Sunteți pe pagina 1din 4

Sclipire de Geniu

by Tasente Tashy [ www.tashy.ro ]

Se spune , si chiar inima mea imi confirma ca noi ne folosim doar o parte infima din
cunoastere , un procent aproximativ de 5-6% din capacitatile creierului si mai putin de 1%
punem accent pe sentimentele inimii in favoarea ratiunii creierului.Cum viata e o pulsatie
continua , ca si bataile inimii (cand facem efort pulsul este de 3 ori mai mare decat cand
suntem in repaus) , nivelul folosirii creierului poate creste pentru o fractiune de secunda
pana la 20 % sau mai mult . Acestea se numesc "sclipiri de geniu" . Asa s-a nascut Creatia .
Asa a avut Dumnezeu ideea magnifica sa constate ca nu se poate cunoaste ca experienta in
Lumea Absolutului ,nu putea sa se vada pe El Insusi Ca Cine Era El Cu Adevarat decat daca
creaza un punct exterior lui , vizualizandu-se pe El Insusi din punctul extern Lui.Si asa a
creat o Lume unde sa poata experimenta Ceea Ce este El cu Adevarat. Asa a creat lumea
Relativului , unde Raul si Binele ajuta la experienta cunoastelui de Sine si intr-un final
conlucreaza pentru un singur scop : Binele Suprem.Si tot acest efort , toata aceasta ideea a
avut loc intr-o nanosecunda , mai precis intr-o Sclipire de Geniu a Creatorului.
De multa vreme, m-am intrebat (in concordanta cu noua mea credinta - cum ca totul este
unit in Dumnezeu , nimic nu exista separat de El) daca noi nu suntem separati , atunci
unde e Raiul? Am avut multe asteptari sa primesc un raspuns la aceasta intrebare. Dar ca
toate asteptarile , rar se indeplinesc , asa ca m-am descotorosit de aceasta nevoie de a
primi un raspuns. Intr-o seara , am primit raspunsul. De unde? De la Sinele Meu Superior.
Nu mai eram acel personaj numit Tashy care joaca un anume rol in viata de pe Pamant.Eram
acea suma de suflete adunate formand un Sine nemarginit cu experienta vasta despre Viata
, adunata fiind , aceasta experienta , din miile de vieti traite pana in prezent si chiar din cele
din viitor , deoarece timpul nu este ceva linear , ci este flexibil. Eu o mai numesc o sclipire
de geniu . Unde este Raiul daca noi nu suntem separati? Si am primit un raspuns in minte :
"Chiar Aici , chiar Acum .Aici - Acum". Si cum se face ca nu-l vad? Ei bine... deoarece vrem
sa cunoaste Cine Suntem cu Adevarat dar nu se poate realiza in absenta a Ceea Ce Nu
Suntem. "Da!" , am tipat in sinea mea. Chiar asa! Literalmente.E foarte simplu. Teorema
Relativitatii !!! "In Absenta lui Ceea Ce Nu Este , Ceea Ce Este , nu este." E logic.Cum de nu
m-am gandit la asta pana acum. Da! Mi-era clar. Suntem in Rai dar ne-am inchis intr-un fel
de cutie numita Relativitate. Putem simti aerul Raiului dar nu-l putem vedea. E chiar atat de
simplu. Care e Scopul Acestei Vieti? Pur si simplu ne place sa ne jucam. E un joc! Acum
intelesesem. Tavanul cutiei mele a disparut in acea clipa.Puteam vedea in sus.Era asa
frumos Cerul Raiului.Plin de pasari care zbora liber , neconstranse de crudul lant trofic sau
de alte obstacole.Dar ce se intampla cu ceilalti pereti? , mi-am zis in sinea mea."Ei de ce nu
cad?" Atunci a intervenit Dumnezeu. "Vrei sa se termine jocul?" Fara sa ma gandesc prea
mult, am raspuns : "Sigur ca nu vreau! De ce sa vreau se termine asa repede cand a inceput
sa-mi placa gustul jocului unde nimeni nu pierde si toti ies in castig." "Atunci, abia ti-ai ales
scopul vietii". "Distreaza-te in cutie si cand te-ai plictisit de joc pur si simplu darama
peretii"." Nu sunt formati din otel sau un metal greu de deteriorat"." Peretii sunt formati din
Iluzie. Iluzia e o energie bruta a Creatiei. E foarte usor de daramat doar daca vrei s-o faci."
