladi, de a defrisa, de a aduce imbunatatiri cu privire la suprafetele
arendate fara acordul proprietarului, specificandu-se totodata vechile monopoluri de tip feudal
pe care boierii le aveau pe mosiile lor. Se prevedea si ca gospodaria, casa si pamanturile
defrisate, care au apartinut taranului clacas fugit de pe mosie sau decedat fara mostenitori
legali, se cuveneau stapanului mosiei respective.
Materia dreptului penal
Infractiunile sunt denumite in continuare vini si se clasifica dupa acelasi criteriu al
gravitatii lor in vini mari si vini mici, iar conceptul de infractiune este in continuare legat de
persoana infractorului. Ca un element de noutate, sunt introduse dispozitii ce vizau oprirea
abuzurilor slujbasilor domnesti. Spre pilda, Pravilniceasca condica incrimineaza abuzul de
putere al judecatorilor fata de impricinati, adica fata de justitiabili, precum si abuzul de putere
al ispravnicilor fata de locuitorii judetelor. Este incriminata si luarea de mita de catre
judecatori, precum si nedreapta luare, fapta savarsita de ceilalti functionari ai instantelor.
O alta categorie de infractiuni reglementata amanuntit este aceea a infractiunilor
indreptate impotriva savarsirii justitiei in legaturra cu noul sistem probator introdus in

justitie. Spre pilda, sunt aspru pedepsite plastografierea (falsificarea de acte), mai grava daca
actul este un inscris oficial, precum si marturia mincinoasa, cei condamnati pt aceasta fapta
fiind trecuti intr-o asa-numita condica a sireilor, care este un inceput de cazier judiciar.
Totodata, este incriminat si traficul de influenta.
In materia comerciala, este sanctionata ca fapta penala fapta celor care pretextau in
mod fraudulos ca sunt in incetare de plati, adica in faliment, pt a se sustrage de la plata
datoriilor catre creditorii lor. Ca un element de progres, este accentuarea raspunderii personale
atat in privinta despagubirilor penale, cat si a celor civile. De asemenea, este realizat un
oarecare progres in ceea ce priveste sistemul de dozare a pedepselor. Spre pilda, in Legiuirea
Caragea se face distinctie pe plan sanctionator intre omorul cugetat si omorul necugetat.
Organizarea instantelor de judecata si dreptul procesual
Instantele se constituie ca organe colegiale, ierarhizate si specializate in cadrul unui
sistem modern introdus prin Pravilniceasca condica.
Prima instanta era judecatoria dupa la judete, compusa dintr-un judecator, un
logofeel pt tinerea condicilor (grefier) si 2 slujitori pt treburile marunte ale instantei (aprod si
agent procedural - cel care indeplinea procedura de citare).
Ispravnici pastrau in continuare dr a judeca, fie singuri, fie cu judecatorul din cadrul instantei
respective.
La al doilea nivel se aflau departamenturile. La Bucuresti existau 2 departamenturi: 1
avand 8 judecatori, celalalt 7. La Craiova functiona o judecatorie compusa din 4 boieri
judecatori, avand competenta in materie civila, iar la Iasi, functiona Departamentul al doilea
pt pricinile civile mai mici si Divanul judecatoresc pt pricinile civile mai mari.
In materia penala, avem la Bucuresti un Departament al vinovatiilor denumit
Criminalion, la Craiova, o instanta similara alcatuita din 3 boieri judecatori, iar la Iasi un
Departament al afacerilor criminale.
In privinta litigiilor cu element de extraneitate avem in Tara Romaneasca un
Departament al strainelor pricini, iar in Moldova, Departamentul treburilor straine.
La urmatorul nivel se afla Departamentul veliilor boieri si in Oltenia, Divanul
Olteniei de la Craiova. Aceste instante judecau in prima instanta litigiile dintre boieri si ca
instanta de apel, apelurile impotriva hotararilor celorlalte departamenturi.
Ultimul nivel era Divanul domnesc, instanta suprema prezidata de catre domn.
In ceea ce priveste procedura de judecata, se fac pasi importanti in directia
modernizarii acesteia. Astfel, in afara procedurii obisnuite, sunt introduse proceduri speciale,
cum ar fi procedura executarii silite prin vanzarea la mezat a bunurilor falitului, apoi
procedura falimentului in materie comerciala si tot in materie comerciala procedura cambiala.
Se introduce si obligativitatea motivarilor hotararilor judecatoresti si redactarilor in
forma scrisa. Se introduce si sistemul reprezentarii in justitie prin mandatari numiti vechili
sau prin avocati numiti vechilii de judecati. De asemenea, se introduc anumite termene de
prescriptie pt promovarea actiunilor si se perfectioneaza sistemul cailor de atac.