Astfel, putem observa nenumrate lucruri despre creier care se pot face mai bine.

Un exemplu
este memoria uman, care este o memorie asociativ. Extragem amintirile pe baza unor asociaii,
cuvinte sau imagini cheie, sugestii ce ne ajut s scoatem la suprafa memoriile adnc ascunse n
creier. Desigur, n multe instane, o memorie de computer ne-ar fi mult mai folos. Un memorie
organizat n compartimente, unde s punem ntr-un loc numere de telefon, n altul adrese, ar fi
mult mai sistematic i mai precis...
n computere, memoria are locuri precise, pe cnd n creier ea este mult mai dezorganizat.
Aceasta face ca adeseori s nu fim martori oculari de ncredere, sau s ne reamintim foarte greu
unde am parcat ultima oar maina. nseamn deasemenea c multe dintre memoriile noastre
devin contaminate de lucruri care se ntmpl mai apoi, pentru c de multe ori memorii diferite
sunt stocate n acelai loc. Tot aceast organizare a creierului face i ca memoriile noastre s
interacioneze direct cu emoiile. Dei reprezint acelai numr, 500 poate aduce emoii diferite:
dac este o amend, emoiile sunt negative, dac este un ctig, ele vor fi pozitive.
Exemplele acestea nu fac dect s ntreasc observaia c o construcie mai bun a creierului ar
fi fost posibil: puin memorie computeristic ne-ar fi fost de ajutor. Desigur, acest rezultat este
explicat n cadrul teoriei evoluioniste. Aceasta spune c organismul cel mai pregtit va
supravieui. S fim ateni ns, nu organismul cel mai potrivit care se poate construi, ci cel mai
potrivit dintre cele construite deja... Evoluia nu da napoi ca s reconstruiasc un organism mai
bun, ci pur i simplu folosete ceea ce are, chiar dac s-ar fi putut mai bine. Situaia este
asemntoare cu cea a unui teren muntos: dac ne urcm pe vrful unui deal, putem vedea n
distan un alt vrf mai ridicat. Tot astfel i cu construcia creierului, se prea poate ca s exist
soluii mai bune, peste care evoluia n-a dat nc. i aici nu e vorba numai de o bucat util de
memorie computeristic... Nu ne putem imagina dect cum ar fi putut fi altfel...
Desigur ns, nu trebuie s fim att de negativi. Memoria asociativ are un avantaj major:
creativitatea. Tocmai datorit abilitii de a asocia lucruri diferite i neateptate putem crea lucruri
noi. Totul este ns s nu exagerm i s credem c creierul nostru este construcia cea mai
perfect. S nu ne mbtm cu ap rece creznd c suntem raionali i c putem deosebi uor
adevrul... Este o greeal des ntlnit, aceasta de a crede c numai noi avem adevrul,
nerealizand ca gndirea noastr este contaminat de emoii i alte memorii pe care le asociem
automat. De aceea ar fi bine s reflectm nainte de a ne nsui adevrul absolut i s ncercm s
privim problema din alte unghiuri de vedere, inclusiv ale oponenilor notri. Poate c ei ajung la
alt adevr tocmai pentru c se uit altfel la problem, sau poate pentru c amintirile lor
interacioneaz n mod subcontient cu alte emoii. Cu alte cuvinte, s ne recunoatem limitele...
2Biologia molecular ne-a scos la iveal imensa complexitate a fenomenelor ce au loc n
interiorul celulelor. Impactul a fost, n prima instan, creterea n popularitate a teoriei designului
inteligent. Aceasta spune c corpul uman este att de complex inct el nu poate fi un rezultat al
ntmplrii, ci unul care a fost "construit" de ctre Divinitate. Dac ins aceast complexitate
crete i mai mult, nu ne putem oare ntreba dac nu se putea i mai uor?
Un exemplu al complexitii mecanismelor din interiorul celulei este procesul de traducere
(translaie) al informaiei genetice in proteine. n mod normal, o gen produce o singur protein.
Cu toate acestea, este deja cunoscut c o singur gen poate creea mai multe forme apropiate ale
unei proteine. Aceasta este posibil, deoarece informaia unei gene nu este scris n mod continuu

n ADN, de la un capt la ei la cellalt. n schimb, informaia este scris n anumite pri ale genei
(numite exoni) intercalate apoi cu pri ce nu conin informaie.
Practic, este ca i cum am scrie pe o banda de caset muzica pe bucele, intercalate cu pri de
zgomot aleatoriu. Un casetofon care ar citi o astfel de band ar trebui s tie unde se afla prile
fr muzic i s evite s le citeasc, n aa fel nct noi s auzim numai ritmul minunat al
muzicii. n acelai mod, mecanismul molecular are rolul de a pune mpreun, n prima instan,
numai prile relevante ale genei, deci numai exonii. Apoi aceste pri relevante sunt folosite de
ctre ribozomi, fabrica de proteine a celulei.
n practic ns, este posibil ca procesul de punere la un loc a exonilor s nu fie perfect, i s se
mai sar dintre ei, sau s copieze alii ce nu sunt ai aceleiai genei. n acest caz, este clar c
proteina obinut va diferi puin. Fenomenul acesta este cunoscut i complic n mod uria
mecanismul "ingineresc" al celulei. Astfel, proteina puin diferit ar putea avea un efect negativ
asupra celulei, sau din contr, unul pozitiv. n practic ns, aproape toate efectele se dovedesc a
fi pozitive, cci proteinele astfel modificate joac un rol esenial n dezvoltarea i existena
celulei.
Pn acum ns, cercettorii au crezut c acest fenomen este mai rar ntlnit. Iat ns c, recent,
un grup de cercetare de la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT, Statele Unite) a
descoperit c fenomenul este de fapt foarte des ntlnit. ntr-un studiu publicat pe 2 noiembrie n
revist Nature, ei estimeaz c mai mult de 95% dintre gene sufer acest fenomen. n studiul lor,
cercettorii americani au folosit 10 esuturi diferite de la un total de 20 de subieci.
Cercettorii americani au artat c unele gene produc proteine puin diferite dac sunt aflate n
locaii diferite ale organismului. Ei exemplific n studiul lor cu o aceeai gen ce produce
proteine puin diferite dac celula se gsete n inim sau n creier. ntr-un alt caz, cercettorii au
observat c proteine puin diferite sunt generate de aceeai gen n diverse etape ale evoluiei
organismului (embrion, adult).
Din punct de vedere medical, noile rezultate aduc sperane. Astfel, se pare c o astfel de diferena
ntre protein construit joac un rol n cazul celulelor de cancer. Rmn ns de vzut dac
formarea celulelor de cancer este datorat precis unui astfel de fenomen.
Pe de alt parte, poate c un impact mai mare va avea asupra nelegerii mecanismului complex al
vieii. Desigur, este de mirare c aceste forme de proteine puin diferite sunt construite exact la
locul i timpul potrivit i nu aleatoriu. ntr-o prim instan ne-am reaminti din nou ipoteza
Creatorului "inginer" care a aezat fiecare rotita a celului la locul su.
Acum ns, complexitatea este extrem de mare i ea depete poate pragul unei construcii
economice i simple. Cu alte cuvinte, Creatorul ar fi putut realiza aceleai funcii ale celulei cu o
singur protein de fiecare gen, dac proteinele ar fo fost alese corect. Cum ns 95% dintre
gene par a suferi un astfel de fenomen, pare mai probabil c natura a ncercat, la ntmplare, tot
felul de combinaii... n urma seleciei naturale, unele au supravieuit mai bine ca altele, dar iat,
am rmas cu un sistem care este poate prea complex pentru funcia pe care trebuie s o
ndeplineasc. Cum care funcie? Viaa noastr...

Echipa StiintaAzi.ro a tradus pentru dumneavastr, cu acord scris de la NobelPrize.org,

autobiografia pe care nsui George Emil Palade a realizat-o n 1974, cu ocazia
decernrii premiului Nobel pentru Medicin, pentru contribuiile sale la nelegerea
structurii i organizrii funcionale a celulei. Este singurul om de tiin de origine
romn care a luat premiul Nobel vreodat.
George Emil Palade (1912-2008)

George Emil Palade a fost singurul om de tiin de origine romn care a luat Premiul
Nobel.
M-am nascut in noiembrie 1912 in Iasi, vechea capitala a Moldovei, in estul Romaniei.
Educatia mea a inceput in acel oras, si a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul
Al. Hasdeu din Buzau. Tatal meu, Emil Palade, a fost professor de filozofie, iar mama
mea, Constanta Cantemir Palade, a fost invatatoare. Mediul familial m-a ajutat sa capat,
cu timpul, un mare respect pentru carti, scoala si educatie.
Tatal meu a sperat ca eu sa urmez, ca si el, filozofia in cadrul Universitatii, dar am
preferat lucruri tangibile si mai specifice si astfel, influentat de rudele de varsta mea
in 1930 am intrat la Scoala de Medicina de la Universitatea din Bucuresti (Romania).
Inca din primii ani de studentie, am manifestat un interes crescut pentru stiintele
biomedicale, ascultandu-l si vorbind cu Francisc Rainer si Andre Boivin, profesori de
anatomie si biochimie. Ca urmare, am inceput sa lucrez ca asistent la Laboratorul de
Anatomie, in timp ce eram student.
M-am pregatit timp de 6 ani in spital, mai mult in medicina interna, dar mi-am facut teza
de doctorat in anatomie microscopica, pe o tema destul de putin utilizata: nefronul unui
cetaceu (Delphinus delphi). A fost o incercare sa inteleg structura sa, in contextul
adaptarii unui mamifer la viata marina.
Am absolvit in 1940 si, dupa o scurta perioada in care am lucrat ca asistent de
Medicina interna, m-am intors la catedra de Anatomie, intru-cat discrepanta intre

cunoastere posedata si cea astepta de la cei ce practicau medicina m-a facut sa ma

simt destul de incomod.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, am facut parte din corpul medical in armata
romana, iar dup razboi - incurajat de Grigore Popa, succesorul lui Rainer - am venit n
Statele Unite n 1946 pentru alte studii. Am lucrat timp de cateva luni n Laboratorul de
Biologie a lui Robert Chambers la Universitatea din New York. In timp ce lucram acolo lam cunoscut pe Albert Claude, care a venit pentru a da un seminar privind activitatea sa
in microscopia electronica. Am fost fascinat de perspectivele deschise de constatarile
sale si extrem de fericit, atunci cand, dupa o scurt discutie, el m-a rugat sa vin sa
lucrez cu el la Institutul Rockefeller de Cercetri Medicale in toamna aceluiasi an.
Aceasta intalnire cu Albert Claude a fost una oportuna mai ales ca Chambers s-a
pensionat in acea vara.
La Institutul Rockefeller, Claude a lucrat n Departamentul de Patologie al lui James
Murphy cu George Hogeboom si Walter Schneider ca si colaboratori directi; Keith Porter
a fost n acelasi departament, dar a dezvoltat propria linie de cercetare in microscopia
electronica, pe culturi de celule animale. La inceput, am lucrat in primul rand la
proceduri de fractionari celulare, si am dezvoltat cu Hogeboom si Schneider "metoda
sucroza" pentru omogenizarea si fractionarea tesutului hepatic. Acest prim "Rockefeller
grup" a avut mai degraba o existenta destul de scurta: Schneider a revenit la
Universitatea din Wisconsin, Hogeboom s-a mutat la Institutul National de Cancer, si
Claude a mers inapoi in Belgia n 1949 sa-si asume directoratul de la Institutul Jules
Bordet. Numai Porter si eu am ramas la Institutul Rockefeller; doi ani mai tarziu, am
devenit "orfani" si am fost adoptati de ctre Herbert Gasser, director al Institutului, de
vreme ce niciunul din noi nu aveam rangul necesar pentru a conduce un laborator.
Cam pe atunci, am nceput sa lucrez n microscopia electronica cu scopul general de a
dezvolta procedurile de preparare aplicabile tesutului organizat.. Aceasta linie de
cercetare a fost abordata nainte de cativa anchetatori, inclusiv Claude, dar inca mai
erau multe lucruri ce puteau fi imbunatatite.. Profitand de tehnicile ce erau deja
disponibile, Porter si eu am adus destule mbunatatiri in microtomie si in procedeele de
fixare a tesuturilor, pentru a obtine preparatecare, cel putin pentru un timp, sa fie
satisfactoare ... O perioada de activitate intensa si de mare emotie a urmat, in timp ce
noi structuri biologice au fost relevate de microscopia electronica care s-au dovedit a fi
neasteptat de bogate si surprinzator de uniforme pentru practic toate celulele eucariote.
Singur, sau n colaborare cu altii, am luat parte n explorarea, nou - deschisului teritoriu,
si, n acest proces, am definit bine structura mitocondriei, si am descris mici particule a
componentei citoplasmei (numiti mai trziu ribozomi); cu Porter, eu am investigat
diferentieri locale ale reticului endoplasmatic si cu Sanford Palay am finalizat studiile la
structura chimica a sinapselor. Cu toate aceste activitati, laboratorul nostru a devenit
suficient de bine cunoscut i a functionat de la inceput ca un centru de formare in
biologie si microscopie electronica.
Circumstantele ce au permis aceasta dezvoltare au fost neobisnuit de favorabile: nu
avem griji pentru fondurile de cercetare (deoarece au fost bine acceptate de ctre
Herbert Gasser), am avut practic, libertatea deplina n selectarea obiectivelor noastre,

am avut parte de o concurenta acerba care ne-au mentinut alerti si de excelenti

colaboratori care au ajutat la mentinerea avansului nostru.
La mijlocul lui 1950, am simtit ca timpul era prielnic pentru o revenire la fractionarea
celulara ca un mijloc de definire a compozitiei chimice si rolului functional al
componentelor nou descoperite. Intentia a fost de a folosi microscopia electronica
pentru monitorizarea celulelor fractionate. Am inceput de la structura si morfologie;
criteriile pareau adecvate pentru evaluarea gradului de omogenitate (sau
heterogenitatea) a fractiunilor celulare. Philip Siekevitz s-a alaturat echipei noastre in
1955 si impregna am aratatca microsomii descoperiti de Claude erau fragmente de
reticul endoplasmatic (asa cum postulase el in 1948) si ca ribozomii erau particule de
proteine ribonucleice. Pentru a afla mai multe despre functia reticulului endoplasmatic si
despre ribozomii atasati, am nceput analiza morfologica si biochimica a proceselor
secretorii in pancreasul porcilor de Guineea.
n 1961, Keith Porter, care a fost conducatorul grupului nostru din 1953 s-a alaturat
Laboratorului de Biologie de la Universitatea Harvard si, cu plecarea sa, istoria celui deal doilea grup "Rockefeller" a ajuns la sfarsit . In aceasta perioada, biologia celular a
devenit un domeniu de cercetare recunoscut n stiintele biologice si datorita faptului ca
Jurnalul de Biologie celulara si Societatea Americana pentru Biologie Celulara au fost
fondate. Grupul nostru a participat n mod activ n fiecare din aceste evolutii.
n 1960, am continuat activitatea la procesele secretorii, folosind n paralel sau n
succesiune dou tipuri de abordari. Prima se baza exclusiv pe fractionari de celule si a
fost dezvoltata n colaborare cu Philip Siekevitz, Lewis Greene, Colvin Redman, David
Sabatini si Yutaka Tashiro; aceasta a condus la caracterizarea granulelor de zimogen
i la descoperirea segregarii produselor de secretie in canaliculele reticulului
endoplasmatic. Cea de-a doua abordare se baza n principal pe autoradiografie, si a
implicat experimente pe animale intacte sau pe felii de pancreas, care au fost efectuate
n colaborare cu Lucien Caro si, in special, cu James Jamieson. Aceasta serie de
investigatii a produs o bun parte din ideile actuale despre sinteza intracelulara si
despre prelucrarea proteinelor pentru export. O revizuire critica a acestei linii de
cercetare este prezentata n Conferinta Nobel.
n paralel cu activitatea procesului de secretie exocrina a celulelor pancreatice, am
mentinut un interes n aspectele structurale pentru permeabilitatea capilara, care se
ntoarce la nceputul anilor 1950, cand am gasit o mare populatie de vezicule
plasmalemicein interiorul celulelor endoteliale ale capilarelor sanguine . Pe langa
aceasta linie de cercetare, Marilyn Farquhar si eu am investigat capilarele din glomerulii
renali si am recunoscut ca, in cazul lor, membrana bazala este bariera de filtrare pentru
molecule de 100A diametru sau mai mari.Un produs secundar al acestui lucru a fost
definirea complexelor jonctionale intr-o gama larga de epitelii. Capilarele viscerale
(fenestrate) au fost investigate impregna cu Francesco Clementi iar capilarele
musculare, cu Romaine Bruns si Nicolae i Maia Simionescu.
Cercetarile referitoare la capilare s-au bazat n primul rand pe utilizarea unor molecule
de proba de dimensiuni cunoscute, detectate individual sau mai multe in acelasi timp