Cum venise acea sclipire de geniu asa si disparuse lasandu-ma cu foarte multe neclaritati.
In acea fractiune de secunda primisem Adevarul Suprem ce nu-l primisem niciodata in
intreaga mea viata. Si cum sclipirile sunt foarte rare am hotarat sa imortalizez acest Adevar
pentru mai mult timp , transcriind tot ceea ce-mi aminteam pe o coala de hartie. Netinand
pasul cu rapiditatea imaginilor care mi-au trecut atunci prin fata ochilor am inceput sa scriu
cat de repede puteam facand foarte multe greseli de ortografie si multe improvizatii .Dar nu
in asta consta Adevarul Suprem , in corectitudine gramaticala. Adevarul Suprem era mult
mai mult decat ne putem noi inchipui. Nu m-au interesat niciodata amanuntele. Noi nu
suntem amanunte in Univers. Noi suntem un intreg si asta e tot ceea ce conteaza. Esenta
conteaza.
In aceeasi seara auzisem in mintea mea o expresie care mi s-a intiparit foarte multa vreme
in minte. "Planul Universal de energie" . M-am intrebat ce vrea sa insemne. Nu ii gaseam
nici o explicatie, nici un sens logic. Am inceput sa desenez un plan cum il invatasem la
orele de Geometrie dar nu imi arata nimic deosebit . Atunci am facut un lucru magic. M-am
asezat la masa . Am luat o coala de hartie. Am scris cu o carioca fosforescenta cuvintele
"Planul Universal de energie". Am facut bezna totala in acea camera si am inceput sa ma
concentrez in al 3-lea ochi aflat in centrul celor doi ochi dar in spatele lor. Acolo imi gaseam
de cele mai multe ori raspunsurile. Stand acolo in pace si meditatie asteptam ca pulsatia
ratiunii sa creasca din nou la o sclipire de geniu. Dar nimic nu mi se revela. Atunci mi-am
adus aminte de o fraza dintr-o carte de Neale Donald Walsch : "Nu o sa-l cunosti niciodata
pe Dumnezeu in mintea ta. Ca sa-L cunosti trebuie sa-ti iesi din minti". Atunci am incercat
testul inimii. M-am imaginat pe cel mai frumos loc posibil aflat pe Pamant. Eram pe o campie
plina de fluturi si in centrul campiei pe un mic deal isi avea tronul un mare copac care
umbrea totul in jurul ei. M-am asezat sub el si am inceput sa ma minunez, ca un copil mic,
de oric lucru marunt.De exemplu chemam fluturii la mine si ei dansau in fata mea.Sau
simteam vantul cum imi mangaie fata. Inima mi s-a umplut de iubire in acel moment magic.
Am inceput sa strang toata iubirea aflata in mine pentru mama Pamant si apoi am asezat
acea iubire puternica intr-o mica sfera. Am materializat acea sfera in palma mea si am sadit-
o in pamant . Am udat acel loc unde pusesem sfera iubirii si a crescut o floare minunata ce
nu mai vazusem niciodata in viata mea pana atunci. O floare de culoarea rosie ca focul.
Acesta era cadoul trimis inapoi de mama Pamant pentru toata iubirea pe care i-o port. Apoi
mi-am indreptat punctul de referinta catre Tatal Cer. M-am asezat in pozitia de start cum o
iau atletii la inceputul unei curse si... mi-am luat zborul. Intr-o clipire am ajuns in Spatiul
Cosmic. Vedeam Calea Lactee , galaxia noastra . Vedeam mii de planete , chiar milioane ,
miliarde . Vedeam stelele care sclipeau luminand Intunericul Cosmic. Atunci inima mi-a
crescut de iubire reversandu-se in exteriorul meu nemarginit. Am strans si mi-am
concentrat toata iubirea pentrul Tatal Nostru Ceresc si am inclus-o intr-o mica sfera . Am
materializat-o in fata ochilor mei si ea a inceput sa graviteze pe orbita mea din jurul capului.
