Sunteți pe pagina 1din 10

Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arat felul cum

reacioneaz, sau cum se comport n anumite situaii de schimbare a unor elemente din
mediul nconjurtor. La rndul lui, comportamentul se exteriorizeaz prin reacii
emoionale i motorice, corelate cu modul n care se realizeaz autocontrolul acestor
reacii. Termenul temperament definete de asemenea constana, intensitatea i durata
reaciilor provocate de excitantul extern.
Cuvntul provine din secolul al XVI-lea, cnd temperamentum era interpretat ca
un amestec de raporturi echilibrate, sau n farmacie ca un amestec de umori ale corpului
uman.
Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind nnscut.
El este considerat factorul ereditar n organizarea intern a personalitii.
Particularitile temperamentului in de structura somatic, de sistemul nevros, de
mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice.
Temperamentul nu se manifest n acelai mod pe tot parcursul vieii. El
evolueaz o dat cu ntregul organism i sistem nervos, astfel nct trsturile de
temperament se maturizeaz, sunt deplin formate la sfritul adolescenei, se menin
relativ constante pe toat perioada maturitii, pn la btrnee, cnd cunosc un proces
de aplatizare din cauza pierderii vivacitii, a vigorii. n schimb, unele trsturi
temperamentale se rigidizeaz, se accentueaz la btrnee (de exemplu: iritabilitatea la
un coleric, depresia la un melancolic, nchistarea la un flegmatic).
Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate,
adic nu el este cel care d valoare personalitii. Temperamentele nu sunt bune sau rele,
de dorit sau indezirabile.
Trsturile temperamentale sunt nnscute, au o condiionare biologic, dar
dobndesc valene numai n plan psihocomportamental, constituindu-se n fundamentul
personalitii. Ele stau la baza imprimrii celorlalte trsturi, crora le confer o anumit
nuanare, expresivitate, dinamism, vivacitate sau dimpotriv, inhibiie retragere.
Temperamentul i pune pecetea pe viaa noastr pishica (generozitatea, spre exemplu, nu
ine de temperament, dar felul cum i dobndete cineva i, mai ales, cum i manifesta
cineva generozitatea se afl sub influena temperamentului) Temperamentul, dei larg
determinat genetic, este n expresia lui funcional, modelat de condiiile socio-culturale,
existeniale ale individului. Influena ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este
direct, ci mediat de factori socio-culturali.
Tipologii temperamentale

Nu exist temperamente pure. Etimologia latin a cuvntului tempera


temperare, care nseamn a amesteca, sugereaz acest lucru. In mod potential,
trasaturi apartinand tuturor tipurilor de temperament coexista in fiecare persoana, insa
unele se manifesta mai pregnant decat altele. Asadar, temperamentul fiecarei persoane
este o combinatie unica, originala, care il individualizeaza.
Clasificarea tradiionala
Clasificarea tradiional a temperamentului este legat de cultura, arealul
geografic, perioada istoric. Cele mai cunoscute clasificri ale teperamentelor sunt
clasificarea greac sau chinez; n Europa este rspndit clasificarea greac a lui
Hipocrat, care are patru grupe mari umorale:
- sanguis (snge)
- chole (fiere galben sau bil)
- melan (chole sau fiere neagr)
- flegma (saliv)
De aici provin cele patru temperamente:
- sanguin sau sangvin, (temperament comparat cu aerul, primvara, sangele, dopamina,
tinereea, magicianul)
- coleric, (temperament comparat cu focul, vara, bila galbena, testosteronul, seceta,
razboinicul)
- melancolic, (temperament comparat cu pamantul, toamna, bila neagra, serotonina,
seara, poetul)
- flegmatic, (temperament comparat cu apa, iarna, flegma, estrogenul, noaptea, regele)
Clasificarea din punct de vedere psihologic
n prezent la temperamente se urmresc patru trsturi de caracter descrise ca:
- activitate - for, iueal, mobilitate a gndirii i vorbirii
- creativitate - tempo, intensitate de reacie la stimulanii exteriori
- emoionalitate - frecven, intensitate, i gradul n care emoiile influeneaz
comportamentul
- sociabilitate - dorina de apropiere de alte persoane, felul, modul de adaptare,
comportare n grup.