(dupa reactii citochimice) de microscopia electronica. Ele au dus la identificarea unor

pasaje prin care treceau molecule solubile in apa de dimensiuni mari in ambele tipuri de
capilare si molecule de dimensiuni mici in capilarele viscerale. Caile urmate de
moleculele mici, solubile in apa in capilarele musculare sunt inca in curs de investigare.
La mijlocul anilor 60, in laboratorul nostru au inceput o serie de investigatii despre
biogeneza membranelor in celulele eucariote, folosind ca model, fie reticulul
endoplasmatic al hepatocitelor mamiferelor (cu P. Siekevitz, Gustav Dallner i Andrea
Leskes), fie membrane verzi de alge marine (Chlamydomonas reinhardtii) (cu P.
Siekevitz, Kenneth Hoober i Itzhak Ohad). Aceste studii au aratat "noile" membrane
sunt produse de expansiunea membranelor vechi, deja existente (nu exista asamblari
in membrane de novo) si ca noile molecule sunt inserate asincron si distribuite la
intamplare n ntreaga membran care expansioneazaAsincronismul se aplica, de
asemenea la rasturnarea proteinelor membranare in reticulul endoplasmatic, asa cum
ne arata rezultatele muncii cu P. Siekevitz, Tsuneo Omura i Walter Bock.
n 1973, am plecat de la Universitatea Rockefeller pentru a adera la Universitatea Yale
Medical School. Principalul motiv pentru a ma muta a fost credinta ca a venit timpul
pentru fructuoasa interactiune intre noile discipline de Biologie celulara si traditionalele
domenii de interes medical al scolilor, si anume Patologie si Medicina clinica. In plus,
munca mea de la Universitatea Rockefeller a fost facuta: cand am plecat de acolo am
lasat cel putin alte cinci alte laboratoare care lucrau in diferite sectoare ale biologiei
celulare.
n prezent cercetez impreun cu colaboratorii mei interactiile care apar in membranele
diferitelor compartimente ale cailor secretorii si anume ale reticulului endoplasmatic,
aparatului Golgi, granulelor de secretie si plasmalemei.
Am fost un membru al Academiei Nationale de tiinte (SUA) din anul 1961, si am primit
in trecut o serie de premii pentru munca mea stiintifica, printre ele: Premiul Lasker
(1966), Premiul Special Gairdner ( 1967), si Premiul Hurwitz - partajat cu Albert Claude
si Keith Porter (1970).
Inca din anii de liceu sunt interesat de istorie, mai ales cea Romana, un subiect despre
care am citit foarte mult. Latina, care vine bine cu aceasta, s-a dovedit folositoare cand
a trebuit sa generez niste termeni si denumiri pentru biologa celulei.
Am o fiica, Georgia Palade Van Duzen, si un fiu Filip Palade, de la o prima casatorie cu
Irina Malaxa, acum decedata. n 1970 m-am casatorit cu Marilyn Gist Farquhar, care
este biolog ca si mine".
Cheia mecanismului de regenerare a membrelor salamandrei st ntr-un complex de celule
cunoscut sub numele de "blastem". Aceasta este o colecie de celule stem nedifereniate,
capabile de a crete un organ ntreg. Ea se regsete i n stadiile iniiale ale dezvoltrii oricrui
embrion.

Blastema este cumva asemntoare cu mai cunoscutul meristem, o colecie de celule stem ce se
gsete n vrful ramurilor de plante, i care determin creterea ulterioar a unei noi ramuri.
Diferena esenial ntre meristem i blastem este c meristemul plantelor este prezent n mod
normal n plantele adulte, pe cnd blastema este prezenta numai n embrion i n anumite locuri
speciale ale animalelor adulte, ca pielea care se regenereaz. Desigur, cu excepia ctorva
animale, ca salamandra, unde blastema poate conduce la regenerarea unui ntreg membru.
n cazul salamandrelor, organismul lor este n stare s construiasc o nou blastem chiar n
organismul adult. Astfel, o parte din celulele din regiunea afectat de amputare sunt
retransformate de organism n celule stem, crend o blastem, i apoi transformate la loc n celule
adulte, odat ce membrul amputat crete. Recent, cercettorii englezi au descoperit o nou
protein care joac un rol crucial n acest proces. Ei sper c nelegerea mecanismului de
regenerare va putea ghida viitoarele cercettori n cazul oamenilor. Rezultatele cercettorilor au
fost publicate n prestigioasa revista Science.
Noua protein investigat se numete nAG, i ea este secretat de celulele nervoase i de celulele
din piele. Pentru a demonstra importana proteinei nAG, cercettorii au avariat celulele nervoase,
n aa fel nct ele nu mai erau capabile de a produce proteina nAG. Apoi ns, au indus artificial
procese adiionale n celulele nvecinate, n aa fel nct aceste celule au produs artificial proteina
nAG. Rezultatul acestei experiene a fost ca membrul amputat al salamandrei a crescut la loc, cu
toate c celulele nervoase ce produceau proteina nAG erau avariate.
Dr Anoop Kumar i colegii lui de la University College London cred c aceste rezultate
ncurajeaz cercetrile de regenerare a membrelor amputate n cazul mamiferelor. Dr David
Stocum de la Universitatea Purdue (Statele Unite), crede c aceste cercetri pot ajuta la intelgerea
faptului de ce mamiferele au o capacitate mult mai mic de regenerare a organelor pierdute. O
nelegere mai clar a mecanismelor de formare a blastemei i de regenerare a membrului
amputat poate ajuta medicii s recreeze artificial aceste blasteme i n alte pri ale corpului
uman, care nu se regenereaz n mod obinuit. "Ct de repede se va ntmpla aceasta, nu putem
spune, dar descoperirea acestei noi proteine nAG este un pas important", adug dr. Stocum.
Primele rezultate sunt ncurajatoare datorit faptului c s-a demonstrat c acest dispozitiv ar putea
avea un impact pozitiv asupra sntii oamenilor atunci cnd se va ajunge la comercializarea lui.
Dispozitivul este fr fir i att de mic nct ncape n gura pacientului. El se poate monta pe un
aparat dentar sau chiar pe o coroan din plastic care poate fi scoas i introdus mai apoi foarte
uor.
Dispozitivul dispune i de un senzor care asigur faptul c undele emise de ultrasunete ajung la
rdcina dintelui i, chiar dac aceasta este distrus acum se poate recupera, fcnd astfel ca
pacientul s aib propriul su dintre n locul unui obiect strin.
Proiectul care a dus la realizarea acestui dispozitiv este rezultatul unei munci cu adevrat
interdisciplinare. Dr. El-Bialy mpreun cu Dr. Chen de la Institutul de Nanotehnologie al Statelor
Unite au avut o ntrunire n cadrul Universitii din Alberta unde s-au pus bazele primelor
dispozitive la scar nano care s poat ncpea in gura unui pacient, iar mpreuna cu Dr. Tsui, care
avea o vast experien n crearea aplicaiilor pentru biotehnologie au dezvoltat ideea ntr-un
prototip.

Primele experimente au fost realizate pe iepuri, pentru c, dup cum se tie acestor mamifere le
cresc dinii foarte rapid. Mai apoi s-au realizat i testri pe oameni i s-au descoperit rezultate
similare, iar experimentele ulterioare au artat i faptul ca ultrasunetele pot mbuntii creterea
maxilarului pe cazuri de microsomie hemifacial, o boal n care jumatate din maxilarul sau faa
unui copil se dezvolt mai puin dect cealalt jumtate, normal. Pn acum, n astfel de cazuri
era nevoie de intervenii chirurgicale extinse pentru a putea mbunii aspectul facial.
"Dup ce am demonstrat c funcioneaz, ne-am propus s construim un aparat de ultrasunete
mai mic," a completat El-Bialy. " nainte de acest lucru pacientul trebuia s primeasc
ultrasunetele cte 20 de minute pe zi, timp de un an, iar acest lucru este cam mult."
n continuare, cercetorii lucreaz pentru a transforma prototipul ntr-un dispozitiv care urmeaz a
putea fi comercializat, ns acest lucru va fi posibil cel mai probabil la finele anului urmtor.
[www.stiinta.info]
Ei au experimentat n oareci, pe care i nvaser n prealabil s evite anumite buturi. Toate
aceste memorii au fost terse apoi n cteva minute, prin injectarea unui medicament
experimental denumit "ZIP". El ntrerupe funcionarea corect a moleculei PKM zeta, care pare
s fie un adevrat motor mereu n aciune, necesar pstrrii memoriilor pe termen lung.
Memoria este parte esenial a ceea ce ne definete pe fiecare dintre noi. Unii compara memoria
cu un fel de lipici care conecteaz ceea ce noi numim contiin. Neurologul Todd Sacktor
considera, de exemplu, c memoria este esena a ceea ce ine mpreun sufletul nostru. Iar
pierderea ei ne poate lsa definitiv n cea, ne face s ne simim o cu totul alt persoan, aa cum
a artat psihologul Oliver Sacks n celebra sa carte "Omul care i-a confundat nevasta cu o
cciul". Invenia deci, a unei simple injecii care ne poate terge memoriile de lung durat,
deschide o cutie a Pandorei. Practic, un astfel de "tratament" redefineste contiina pacienilor
astfel injectai.
Dar iat c, ceea ce ieri prea o poveste tiinifico-fantastic, devine astzi o realitate: cercettori
de la Institutul Weizmann din Israel au resuit ntr-adevr s tearg memoriile de lung durat cu
ajutorul unei simple injecii. Rezultatele lor au publicate n prestigioasa revista "Science".
Ei au experimentat n oareci, crora le dduser s bea n prealabil buturi ce provocau dureri de
burt. Dup un timp, oarecii nvaser s evite aceste buturi. Cteva sptmni mai trziu,
oarecilor le-a fost administrat medicantul experimental denumit "ZIP" i, n cteva minute,
oarecii au uitat ce buturi s evite.
Medicamantul "ZIP" ntrerupe funcionarea corect a moleculei PKM zeta, molecul ce pare s
fie un adevrat motor mereu n aciune, necesar pstrrii memoriilor pe termen lung. Practic, ea
dubleaz numrul de receptori ai unui neuron, pregtindu-l astfel s primeasc mai eficient
semnalele de la un alt neuron. Dac ns funcionarea moleculei PKM zeta este blocat (prin
administrarea medicamentului "ZIP"), numrul de receptori scade brusc, i memoriile stocate
sunt alterate pn la punctul n care dispar. Ceea ce este remarcabil, este c numai memoriile pe
termen lung par s fi fost afectate, nu i cele pe termen scurt.

Acest element estre esenial dac vrem s tratm pacieni cu probleme psihice rezultate n urma
unor experiene traumatizante. Acestora am vrea s le tergem memoria acestor experiene, ce
sunt ntotdeauna de foarte lung durat. Cu toate acestea, nou metod descoperit de cercettorii
din Israel nu este suficient de selectiv pentru a avea aplicaii practice n astfel de cazuri.
Cu alte cuvinte, pacienii injectai cu medicamentul "ZIP" i-ar pierde toate memoriile de lung
durat, inclusiv cele eseniale pentru el, afectndu-i astfel grav contiina, cum am discutat, i
creeand astfel probleme adiionale.
Cu toii ne aducem aminte evenimente deosebite din viaa noastr, n mod special atunci cnd am
trit momente extreme de fric sau spaima. Nou ni se pare poate normal s fie aa, ns
organismul trebuie s aib un mecanism special care face posibil aceast manifestare. Iar acest
mecanism nu poate fi dect rezultatul evoluiei naturale Darwiniene, din moment ce animalele
care au capacitatea de a-i aminti situaiile periculoase le pot evita dup aceea cu succes.
Iat c recent, cercettorii de la Universitatea Johns Hopkins , condui de profesorul Richard
Huganir, au mai pus o crmid la nelegerea acestui mecanism. Ei au studiat influenta
hormonului norepinefrina asupra mecanismului de memorie n cazul situaiilor ce implic emoii
ridicate, cum ar fi fric. Acest hormon este important n aceste situaii, fiind denumit i hormonul
"lovete sau fugi". El aduga o legtur molecular de fosfat unui receptor celular aflat n neuroni,
denumit GluR1.
Profesorul Huganir a bnuit c acest proces activeaz receptorul GliR1. " Acum, cnd creierul are
nevoie s memoreze o nou situaie, el poate utiliza nenumraii receptori GluR1 care sunt acum
activai, deci disponibili, pentru a ajusta interacia dintre neuroni, i a memora noua situaie", a
declarat profesorul Huganir.
Aceasta pentru c se tie c informaia stocat n memorie sta n tria i multitudinea conexiunilor
(denumite sinapse) dintre neuroni. Cu alte cuvinte, noua informaie nu este stocat n alt loc ( ca
cea de pe suporturile magnetice sau optice de exemplu), ci este distribuit paralel pe un colecie
foarte mare de neuroni, ce formeaz aa-numitele reele neuronale. Acest lucru face posibil i
recolectarea foarte rapid a unei anumite memorii, att de importanta n procesul evoluionist de
supravieturie.
Pentru a-i testa teoria, profesorul Huganir a efectuat experiene pe oareci. ntr-o prim faz, ei
au crescut artificial adrenalina din oareci, care se tie c conduce la concentraii ridicate de
norepinefrina. Analize ulterioare microscopice ale unor felii subiri din creier au relevat ntradevr o concentraie ridicat de receptori GluR1.
ntr-un alt experiment, cercettorii au comparat populaii de oareci normali i modificai genetic,
care au fost puse n cti n care li s-au administrat ocuri electrice. oarecii modificai genetic au
avut receptori GluR1 defeci, care nu puteau fi activai prin adugarea unei legturi moleculare de
fosfat. Inutil de spus c oarecii modificai genetic nu i-au putut aminti experienta traumatizant
la care fuseser supui...
Cercettorii vor s continue investigaiile pe oareci care au receptori GluR1 permanent activai,
cu alte cuvinte pe oareci modificai genetic care ar trebuie s memoreze foarte puternic toate
evenimentele. "Credem c vom obine oareci foarte detepi dar n acelai timp foarte anxioi"
mai aduga profesorul Huganir.
Cercettorii din Australia dau, surprinztor, un rspuns afirmativ. Recent, au reuit s creeze
oareci masculi (cromozomi XY) numai din cromozomi sexuali feminini (cromozomi XX).
oarecii masculi au fost ns infertili.