Atunci am avut un sentiment cum ca sunt centrul Universului si Toate se invart in jurul meu.
Acesta era cadou trimit inapoi de Tatal Ceresc pentru toata iubirea pe care i-o port. Atunci
am intrat in constiinta totala. Eu eram echilibrul. Eu eram Fiul cel Iubit al Tatalui si Mamei
Divine care este Dumnezeu in starea Perfecta , in Sfanta Treime. Eu intregeam Familia
cladita pe un fundament de Iubire Pura. Apoi mi-am concentrat acea constiinta si am inclus
acel echilibrul al Familiei Ceresti intr-o mica sfera pe care mi-am centrat punctul meu de
vedere. Atunci am inceput sa ma plimb prin tot corpul. In cele din urma dupa ce vizitasem
umarul , degetele mainilor si picioarelor , gatul si restul partilor din corp , am intrat,in
sfarsit, prin membrana inimii , intrand chiar in Spatiul Sacru al Inimii mele. Atunci am
deschis ochii si cu linii de lumina era desenat pe foaia mea de hartie un plan de energie. Si
mi-am zis in sinea mea : "Planul de energie e Dumnezeu". Atunci am vazut multe puncte pe
acel plan . Mi-am adus aminte de o carte numita "Alchimistul" . Am spus :"Daca e energie
pura trebuie sa existe si alchimie. Prin scaderea de frecventa de unda a unei energii se
optine materie." Deci daca Dumnezeu e Planul , punctele alea suntem Noi. Asa ne-a creat
Dumnezeu pe noi. Acel punct exterior lui defapt era pe plan . El s-a cunoscut pe Sine Insusi
prin intermediul punctelor din plan , adica noi . Asa a creat el Fiul sau Experienta. Din mare
iubire pentru Sine , Dumnezeu si-a scazut frecventa de unda pe multe puncte din plan si a
creat materie corporala sau corpul fizic , ca sa se poata cunoaste din toata unghiurile
posibile. Dar oricand planul primar plin de energie fara impuritatile materiei se poate ridica
deasupra punctelor materiale , si cum orice lucru fara energie dispare , asa se va intampla
si cu corpurile noastre , ramanand doar energie pura si Cunoastere, revenind inapoi la
Absolut. Si acest plan Genial va reveni din nou si din nou formand un cerc.Niciodata nu o sa
existe un sfarsit , totul se va repeta vesnic.
O alta sclipire de geniu nu am avut-o eu dar mi s-a revelat de un prieten foarte bun
extraterestru de varsta ,7 ani pamanteni, pe nume Reyman , care ma viziteaza foarte des sa
discutam mai multe lucruri , in special discutam despre tehnologie.Planeta lui natala este
guvernata de o stea care este la peste 1000 de stele distanta de Pamant.La inceput nu
bagasem de seama cum ar fi ajuns el aici , si discutam alta ramura a tehnologiei care
reprezinta robotii.Pana intr-o zi inainte sa astept vizita lui m-am gandit bine cum ar putea el
sa vina des fara nici un adult langa el de pe o planeta foarte indepartata pe alta. Primul lucru
care l-am intrebat atunci cand mi-a aparut in aria mea vizuala a fost cum poate calatorii intr-
un timp atat de scurt de pe o planeta pe alta.El mi-a vorbit atunci despre o inventie de baza
a Universului cu scopul calatoriilor astrale .Un fel de teleportare dar principiul de baza m-a
uimit. El mi-a vorbit despre un timp flexibil si nelinear asa cum nu ni-l imaginasem noi ,
lucru ce nu-l stiam . Adica timpul e constant , dupa o secunda la distanta de o secunda vine
a doua secunda.Gresit! Nu e chiar asa.Defapt nu exista deloc.De aceea el este flexibil si
putem calatorii de la o secunda inapoi la un milion de ani sau dupa 10 minute.Principiul este
urmator: Mi-a desenat in aer o holograma tridimensional care levita in palma lui. Si a
desenat un punct pe plan in exterior si alt punct pe plan pe celalata parte a planului.Primul
punct era Pamantul si celelalt punct era planeta lui. Mi-a explicat drumul de la un punct la
altu se numeste distanta.Atunci mi-am amintit de lectiile de fizica. Si l-am intrerupt : Da!Da!
