Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ce poate
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea sau inlocuirea restaurarilor
la momentul optim.
Esecurile minore aparute in timp la unele din restaurarile prezente necesita, la randul lor
doar monitorizarea atenta, supravegherea lor activa .Aceasta presupune :
- analiza comportamentului in timp al restaurarii:
-
Reparatia reprezinta :
-
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se vor avea in
vedere citeva elemente deosebit de importante si anume:
-
impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare ,manifestate prin jena (disconfort )
la masticatie,durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca urmare a pierderii
etanseitatii restaurarii sau a unei protectii pulpo-dentinara insuficienta/absenta;
prezenta unor factori de risc : factori iatrogeni, regim alimentar incorect, igiena orala
deficitara, parafunctii, risc crescut de carie;
prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal, reactii alergice
cutaneo-mucoase;
consimtamantul pacientului.
pe versantii
cuspidieni, acolo unde fortele ocluzale sunt mari si riscul de fractura a unor margini
subtiri de smalt este si el mare;
-
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
-
lipsa unui liner adecvat ,care sa asigure amalgamului un suport fizic corect.
Mecanismul fracturarii marginale este legat si de coroziunea amalgamului. In acest
sens,amalgamul mai bogat in cupru a demonstrat clinic o mai buna adaptare marginala si o rezistenta
mai buna la fractura in raport cu cel sarac in cupru.
In clinica putem intilni urmatoarele situatii :
o fractura minima a peretilor de smalt ai cavitatii, neinsemnata clinic caz in care, o
monitorizare atenta este suficienta .
o fractura marginale mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea unei
retentii mecanice pentru amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul unei cavitati create si
cu o restaurare de amalgam preexistenta. Este inevitabila o pierdere de tesut dentar sanatos pentru
realizarea unor retentii si acest lucru poate duce subminarea peretilor vechii cavitati si la necesitatea
intaririi rezistentei acestora , ceea ce face ca acest tip de reparatie sa fie mai putin agreat. Se prefera
repararea prin adeziune , cu ajutorul unui material compozit fluid sau a unui ciment ionomer de
sticla. Aceasta tehnica permite pastrarea structurilor dure dentare si prepararea doar de suprafata in
vederea optimizarii adeziunii.
Orice metoda de reparare de acest gen presupune mai multe etape:
- accesul in profunzimea defectuluisi/sau a leziunii prezente;
-
daca smaltul peretilor cavitatii este fracturat pe o zona intinsa care compromite calitatea
restaurarii,
5
daca unghiul realizat intre peretii preparatiei si restaurare este mai mic de 70.
In situatia clinica in care exista cavitati ocluzale mari, restaurate cu amalgam si mai ales
atunci cand medicul practician nu a tinut seama ca structura cuspidiana restanta este lipsita de
rezistenta si ar fi trebuit intarita si protejata adecvat sau la cavitatile extinse proximo-ocluzale, la
care este greu de apreciat rezistenta structurii cuspidului restant precum si potentialul de fractura al
acestuia, cel mai neplacut esec il reprezinta fractura unui perete al cavitatii sau a unui cuspid dentar.
Uneori, datorita actiunii cu instrumentaul rotativ, poate aparea o fisura care sa treaca
neobservata si care, dupa restaurare, va duce la fractura.Cand peretele sau cuspidul se fractureaza,
diagnosticul fracturii se face cu usurinta dar diagnosticul unei fisuri este mult mai dificil de pus.
Pacientul poate acuza o jena dureroasa la masticatie care, de cele mai multe ori nu poate fi localizata
de pacient, sensibilitate la cald, rece. Inspectia nu reuseste sa localizeze dintele dureros si este
necesara o examinare cu fibra optica sau transiluminare, acestea punind in evidenta fisura. De
asemenea, percutia laterala pe cuspidul suspect determina aparitia sensibilitatii si permite
confirmarea simptomatologiei relatata de pacient.
