Sunteți pe pagina 1din 4

Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea DucaWoda" de Mihail Sadoveanu (1880-1961)

a aparut in anul 1929 si constituie culmea prozei sadoveniene ce evoca perioada


istorica de suferinta si de decadere a Moldovei, urmand volumelor "Neamul
soimarestilor" si "Vremuri de bejenie".
Mihail Sadoveanu porneste in crearea romanul ui de la documented cronicarilor, dar
si din literatura populara care retine in creatiile folclorice cele mai importante
evenimente ale istoriei neamului romanesc.
Romanul evoca imaginea Moldovei, aflata in decadere economica si saracie crunta in
care se zbate poporul in vremea domniei lui Duca-Voda, precum si lupta acestuia
pentru a-si pastra tronul la cea de a treia domnie, prin lacomia de "dajdii" puse in
spatele moldovenilor, pentru ca el sa-si poata plati birurile care-l tineau domn.
Alecu Ruset este fiul fostului domnitor, Antonie Ruset, ce fusese inlaturat de la tron
prin intrigile lui Duca-Voda, care-i si luase locul la conducerea Moldovei. Noul domnitor
il alunga de la curte pe Alecu Ruset, insa il tine sub o stricta supraveghere, urmarindu-i
toate miscarile. El este prigonit de voda pentru ca detinea secretul unor scrisori
compromitatoare pentru Duca, pe care tanarul le avea in pastrare la niste prieteni in
Polonia. Fatalitatea soifii tacuse ca el sa se indragosteasca puternic de Catrina, fiica
despotului Duca.
Alecu Ruset apare in capitolul al doilea al romanului ca insotitor al abatelui de Marenne
in calatoria sa prin Moldova pana la Istanbul, fiindu-i recomandat de un prieten comun,
polonezul Vladislav. El vine sa-l intampine pe abate in frunlea unui pale de opt-zece
calareti si strainul vede "un boier tanar moldovean pe-un arabesc roib".
Imbracamintea tanarului nu face o impresie buna asupra rafinatului abate, pentru ca
"straiul nu-i era stralucit, asa precum ar fi fost de asteptat de la un fecior de Domn" si
nici faptul ca "desi avea nume de bun ostean, se infatisa cam palid si subtiratic",
calarea dupa "moda necredinciosilor ismailiteni", avand "pe obraz un zambet nesilit".
Tanarul beizadea se confeseaza abatelui de Marenne, explicandu-i dusmania lui cu
Duca-Voda, despre care crede ca este "nebun si cu putina minte", ca-i plac peste
masura petrecerile si vinul si care ii sta ca "un spin pe care cu greu il sufere si pe care
ar dori sa-l smulga si sa-l calce-n picioare".
Alecu Ruset estc un tanar instruit, poate prea evoluat pentru epoca, vizitase Franta,
studiase in Polonia, cunostea cultura Bizantului si pe cea slava, vorbeste bine limba
franceza, fiind un fin observator al lumii prin meditatii subtile asupra realitatilor vremii,
explicandu-i strainului Firea moldovenilor, mentalitatea lor de viata, rabdarea si
echilibrul lor interior luate de la natura.
Impetuos si indraznet pana la inconstienta, el il santajeaza pe Duca-Voda cu
scrisorile pe care le detine ca marturie a tradarii domnitorului. Ruset intuieste cu
inteligenta psihologia oamenilor, reactiile lor, dovedind curaj, abilitate si stapanire de
sine in situatii limita, cum este aceea a intalnirii tanarului cu Duca-Voda: "Maria-ta,
stii.bine ca in privinta asta sunt fara de nicio vina si n-ai nicio dovada. [...] Afara de
asta, zambi el subtire, indulcindu-si glasul, socotinta cea fara de gres a mariei tale
intelege ca nu-i nevoie sa ma misc si sa uneltesc eu. Fac altii asta. [...] lacomia lor
nimene si nimic n-o poate istovi". Voda se cutremura de cutezanta tanarului de a-l
santaja, "holba ochii si privi lung la feciorul cel nebun al lui Antonie. [...] Numele pe
care l-a purtat parintele tau ti s-ar potrivi mai bine tie. Lui Antonie-Voda ii zicea
inaintea domniei, Chirita Dracu". Ruset zambi cu satisfactia victoriei, "se inchina si
saruta mana Domnului; apoi trecu mandru la iesire". Ca urmare, Duca-Voda il
caracterizeaza direct pe dusmanul sau, spunand: "il cunosc indraznet si in stare sa
savarseasca orice fapta smintita".
Alecu Ruset se indragostise de fiica lui Voda, Catrina si iubirea este reciproca, dar
domnitorul hotaraste s-o marite cu stefan-beizadea, fiul lui Radu-Voda, "un schilod pe
care fata nu-l putea suferi" si fata de care "avea o respingere din fundul maruntaielor,
ca pentru o mancare rea". De aceea, nesabuitul Alecu va infrunta primejdii si pericole