Temperamentul din punctul de vedere al mai multor personlitati


In viziunea originara a lui Galenus si Hipocrat acea caracteristica dinamica a
organismului, comportamentului si vietii psihice, explicata prin amestecul celor patru
humori socotite ca fundamentale (singe, fiere neagra si fiere galbena, sputa) din care una
ar domina, de unde si denumirile ce s-au pastrat de coleric, sangvinic, flegmatic,
melancolic.
H. Eysenck constata ca melancolicul si flegmaticul sunt introversivi pe cand
colericul si sangvinicul ar fi precumpanitor extroversivi. V. Merlin dovedeste insa ca
orientarea comunicationala spre sine sau spre lume este dependenta si de imprejurarile de
viata, existind cazuri ce contrazic corelatiile lui H. Eysenck. Relevarea unora din
tendintele predispozante ale t. este totusi necesara pentru ca t. trebuie sa fie serios
considerat in educatie, atit pentru a fi compensat cat si pentru a fi investit, valorificat.
Gordon AHport arata ca temperamentul se refera la fenomene caracteristice firii
unui individ, la intelegerea susceptibilitatii sale la stimuli emotionali, la forta si
rapiditatea raspunsurilor sale, precum si la calitatea dispozitiei sale persistente, la
intensitatea dispozitiei si la particularitatile fluctuante. Toate acestea sunt considerate
constitutive si, deci, in mare masura creditare.

Dupa S. Rubinstein, temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii, iar B.


G. Ananiev il considera o baza psihofiziologica a caracterului, dupa cum B. M. Teplov il
ia ca premisa morfofunctionala generica pentru aptitudini.

Ivan Petrovici Pavlov ce explica temperamentul in termeni de forta-slabiciune,


mobilitate-inertie.

Exista importante probleme in ce priveste sensul sau locul in procesul adaptativ al


energiei si dinamicii temperamentale. In legatura cu faptul ca temperamentul a fost
derivat din structuri morfofunctionale si asimilat cu biotipologiile constitutionale s-au
formulat o serie de ipoteze greu de acreditat (G. Viola, G. Sigaut, E. Kretschmer, W.
Sheldon) si totodata conceptul de temperament a fost mult largit, adaugandu-i-se si
trasaturi ce tin de caracter si in genere de valorile culturale.

In tipologia lui R. Seime, ce continua pe G. Heynians si K. Wiersma, caracterul este redus


la temperament. De aici rezulta grave confuzii. Din moment ce temperamentul este

predeterminat ereditar (cel putin ca tip), iar caracterul este (in orientare si continut)
dobindit, construit sociocultural, nu se poate pune pe scama temperamentului ceea ce tine
de coordonate ale educatiei si integrarii sociale si morale. In caz contrar, conceptul de
temperament este confundat cu personalitatea si totodata devine inutil pentru ca nu mai
poate fi delimitat.

H. Sheldon, pornind de la componente ale embrionului, imparte temperamentul in:

endomorf (viscerotonic) bonom, senzual, conciliant ;


mezomorf (somatotonic) reactiv, cu initiativa, activ, practic;
ectomorf (cerebrotonic) hipersensibil, meditativ, teoretic.
Intemeierea particularitatilor de temperament pe structurile de tip de activitate nervoasa
superioara in baza unor ample si larg confirmate cercetari de reflexe conditionate a adus o
serie de importante clarificari.

Particularitatile dinamice de comportament si viata psihica puteau fi explicate in primul


rand prin particularitati constitutive ale creierului, ale sistemului nervos central, iar nu ale
viscerelor sau morfologiei somatice de ansamblu.

- In primul rand, temperamentul ne apare ca un complex de proprietati functionale de


maxima generalitate, deci nespecifice si care se exprima in activitatea reflexa dar nu
determina, la om, continutul si performantele acesteia. Ce si cum se construieste in
ordinea sistemelor reflexe nu depinde de tip si nici de temperament.

