Sunteți pe pagina 1din 1

SINTEZĂ

Tradiționalismul poetic interbelic

Tradiţionalismul este o ideologie cultural literară interbelică caracterizată


printr-un ansamblu de idei, credinţe, prin care promovează tradiţia şi ideea de
specific naţional. Atitudinea tradiţinalismului este mai veche în cultura noastră, iar
ea preia elemente din semănătorism şi poporanism.

Tradiţionalismul interbelic se constituie în opoziţie cu modernismul


lovinescian (secolul XX) . Tradiționalismul nostru literar vizează în primul rând
opțiuni legate de tematica abordată, orientată spre:

• Lumea satului românesc , înțeleasă ca un specific etnic

• Religia creștin-ortodoxă, care individualizează spiritual


comunitatea românească

Caracteristici ale tradiționalismului: întoarcerea la originile literaturii;ideea că


mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;problematica ţăranului;
accent pe etic, etnic, social; universul patriarhal al satului; proză realistă de
reconstituire socială; istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar
într-un mod exaltat; ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.

Cel mai „intens” tradiţionalism l-a reprezentat în cultura noastră, gândirismul,


mişcarea literară dezvoltată în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusă de
Cezar Petrescu,si ulterior de Nichifor Crainic). Revista are printre colaboratori
nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu,
Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie,
proză, teatru, cronici.