Timpul parcurs de la punctul 'a' la punctul 'b' il notam cu 't' , si produsul dintre distanta si
timp rezulta viteza.El m-a contrazis : Gresit! Asta e o teorema invechita care are de a face cu
timpul constant.Noi nu vorbeam de timpul constant aici.Vorbeam de timpul flexibil.M-a
intrebat :"Care crezi ca e cea mai usoara cale de la acel punct la celalalt?"M-am gandit scurt
si i-am raspuns : "Linia dreapta". El m-a inteles , nu m-a judecat , a zambit si mi-a explicat.
"Stai linisitit , nu o sa rad de tine , asta e ceea ce ai invatat . Pentru momentul ala era perfect
pentru tine. Acum urmeaza o alta invatatura. A unit capetele planului formand la inceput un
unghi diedru , pana cand capetele s-au interpus iar punctele de referinta s-au unit. "Bun" ,
am zis eu .Dar daca planeta voastra este in acelasi punct cu a noastra cum de nu o vad. "Ei
bine" , a zambit , "se numeste univers paralel. Ele nu se mai afla pe acelasi plan. Intrucat am
indoi planul au rezultat doua plane mai mici. "Si cum ajungeti deci aici?" "Am creat o poarta
intre dimensiuni. Planetele noastre intradevar sunt unite pe o scara tridimensionala , dar noi
nu avem doar atat. Si nici voi.Dar voi doar atat vreti sa intelegeti. Pe o alta axa in plus de
axele 'x' , 'y' ,'z' din tridimensionalitate, noi am creat o axa noua care intretaie toate cele trei
axe ale voastre.Nu e a patra dimensionalitate ,e mai mult de atat. Pentru moment crede-ma
ca si voi veti face acelasi lucru.Vad pe planeta voastra multi care o fac.Sa creeze o poarta
intre dimensiuni. Chiar tu o faci.In conlucrare cu mine .Daca nu creeai aceasta poarta intre
mine si tine , tu nu ma puteai vedea."Si cum am creat aceasta poarta, prietene?" "Prin
credinta. Ai crezut intotdeauna ca e viata dincolo de planeta voastra si nu ti-ai pierdut
niciodata credinta.Restul cu tehnologia nu te grabi s-o afli.E imposibil pentru nivelul vostru
de densitate materiala.Ai incredere in mine ca in curand ma vei vizita si tu acasa la mine." Ei
bine... dupa plecare lui am ramas fascinat de ceea ce abia invatasem.Atunci vazusem in mai
mult de 3 axe tridimensionale si inca mai vad. De aici la Londra. De aici in SUA. De aici chiar
inpoi in timp la dinozauri.
Si daca pulsatia noastra ar merge la 20% sau mai mult si nu cum merge normal , noi nu am
mai fi creat o civilizatie bazata pe Frica, nu am mai fi inventat Iadul , intr-un cuvant nu ne
vom fi creat Frica care salasluieste in majoritatea dintre noi si am primi totul ca pe un cadou
exact asa cum Mama Pamant si Tatal Ceresc au primit cadouri de Iubire de la Fiul Lor Divin.
Dar sa nu ne grabit cu ridicatul functionalitatii mintii rationale.Totul la timpul lui . Pentru
fiecare in parte e cate un plan Divin.Al meu il creez in fiecare zi si nu e batut in cuie .Se
schimba pe zi ce trece. Asta inseamna evolutie si nu regres.
Si tot acest Plan Divin , Dumnezeu le-a creat deorece ne Iubeste mai presus de orice.

17 Martie 2006
Tasente Tashy (Τασεντε Τασος)

S-ar putea să vă placă și