Pentru a nelege cum se poate, trebuie n prima instan s amintim c nu tot cromozomul Y este
responsabil pentru dezvoltarea masculin. De fapt, se tie deja c rolul dominant n acest proces
este dat de gena Sry a cromozomului Y (de la "Sex-determining-Region-of-chromosome-Y"). n
figur alturat putei vedea un oarece mascul transgenic, care s-a obinut din celule somatice
feminine (deci numai XX), la care s-a adugat ns artificial gena Sry. Aceti oareci transgenici
au dezvoltat organe sexuale masculine (datorit prezenei artificiale a genei Sry), fr ns a fi
capabile de a produce sperm, deci oareci masculi infertili.
Recent ns, Dr. Edwina Sutton de la Universitatea Adelaide din Australia, a reuit s creeze
oareci masculi (cromozomi XY) numai din celule de sex feminine (cromozomiXX) fr
prezena unei gene adiionale , ca de exemplu gena Sry! Rezultatul este remarcabil, cci asta
nseamn c mult informaie coninuta n cromozomul Y este prezena (pe ascuns) i n
cromozomul X.
Descoperirea a fost fcut din ntmplare, pe cnd cercettorii studiau influenta genei inative
Sox3 din cromozomul X asupra dezvoltrii creierului. Cnd aceast gen a fost activat special n
studiile respective, 80% dintre oarecii ce s-au nscut au fost masculi. i aceti oareci masculi au
fost ns infertili, ceea ce nseamn c gene eseniale pentru dezvoltarea organelor sexuale se afla
nc n cromozomul Y.
Desigur c explicaia cea mai la ndemn este pentru moment c gena Sox3, aflat n
cromozomul X al femelei, a jucat cndva un rol n reproducere, dei acum e inactiv. Studiul ei
ne va spune deci ceva despre istoria aparatului reproductiv. "Rezultatele aceste nu sunt numai
importante pentru intelgerea evoluiei cromozomilor de sex (X i Y), dar ele pot i ajuta pe cei
care au tulburri sexuale sau comportamentale", mai adauga Dr. Edwina Sutton
Enzima helicaz face parte din acea fascinant colecie de proteine denumite i "motoare
moleculare". Ea are un rol esenial n procesul de replicare a ADN-ului, mergnd naintea
"mainriei" de proteine care copiaz ADN-ul, i despicnd efectiv dubla elice a ADN-ului,
format din cele doua lanuri ncolcite. Aceasta pentru c "mainria" de proteine nu poate copia
dect cte un singur lan, odat desfcut din dubla elice.
Principalul mister pn acum a fost modalitatea efectiv n care enzima helicaz desface aceast
duble elice. O teorie susinea c ea avanseaz ntr-un mod pasiv, folosindu-se de fluctuaiile
termice care ar avea loc. Astfel, aici dubla elice se desface de la sine, datorit acestor fluctuaii
termice, apoi enzima helicaz avanseaz, securiznd urmtoarea poziie, n aa fel nct dubla
elice s nu se inchid la loc.
O a doua teorie susinea un model mai activ al enzimei helicaz. Aici enzima ar folosi activ
energia obinut din alte procese moleculare pentru a fora efectiv dubla elice, i a o deschide
precum am deschide un fermoar.
Pentru a stabili care din cele dou modele corespunde adevrului, cercettorii de la Universitatea
Cornell din S.U.A, au efectuat o serie de experimente n care au msurat forele i micrile
ADN-ului induse de enzima helicaz. Astfel, ei au fixat un capt deja desfcut al lanului ADN de
o bucat de sticl, iar de captul celuilalt lan s-a ataat o bilu mic din plastic, ce a fost adus
n focarul unei raze laser (vezi imaginea de mai sus).

Tehnica special folosit se numete "optical tweezers" n englez (traducerea mot mot ar fi
"penset optic") i const n captarea efectiv a celui de-al doilea capt n interiorul razei
focalizate. n acest caz, forele induse de cmpul electric al luminii n zona focalizat au o
asemenea intensitate i distribuie, nct captul acesta este prins efectiv n acea zon, iar
micarea lui n zona focalizat ne arat fora ce acioneaz asupra captului. n figura alturat
putem vedea rezultatele msurtorii.

Foto: Sus: Viteza msurat cu care enzima helicaz desface elicea de ADN, care este n jur de
250 de perechi de baze pe secund. Jos: Forele induse de enzima helicaz (teorie i experiment)
sunt de aproximativ 15 pN. Sursa: "Cell", Iunie, 2007
Dup cum putem vedea din figur, enzima foreaz efectiv desfacerea ADN-ului, cu fore de
ordinul a 15pN. Rezultatele experimentale corespund de asemenea cu un model activ al teoriei.
"Rezultatele nu au numai importan pur teoretic, ci ele pot contribui i la nelegerea defectelor
care au loc n procesele de mbtrnire prematur sau n cancer", spune co-autorul Smita Patel al
rezultatelor prezentate aici. "Enzima helicaz este practic prezent n toate procesele metabolice
ce utilizeaz ADN-ul sau ARN-ul", mai adaug el.
Creierul este o structur de neuroni extrem de complex, care pare c este organizat pe reele,
fiecare cu administratorul ei, toi lucrnd (n general) pentru atingerea aceluiai scop. Recent,
aceast teorie a fost demonstrat experimental prin vizualizarea activitii diferitelor regiuni din
creier. Cercettorii de la Universitatea din Wahington au descoperit dou astfel de reele
neuronale. Una dintre reele este asociat sarcinilor creierului pe termen lung. A doua reea este
activ mai ales la nceputul unei sarcini i atunci cnd trebuie aduse schimbri rapide sarcinii.
Cele dou reele de neuroni lucreaz n paralel, independent, la ndeplinirea aceluiai obiectiv.

Dintre toate ntrebrile despre Univers (ct de mare este? ct de btrn? etc.) poate c cea care ne
urmrete cel mai mult este Cine suntem?. Paradoxal, tiina a fcut progrese uriae n
nelegerea lumii din jurul nostru, dar rspunsul la ntrebarea Cine suntem? ramne nc
eluziv... Am aflat ct de mare este Universul, ct de batrn este, dar nu tim ns cine i ce
suntem, tiinific vorbind. tiina se pare c a ramas la nivelul lui Descartes, presupunnd c
suntem cumva o mainrie mecanic ce a cptat contiina propriei exisente...
n ultimul timp am crezut c putem rspunde la ntrebarea Cine suntem? uitndu-ne n creier.
Ce poate fi mai simplu? Nu ar trebui dect s inventariem toi neuronii din creier i s vedem n
care este localizat contiina noastr. De exemplu, teoria neuronului ultim afirm c de fapt
contiina noastr este localizat ntr-un singur neuron, care comand apoi ceilali neuroni s pun
n practic deciziile pe care le-a luat el. Inutil de menionat, un astfel de neuron cpitan nu a
fost gsit. Ceea ce am gsit ns n creier este o structur de neuroni extrem de complex, care
pare c este organizat pe reele, toate lucrnd (n general) pentru atingerea aceluiai el.
O astfel de reea poate fi asociat subcontientului introdus de Freud, responsabil de acele
gnduri ascunse care ies la iveal doar n vise. Un alt exemplu este cel ce apare n cazul
pacienilor al cror creier a suferit profunde distrugeri i n care reelele lucreaz disfuncional.
Un caz celebru este cel al operaiilor fcute pentru separarea celor dou emisfere cerebrale, caz n
care informaia de la o emisfer cerebral nu putea fi partajat cu cealalt emisfer cerebral, cele
dou reele lucrnd astfel independent. Un astfel de pacient poate n consecin s aib dorine i
reacii contrare, cu o mna s vrea s ia un ziar s citeasc, iar cu cealalt s-l ndeprteze.
Fiecare mna era controlat de cte o emisfer, iar cele dou emisfere (reele) pot da comenzi
diferite dac nu se mai pot consulta. n care dintre emisfere este localizat contiina noastr?
Greu de spus. S remarcm c nsui rspunsul pacientului nu este relevant, pentru c el vine de
la emisfera care controleaz corzile vocale...
Un alt caz clinic este acela al persoanelor n care practic numai o reea de neuroni i face simit
prezena. Aceste persoane i vor lua imediat pijamalele fie ca se afl lng patul de acas, fie
lng un pat din magazin. Construcia neuronilor pe reele ce pot lucra n paralel la ndeplinirea
sarcinilor face creierul nostru foarte eficient i adaptiv. De exemplu, atunci cnd auzim cuvntul
cine, putem n acelai timp s avem n minte imaginea unui cine, s-i auzim n gnd ltratul
i eventual s facem o rim cu acest cuvnt.
Aceast teorie a diferitelor reele care lucreaz n paralel n creier a devenit mai popular datorit
lui Daniel C. Dennett, care ncearc s fac un pas nainte n explicarea contiinei. Teoria lui este
c creierul este un ansamblu de astfel de reele ce lucreaz n paralel, ale cror administratori se
schimb pe rnd, prelund comanda principal, i crend iluzia lui eu, iluzia unei individualitai
care s-ar afla la conducere.
Pna acum au fost puine rezultatele care s arate c structura creierului este ntr-adevr
construit pe astfel de reele. Recent ns, un grup de cercettori de la Universitatea Washington
din S.U.A a reuit s vizualizeze dou astfel de reele. Astfel, cu ajutorul unui aparat de
Imagistic prin Rezonan Magnetic Nuclear, ei au investigat creierul a aproape 70 de
persoane. Aceste aparate pot fotografia diferite seciuni din creier i obine imagini
tridimensionale ale interiorului creierului.

O metod des utilizat este fotografierea concentraiei de oxigen din sngele aflat n diferite zone
ale creierului. Cantitatea de oxigen consumat n acea regiune de creier este un indiciu al
activitii neuronale din acea regiune. Cu alte cuvinte, dac o anumit zon de neuroni este n
aciune, atunci crete i utilizarea oxigenului din snge n zona respectiv, iar zona poate fi
identificat i localizat de ctre aparatul cu rezonan magnetic.

Foto: Variaia concentraiei de oxigen n dou regiuni diferite din creier. Deoarece datele sunt
corelate, putem presupune c cele dou regiuni lucreaz mpreun, fcnd parte din aceeai reea
de neuroni. Sursa: Proceedings of the National Academy of Sciences
n decursul experimentelor, persoanele au fost ntinse pe o banc i aduse ntr-o stare de relaxare,
apoi creierul lor a fost scanat pe o perioad de timp de pn la o or. Variaia concentraiei de
oxigen din snge a fost apoi msurat n timp pentru fiecare regiune din creier. n figura alturat
se poate vedea o astfel de variaie, pentru dou regiuni din creier situate la o distan de
aproximativ 7 cm una de alta. Uimitor este la acest grafic cum cele dou regiuni au aproape
aceeai variaie a concentraiei de oxigen, dei ele sunt situate la o distan mare una faa de alta.
Aceasta nu poate nsemna dect c neuronii din cele dou regiuni au fost puternic corelai: cnd
lucra o regiune, lucra i cealalt! Cu alte cuvinte, cele dou regiuni din creier fac parte din aceeai
echip!
Cercettorii au analizat apoi corelaiile dintre toate regiunile din creier, cu ajutorul unei teorii
matematice numite teoria grafurilor. Ei au stabilit astfel care sunt neuronii care formeaz o
reea, cu alte cuvinte neuronii care lucreaz mereu mpreun, i care sunt necorelai cu neuronii
din alt reea. Analiza lor scoate n eviden dou reele majore, prezentate n figura alaturat.
Cele dou reele de neuroni lucreaz astfel n paralel.

Foto: Locaia spaial n creier a celor dou reele de neuroni identificate de cercettori. Jos:
Structura schematic a celor dou ansamble care formeaz reelele de neuroni. Sursa:
Proceedings of the National Academy of Sciences
Una dintre reele (denumit cinguloopercular n englez) este asociat sarcinilor creierului pe
termen lung. Ea se activeaz odat cu nceperea unei sarcini, i devine inactiv odat ce sarcina
este terminat. A doua reea de neuroni (denumit frontoparietal n englez) este mai ales activ
la nceputul ndeplinirii unei sarcini i atunci cnd trebuie aduse schimbri rapide. Cele dou
reele de neuroni lucreaz deci n paralel, independent, la ndeplinirea aceluii obiectiv.
n lumea nconjurtoare nu este ns ceva neobinuit ca un sistem s fie controlat de mai muli
administratori. Astfel, controlul temperaturii corpului se face simultan de ctre trei echipe
independente: una care controleaz transpiraia, alta metabolismul i alta nivelul de activitate.
Toate trei ns lucreaz la acelai scop, reglarea temperaturii corpului. Ceea ce este nou ns n
rezultatele de astzi este c o astfel de structur de reele independente este regsit i la nivelul
creierului.
Un grup ce cercetatori de la Institutul Medical Johns Hopkins au reusit sa urmareasca in timp real
cum noi neuroni cresc in creierul unui soarece adult, mai precis in hippocampus, o structura
dedicata special memoriei si invatarii. Pentru a putea urmari acesti neuroni, eu ai injectat virusi in
celulele progenitoare, cu alte cuvinte celulele din care noii neuroni cresteau prin procesul de
diviziune celulara. Odata ce noi neuroni erau facuti de catre creierul soarecelui adulti, acestia
radiau lumina verde, si erau astfel usor de identificat si de vizualizat.
"Practic, noi am pus o stampila pe data de nastere a unui nou neuron", spune Hongjun Song, de la
Institutul medical Johns Hopkins. "Activitatea pe care noi am observat-o poate explica cum
adultii continua sa se adapteze la experiente noi, desi creierul adultilor este in esenta mult mai
rigid decit al copiilor". Aceasta pentru ca se stie ca structura conexiunii neuronilor, si taria