- In al doilea rand, temperamentul se pune in dependenta de genotip pe cand caracterul,


ca si aptitudinile, sunt asimilate fenotipului ca aliaj al trasaturilor innascute cu cele
dobandite. In consecinta, nu se poate vorbi de o modificare radicala a temperamentului pe
parcursul vietii. Acesta ramime structura imanenta a individualitatii.

Exista totusi o evolutie temperamentala, conditionata de varsta si de fenomenele de


mascare a temperamentului prin blocuri functionale special antrenate si de filtrare a

temperamentului prin suprastructura de personalitate.

- In al treilea rand, temperamentul este apreciat ca reprezentind un fapt singular care este
numai incadrat tipologic pe scara gradatiilor insusirilor de tip de activitate nervoasa
superioara si modului de combinare a acestora.

Tipul de temperament este intotdeauna definit aproximativ si prin precizarea insusirilor


implicate se pot detasa categorii subtipice, variante mai concrete etc.

R. E. Heymans si E. Wiersma impart temeperamentele dupa:

nivel de activism;
nivel de emotivism;
corelatie dintre primaritaie (orientare spre prezent) si secundarilate (orientare spre trecut,
paseism).
Rezulta, dupa R. Le Senne, 8 tipuri de temperament:
1) emotiv-neactiv-primar;
2) etnotiv-neactiv-secundar;
3) emotiv-activ-primar;
4) emotiv-activ-secundav;
5) neemotiv-activ-primar;
6) neemotiv-activ-secundar;
7) neemotiv-nenactiv-primar;
8) neemotiv-nenactiv-secundar.

Temperamentul si personalitatea copilului


Autor: Camelia Airinei
Temperamentul si personalitatea copilului Temperamentul reprezinta un set de
caracteristici innascute, ce hotarasc modul in care copilul abordeaza lumea din jur.
Personalitatea este determinata de interactiunea intre trasaturile temperamentale si
influenta mediului inconjurator.

Numeroase studii au dovedit faptul ca trasaturile de temperament raman aceleasi pana la


maturitate si de-a lungul vietii, iar pentru parintii care ignora firea naturala a copilului
cresterea si educarea celui mic devine o lupta permanenta. Parintii intelepti invata sa-si
cunoasca copilul si astfel pot anticipa reactiile sale isi adapteaza stilul de crestere
individualitatii unice ale copilului lor.

Trasaturile de temperament nu pot fi caracterizate ca "bune" sau "rele", insa influenteaza


adaptarea copilului la mediul scolar, in jurul celorlalti copii, sau chiar acasa, precum si
modul in care va fi privit si judecat de profesori sau colegi. Reactia celor din jur la
comportamentul copilului va decide si perceptia copilului asupra propriei persoane.

Pentru a fi un bun parinte trebuie sa cunosti caracteristicile temperamentale ale copilului


tau si sa i le explici si lui, fara a-l judeca. Asta il va ajuta pe el sa fie mai atent la
comportament si sa aiba incredere in sine, iar pe tine te va scuti de frustrari, deoarece vei
stii la ce sa te astepti de la cel mic si nu vei lupta cu "morile de vant". Cu alte cuvinte,
trebuie sa colaborezi cu firea naturala a copilului si sa nu i te impotrivesti.

Trasaturi de temperament

Nivel de activitate: activ, energic sau tacut, energie scazuta.


Masoara cantitatea de energie fizica evidenta in activitatea si comportamentul zilnic al
copilului. Bebelusii activi se misca tot timpul si sunt dificili atunci cand li se schimba
scutecul, iar la polul opus, bebelusii sunt linistiti si se multumesc sa priveasca. Copiii
foarte activi isi pot utiliza energia pentru a practica sporturi interesante sau activitati
incitante pentru ei. Acesti copiii au nevoie permanent de lucruri care sa-i mentina activi si
interesati, care sa-i ajute sa-si descarce energia. Parintii trebuie sa inteleaga ca unui astfel
de copil ii este imposibil sa stea linistit atunci cand vor ei si este bine sa fie pregatiti in
astfel de situatii. Cautati sa aveti la indemana cateva jocuri care sa-l tina ocupat in tacere,
atunci cand trebuie sa stea cuminte.