mari pentru a-si vedea iubita. Cei doi indragostiti se intalnesc prin complicitatea
Magdalinei, dadaca tiganca a domnitei Catrina si cu totii sunt cuprinsi de teama si de
grija de a nu fi descoperiti de tiranicul voda sau de slujitorii lui. Casatoria pusa la cale
de Duca-voda are la baza importante interese politice, el urmarind tronul Tarii
Romanesti pentru fiul sau, Constantin. Ruset se confeseaza abatelui, marturisindu-i
chinurile si suferintele pe care le indura pentru ca nu-si poate implini iubirea: "Am pe
mine cameasa lui Nessus". De Marenne are pentru tanarul indragostit, pe care-l vede
"intr-o sclavie iremediabila", o simpatie deosebita si o intelegere blanda, voind cu
toata puterea si sinceritatea sa-l ajute. Il prezinta Padisahului in cuvinte elogioase si cu
o caldura protectoare: "Acel prieten al meu e un barbat din neam, si, din cate am
inteles e un supus credincios al maiestatii voastre. Impotriva lui s-au ridicat dusmanii
si vor sa-l sugrume".
Refuzand sa se marite cu Stefan-beizadea, domnita Catrina este trimisa la
manastire, timp in care Duca-Voda planuieste nunta. Ruset are un destin tragic, din
cauza firii sale impetuoase si a naivitatii cu care il percepe pe maleficul Duca-Voda.
Fara sa asculte sfaturile intelepte ale abatelui, Alecu Ruset pune la cale rapirea mirelui,
chiar in ziua nuntii, dar este prins de oamenii domnitorului si dus inaintea acestuia.
Fiind zi de mare sarbatoare pentru Duca-Voda, pentru ca-si marita fata, vel-hatmanul
Sandu Buhus, aducandu-l in fata domnului pe Alecu Ruset, care este acum o
"ramasita", "o fiinta slaba, palida, cu mustatile incurcate de ate de sange", isi exprima
nadejdea ca "ar fi bine sa-l primesti cu liniste, cum se cuvine intr-o zi ca asta", mai
ales ca "mirele s-a intors la gazda lui fara nicio stricaciune". Dar Duca-Voda "inalta de
la spate in sus buzduganul si pali in frunte, intre ochi, pe Ruset", iar tanarul, "sub
navala sangelui", "se abatu intr-o parte; dupa aceea inainte; si cazu cu fata in jos,
lovind cu fruntea lespezile". Asistand la scena, doamneie de la curte fugira infricosate,
doar mireasa, "invaluita in hobotul ei stralucit", ramase incremenita, apoi "isi incovoie
fruntea pe genunchi, lasandu-si manile albe sa atarne intr-o parte, ca si cum ar fi fost
straine de dansa".
Iubirea scurta si nefericita dintre Alecu Ruset si domnita Catrina este menita a da
romanului o insufletire sentimentala, care sa treaca dincolo de limitele descriptive ale
unei epoci istorice.
"Alecu Ruset nu deschide, astfel, seria unei tradifii eroice a Rusestilor. El nu e un
rasfatat neimpacat cu rezistentele unei soarte potrivnice. In declansarea patimii lui
primejdioase a intrat mai ales orgoliul. Desi e viteaz, el nu e la inaltimea istorica a lui
Soimaru. Energia si indrazneala sa, inteligenta si iscusinta sa in lupte se risipesc fara
urma, indiferente istoriei si nazuintelor ei." (Savin Bratu)

Personajul principal al romanului Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Vo-da,


beizadeaua Alecu Ruset, nu mai este, ca in alte romane sadoveniene cu tematica
istorica, un viteaz energic, atasat unui grup social, ci mai curand un intelectual
melancolic meditand la vremurile tulburi ale decaderii tarii. Iubirea lui pentru domnita
Catrina, fiica lui Duca-Voda, omul care uneltise mazilirea si moartea tatalui sau, apare
ca o fatalitate si ca un blestem, rezolvandu-se tragic prin moarte, intr-o incercare
romantica de rapire a iubitei.
Portretul fizic al protagonistului se impleteste de obicei cu cel moral sau cu alte
elemente caracterizante: Desi avea nume de bun ostean, se infatisa palid si
subfiratic; ochii priveau fara nici o strasnicie si avea pe obraz un zambet nesilit. E
sobru in imbracaminte, dovada a distinctiei nobile: Straiul nu-i era stralucit, asa cum ar
fi fost de asteptat de la un fecior de domn desmierdat si fara frica, cum ii mersese
numele lui beizade Alecu1'.
Personaj care corespunde in general canoanelor esteticii romantice, Alecu Ruset
imbratiseaza deopotriva indiferenta celui obisnuit cu primejdia mortii si pasiunea pe
care o pune in implinirea unicei sale iubiri, cea pentru Catrina, fiica lui Georgie DucaVoda.
E un tanar ambitios si cult, ce analizeaza si comenteaza cu fin spirit critic politica
vremurilor sale. Abil cunoscator al psihologiei umane, Alecu Ruset observa si
interpreteaza nelinistea celor aflati la putere si care au ca unic scop mentinerea si
consolidarea pozitiei lor. Remarcabile la el sunt luciditatea si obiectivitatea cu care
poate discerne realitatea de irealitate, minciuna de adevar:
Dreptatea si ordinea sunt primele elemente ale unui stat, obiecta abatele
de Marenne jignit de nepasarea tovarasului sau. Se poate, domnule abate,
iata insa daruri cu care Dumnezeu ne va face surpriza intr-un veac viitor".
G. Calinescu aprecia ca Ruset e un om fin, cu stiinta de limbi straine, capabil de a
medita asupra realitatii etnice, si cu patima gastronomica". In calitate de calauza a
abatelui de Marenne, Alecu, in periplul sau, dovedeste o cultura vasta, sinceritate si
posibilitatea de analiza a evenimentelor" dintr-o societate aflata in agonie. Prin
beizadea Ruset, Sadoveanu vorbeste de destinul dramatic al tarii, comenteaza
actiunile si logica evenimentelor sociale. Alecu e si el un filosof, dar mai ales un
deposedat al paradisului. El stie care este fericirea pamantenilor, cunoaste zodia
sub care ii este dat tarii sa dureze" (Z. Sangeorzan). in acest periplu, beizadeaua isi
dovedeste capacitatea de a deslusi semnele naturii, integrarea in marele univers.
Strainul remarca plin de admiratie dragostea tanarului pentru pamantul stramosesc,

legatura lui afectiva cu Moldova pe care, cu spirit critic, o considera un paradis


devastat.