interactiei dintre neuroni, este mai rigida in perioada de adult decit cea din perioada de copilarie,
ceea ce explica de exemplu de ce noi invatam o limba straina mai greu decit copii. Aparitia de
neuroni noi insa, si cresterea acestora in creierul adultilor, poate fi privita ca un mecanism
aditional de invatare, de ajustare. El le permite adultilor sa invete lucruri noi fara a "deranja"
reteaua de neuroni deja existenta.
Desi contributia exacta a acestor neuroni la procesul de invatare este inca necunoscuta,
carcetatorii de la Institutul Medical Johns Hopkins spera ca ea va avea implicatii pentru terapii
viitoare. "Daca am putea implanta si stimula cresterea acestor neuroni in locul dorit de noi, poate
ca am putea face mai mult decit a reconecta neuronii ce nu mai functioneaza bine. Poate ca am
putea reintineri un creier imbatrinit", mai spun ei. Cineva voluntar?
Natura e plina de surprize. Cand s-a dovedit pentru prima data ca atomii exista (aproape cu un
secol n urma), s-a crezut ca erau formati doar din electroni i protoni. Asta explica mult, dar nu
era tocmai in concordanta cu anumite observatii. Apoi, in 1932, James Chadwick a descoperit
neutronul. Dintr-o data totul incepea sa capete sens - atat de mult sens ncat au trebuit doar 13 ani
pentru a construi bomba atomica.
Probabil nu este exagerat sa spunem ca acum biologia trece prin propriul moment al
neutronului. Pentru mai bine de jumatate de secol, teoria fundamental a organismelor vii a fost
povestea combinarii genelor, sub forma ADN-ului, si a proteinelor sintetizate pe baza informatiei
continute de acestea. In ultimii ani insa au fost dezvaluite functii importante ale unui al treilea tip
de molecula: ARN-ul.
Analogia nu este perfecta. Spre deosebire de neutron, ARN-ul a fost cunoscut de mult timp.
Totusi, pana acum cativa ani, rolul sau parea limitat la transmiterea informatiei genetice
codificata de ADN catre masinariile de sinteza a proteinelor. Acum ARNul pare la fel de
important ca i celelalte doua componente. In urma cu cativa ani au fost descoperite ribozimele,
sau moleculele de ARN cu activitate catalitica asemanatoare enzimelor (proteine cu activitate
catalitica). Ribozomul, o structura macromoleculara responsabila pentru sinteza proteinelor si
care contine doua treimi RNA si o treime proteine, poate fi considerata ribozima cea mai celebra.
Asta pentru ca pentru multa vreme biologii, au considerat ca ARN-ul continut are doar rol
structural, de mentinere a macromoleculei intr-o conformatie care sa permita proteinelor
componente sa catalizeze sinteza de noi proteine. Imbunatatirea metodelor de determinare a
structurilor atomice a macromoleculelor biologice, a permis identificarea centrului activ al
ribozomilor care s-a dovedit a fi in integime constituit din ARN, ducand la concluzia ca sinteza
proteinelor noi este rezultatul activitatii ARNului ribozomal, nu a proteinelor din structura.
Mai mult, in ultimii ani specialistii in biologie moleculara au inceput sa vad din ce in ce mai
bine complexitatea mecanismului biologic si au ajuns la concluzia ca ARN-ul pare sa fie
principalul reglator a ceea ce se petrece n interiorul celulei. In ultimii 5 ani au fost descoperite
noi tipuri de ARN: micro-ARN-ul si ARN-ul de interferenta, care controleaza, atat temporal cat si
spatial, procesul de exprimare a informatiei genetice. Descoperirea pare sa aiba implicatii majore
pentru intelegerea mecanismelor care stau la baza functiilor celulare, dar si pentru identificare
unor defecte functionale caracteristice diferitelor boli. Cel putin ideea aceasta a devenit evidenta
de-a lungul a 5 zile de discutii pe tema ARN-ului de interferenta in cadrul simpozionului (Miami

Winter Symposium :www.miami.edu/mws) care a avut loc in perioada 2-6 februarie a acestui an
in Statele Unite la Miami Beach.

Se tie c obezitatea sau inactivitatea cresc riscul unui deces, cel putin in adulii de pn la 60 de
ani. Este ns acest lucru adevrat i pentru cei care au depit vrsta de 60 de ani?
Iat de ce, Xuemei Sui, de la Universitatea din Carolina de Sud, din Columbia (Statele Unite) a
studiat corelaiile dintre condiia fizic (n mod special cea cardiorespiratorie), greutatea
corporal (indexul masa-corp) i riscul de deces. Studiul a fost efectuat pe 2603 subieci ce aveau
o vrst de peste 60 de ani, ntre anii 1979-2001.
Condiia fizic a fost msurat cu un aparat de fitness, iar greutatea corporal a fost monitorizat
cu ajutorul indicelui mas-corp (acesta este practic raportul dintre greutatea subiectului i ptratul
nlimii sale). Pe parcursul celor 12 ani de monitorizare, 450 de subieci au decedat.
Cercettorii au studiat statistic aceast colecie de subieci, i performanele fiecarui subiect. Ei au
putut astfel observa c cei decedai au avut o condiie fizic mai scazut decat restul, ceea ce
implic automat un risc mai mare pentru bolile cardiovasculare. Totui, oamenii de tiin nu au
putut observa o corelaie puternica intre probabilitatea de deces i greutatea corporal (prin
indicele mas-corp), exceptnd cazul subiecilor ntr-adevr obezi.
Condiia fizic a sczut riscul de deces att pentru subiecii cu un indice normal masa-corp, ct i
pentru cei cu un indice ridicat mas-corp, incluznd pacienii obezi. Chiar i numai o plimbare
zilnic de 30 de minute sunt suficiente pentru a intra n rndul celor care au o condiie fizic
bun. Ceea ce este surprinztor desigur, este faptul c greutatea corporal nu pare s fie foarte
important in acest grup de subieci peste 60 de ani.
Rezultatele acestea subliniaz nc odat importana condiiei fizice: exerciiile fizice regulate
reduc riscul de deces, inclusiv n subiecii obezi, i aceasta i pentru cei cu vrste de peste 60 de
ani.

Pentru a nelege semnificaia acestui pas major, s discutm puin contextul acestei descoperiri.
Dupa cum se tie, celulele stem sunt celule pluripotente nedifereniate, ce apar in stadiul
embrionic al evoluiei omului. Cu alte cuvinte, aceste celule stem, care se gsesc n embrion, se
vor diviza i diferenia mai trziu n diverse tipuri de celule, ce vor forma la rndul lor diversele
organe ale corpului uman. Exist un interes major n comunitatea tiinific n obinerea n
laborator a acestor celule stem, pentru creterea artificial de organe, sau pentru tratamentul
diverselor boli genetice.
Deoarece ele se pot diferenia mai trziu n oricare din celulele organismului, celulele stem au
potenialul de a genera esuturi noi (ficat, os, etc.), sau de a nlocui esuturi existente care sunt
distruse (ca cele pentru pacieni bolnavi de Alzheimer sau Parkinson). n aceste cazuri este ns
important ca celulele stem s conin acelai material genetic ca celulele pacientului al crui esut
trebuie nlocuit. n acest fel, noul esut are ansa mult mai mic de a fi rejectat de organism.
Pentru a realiza aceste celule stem care conin informaia genetica a pacientului, nu exist n
prezent dect doua soluii.
Prima soluie, menionat mai devreme, este de a preleva de la pacient o celula adult. Ea este de
cele mai multe ori o celula fibroblast din piele, deoarece aceasta are deja o capacitate limitat de
a se diferenia. Din aceast celul fibroblast se extrage apoi nucleul. Intr-o etap ulterioar, acest
nucleu este introdus intr-un ovul (celul ou), creia i s-a ndeprtat nainte nucleul su. Procedura
face s cread ovulul c a fost fertilizat, i el se va dezvolta mai apoi ntr-un embrion, prin
procese succesive de divizare. Din acest embrion se vor extrage apoi celule stem pluripotente. De
remarcat c aceast procedur face ca s se conserve materialul genetic are celulei fibroblast
originare. Metoda a fost aplicat recent cu succes n primate (vezi www.stiinta.info)
Remarcm c procedura precedenta implic creearea unui embrion i distrugerea lui pentru
extragerea celulelor stem. Ea este deci foarte controversat, cci ridic problema dac un embrion
este o fiin vie, care astfel este omort. Cea de-a doua soluie de obinere a celulelor stem din
celulele adulte ale pacientului presupune o cu totul alt manier de lucru, ce evit crearea de
embrioni. Aceasta pornete de la observaia c celule adulte i celulele stem au material genetic
(ADN) identic. Ceea ce le face diferite este expresia diverselor gene ce produc proteine. Astfel,
unele gene din celula adult sunt inactivate de alte proteine prezente n celul, i celula i pierde
astfel din potena ei. In aceast a doua soluie, oamenii de tiin "rentineresc" practic o celula
stem, o reprogrameaz, reactivnd genele ce au devenit inactive n celula adult.
Recent, un grup de cercettori de la Universitatea din Wisconsin a reuit aplicarea procedurii
precedente la celulele adulte umane, pentru prima oar. Cu toate acestea, metoda prezentat de
acestia n prestigioasa revista Science difer ntr-un punct major de soluia ideal prezentat mai
sus. Astfel, sistemul de proteine al celulei este extrem de complex, si deci greu de modificat. De
aceea cercettorii au hotart introducerea genelor ce trebuie reactivate direct n ADN-ul celulei
adulte originare, cu ajutorul unui retrovirus. Acesta transport practic 4 gene alese de cercettori
in nucleul celulei adulte, i le integreaz n ADN-ul ei. Dac procedura este de success, noua
celul adult este practic "ntinerit", reprogramat, i ea se va comporta ca o celul stem.
Procedeul acesta a fost aplicat anul trecut cu succes la oareci. Un grup din Japonia, condus de
profesorul Yamanaka, a identificat un grup de 4 gene care pot "rentineri" celula adult, i o
transforma n celul stem. De fapt, acelai grup a publicat sptmna trecut rezultate care arat

c procedeul poate fi aplicat cu success i la oameni, confirmnd practic rezultatele celor de la

Universitatea din Wisconsin . Pe de alt parte, cercettorii de la Universitatea din Wisconsin au
introdus in nucleul celulei adulte tot patru gene, doua identice cu cele ale profesorului Yamanaka,
i alte dou diferite. Combinaia de gene a fost aleas dup un studiu premergator care a comparat
celula adult cu celula stem, i a identificat care dintre gene au devenit inactive n celula adult.
Eficiena procesului este momentan scazut (de o celul reprogramat la cteva mii de celule), iar
rezultatele grupului de la Universitatea din Wisconsin au fost obinute doar pe celule adulte
prelevate de la fetui i bebelui. Cu toate acestea, organizaiile internaionale care lupt
mpotriva acceptrii experimentelor cu celule stem obinute din embrion sunt foarte entuziaste.
Ele spun c cercetarea pe embrioni poate fi astfel ncetinit, dac nu stopat, caci nu mai este
singura alternativ la obinerea de celule stem. n fond, tot sptmna trecut, creatorul celebrei
oi clonate Dolly a anunat c renun la cercetarea ce implic clonarea pentru obinerea celulelor
stem. El se va implica mai nou n producia de celule stem din celule adulte reprogramate, aceasta
ns nu din motive etice, ci pur i simplu pentru c noua tehnic are a ans de succes mai mare,
dup prerea lui.
Exista 4 grupe sangvine dar exista multe subgrupe sangvine minore. Prima
repartizare in subgrupe minore, si cea mai cunoscuta, este cea care are la
baza Rh-ul. Acesta poate fi negativ (15 % din indivizii umani) sau pozitiv
(pentru 85 % din indivizii umani). Daca ne gandim la faptul ca incidenta
grupei sangvine AB (IV) este de maxim 5 % din totalul populatiei Terrei vom
vedea ca acest element de clasificare in subgrupe are o importanta destul de
majora. Urmeaza o noua "repartizare" in functie de statutul de secretor (80 %
din populatie - antigenul de grupa sangvina este intalnit in majoritatea
secretiilor organismului: saliva, sperma, etc.) sau nesecretor (20 % antigenul este intalnit strict la nivelul sangelui).
Fiecare din elementele de particularizare prezentate sau neprezentate
mai sus este inglobat intr-o medie data de linia cercetarilor permanente care
au loc la nivel medical, genetic si, de ce nu, psihologic si chiar zodiacal.
Un zodiac tinde sa estimeze daca maine va cadea o stea drept peste
batatura de la degetul mic al piciorului stang al nostru. Abordarea sangvina
tinde sa estimeze integrarea noastra in functie de unele linii psihologice
(aproximativ demonstrate de medicina, psihologie, observatii), caracteristice
fiecarei grupe sangvine, fata de indivizii din jurul nostru si fata de noi insine
(posibile boli asociate frecvent unei anume structuri sangvine, modalitati de
favorizare organica a functionarii organismului nostru, etc.).

In Japonia, "Ketsu-eki-gata" (analiza grupei sangvine) este o problema

foarte importanta si respectata

Simbolistic, sangele reprezinta toate valorile intrupate in viata, foc,

caldura precum si tot ceea ce este legat de frumusete, noblete, generozitate,
elevare (fara a uita de simbolistica generala a culorii rosii). De multe ori el
este considerat a fi ceva fundamental precum insasi creatia (din punct de
vedere biblic el este considerat a fi chiar viata, din punct de vedere medical

el reprezinta semnatura stramosilor nostri transmisa pe lungul drum al

istoriei). Mai mult, pretutindeni, el este considerat a fi vehiculul vietii,
principiu al generarii si/sau regenerarii (stravechii vanatori se manjeau cu
sangele animalelor ucise pentru a se impaca cu spiritele acestora, potrivit
traditiilor amerindiere el este chiar motorul soarelui, in traditiile caldeene
sangele divin amestecat cu tarana a dat nastere fiintelor, in stravechea
Cambodgie varsarea de sange din cursul luptelor sau al sacrificiilor atragea
fertilitatea, abundenta, fericirea, sangele lui Iisus din cupa Graal amestecat
cu apa este bautura vietii fara de moarte, etc.). Sangele mai corespunde si
caldurii vitale si trupesti, precum si vehiculului pasiunilor. Fie prin asociere fie
axiomatic, sangele este vehiculul sufletului ajungand a fi considerat a fi
simbolul comuniunii prin sange sau al legaturii de infeudare prin juramantul
sangelui (rudenia "de sange", "legaturile de sange", "legamantul de sange"
intalnit la absolut toate popoarele, riturile sacrificiale in care se colecteaza
sangele pentru a fi intrebuintat la sacralizarea obiectelor, cladirilor,
totemurilor, sau, sa nu uitam, insemnarea caselor evreiesti in timpul sclaviei
din Egipt cu rol protector, ingerul mortii urmand a evita casele astfel
insemnate, etc.).
Magia sangelui se pare ca a aparut odata cu omul, civilizatiile,
triburile, clanurile, monarhiile, elementarele legaturi de rudenie si altele
asemenea fiind dovada vie ca sangele a stat la baza istoriei si evolutiei
umane.
Mai nou (datorita studiilor moderne de medicina, genetica, psihologie,
etc.) s-a ajuns pana la o simbolistica a sangelui legata de misterele sanatatii,
longevitatii si vitalitatii precum si a manifestarilor generale de natura
psihologica sau de prestatie intersociala. S-a ajuns pana la a se identifica o
relatie directa si concreta de interpretare a variatiilor individuale in caz de
boala si in starea de sanatate. In plus, sangele, prin grupele sangvine si
elementele genetice ale acestuia, a ajuns sa fie o masura de identificare mai
sigura decat oricare alta cum ar fi actele de identitate, cultura, religia, etc.
(cu utilizare directa in medicina, medicina legala si criminalistica, in
determinarea unor comportamente psihologice de baza, etc.).
Din punct de vedere sangvin, cea mai raspandita grupa de sange este
grupa O (I), asa-numita grupa a vanatorilor, a consumatorilor de carne, a
celor care se manifesta optim in conditii de activitate fizica intensa. El este
aproximativ general acceptat a fi prima grupa sangvina, sangele primilor
nostri stramosi, fiind intalnit in proportii semnificative pe majoritatea
teritoriului Terrei. Cercetatorii in domeniu sunt destul de decisi in a afirma ca
a aceasta grupa sangvina apare in perioada 20.000 - 15.000 i.Ch..
Cercetatorii in "ale sangelui" afirma ca grupa de sange B (III) apare in
perioada 15.000 - 10.000 i.Ch.
Unele teorii plaseaza grupa 0(I) la originea evolutiei sangelui, afirmand
ca aceasta este prima, cea mai de baza si cea mai veche grupa sangvina.
Argumentele pe care se bazeaza aceste consideratii sunt legate de faptul ca