Distragerea: poate distras cu usurinta sau se concentreaza foarte bine.


Distragerea masoara concentrarea si atentia pe care un copil o acorda unei activitati de
care nu este interesat in mod special, precum si facilitatea cu care stimulii externi intervin
in comportamentul sau.
Nivelul ridicat de distragere este util atunci cand doresti sa distragi atentia copilului de la
un comportament nedorit, insa poate afecta in mod negativ capacitatea de a face temele
pentru scoala. Distragerea nu este opusul persistentei: un copil care poate fi distras cu
usurinta poate in schimb sa fie persistent in reluarea si continuarea activitatii intrerupte.
Un copil usor de distras este atent la tot ce il inconjoara si poate fi distras si de propriile
ganduri si vise. La polul opus, copiii se pot concentra o perioada indelungata, fara
intrerupere.
Parintii unui copil care poate fi distras cu usurinta trebuie sa fie siguri ca cel mic a inteles
mesajul transmis - cel mai bine este sa-i spui ce doresti privindu-l in ochi si sa enumeri
cerintele pe rand, nu toate odata, asigurandu-te ca au fost respectate.

Intensitatea emotiilor.
Cum reactioneaza cel mic la lucrurile si evenimentele din jur, in special cele minore, sau
atunci cand il supara ceva? Are o reactie dramatica si galagioasa sau dimpotriva, este
rezervat, linistit si mai degraba ganditor? De obicei o reactie exagerata a copilului atrage
dupa sine si o reactie exagerata a parintelui, insa astfel situatia poate escalada si mai
departe. Oricat de dificil ar fi, parintii trebuie sa reactioneze cu calm, pentru a oferi celui
mic un model de comportament. Va prezentam o tehnica pentru a face fata situatiilor in
care riscati sa va enervati de fata cu copilul. Urmati pasii:
- Opriti orice activitate si mai intai incercati sa va estompati propriile emotii, pentru a-l
putea ajuta pe copil.

- Distantati-va de cel mic - dati-l cuiva sa-l tina in brate sau puneti-l intr-un loc sigur, sau
chiar parasiti camera - daca copilul este mai mare.
- Reorganizati-va gandurile. Asteptati un moment, pentru a putea evalua situatia cu
claritate.
- Reluati activitatea cu mintea limpede.
La polul opus, si copiii care nu sunt reactivi pot fi dificili. Acestia se bosumfla si nu spun
ce au, se exprima cu dificultate; este greu sa stii ce se intampla cu ei. Parintii acestor
copii trebuie sa aiba rabdare pentru a-i aborda cu blandete si a-i face sa vorbeasca fara a
avea o atitudine intruziva.

Ritmicitatea sau regularitatea biologica: regulat, previzibil, sau neregulat, imprevizibil.


Cat de usor puteti prevedea momentele in care copilului i se face somn sau foame, ori
vrea sa mearga la toaleta? Ritmul biologic devine foarte evident in primii doi ani de viata
- unii copii au un program regulat de masa si somn, in timp ce altii prezinta un tipar mai
complicat. Copilul cu ritmicitate previzibila este fericit atunci cand i se respecta
programul de somn, mancare sau joaca, in schimb nu se adapteaza bine la schimbari.
Copiilor cu un ritm neregulat li se face brusc foame sau somn, chiar la momente
inoportune. Parintii trebuie sa pregatiti sa indeplineasca aceste cerinte, indiferent daca
familia se afla acasa sau in calatorie.

Pragul senzorial sau sensibilitatea.


Aceasta trasatura de temperament masoara nivelul de sensibilitate la stimulii fizici lumini si sunete puternice, cusaturile si etichetele hainelor, schimbari de temperatura,
gustul alimentelor, durere, etc. Pentru un copil foarte sensibil din acest punct de vedere
este normal sa se planga mai des si sa fie mofturos, iar parintii il pot linisti cu usurinta,
daca ii fac pe plac. In schimb, cu copiii care au o sensibilitate scazuta, parintii trebuie sa
fie atenti pentru a nu lasa neobservat ceva care le-ar putea afecta sanatatea, dar care pe
copil aparent nu-l deranjeaza.

