LUCRAREA 2

AMIBIAZELE (Entamoeba histolytica)

LEISHMANIOZELE (L. donovani, L. tropica, L. brasiliensis)
Increngatura PROTOZOARE cuprinde urmatoarele clase de paraziti:
1. Clasa RIZOPODE
2. Clasa FLAGELATE
3. Clasa CILIATE
4. Clasa SPOROZOARE
Clasa rizopode cuprinde paraziti cu urmatoarele caracteristici:
- paraziti lipsiti de membrana
- prezinta pseudopode (expansiuni citoplasmatice ce servesc la deplasare)
- citoplasma structurata in ectoplasma (stratul extern responsabil de elaborarea
pseudopodelor) si endoplasma (care adaposteste nucleul si celelalte organite)
- isi au sediul in tractul digestiv uman
- elaboreaza chisti ca forma de raspandire.
Genul ENTAMOEBA cuprinde urmatoarele specii:
a) E. histolytica (disenteriae) cea mai importanta.
b) E. coli
c) E. gingivalis
Entamoeba histolytica (disenteriae) e localizata in intestinul gros.
D.p.d.v. morfologic, ectoplasma e net diferentiata de endoplasma. Parazitul are 2
forme: - MAGNA (forma patogena, in vacuolele sale hematii)
- MINUTA (forma nepatogena dar se transforma in magna in anumite conditii)
Boala (amibiaza) se caracterizeaza prin scaune diareice su sange. Are 2 etape:
intestinala (sindromul diareic)
extraintestinala (abcese amebiene: hepatic, pulmonar, cerebral).
Diagnosticul de laborator: examenul coproparazitologic cu evidentierea chisturilor
si formelor vegetative:
-daca sunt chisti cu dubla membrana si 4 nuclei, probabil ca e vorba de purtatori
-daca sunt forme vegetative (magna) probabil ca e vorba de o forma acuta de boala.
Poate fagocita hematiile in endoplasma; forma minuta, nu.
Diagnosticul diferential se face cu E. coli, care nu produce dizenterie si prezinta
chisti cu 8 nuclei.
Amibiaza extraintestinala afecteaza in special ficatul (abcese), foarte grava, febra,
hepatomegalie, viata bolnavului e in pericol. De aceea diagnosticul trebuie pus corect
si rapid. Acesta se pune prin metode imagistice (ECHO, tomografie), asociate cu
diagnosticul serologic (reactia de imunofluorescenta si ELISA).

Leishmaniile apartin clasei flagelate.

Se deosebesc de rizopode prin faptul ca ele au membrana celulara si se deplaseaza
prin intermediul flagelilor.
In cadrul monoflagelatelor exista genul leishmania cu 3 specii:
- L. donovani produce leishmanioza viscerala
- L. tropica produce leishmanioza cutanata
- L. Brasiliensis produce leishmanioza forestiera S Americana
Se transmite la om prin vectori (Phlebotomus) insecta cu 2 aripi, cu torace
ghebosat, cocosat, iar corpul si aripile acoperite cu perisori.
Leishmaniile se gasesc sub doua forme:
- Forma LEISHMANIA intracelulara, paraziteaza leucocitele (mai ales
monocitele) au forma ovalara, 2-5 , in interior un nucleu si un flagel foarte
scurt care de obicei nu depaseste nivelul membranei celulare, dar daca
leishmania devine extracelulara (1. in corpul vectorului; 2. cand se cultiva pe
mediul de cultura NNN = Novi-Nicole-Mc Neale = geloza sange de iepure),
forma leishmania se transforma in
- Forma LEPTOMONAS: celula se alungeste, va avea 2 margini ascutite si
flagelul devine lung.
Boala:
Leishmanioza viscerala produsa de L. donovani, afecteaza copii si are
caracteristice:
- hepatosplenomegalia foarte accentuata cu membrele foarte subtiri
- facies de portelan din cauza anemiei accentuate
Boala evolueaza lent, dar nefavorabil, netratata duce la moarte. Produce depresie
imunologica, scaderea rezistentei organismului si orice afectiune intercurenta
evolueaza foarte grav.
Leishmanioza cutanata produsa de L. tropica, e caracterizata de aparitia unor
ulceratii, de obicei la nivelul fetei si membrelor in locul unde inteapa Phlebotomul.
Au evolutie foarte lenta (6-12 luni), foarte dureroase, se suprainfecteaza frecvent cu
germeni microbieni; la vindecare lasa o cicatrice definitiva mutilanta.
Leishmanioza forestiera S Americana produsa de L. Brasiliensis, e raspandita
in zonele de padure din America de S, cu precadere la muncitorii ce lucreaza in
industria forestiera, se numeste si leishmanioza cutaneo-mucoasa deoarece intr-o
prima faza se produc ulceratii, dar ulterior pot fi afectate si mucoasele si se vor
produce leziuni distructive, mutilante mai ales la nivelul cartilajului nazal, faringian si
la nivelul pavilionului urechii.
Diagnosticul de laborator:
- in leishmanioza viscerala se practica punctie medulara (pentru ca punctia hepatica
si splenica sunt periculoase rupturi). Frotiurile se coloreaza MGG si se vor observa
in interiorul unor monocite, neutrofile, dar si extracelular formatiuni ovalare, mici,
2-5 , care in interior prezinta 2 formatiuni (nucleu si flagel).
- in leishmanioza cutanata si forestiera se recolteaza puroiul din leziuni si se fac
frotiuri colorate MGG.