aceasta grupa de sange este cea mai intalnita pe Terra zilelor noastre cu o
predominanta demna de luat in seama la nivelul Africii (de unde se considera
ca ar fi plecat omul primitiv in drumul sau spre varful lantului trofic). In plus,
aderenta indivizilor cu aceasta grupa sangvina (0 - I) la alimentatia carnivora
determina pe cei care sustin aceasta teorie sa sublinieze acceptia de "prima
grupa sangvina - primii indivizi umanoizi" (care erau evindent carnivori,
traind aproape exclusiv din vanat). De asemenea, exista anumite
caracteristici imunologice ale indivizilor care detin grupa sangvina O (I)
legate tot de Africa si de o evolutie regresiva in timp a tipurilor de anticorpi
specifici grupei (aceasta grupa sangvina fiind caracterizata de un sistem
imunitar puternic si bine inzestrat).
Ea este grupa de sange care caracterizeaza vechimea, inteligenta
nativa, viclenia si raceala tipica vanatorului. "Memoria genetica" a indivizilor
cu grupa sangvina O (I) ii caracterizeaza pe acestia ca fiind puternici,
rezistenti, indrazneti, dotati cu intuitie si optimism innascut, nativ. Poseda un
sistem imunitar puternic si destul de echilibrat. De asemenea ei sunt indivizii
cei mai inclinati spre beneficiile eforturilor fizice, organismul acestora avand
un metabolism de efort care exploateaza eficient si conserva substantele
nutritive fiind genul care isi descarca eficient stress-ul pe fondul efortului fizic
(atentie deosebita la faptul ca acesti indivizi au o intoleranta ridicata la
schimbarea conditiilor de mediu, dieta, bioritm, etc.) - tractul digestiv,
sistemul nervos, sistemul imunitar al acestor persoane este deosebit de
viguros dar, asa cum este normal, numai in conditii de stabilitate si de
"exploatare normala. Oricum, este bine de retinut ca pesoanele de grupa O
(I) se simt mult mai bine in conditiile in care activitatea lor solicita efort fizic
acesta avand darul de a calma, de a mari moralul, s.a. ca un factor principal
de eliminare a oricarui factor de stress (controland efectele fara a elimina
cauza acestuia - de aceea este bine ca expunerea sa nu fie mai indelungata
decat se poate suporta).
Grupa O (I) caracterizeaza indivizii drept supravietuitori, persoane
puternice, care se bizuie aproape in exclusivitate pe propriile puteri sau, in
cel mai fericit caz va exploata puterile celor din jur dovedindu-se un adevarat
lider, dornic si capabil sa ajute sau sa distruga pe oricine, prieten sau
dusman. Caracterizati prin putere de concentrare demna de invidiat,
caracterizati de siguranta, ei beneficiaza de o completare a acestor calitati cu
inclinarea spre actiune si un dezvoltat simt al autoconservarii, fapt care ii
propulseaza de multe ori mai sus decat ar merita - in cazul unei analize
atente (daca se poate utiliza un astfel de termen). Interesant de amintit este
aici faptul ca, dieta hiperproteica si hiperlipidica a indivizilor "O" determina ca
acestia sa posede un metabolism numit "cetonic". Acest tip de metabolism
este optim pentru reactii rapide si, de multe ori, instinctuale (fara a avea la
baza o analiza premergatoare). O alta rezultanta a acestui tip de metabolism
este starea de relativa euforie, de neimplicare mai mult sau mai mai putin
accentuata in responsabilitatea vremurilor traite (destul de usor de corelat cu
o oarecare lipsa a cerintei de adaptare, asumarea riscurilor fiind pentru
acestia ceva facil si lipsit de greutati in conditiile in care flerul coordoneaza

aproape perfect aceste decizii. Si, nu in ultima instanta, se poate aminti

faptul ca acest tip de metabolism este cel care favorizeaza cel mai bine
alcoolismul. Bineinteles ca existenta calitatii, destul de contestate a
indivizilor detinatori de grupa O (I), cea de lideri reali, se axeaza pe realitatea
ca, acestora le lipseste de multe ori substratul intelectual, cultural, tehnic,
etc. pentru a conduce dar statisticile indica ca acesti indivizi au acea
capacitate necesara liderilor de a intui drumul corect, elementul/ persoana
vinovata, etc. ca sa nu mai vorbim despre simtul adevaratului lider, al
conducatorului, care stie la ce persoana sa apele pentru cel mai favorabil
curs al evenimentelor. Riscurile medicale cu posibilitate maxima de incidenta
care tin de aceasta grupa sangvina (in baza statisticilor medicale) sunt
reprezentate de riscuri de afectiuni ale tractului digestiv cu o predispozitie
evidenta catre ulcer (in formele gastrice sau duodenale) precum si spre
complicatii hepatice de genul colecistitelor, hepatitelor, etc. (este bine sa
amintim de faptul ca exista si o oarecare predispozitie a acestor indivizi la
bolile intestinale inflamatorii cum ar fi colitele, etc. cu o localizare demna de
luat in seama in special la nivelul colonului). Urmatoarea pondere de risc o
detin afectiunile inflamatorii, in special cele de tip reumatic care merg foarte
usor pana la manifestarile cardiace care tin de acestea sub forma stenozelor,
cardiopatiilor, etc. Pot apare carente vitaminice severe in special la nivelul
complexului de vitamine B (cu manifestari la nivelul psihomotor - tulburari de
atentie, depresie, hiperactivitate, etc.) sau de vitamina K (favorizand
tulburarile hemoragipare).
Mai putem aminti de alergii (sub diverse forme de manifestare cu
diverse organe atacate) si tulburarile endocrine (indeosebi cele tiroidiene
datorita, in special, lipsei iodului din alimentatie - cu manifestari de
hipoactivitate si cu rezultate directe in ceea ce priveste supraponderalitatea).
Ar mai fi de amintit faptul ca, indivizii de grupa O au o usoara intoleranta in
ceea ce priveste alimentatia "lactata" fapt ce poate merge pana la aparitia
afectiunilor legate de lipsa de calciu (destul de des semnalate pentru aceasta
grupa de indivizi).
Grupa O (I) fiind asimilata primilor indivizi umani este grupa
calatorilor, a nomazilor, a celor care au colonizat planeta noastra de la
inceputuri (incepand cu 100.000 pana in jurul anilor 20.000 i.Ch.). Incidenta
acestei grupe sangvine nu poate fi precizata cu adevarat (clar fiind doar
faptul ca aceasta grupa sangvina este cea mai intalnita pe intreaga suprafata
a Terrei), ea fiind "prezenta" in proportii destul de "compatibile" cu orice alta
grupa sangvina "majoritara" unei zone date (chiar si pe teritoriul americilor
se constata o pondere relativ egala intre grupa O si grupa A pe fondul unei
incidente foarte scazute a grupelor sangvine B si AB).
Evolutionistii plaseaza grupa sangvina A - II ca fiind urmatorul pas in
evolutia umana. El semnifica sfarsitul Paleoliticului si trecerea la Neolitic,
sfarsitul perioadei exclusiv carnivore si trecerea la agricultura, cu tot ceea ce
este legat de aceasta (exploatarea animalelor domesticite, sistemele sociale
grupate in jurul asezarilor stabile - comunitatile, etc.).

Apare in perioada 20.000 - 10.000 i.Ch. intr-o zona delimitata intre

Asia Centrala si/ sau Orientul Mijlociu si caracterizeaza inceputul
aglomerarilor umane, al stresului si al stilului sedentar de viata. In acest sens
se argumenteaza prin cresterea capacitatii de organizare (cu referire in
special la fondul intelectual si cel organizatoric), cresterea ratei de
supravietuire la boli cum ar fi holera, ciuma, variola, etc. tipice membrilor
grupei sangvine A (II) fata de cei cu grupa O si printr-o constanta de
superioritate a celor cu grupa A in ceea ce priveste convietuirea in mari
aglomerari umane (viata in interdependenta cu ceilalti componenti ai unei
comunitati date) fata de ceilalti (grupa O, in special).
Se poate remarca ca, fondul psihologic care poate fi asimilat
detinatorilor de grupa sangvina A (II) - daca se iau in calcul studiile
psihologice in domeniu - este caracterizat in primul rand de abilitati in sensul
planificarii si muncii in echipa, printr-un stil predominant cooperant. Ei sunt
indivizii care raspund destul de bine la diverse cerinte de adaptare si
organizare in conditiile in care acestea sunt cunoscute si acceptate de catre
ei (atat din punct de vedere al organismului cat si din punct de vedere
intelectual), cooperanti si inteligenti dar si mult prea statorinici, lenti, mai
ales daca sunt pusi in fata cerintelor de reactie rapida (poate de aici exista, la
acesti indivizi, un fond psihologic destul de inclinat spre ordine, societate
ordonata). Principalul castig in directia cooperarii este legat de o dezvoltare a
respectului fata de ceilalti, inclusiv fata de proprietati - terenuri, unelte, etc.
(fata de fondul psihologic al detinatorilor de grupa O (I) care sunt
necomplexati din acest punct de vedere). Dieta lor favorita, de vegetarieni,
spune destul de multe despre acestia, totul este perfect daca se urmeaza un
sens normal al lucrurilor si/ sau cerintelor. Un oarecare dezavantaj al
integrarii in comunitate este legat de diminuarea capacitatilor de conducere
(in care detinatorii de grupa O (I) exceleaza) in favoarea cooperarii. Totusi,
tinand cont de faptul ca nu sunt lipsiti de scrupule, pe fondul cooperarii, sunt
capabili de a fi lideri mult mai eficienti si mai carismatici decat orice alt
individ beneficiind de sprijinul celor care accepta conducerea acestuia. Fara a
beneficia de acest sprijin trebuie sa fie (cu adevarat) caractere tari deoarece
au tendinte spre caderile psihice (mai ales in urma constatarilor legate de
ineficienta sau in urma blamarii de catre supusi, ei fiind genul care pune totul
la inima) - unul din cele mai remarcabile exemple in acest sens este Adolph
Hitler. Datorita tendintelor spre statornicie, indivizii de grupa A (II) sunt destul
de sensibili mai ales in conditiile schimbarilor de mediu, activitate, etc. Ei
reactioneaza pozitiv doar daca le este permisa o perioada de adaptare mai
mult sau mai putin indelungata (functie de individ). Sistemele imune si toate
celelalte componente ale organismului sunt sensibile la schimbari rapide.
Stress-ul este destul de usor de capatat si inchiderea persoanei, lipsa de
randament sau altele asemenea sunt destul de garantate. Toate acestea se
datoreaza si unui anume fel de constitutie ereditara inclinata spre a elimina
foarte eficient starile de stress prin exercitii de calmare care necesita,
evident, o pauza de activitate/ solicitare strans legata de insingurare. De
retinut este faptul ca, daca la grupa sangvina O (I), stress-ul este in directa

relatie cu activitatile fizice, la grupa sangvina A (II) el este in directa relatie cu

activitatile intelectuale (producand anxietate cu reactii de inhibare si/ sau
ostracizare de tip protectiv, iritabilitate si/ sau hiperactivitate cu reactii de
cele mai multe ori agresive - faptul ca nativii de grupa A sunt mai sociabili nu
inseamna ca nu se mai numara printre cei mai buni si mai sadici razboinici).
O realitate deosebit de importanta pentru posesorii de grupa A (II) este
necesitatea de a imbina activitatea fizica cu cea psihica. Caracterizati de
inteligenta, istetime dar si de pasiune si sensibilitate, ei sunt cei mai inclinati
indivizi pentru activitatile mentale de tip meditativ atat in sens constructiv,
de implicare in viata de zi cu zi (cu reactii de raspuns la stimuli) cat si in sens
direct, de implicare in viata eterica (cu reactii de integrare in tot ceea ce tine
de credinta). Din punct de vedere al distributiei, aceasta grupa sangvina este
des intalnita la popoarele din Asia Centrala cu o scadere usoara o data cu
inaintarea spre Europa. O data trecut pragul Balcanic, distributia incepe iar sa
creasca proportional cu avansul spre Europa de Vest. De remarcat este
Japonia unde incidenta grupei sangvine A este net superioara celorlalte grupe
sangvine.
Grupa sangvina B (III) are o origine destul de contestata. Unii afirma
ca ea este descendent direct al grupei O (I), ceilalti ca ar fi rezultatul
finalizarii mutatiei grupei sangvine A (II) . Cei care afirma ca B-ul este
urmasul grupei O argumenteaza prin aproximativa similitudine de aparitie a
grupei B (15.000 - 10.000 i.Ch.) cu cea a grupei A (20.000 - 10.000 i.Ch.).
Este folosit si un argument de tip psihologic unde exista o similitudine
remarcabila pentru majoritatea calitatilor grupei O (I) cu B (III) (dar,
bineinteles, pana la un punct, deoarece totul este bazat pe o comparatie de
similitudine a grupei O cu grupele B si A). Ceilalti sustin ca este normala
descendenta O - A - B bazandu-se in special pe caracteristicile de tip evolutiv
care asociaza mult mai usor grupa A de B decat grupa O de B. Ei anuleaza
compatibilitatea sangvina a grupei O cu A si B prin argumentul
primitivismului fizic al grupei O care "este normal sa fie compatibila odata ce
este compatibila cu toate grupele sangvine".
Aceasta grupa sangvina caracterizeaza inceputurile cerintelor reale
de adaptare versatila a indivizilor umani. Nomazi sau sedentari ei au fost
obligati sa devina mult mai creativi, mai inventivi, mai practici si mai tehnici
decat inaintasii lor fapt ce a dus la crearea unei linii psihologice clare a
detinatorilor grupei sangvine B, fiind o grupa a adaptarii si a echilibrului in
miscare. Toate aceste cerinte se datoreaza in special unei acute cerinte de
adaptare la populatii existente, organizate care solicitau enorm mai mult
echilibru, flexibilitate si creativitate fata de predecesori (omul ancestral). In
plus intervine o crestere a cerintelor de rezistenta fizica (necesara deplasarii
pe distante mari sau a muncii sustinute pentru sedentari). De altfel, indivizii
de grupa B sunt caracterizati de cerinta imbinarii de activitate fizica cu cea
de tip intelectual, creativ, stressul fiind perfect echilibrat si in primul si in al
doilea caz. Unicul pericol real al acestora este oboseala cronica deoarece
exista o oarecare predispozitie spre exagerare, spre confundarea activitatilor

necesare cu activitatile de relaxare, de eliminare a stressului.