Abordarea situatiilor: apropiere, impulsiv sau indepartare, ezitant.


Abordarea situatiilor se refera la modalitatea in care copilul reactioneaza la lucrurile,
situatiile si persoanele noi in viata sa: le accepta si se apropie cu usurinta de acestea, sau
este precaut si are nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui?
Copiii din prima categorie dau dovada de aptitudini sociale innascute, insa pot f
caracterizati si de nestatornicie. In acest caz parintii trebuie sa-l invete sa fie perseverent.
In cel de-al doilea caz, copiii sunt categorisiti ca fiind timizi sau rusinosi. Aceste
"etichete" nu sunt benefice pentru psihicul sau; mai degraba spuneti-i ca este rezervat sau

chibzuit. Invatati sa apreciati calitatile copilului si aveti rabdare cu el. Parerea voastra ca
parinte se va reflecta in imaginea pe care copilul o are despre sine.

Adaptabilitatea la situatii noi: adaptabil, flexibil sau inadaptabil, rigid.


Cum se adapteaza copilul tau la schimbari? Un copil flexibil le poate face parintilor viata
mai usoara, in schimb risca sa se aventureze in situatii periculoase sau sa nu fie
consecvent la scoala si la insarcinarile de acasa. Parintii acestui copil trebuie sa-i aduca
aminte permanent ce are de facut, sau mai bine sa-i afiseze la indemana un program in
scris.
Un copil care se adapteaza mai greu poate fi dificil, insa va fi mai putin predispus sa riste.
Acest copil se simte cel mai bine atunci cand stie dinainte la ce sa se astepte - acest lucru
il face sa se simta mai relaxat si mai confortabil in mediul sau. Astfel, in loc sa-i spuneti
brusc ca va trebui sa faca un anumit lucru, mai bine avertizati-l inainte, chiar de mai
multe ori, din timp in timp. In acest mod evitati reactiile exagerate.

Perseverenta sau intervalul de atentie.


Aceasta trasatura de temperament se refera la capacitatea copilului de a continua o
activitate, in pofida obstacolelor intalnite. Un copil persistent continua sa caute
rezolvarea jocului, chiar daca este dificil, poate astepta sa i se faca pe plac, fara a deveni
frustrat si nerabdator. Copilul poate fi considerat incapatanat, caracteristica ce poate fi
pozitiva, dar si negativa. Decat sa ii impuna sa faca ceva si sa riste un refuz, parintii
trebuie sa abordeze alte strategii pentru a-l convinge. Mai degraba ii ofera o alternativa,
sau ii ofera optiunea de a-si spune parerea.
Un copil cu o perseverenta scazuta isi pierde repede rabdarea, se descurajeaza in calea
obstacolelor, devine iritat daca este intrerupt si are nevoie de incurajari pentru a reusi.
Partea buna pentru parinti este ca acest tip de copil este mai predispus sa faca ce i se
spune.

Starea de spirit: optimist, pozitiv sau pesimist, negativ.


Care este starea generala de spirit a copilului: buna sau proasta, rade tot timpul sau este
plangacios, vede partea buna sau partea proasta a lucrurilor? Un copil prea optimist
trebuie sa fie ghidat cu blandete de parinti, pentru a sti cand este necesar sa aiba o
atitudine mai serioasa. Parintii copiilor negativisti trebuie sa le ofere multa atentie si
dragoste, sa le aminteasca permanent sa gaseasca lucrurile bune la viata, sa le ofere
jucarii amuzante si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni optimisti.

http://forums.khinsider.com/graphics-shops/105684-stars-shining-graphics-227.html
http://www.la-psiholog.ro/info/temperamentul-si-personalitatea-copilului
http://www.garbo.ro/articol/Familie/
http://ro.wikipedia.org/
http://www.psychologies.ro/cuvant/temperament