Decembre de George Bacovia

Poezia intitulata "Decembre" a fost inclusa in volumul de debut ("Plumb" - 1916) si ar putea fi
incadrata intr-o lirica a iubirii (atata cata este in creatia poetului bacauan).
Chiar de la prima lectura, se constata absenta motivelor prezente in majoritatea poeziilor bacoviene
(plumbul, solitudinea, ploaia, plictisul, agonia etc), atmosfera fiind mai calda, iar ceasul intalnirii cu
iubita fiind pus sub auspicii favorabile.
Titlul poeziei este numele ultimei luni a anului (forma regionala), perioada in care ninsoarea repeta,
in forma solida, potopul biblic. Structura, universul operei:
Alcatuita din sase strofe de cate patru versuri, poezia "Decembre" este structurata pe doua planuri:
Planul exterior reprezentat prin ninsoarea uriasa care acopera totul, intorcand omenirea in era
glaciara.
De acest plan tine versul-refren " Te uita cum ninge decembre" (care ocupa pozitiile 1, 15 si 23) si
care contine sugestia unei primejdii; reluat cu forma schimbata, in pozitia 19, ("Te uita, zapada-i cat
gardul"),versul in discutie ii izoleaza pe cei doi indragostiti intr-un spatiu echivalent cu acela al
locuintei lacustre.

O mentionare aparte merita versul "Si ninga... zapada ne-ngroape", in care verbul la modul
conjunctiv (cu nuanta de imperativ) exprima tentatia extinctiei sub povara albului zapezii.
Inspaimantat de peisajul exterior ("Eu nu ma mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si-nainte"), poetul ramane in spatiul protector al casei iubitei.
Planul interior este cald si ocrotitor, reperele acestuia fiind fotoliul, focul si lampa - obiecte ale
destinderii calme si ale lecturii ("Citeste-mi ceva de la poluri", "Nu rade... citeste-nainte").
Din atmosfera cunoscuta bacoviana, ramane doar vijelia ascultata prin horn, metafora a existentei
eului liric:
"Si mana fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele - tot una -As vrea sa le-nvat
simfonia "
Sacralizat prin iubire (" Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casa mi-s sfinte") spatiul evocat se sustrage destinului general al caderii sub povara
plumbului.
Prezenta iubitei in acest spatiu se ghiceste din cuvintele poetului, prin cel de al doilea versrefren: "Mai spune s-aduca jaratec", "Mai spune s-aduca si ceaiul", "Mai spune s-aduca si lampa".

Paralelismul intre cele doua versuri-refren caracterizeaza cele doua planuri.

Poezia este alcatuita din sase catrene, cu rima incrucisata (imperfecta) si masura versului de noua
silabe.