Din punct de vedere organic, acesti indivizi beneficiaza de capacitati
net superioare tuturor celorlalte grupe sangvine, caracteristice fiind, un
sistem imunitar cu adevarat puternic, un suport psihologic de adaptare dintre
cele mai eficiente, ca sa nu uitam de sistemul digestiv cel mai flexibil
(comparativ cu indivizii detinatori de alte grupe sangvine). Totusi, aceasta
flexibilitate are reversul ei deoarece sistemul digestiv tolerant favorizeaza
deficite semnificative la nivelul metabolismului magneziului, cu repercusiuni
la nivelul sistemului imunitar - caderi imunitare severe. Sedentarii sunt mult
mai adaptati aglomerarilor fiind orientati spre evolutie individuala (in
detrimentul evolutiei de grup, a muncii in echipa) iar cei nomazi sunt mult
mai pragmatici si mai cruzi decat majoritatea celorlalti indivizi datorita
cerintelor necesare (si utile) invazionistilor. Caracterul de asimilator al
posesorului de grupa B este, de asemenea, demn de luat in seama, acesta
mergand de multe ori pana la nivelul propriei persoane (reflexia in sistemul
imunitar dand predispozitii semnificative pentru tulburarile autoimune). Dotat
cu capacitatea de a suporta privatiuni si tensiuni/ stress pentru o perioada de
timp indelungata se pare ca este cel mai indicat individ pentru a proceda la
retructurari, refaceri ale unor sisteme distruse sau caduce. Aceasta
predispozitie are si reversul ei in directia unnei predispozitii a indivizilor B
spre oboseala cronica sau cedari ale sistemului endocrin (in special la nivel
pancreatic - cu rezultante diabetice semnificative) in special pe fondul
dezechilibrarii sistemului nervos (de retinut ca acesti indivizi poseda cel mai
echilibrat sistem nervos) sau al excesului de efort fizic (caracteristic acestora
fiind efortul fizic moderat) - activitatile mentale sunt superioare nativilor de
grupa A pe fondul reactiilor preponderent fizice si agresive ale nativilor de
grupa O. De retinut este faptul ca, echilibrul existent sau creat este cea mai
buna solutie pentru a elimina mostenirea indusa de grupa sangvina A (II) in
ceea ce priveste cresterea incidentei afectiunilor cardiovasculare pe fondul
stressului sau al favorizantilor psihici.
Empatici prin excelenta, detinatorii de grupa B (III), au capacitatea de
a intelege si de a se intelege foarte usor cu cei din jurul lor. Adaptandu-se
foarte usor la diferitele tipuri de personalitati ei prezinta un fel de mecanism
de feed-back relational fiind cuprinsi de armonie si eterism in conditiile in
care sunt provocati de cei din jurul lor sau de confruntari nascute de idelurile
sau mediul lor de viata (de retinut este faptul ca membrii acestei grupe
sangvine (B) sunt cel mai des intalniti printre cei care au realizat ceva
semnificativ in viata (fie din punctul de vedere propriu, fie din punctul de
vedere al celor din jur - de retinut ca majoritatea populatiilor traditionale
evreiesti sunt de grupa B indiferent de localizarea acestora. Aceasta grupa
sangvina are incidenta maxima la populatiile din China, Coreea, este intalnita
in proportii considerabile in podisul Himalaya, India, Orientul Mijlociu,
regiunea Ural (in special la locuitorii stepelor) si toata partea sudica a Asiei
(cu pondere ridicata si in Japonia) si isi diminueaza incidenta odata cu
inaintarea catre vestul Europei (cu o particulara crestere la nivelul popoarelor
germanice).

Grupa sangvina AB (IV) este cea mai rara (fiind intalnita la mai putin
de 5 % din totalul populatiei Pamantului) si cea mai noua grupa sangvina (se
presupune ca ar fi aparut si s-ar fi dezvoltat dupa 5.000 i.Ch.). Aceasta grupa
ar fi luat nastere din amestecul populatiei albe cu grupa sangvina A (I) si
populatia mongola/ nomada cu grupa sangvina B (III) in special dupa
momentul istoric al valurilor migratoare (care au rupt granitele stabilite de
societatile dominante din acea perioada si ar fi asigurat infuzia de grupa B
peste majoritarii de grupa A). Oricare ar fi considerentele luate in calcul,
"penetrarea" grupei AB a fost extrem de lenta (in Europa de inante de anul
1.000 d.Ch. se pare ca inca nu exista grupa sangvina AB - studii facute cu
ocazia diverselor exhumari ale mormintelor din acea perioada indica absenta
totala a grupei sangvine AB). Aceasta grupa sangvina este grupa asimilarii, a
comasarii individului la marele individ societatea umana (precum si a
comasarii biologice/ genetice a grupelor sangvine A si B), este grupa
complexitatii dar si a nesigurantei, grupa valorii dar si nonvalorii, asemenea
individului care incearca sa se afirme intr-o societate care il poate aprecia dar
il poate si anula. Este grupa caracterizata prin cea mai buna rezistenta la boli
transmisibile sau boli autoimune (datorita unui sistem imunitar hipertolerant care poate fi o lama cu doua taisuri facilitand invaziile microbiene) dar si cea
mai slaba rezistenta la cancer sau stress. Stressul este, de altfel, inamicul
numarul "1" al acestora fiind necesar un control atent al sistemului nervos
(eforturile indelungate au efecte devastatoare pe cand eforturile moderate
au efecte benefice) si evitarea eforturilor fizice exagerate (aici apare un fel
de "mostenire" de la grupa sangvina A cu rezonanta de stress la nivel
cardiovascular, in general, si la nivel psihologic, in particular - anxietate,
iritabilitate, hiperactivitate). Cea mai buna solutie este sa se abordeze
angajarea mentala in activitatea fizica prin raporturi moderate de implicare.
In caz contrar apar afectiuni cardiace grave, caderi imunologice severe,
anemii, etc. care vor fi extrem de greu de controlat.
Datorita fundamentului bazat pe toate celelalte grupe de sange acest
AB este deseori numit si cameleonic. Adaptabil pana la limita intelegerii,
individul de grupa AB (IV) "sare" peste orice posibilitate de a fi incadrat intr-o
descendenta, intr-un tipar evolutiv. Posesorii acestei grupe sangvine sunt fie
excelenti mostenitori de zestre a grupelor initiale, caracterizati printr-un
raspuns optim la stress in plan spiritual, fizic sau la nivelul energiei creatoare,
fie bastarzi mostenitori a deficientelor, integrare in mediu pana la anularea
persoanei, inhibitie totala la nivelul activitatilor de comunitate, s.a. Oricum ar
fi, posesorii de grupa AB pot fi imediat detectati prin intermediul mandriei lor.
Chiar daca nu o arata, la cea mai mica atingere va vor arata fie si indirect ca
nimic nu le poate afecta mandria.
Charismatici si spirituali, foarte atragatori si populari, au un
comportament relativ bizar datorat abordarilor aspectelor vietii fara a se
sesiza ca persoana respectiva este constienta de consecinte si
responsabilitati (de aceea exista de multe ori pericolul ca acesti indivizi sa
aiba doua fete sau sa fie usor interpretati a fi lipsiti de loialitate). Putina
rabdare, este cea mai buna solutie! Nu prea vor obisnui sa dezamageasca

(exceptie facand cazurile in care persoanele in cauza sunt depasite de

situatie) si, daca o greseala va apartine celor din jurul lor vor gasi puterea de
a ramane cu bratele deschise, primitori, asa cum sunt cunoscuti de toti cei
din jurul lor - diplomatia si selectia cercului de prieteni este un ceva care a
fost inventat de nativii acestei grupe sangvine (a nu se uita ca testele
serologice ale "Giulgiului din Torino" au indicat ca Iisus Hristos avea grupa
sangvina AB !!!). Daca vor gresi vor avea rezultate atat de rasunatoare incat
persoana lor se poate socoti anulata ca individ, chiar daca a ramas in viata.
Deci, nu este surprinzator sa sesizam ca unul dintre prietenii nostri care are
functia de indrumator, invatator, dascal spiritual, etc. al grupului/ cercului de
prieteni sau nu numai are grupa sangvina AB - cei mai celebri posesori de
grupa AB sunt Marilyn Monroe si J.F. Kennedy.
Din punct de vedere organic, indivizii care beneficiaza de grupa
sangvina AB (IV), se pot lauda cu zestrea lor. Majoritatea afectiunilor,
infectiilor, etc. se lovesc de constitutii robuste, fara probleme majore in ceea
ce priveste raspunsul la agresor. Dar totul este legat de o agresiune din afara.
Cancerul (mai ales cel gastric) va penaliza imediat erorile de comportament
(avand o incidenta crescuta atat prin intermediul dezechilibrelor psihice cat si
prin a celor alimentare).
Concluzionand nu putem decat sa subliniem ca delicatetea
posesorilor de grupa AB este completata de echilibrul si flegmatismul destul
de evident pe care il au acestia, fara a mai lua in calcul o reala inclinatie a
acestor indivizi spre mister si spre individul charismatic.
Originea grupelor sanguine. Acum cateva milioane de ani, Omul de
Neandhertal se hranea, probabil, cu plante, cu larve si din resturile lasate de
animalele salbatice din prada lor. Pe masura ce specia umana si-a schimbat
mediul si conditiile de viata, fenomenele de adaptare s-au produs in cadrul
sistemelor imunitare si digestive ale indivizilor, pana cand acestia au reusit
sa supravietuiasca, apoi sa se adapteze perfect mediului in transformare.
Aceste schimbari se gasesc la nivelul grupelor sanguine care par sa fi urmat
marile etape ale dezvoltarii umane. Ascensiunea omului pana in varful
lantului alimentar corespunde aparitiei grupei O (I). Trecerea de la existenta
de vanator-culegator la o viata de agricultor este contemporana cu aparitia
grupei A(II). Amestecul si migratia raselor din bazinul Africii catre Europa,
Asia si America a dat nastere grupei B(III). In sfarsit, unirea grupurilor etnice
disparate au dus la aparitia grupei AB(IV).
Ipoteza japoneza. Corelatia dintre grupa sanguina si personalitate a fost
studiata pentru prima oara in Japonia, in jurul anului 1920. Cercetarile dirijate
de dr.Takeji Furukawa au fost reluate 50 de ani mai tarziu de un alt savant
japonez Masahiko Nomi, autor al unei carti de mare succes "D-voastra sunteti
grupa dvs. sanguina". Astazi in Japonia grupa sanguina reprezinta un element
esential in examinarile medicale, este determinanta si la angajarea de
personal!

Grupa 0 este considerata cea mai veche, datand din epoca omului de
Cro-Magnon, cu 40 de mii de ani i.H. Astazi cei care au grupa O au mostenit
unele trasaturi genetice ale stramosilor indepartati care trebuiau sa lupte
pentru a supravietui. Cel mai adesea, cei cu grupa O au o personalitate
puternica, sunt intreprinzatori si alerti. Copiii hiperactivi si holerici ajung
adulti tenaci, avizi de senzatii tari cateodata, dar intotdeauna combativi.
Inamicul lor principal este, fara indoiala, stressul care le poate provoca
hipertensiune, ulcer, colite inflamatorii dar si, cel mai grav, accidente
vasculare cerebrale. Copiii cu grupa O trebuie sa-si cheltuiasca energia
facand sport care ii invata sa-si stapaneasca temperamentul coleric. Cu cat
mai devreme invata acest lucru, cu atat mai bine se vor feri de maladiile
provocate de stress. De asemenea, trebuie sa li se explice de mici pericolele
legate de consumul de tutun, alcool sau stupefiante. Avizi de senzatii tari,
mereu gata sa ia parte la experiente periculoase, sunt din nefericire
predispusi sa le suporte consecintele.Adultii care au grupa O trebuie, de
asemenea, sa-si stapaneasca temperamentul coleric: plimbarile, exprimarea
in scris a motivelor de nemultumire sau numaratul pana la 100 sunt metode
simple de calmare. Relaxarea si toate disciplinele care cer calm si
concentrare (yoga, tai chi chuan etc), au un efect salutar. De asemenea,
unele plante pot ajuta la combaterea stressului. Rhosalia rosea, de exemplu,
are o actiune semnificativa in stabilizarea contractiilor muschiului cardiac.
Pe plan alimentar cei din grupa O apartin carnivorilor. Sistemul lor gastric nu
tolereaza produsele pe baza de cereale ca painea si faina de orez, lactatele.
Dimpotriva, carnea de vita sau de pui, pestii de mare sunt excelente pentru
alimentatia celor din grupa O.
Stramosii celor care au grupa A erau agricultori si sedentari. Un mare
numar de factori neuro-chimici inscrisi in patrimoniul lor genetic ii face sa
simta nevoia unei vieti organizate, structurate, in mijlocul unei comunitati
care-i sustine si le ofera echilibrul. E usor de inteles cum in epoca moderna
nu se simt la locul lor, de vreme ce traditiile tind sa dispara.
In ceea ce-i priveste pe copiii care au grupa A o viata de familie armonioasa
(vizite la bunici, vacantele petrecute de fiecare data in acelasi loc) este
salutara pentru a-i ajuta sa evite stressul. Adultii cu grupa A trebuie, de
asemenea, sa-si organizeze bine viata: somn de opt ore pe noapte, mese la
ore fixe. Ca si cei cu grupa O, si cei cu grupa A au de luptat cu un stress
natural. De asemenea, si lor le sunt recomandate metodele de relaxare;
extrem de utile le-ar fi acestora, daca o data pe luna ar sta singuri o zi si in
tacere deplina.
Sistemul digestiv al celor cu grupa A este mai delicat, tolerand perfect
legumele proaspete, produsele cerealiere (mai putin graul) si preparate din
soia. Carnea si in special mezelurile nu le sunt recomandate deloc. In schimb,
pestele de doua-trei ori pe saptamana este excelent pentru sanatatea lor.
Patrimoniul genetic al persoanelor cu grupa B le ofera o mare
capacitate de adaptare la mediul in continua transformare. Spre deosebire de

cei cu A sau O, acestia nu sunt atat de sensibili la stress si se bucura de o

forma fizica si mentala buna. In acelasi timp, cei cu B au nevoie sa infrunte
conventiile in toate domeniile si sufera de un libido scazut: exprimarea fizica
a dorintelor, idealurilor si emotiilor nu este punctul lor forte. Copiii care au
aceasta grupa sanguina trebuie sa creasca intr-un climat de mai mare
libertate, fie ca e vorba de vestimentatie, de orele meselor sau de momentul
cand trebuie sa se culce si sa se scoale. Creativitatea si imaginatia lor este
necesar sa fie incurajate. Ei trebuie ajutati sa descopere alte tari si alte
culturi, chiar daca numai din carti. O persoana echilibrata care are grupa B
este flexibila, creativa si dotata cu o mare agilitate mentala. Tehnicile de
meditatie ii ajuta la pastrarea echilibrului. Predilectia lor spirituala este
muzica de toate genurile, in special cea melodioasa si vesela.
In caz de oboseala cronica sau pasagera persoanele cu grupa B isi pot regasi
dinamismul facand o cura de ginseng. Sistemul digestiv al persoanelor cu
grupa B este mai degraba robust. Hrana variata si echilibrata, alcatuita din
carne, cereale, fructe si legume este excelenta.
Grupa AB este cea mai recenta deoarece nu exista decat de
aproximativ un milion de ani, este reprezentata doar de 2-2,5% din populatie.
Fiind singura grupa care s-a nascut dintr-o sudura etnica, nefiind rezultatul
unei adaptari la mediul in transformare, are si particularitati imunologice.
Intr-un fel se apropie de fiecare dintre celelalte grupe; aproape de grupa O in
privinta stressului; impartaseste comportamentul grupei B in privinta
rezistentei la boli. Iar daca profilul sau digestiv se propie de cel al grupei A,
cei din grupa AB au nevoie de mai multe proteine animale decat cei dintai.
Copiii din grupa AB ar trebui sa petreaca mai mult timp in aer liber, soarele si
miscarea fiindu-le necesare. Desi sunt firi sociabile, au tendinta de a se izola
atunci cand presiunea grupului este prea mare. De asemenea, e bine de stiut
ca au tendinta de a-si refula emotiile, lucru acre nu este bun pentru sanatate.
Foarte devreme trebuie invatati sa vorbeasca despre ei, sa comunice. Adultii
trebuie sa evite competitiile prea stranse, in favoarea relatiilor amicale.
Practicarea unui sport in echipa este salutara. Din punctul de vedere al
alimentatiei ar trebui sa evite cafeina, pentru ca aceasta duce la cresterea
adrenalinei si asa ridicata la cei cu AB. Daca nu primesc mancare atunci cand
le e foame, cei cu grupa AB devin foarte stressati. Mesele indelungate si dese
sunt benefice. Totusi o persoana cu grupa AB ar trebui sa nu manance cand
este nervoasa.
Se stie astazi ca majoritate alimentelor contin un fel de proteine, numite
lectine. Potrivit dr.Peter D'Adamo aceste lectine ataca globulele rosii ale
sangelui cu care sunt incompatibile, aceasta fiind una dintre primele cauze
ale bolilor. Alimentele pe care medicul american le recomanda fiecarei grupe
sanguine sunt :
GRUPA O :Carne: de vita si pui, organe (inima, ficat), miel, vanat.
Peste, crustacee, moluste: sturion, caracatita, macrou, hering, sardine, fructe
de mare. Lactate, branzeturi: unt, Fetta, lapte de soia, mozzarella.