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara ,de cele mai multe ori, indepartarea
restaurarii si controlul peretilor restanti.In prezenta unor contacte ocluzale defavorabile restaurarea
poate fi realizata doar dupa suprimarea factorului mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca
se presupune ca restaurarea restanta dupa producerea fracturii este optima si tesutul dur existent
permite realizarea unei retentii pentru repararea defectului cu ajutorul amalgamului, se va realiza o
cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in materialul restaurator existent se va crea o cavitate
de retentie pentru aceasta si se va reface obturatia. Repararea restaurarii poate sa fie realizata mai
simplu, fara pierdere de tesut dentar sanatos, cu materiale compozite sau glassionomeri, atunci cand
se poate realiza o buna adeziune dentara. Daca adeziunea este defavorabila (lipsa smaltului sau o
suprafata insuficienta pentru adeziune) se impune inlocuirea intregii restaurari si refacerea
preparatiei, putandu-se recurge uneori la realizarea unor incrustatii, fatete ,etc. In aceasta situatie, o
reparare poate interveni doar ca o solutie tranzitorie si va fi realizata cu material adeziv (CIS)
O fractura la nivelul istmului unei cavitati de clasa a II-a poate fi reparata prin infiltratie de
compozit fluid sau CIS in interiorul defectului.
Cind un nou proces carios apare pe acelasi dinte,in vecinatatea vechii cavitati restaurate cu
amalgam ,se poate pastra vechea restaurare daca este corespunzatoare si in interiorul ei se va realiza
retenti pentru o cavitate nou realizata,fiind necesare retentii mecanice intre noua si vechea
Daca exista carie sub obturatia veche ,aceasta duce la nindepartarea in totalitate a acesteia.
6
1.Defecte marginale.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii marginale si in
consecinta aparitia unei carii secundare .Un astfel de defect,aparut intr-o zona cariosusceptibila ,cu
deosebire in zona cevicala sau proximala ,duce la inlocuirea restauratiei pe cind un defect marginal
aparut pe fata vestibulara,orala sau ocluzal,acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si
a unor tehnici de fluorizare ,permite supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simptomatologie dureroasa,care presupune o
afectare pulpara,este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate si tratamentul corect al acesteia ,in
functie de gradul de afectare pulpara.
2.Pierderea formei anatomice
Cauzele care pot duce la aceasta sunt:
-prezenta ,pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un material cu un grad
mare de uzura;
-prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura chimica
(obiceiuri alimentare inadecvate,regurgitatii acide);
-obiceiuri vicioase (roaderea creionului,prindere de cuie intre dinti,bruxism,etc.)
Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale ,cu deficit functional.
De cele mai multe ori in aceste cazuri se recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea
unui nou tip de restaurare (inlay,onlay,fatete,etc.)
3.Alterarea starii de suprafata a restauratiei
Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati,fisuri,goluri,intinse in
profunzime , favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea de finisare a acestei suprafete sau
de inlocuire se face dupa analiza atenta a factorilor cauzali ,care pot sa fie legati de un material
restaurator de proasta calitate,o tehnica de lucru incorecta ,o finisare incorecta.In functie de aceste se
va recurge la inlocuirea restaurarii sau la ameliorarea sa.
4.Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun inceput sau unei tehnici
incorecte de plasare precum si degradarii in timp a materialului. In primul caz ,se inlocuieste partial
restaurarea cu material adecvat sau poate fi inlocuita total , cu un material corespunzator calitativ si
9
coloristic. Inlocuirea materialului adeziv nu este usoara, mai ales in cazul modificarilor coloristice si
aceasta pentru ca materialul este greu de deosebit de tesutul dentar. Se utilizeaza freza extradura sau
diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de smalt si dentina pentru ca sunt
materiale adezive si fortele rezultate pot fractura smaltul si marginile cavitatii nou realizate.Se poate
lasa un strat de material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere,in anumite
conditii ,la cea veche. Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi,cu adezivi de generatia a 2-a
si a 3-a . Daca vrem sa inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara indepartarea unui strat
de smalt si dentina de cel putin 50m.pentru a avea pereti apti pentru o noua adeziune.
5.Pierderea in intregime a restauratiei
Este foarte rar intilnita in practica si se datoreaza izolarii imperfecte,nerespectarii timpilor
de pregatire a cavitatii pentru adeziune, prezenta factorilor de stres ocluzal,suprafata insuficienta
pentru adeziune.In toate aceste cazuri se va indeparta un strat de smalt si dentina care au fost
demineralizate si pregatite pentru adeziune si se va reface operatiunea de gravare acida si adeziune
pe tesuturile dentare dupa indepartarea a cca.50m din structura dentara .
10