Cereale, paste si produse cerealiere: paine fara gluten, sufleu de orez.

Legume si fructe: usturoi, spanac, cartofi, ardei grasi, smochine, lamai,
prune, nuci, seminte de dovleac. Bauturi: apa, suc de ananas sau de cirese.
GRUPA A :Carne: pui, curcan, gasca, rata. Peste, crustacee, moluste: sardine,
merlucius, stiuca. Lactate, branzeturi: cas, iaurt, lapte de soia.
Cereale, paste si produse cerealiere: faina de orez, seminte de floareasoarelui, fulgi de ovaz. Legume si fructe: anghinare, broccoli, hrean, varza,
afine, cirese, lamai.
Bauturi: apa, ceai verde, suc de caise, de morcovi si de telina.
GRUPA B :Carne: miel, iepure. Peste, crustacee, moluste: morun, cod,
macrou. Lactate, branzeturi: iaurt, smantana, cas, branza de bivolita,
mozzarella.
Cereale, paste si produse cerealiere: grai, faina de grai, orez decorticat si
nedecorticat, ovaz. Legume si fructe: vinete, patlagele, varza alba si rosie,
manioc, banane, papaya, prune. Bauturi: apa, suc de afine, de varza sau de
papaya cu stafide.
GRUPA AB : Carne: miel, curcan, pui. Peste, crustacee, moluste: melci,
macrou, ton, hamari. Lactate, branzeturi: Fetta, branza de bivolita, iaurt.
Cereale, paste si produse cerealiere: grai, orez corticat si nedecorticat.
Legume si fructe: usturoi, vinete, broccoli, telina, castravete, patrunjel, afine,
cirese, smochine, stafide. Bauturi: apa, ceai, suc de afine, de morcovi, de
telina si de varza.

Studiile si metodele de alimentatie concepute de dr. Peter D'Adamo

sunt considerate revolutionare in toata lumea. El a stabilit ca grupele
sanguine (O, A, B sau AB) ne determina personalitate si sanatatea. Pornind
de la aceasta idee, a pus la punct un mod de viata dublat de regim alimentar
adaptat fiecarei grupe sanguine. Se pare, ca persoanele cu grupa O sunt
carnivore si sufera mai frecvent de afectiuni gastrice, fiind de asemenea
predispuse la alergii respiratorii, in vreme ce nici unul nu sufera de diabet.
Persoanele cu grupa A au sistemul digestiv delicat si tind spre o viata bine
structurata. Patrimoniul genetic al persoanelor cu grupa B le ofera o mare
capacitate de adaptare la mediul in continua transformare.
Dr. D'Adamo si-a inceput cercetarea in 1980 pe cand lucra ca medic
internist intr-un spital din Statele Unite. Dupa cateva luni de la angajare, si-a
dat seama ca bolnavii prezentau unele coincidente. Pacientii care aveau
grupa sanguina O sufereau mai frecvent decat ceilalti de afectiuni gastrice,
fiind de asemenea predispusi la alergii respiratorii, in vreme ce nici unul nu
suferea de diabet. In schimb, bolnavii cu grupa sanguina A erau predispusi la
anemie pernisioasa, la infectii respiratorii, calculoza biliara, reumatism sau
maladii coronariene.
Barbatii si femeile care au grupa B sunt mult mai rezistenti si se vindeca mai
usor decat cei care au una dintre celelalte grupe. Pacientii care au grupa de

sange AB dispun de un sistem alimentar asemanator celor care au grupa B,

dar sunt mult mai predispusi sa se imbolnaveasca de cancer, daca nu
respecta o anumita igiena de viata.
Dupa ce a studiat sute de cazuri si a testat mii de persoane sanatoase,
tanarul medic a ajuns la concluzia ca exista o legatura intre grupa noastra
sanguina si starea de sanatate. In colaborare cu specialistii japonezi care
cercetau deja aceasta idee, D'Adamo a incercat sa puna la punct un regim
alimentar si un mod de viata specifice, recomandate fiecarei grupe sanguine.
Astazi visul sau este realizat in SUA si mii de oameni l-au adoptat.
Ca urmare a cercetarilor efectuate de Peter J. D'Adamo, conceptul de
alimentatie specifica fiecarei grupe sanguine a facut rapid inconjurul lumii.
Atit principiile teoretice ale unei astfel de alimentatii, citr si rezultatele
practice sunt trecute in cartea sa "Alimentatia in concordanta cu grupa
sanguina". El porneste de la premisa ca modul de alimentare al stramosilor
nostri a avut un cuvint greu de spus in formarea si evolutia celor 4 grupe
sanguine diferite. De aceea, se presupune ca tot ceea ce contravine
semnificativ particularitatilor generate de grupa noastra sanguina, poate fi
daunator sanatatii.
Pe baza acestor principii teoretice, dr. D'Adamo, impreuna cu echipa sa de
cercetatori, a inceput sa experimenteze efectul a sute de alimente de baza
asupra celulelor sanguine ale diferitelor grupe. Teoriile sale au fost
confirmate. Diverse componente ale unor alimente determinau precipitarea
celulelor rosii a unor anumite grupe sanguine, sau, in termeni medicali,
aglutinarea lor. Aceasta reactie se datoreaza efectului special de legare a
lecitinelor-substante prezente in anumite legume sau alimente de
provenienta animal. Acestea, pur si simplu, "lipesc" hematiile unele de altele,
prinzindu-se de componentele glucidice prezente pe suprafata fiecarei celule
rosii. Componentele glucidice joaca un rol determinant in stabilirea fiecarei
grupe sanguine si, atita timp cit acestea se afla nu numai in singe, ci in toate
tesuturile organismului nostru, o alimentatie neadecvata grupei noastre
sanguine poate dauna sanatatii diverselor organe. D'Adamo si echipa sa au
stabilit nu numai tipul de alimentatie predilecta fiecarei grupe sanguine, ci si
aportul de vitamine si minerale necesare organismului pentru a completa o
astfel de dieta care ia in considerare specificul grupei sanguine. El a indicat si
plantele medicinale, precum si tipul suplimentelor alimentare, care au o
actiune benefica asupra sanatatii fiecarui individ.
GRUPA SANGUINA B. In perioada marilor migratii, s-a dezvoltat grupa
sanguina B, ca reactie la modificarea conditiilor de clima. Persoanele
apartinind acestei grupe trebuie sa aiba o alimentatie mixta, care sa contina
totusi o cantitate mai mare de carne decit in cazul grupei A. Trebuie sa se tina
cont si in cazul or de efectele unei alimentatii necorespunzatoare.
GRUPA SANGUINA AB. Aceasta grupa sanguina a aparut abia cu 1500 de ani
in urma, din combinatia grupelor A si B. De aceea dispun de suficiente
vitamine si minerale, insa, datorita nivelului scazut de acid gastric, necesita
suplimentarea cu vitamina C, similar persoanelor din grupa A. Acest produs

contine albus de ou hidrolizat, pentru a completa necesarul de aminoacizi

esentiali, in lipsa unui consum abundent de carne.
GRUPA SANGUINA 0. Stramosii nostri care traiau cu aproximativ 40.000 de
ani in urma, aflati in virful lantului trofic, aveau o alimentatie bazata
aproximativ ezclusiv pe carne, fiind, de fapt, carnivori. De aceea, aceste
persoane trebuie sa consume o cantitate relativ mai mare de carne pentru a
preveni imbolnavirile, furnizind astfel organismului lor cantitati mai mari de
vitamine lipotrope, vitamina E si fier. De asemenea, ei au nevoie de cantitati
mai mari de vitamina B, precum si de lichide si vegetale cu efecte
antiinflamatoare si depurative, pentru a putea contracara efectele negative
ale consumului de carne (printre care se numara si bolile articulare).
Patrunjelul si yucca pot fi extrem de benefice in acest sens.
GRUPA SANGUINA A. Cind, aproximativ 15-20 de mii de ani in urma, populatia
a crescut ca numar, iar sursele de hrana din vinat au scazut, omul a fost
nevoit sa-si gaseasca noi modalitati de alimentare. Astfel, unele triburi au
trecut la o alimentatie mai mult vegetariana, obtinuta prin cultivarea
pamintului. De aici s-a dezvoltat grupa sanguina A, al carei cod genetic
predispune la o alimentatie vegetariana. Prin urmare, persoanele apartinind
acestei grupe sanguine trebuie sa consume in primul rind vegetale, pe linga
care nu trebuie uitat un aport suficient de vitamine si minerale.
Ce spune grupa sanguina? Grupa sanguina pe care are o
persoana poate spune la fel de multe despre acea persoana ca
si zodia sub care s-a nascut. Sau cel putin asa cred japonezii.
Pentru ei, cele patru grupe sanguine sunt la fel de importante ca
si semnele zodiacale.Si aceasta teorie nu se opreste aici. Cativa
specialisti in medicina naturista din Statele Unite sustin chiar ca
grupa sanguina influenteaza starea de sanatate, creand
predispozitii pentru anumite boli. Cunoasterea acestor
predispozitii poate ajuta la prevenirea bolilor respective printr-o
dieta adecvata, exercitii fizice, adica printr-un regim de viata
echilibrat. Aceasta teorie, sustinuta de dr. Peter DAdamo, are la
baza conceptia conform careia cele patru grupe sanguine au
aparut in diferite stadii ale evolutiei speciei umane; in functie de
conditiile de mediu si sociale existente la un moment dat, s-au
dezvoltat si anumite caracteristici fizice si emotionale, care si-au
pus amprenta in structura sangelui.
Ce inseamna grupa sanguina? Cele patru grupe sanguine
au fost descoperite in secolul al XIX-lea. Fiecare grupa de sange
difera de celelalte prin prezenta unor proteine speciale,
detectate pe suprafata globulelor rosii, si care influenteaza
reactia imunitara a organismului. Identificarea celor patru grupe
sanguine distincte a fost esentiala in interventiile chirurgicale
care necesitau transfuzii de sange. In aceste cazuri, cunoasterea

grupei sanguine este vitala inter-actiunea dintre anumite

grupe sanguine poate fi fatala pentru pacient. De exemplu,
transfuzia de sange tip B unei persoane cu grupa sanguina tip A
va fi respinsa de catre respectivul organism, aceasta greseala
putand cauza moartea.

Variabilitatea genetic i motenirea caracterelor la om

Spre deosebire de alte entiti biologice, omul este o fiin biosocial: formarea lui s-a produs n
urma unui ndelungat proces de evoluie biologic, pe de o parte, i de dezvoltare social, pe de
alta. Prsind lumea animal, omul a rmas parte a naturii.
Ca i la alte fiine vii, la om caracterele i nsuirile sunt determinate de structuri genetice, iar
transmiterea lor de la o generaie la alta are loc conform legilor ereditii, descoperite de G.
Mendel. De asemenea, la om ca i la alte organisme, materialul genetic l reprezint ADN-ul
localizat n cromozomi. Numrul de cromozomi din celulele somatice este egal cu 46, pe cnd
celulele sexuale conin doar 23.
n cromozomii fiecrei celule se conine informaia genetic care asigur deosebirea fiecrei fiine umane de bacterii, alge, melc, broate, vrbii, oareci . a. m. d. Tot odat, n ele se mai conine
informaia cu privire la faptul cum va fi nuana pieii individului dat, culoarea i structura prului,
culoarea i tietura ochilor, forma nasului, grupa de snge i o mulime de alte particulariti
morfologice, fiziologice i biochimice, care deosebesc un om de altul i-l fac unic pe fiecare
dintre noi.
S ncercm s exprimm prin cifre volumul acestei informaii. Lungimea tuturor filamentelor
moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este egal cu circa patru metri. Dac ar fi s
ntindem ntr-o linie dreapt toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea
lor general ar acoperi distana de la pmnt pn la soare.
Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiecrei celule umane conin cteva milioane de
gene. De aceea la om posibilitile variabilitii combinative a caracterelor i nsuirilor sunt cu
mult mai mari dect la alte specii biologice.
Numai operndu-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare printe poate da teoretic
aproximativ 10 miliarde de combinaii ereditare.
F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat c chiar dac fiecare cromozom uman ar
conine doar cte o mie de gene, fiecare gen ar avea doar dou varieti (alele dominante i
recesive) i atunci ar fi posibil existena unui numr de indivizi cu combinaii ereditare diferite,
care ar depi cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers.

Dup cum vedem, segregarea i redistribuirea liber a genelor (recombinarea), care nsoete
formarea celulelor sexuale, precum i caracterul ntmpltor al fecundaiei ovulului, constituie
cauza colosalei varieti a oamenilor. n natur nu exist doi indivizi cu constituie genetic
identic. Fiecare om are n sine o garnitur specific de gene, fapt care i face ca fiecare din noi
s se prezinte ca o etnitate individual i irepetabil. Chiar i ntr-o familie cu muli copii prinii
remarc ntotdeauna c ei prezint deosebiri - adesea foarte exprimate - n nclinaii i gusturi, n
trsturi de caracter, n particulariti de comportament i n atitudinea lor fa de cei din jur - dei
aceti copii triesc n condiii de via similare i sunt tratai cu aceiai afeciune de ctre prini.
Unul este zvpiat, altul ncet, unul e sociabil, altul timid, unul e excesiv de pedant n ceea ce
privete curenia, altul e un nengrijit, unul st ore ntregi pentru a monta un aparat de radio, iar
altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio i meterete diferite bibelouri
artistice, unul s-a nscris la facultatea de fizic, iar altul - la arte i aceast enumerare poate
continua la infinit!
n acelai timp, chiar i din observaii dintre cele mai superficiale i ntmpltoare, absolut
cotidiene, descoperim la cutare persoan anumite similitudini cu cineva din reprezentanii
generaiilor genetice precedente i n aceste cazuri spunem: leit taic-su, copia bunicii. i,
de remarcat, aceast asemnare pe care o surprindem, ine nu numai de aspectul exterior, ci i de
trsturile de caracter motenite. Este tot att de iute din fire i de ne nduplecat sau moale i
nehotrt, un fantezist i un vistor sau este nchis i irascibil, ca, s zicem, tatl sau bunicul.
Dac unul din prini are prul de culoare ntunecat, iar altul de culoare deschis, copiii vor
moteni prul ntunecat. Dac unul din prini are ochi cprui, iar altul albatri, urmaii vor avea
ochii cprui chiar dac n genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant i recesiv.
ncepnd cu generaia a doua, are loc segregarea caracterelor i din aceast cauz n fenotipul
copiilor se manifest nu numai caractere ale prinilor, dar i caractere ale strmoilor. Trei copii
vor avea ochii cprui, aa cum i au prinii lor direci, iar unul i va avea albatri - ca i bunicul
de exemplu.
n mod analog se motenete i capacitatea de a manevra mai uor cu mna dreapt sau cu cea
stng.
Faptul merit s-i acordm acum un interes mai amnunit.
Ne-am obinuit s considerm c este normal cnd mna funcionala este cea dreapt: oricum
dreptacii constituie majoritatea absolut (dup diferite evaluri de la 89 pn la 94% din totalul
populaiei). n acelai timp cunoatem persoane pentru care funcional este mna stng, aceasta
fiind tot att de operatorie cum este mna noastr dreapt. Vom arta c problema dreptacilor i a
stngacilor este strns mpletit cu istoria formrii pmntului. n emisfera sudic oamenii i-au
fcut apariia mai trziu, nimerind aici n condiii ecologice absolut noi. Doar n emisfera sudic
pmntul are o rotaie de oglind n raport cu emisfera nordic. Se presupune c prin acest fapt se
explic apariia stngacilor...
Iat cteva date curioase: printre locuitorii fostei Uniuni Sovietice numrul stngacilor constituie

aproximativ trei procente, n Bulgaria - exact trei, n Corsica, Sardinia i Sicilia-7, n Frana-8, n
Australiea-26, iar n Africa de Sud-50%.
Interesant, c aceast nsuire poate fi constatat la copii nc cu totul mici. n acest scop este
suficient s-i dm copilului o foaie de hrtie i s-l rugm s deseneze un cerc. Luai aminte n ce
direcie are s se mite creionul. Dac se va mica n direcia acelor de ceasornic, copilul va
crete stngaci.
n calitatea noastr de prini faptul nu trebuie s ne neliniteasc prea mult. Ce-i drept, n via
un asemenea copil va ntmpina o mulime de mic incomoditi. Toate aparatele de uz curent,
ncepnd de la foarfece i terminnd cu casele de la troleibuze sunt prevzute pentru dreptaci. n
acelai timp situaia de stngaci ofer i unele avantaje destul de importante.
Este vorba de faptul c preferina pe care o acordm mnii drepte sau celei stngi nu reprezint
pur i simplu o plcere a noastr, explicarea fenomenului fiind legat de raporturile dintre
emisferele dreapt i stng ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul n activitatea creierului
l d emisfera stng. Dar deoarece cile nervoase care merg spre creier la ntrarea n acesta este
ncruciat, la astfel de oameni este mai puternic dezvoltat partea dreapt a corpului. n schimb,
la stngaci emisfera dreapt i cea stng au aproximativ drepturi egale. Centrele vorbirii i, n
general, ale gndirii logice, emoionale, adic tot ce ine de sistemul al doilea de semnalizare
sunt, de regul, situate n partea stng a creierului. Emisfera dreapt cuprinznd cu precdere
gndirea plastic, intuitiv, legat de procesele de creaie. De aceea nu este exclus faptul c
stngaci la care emisfera dreapt este ntr-o msur mai mic subordonat celei stngi sunt
nzestrai potenial cu nsuiri creative mai mari, de exemplu, n art. Se cunoate c stngaci au
fost i Holben, i Picasso, i Michelangelo, i Leonardo-da Vinci. Dar i n alte domenii s-au
manifestat numeroi stngaci vestii. S ne amintim, de exemplu, de Alexandru Macedon, de
Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci, dac micuul dumneavoastr este (sau va fi) stngaci
nu face s v amri.
Este bine studiat i predispoziia ereditar la poliembrionie (sarcin multipl). La 100 de sarcini
se nate o pereche de gemeni, adic un procent. fenomenul nu este de aceea ntmpltor.
Maximumul de nateri de gemeni revine la vrsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobinuit
n acest sens a stabilit o doamn austriac, soia unui oarecare Bernar ainberg. Ea a nscut 69 de
copii, dei a avut numai 27 de sarcini. Cazuri similare se cunosc i n Rusia n cartea lui A.
Bauchii Panorama Sanct-Petersburgului, editat cu mai bine de o sut de ani n urm, gsim
urmtoarele date.
n buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la Moscova de la mnstirea Nicolschii, judeul uisc,
era nsemnat faptul c ranul Fiodor Vasiliev din dou csnicii a avut 87 de copii. Prima soie n
27 de nateri a nscut de patru ori cte patru copii, de apte ori cte trei, de aisprezece ori cte
doi - n total 69 de copii. A doua nevast i-a druit de dou ori cte trei copii i de ase ori cte
doi - n total 18 Vasiliev avea 75 de ani, iar n via i erau 83 de copii.
n acest caz, deoarece este vorba despre unul i acelai brbat i de femei diferite, caracterul sarcin multipl s-a transmis, probabil, pe linie brbteasc.

Metodele de studiere a ereditii omului

Trebuie artat c studierea ereditii umane este legat de anumite dificulti. La om nu pot fi
aplicate metodele geneticiii experimentale, utilizate pe larg n zootehnie i n cultura plantelor.
Cele mai rspndite metode aplicate la studierea ereditii omului sunt cea genealogic, a
gemenilor i citogenetic.

Metoda genealogic const n studierea statistic a genealogiei (a arborelui genealogic)

oamenilor ntr-un ir de generaii. Prin aceast metod a fost stabilit caracterul transmiterii
prin ereditate a multor particulariti umane, precum i natura genetic a multor afeciuni
ca hemofilia, alcaptonuria, fenilcetonuria, diabetul zaharat, albinismul i multe altele.

Analiza genealogic permite pronosticarea eventualitii motenirii de ctre copii a diferitelor

boli ereditare i, respectiv, de a se lua la timp msurile profilactice corespunztoare.
n multe cazuri aceast metod ajut la confirmarea legturilor de rudenie dintre diferite generaii
de oameni.
Drept exemplu poate servi urmtoarea ntmplare. n anul 1914 n Anglia se repara catedrala
riuberi. Lucrrile erau conduse de un urma al primului duce al ducatului riuberi Jon Talbot,
ngropat n 1453 n aceast catedral. Acest Jon Talbot a fost o figura istoric. El a luptat
mpotriva Janei D'Arc i a murit de rni.
14 generaii l ndeprtau pe acest cavaler al veacului XV de urmaul su. Puteau oare genele
eroului rzboiului de o sut de ani s ajung peste cinci secole, pn la contemporanul primului
rzboi mondial?
Urmaul lui Talbot a deschis sarcofagul strmoului. i cu acest prilej s-a constatat o dovad
incontestabil a rudeniei lor, dovad mult mai sigur dect documentele genealogice vizate de
notar: la unul din degetele scheletului dou falange erau concrescute n una singur.
Urmaul ducelui tiat de franceji le-a artat martorilor mna. Pe aceiai mn ca i la schelet, pe
acelai deget ca i la schelet, exact aceleai dou falange artau ca una singur. Le-a concrescut
gena dominant, a crei expresie fenotipic poart numele de simfalangie. Iat nc o manifestare
a atotputerniciei genei, a ereditii!
Dup acelai tip dominant se motenete i brahidactilia, caracterizat prin scurtarea degetelor de
la mni. Manifestarea aciunii genei dominante chiar n prima generaie este folosit cu rezultate
bune n expertiza judiciar. Astfel, n anul 1921 n Norvegia prin aplicarea metodei genetice s-a
repurtat un adevrat triumf n cadrul unui proces judiciar de stabilire a paternitii.

Mama a doi copii nu putea prezenta judecii alte dovezi dect asigurri bazate pe jurminte c
prtul este fostul ei concubin.
Expertiza genetic a stabilit c ambii copii ca i prtul sunt purttori ai genei de brahidactilie, n
timp ce mama nu avea aceast gen. i judectorul a satisfcut cererea mamei.
Hemofilia (incoagulabilitatea sngelui) mai este numit i boala regilor. Pentru prima oar n
descrierile dinastice fenomenul hemofiliei a fost nregistrat la fiul vestitei regine a Angliei Victoria. Dat fiind faptul c regii i arii se cstoresc numai cu regine i arie, aceast boal ereditar
s-a rspndit n rndul familiilor domnitoare din Europa. A suferit de hemofilie i fiul lui Nicolai
II (Romanov).
n cazul acestei boli cea mai mic leziune vascular poate provoca o hemoragie mortal. Vina
o poart gena recesiv, localizat n unul din cromozomii sexuali X. De remarcat c sufer de
aceast boal numai brbaii, dei femeile sunt purttorii acestei gene.

n unul din cromozomi X femeia respectiv are o gen defectuoas. Cel de-al doilea cromozom
X conine o gen normal (dominant), care i asigur funcionarea normal i pzete femeia de
mbolnvire. Biatul pe care l nate o astfel de femeie are 50 de anse din 100 c va moteni
gena defectuoas. Deoarece la brbai exist numai un singur cromozom X, iar (cromozomul nu
conine o gen normal, care ar dubla-o pe cea defectuoas, viciul pus n cromozomul X se
manifest numai la biei, mai exact la jumtate din fiii nscui de femei cu asemenea
cromozomi.
n acelai timp, jumtate din numrul total de fetie, nscute la asemenea femei poart un
cromozom X, despre existena cruia nu afl dect cnd li se nate un fiu, bolnav de hemofilie.
Cunoscnd arborele genealogic al oamenilor la care se ntlnete aceast gen, se poate astfel
prevedea manifestarea bolii la generaiile urmtoare i, firete, evita combinaiile lui nefavorabile
n homozigot.
Dup acelai tip ca i hemofilia este motenit i daltonismul (miopie coloristic) -boal de care
suferea cunoscutul fizician i chimist Dalton i care se manifest prin incapacitatea de a deosebi
anumite culori, n special cea roie de cea verde.
Daltonismul se ntlnete la 4 procente din brbai, fapt care pe muli i mpiedic s-i aleag
profesia de ofer.
Femei daltonice se ntlnesc de 200 de ori mai puine dect brbai. Femeia devine daltonic doar
n cazul unei coincidene rare: cnd ambii si prini sunt daltonici. n schimb, dac unul din
prini este sntos, i fiica va fi sntoas.

Metoda gemenilor const n studierea dezvoltrii caracterelor la gemeni.

Se cunoate c exist dou categorii de gemeni: bivitelini sau pseudogemeni i univitelini sau gemeni adevrai.
n cazul gemenilor bivitelini sunt fecundate simultan dou, trei i mai multe ovule, nu unul singur
ca n mod obinuit. Din zigoi deosebii se dezvolt gemeni, semnnd ntre ei ca nite frai
obinuii i nu ca nite gemeni.
Uneori, ns, dintr-un singur ovul fecundat se formeaz doi sau mai muli embrioni. Aceasta se
produce atunci cnd n stadiile iniiale de dezvoltare zigotul se divizeaz n dou pri, din care n
continuare se dezvolt copii normali. Anume aceti gemeni se numesc univitelini sau adevrai.
Ei au ntotdeauna acelai sex, deci pot fi sau fete, sau biei i seamn ntre ei ca dou picturi
de ap. Se cunosc cazuri cnd gemenii univitelini sunt foarte greu de deosebit unul de.cellalt
Este un fenomen explicabil, dat fiind faptul c ei au unul i acelai genotip, spre deosebire de cei
bivitelini, la care genotipurile sunt diferite.
Civa ani n urm colaboratorii Institutului de genetic medical i ai Institutului de medicin II
din Moscova au ncercat s explice de ce n unele cazuri se nasc gemeni univitelini
(monozigotici), iar n altele - bivitelini sau dizigotici.
Ei au examinat 259 de familii din Moscova i au ajuns la concluzia c numrul de nateri a
gemenilor dizigotici este cu att mai ridicat cu ct mai... nalt este statura mamei. Aceast
probabilitate crete i n familiile n care mamele au un serviciu legat de munca fizic, precum i
acolo unde relaiile dintre prini nu sunt tocmai bune. n acelai timp probabilitatea naterii unor
gemeni monozigotici crete odat cu creterea vrstei tatlui, n familiile cu un regim alimentar
mai calitativ i n acelea n care mama a folosit nainte mijloace anticoncepionale.
Toate aceste fenomene urmeaz nc a fi explicate. Prezint un mare interes i urmtorul fapt: n
familia Dionn, de origine francez, care tria n Canada, s-au nscut cinci gemeni univitelini,
cinci fetie. Ele uimeau prin asemnare. Pe baza asemnrii i deosebirilor dintre ele, s-a putut
stabili pn i modul n care s-a produs divizarea ovulului fecundat.
Dup prima diviziune a zigotului i formarea a doi blastomeri (celule somatice) dintr-o celulfiic s-au format altele dou nepoate, de la care au provenit Sesil i Annet. De la cealalt celulfiic i-au luat nceputul alte dou nepoate, una dintre care s-a transformat n Ivonn, iar cealalt
celul-nepoat s-a divizat n dou strnepoate, de la care au provenit Emili i Mari.
Aceast schem a fost stabilit pe baza faptului c Sesil i Annet semnau ntre ele mai mult
dect toate celelalte.
Acelai lucru s-a constatat i n cazul lui Emili i Mari.
Ivonn ocupa parc o poziie intermediar. Tot odat att Sesil i Annet, ct i Emili i Mari
prezentau asemnri exterioare perfecte-copii n oglind una a alteia. Asemnarea n oglind se

manifesta prin faptul c dac unul din gemeni are o aluni pe obrazul drept, cellalt va avea una
identic, situat n acelai punct, dar pe obrazul stng.
La vrsta de patru ani i jumtate toate cele cinci fetie s-au mbolnvit brusc de tonzilit i la
toate li s-au scos amigdalele. n legtur cu aceasta se cere subliniat faptul c gemenii univitelini
sufer n 80- 90% din cazuri simultan de aceleai boli n timp ce la bivitelini acest fenomen
lipsete.
Comparnd gemenii univitelini cu cei bivitelini, se pot face concluzii despre rolul ereditii, pe de
o parte, i rolul mediului nconjurtor, pe de alta, n dezvoltarea unor sau altor caractere, inclusiv
i n dezvoltarea aptitudinilor intelectuale ale omului. Dar despre aceasta vom vorbi mai ncolo.
n cazul dat o importan deosebit o au observaiile asupra gemenilor adevrai care triesc
mpreun sau nu, adic n condiii diferite.

Metoda citogenetic a nceput s fie aplicat pe larg abia n ultimul timp. Pe baza acestei
metode au fost obinute numeroase date referitoare la bolile cromozomice la om. Este
suficient s menionm c 25% din concepii, din cauza unor dereglri cromozomale, se
termin cu avorturi spontane. i chiar dac un anumit numr de astfel de copii
supraveuiesc, ei sufer de diferite defecte.

Prezena unor mutaii cromozomale poate fi determinat la studierea cu ajutorul microscopului a

cariotipului celulelor somatice. n acest scop celulele sunt n prealabil fixate (omorte brusc) cu
ajutorul unor ageni chimici speciali, apoi ele se coloreaz cu ajutorul unor colorani speciali, aa
nct cromozomii s se disting clar de contextul citoplasmei, dup aceea se pregtesc preparate
care sunt examinate sub microscop. Toate devierile de la numrul normal i structura normal a
cromozomului se nregistreaz i pe aceast baz se fac concluziile corespunztoare.
Aceast metod i-a gsit de asemenea o larg aplicare n diagnosticarea timpurie a sexului
viitorului copil, precum i n serviciile de consultaii medico-genetice, pe care urmeaz acum s
le examinm.