Acizii si bazele reprezinta doua clase de compusi cu
importanta deosebita in viata cotidiana, in procesele biologice si in industrie. Acizii si bazele sunt implicate in numeroase reactii chimice. De exemplu, echilibrul acido-bazic in plante si animale reprezinta un factor critic pentru sanatatea si existenta acestora. Unele plante pot creste in soluri alcaline (bazice), in timp ce altele necesita soluri acide. De asemenea, acizii si bazele sunt foarte importante in industrie: anual sunt consumate cantitati foarte mari de H2SO4, HCl, NaOH, NH3 etc., intr-o mare varietate de sinteze chimice. De exemplu, produsele utilizate pentru curatenie (sapunuri, detergenti, dezinfectanti lichizi si prafuri de curatat, spray-uri s.a.) contin sau sunt obtinute din acizi si baze. ACIZII Sunt substante compuse care contin atomi de H si un radical acid, au gust acru, sunt solubili in apa (cei anorganici), conduc curentul electric in solutie apoasa (sunt electroliti), deoarece disociaza in solutie apoasa, inrosesc turnesolul si nu modifica culoarea fenolftaleinei, reactioneaza cu metale active (Na, K, Ca, Mg) formand saruri, cu degajare de H2, se neutralizeaza cu baze/oxizi bazici formand saruri.
A fost elaborata de chimistul danez Johannes Bronsted si de chimistul englez Thomas Lowry, in 1923, definitiile bazanduse pe transferul de protoni.
ACIZII - sunt specii chimice (ioni sau molecule) capabile sa
cedeze protoni (H+) in solutie apoasa. In molecula unui acid, atomul de H este legat de un atom de nemetal printr-o legatura covalenta polara. In general, taria unui acid HA este influentata de polaritatea si taria legaturii hidrogen - nemetal si de stabilitatea anionului A-: cu cat legatura hidrogen - nemetal este mai polara si mai slaba si cu cat anionul A- este mai stabil, cu atat acidul HA este mai tare. BAZELE - sunt specii chimice (ioni sau molecule) capabile sa accepte protoni (H+) in solutie apoasa. O baza prezinta la unul dintre atomii sai o pereche de electroni neparticipanti la legatura, pe care se poate fixa un proton (H+) printr-o legatura covalenta coordinativa. Unii compusi anorganici sau organici prezinta aspecte structurale care le permit sa se comporte atat ca acizi cat si ca baze: existenta unui atom de H legat covalent polar si existenta unei perechi de electroni neparticipanti la legatura, la unul dintre atomi. Apa are rol de acid in reactie cu amoniacul (o baza) si de baza in reactia cu acidul clorhidric (un acid). Substantele care se comporta ca acizi in reactiile cu baze si ca baze in reactiile cu acizii se numesc substante amfotere sausubstante amfiprotice sau amfoliti.
Prezinta caracter amfoter: apa, anionii rezultati la ionizarea
in prima treapta a unor acizi diprotici, amfionii aminoacizilor, oxizii si hidroxizii unor metale. Aciditatea si bazicitatea unei solutii poate fi exprimata cu ajutorul marimilor pH si pOH: pH = - lg
si pOH = - lg
= pKw - pH
Determinarea pH-ului solutiilor de acizi si baze slabe
Acizii tari ionizeaza total in solutie apoasa, iar concentratia ionilor hidroniu este egala cu concentratia initiala a acidului. Bazele tari ionizeaza total in solutie apaosa si concentratia ionilor hidroxil este egala cu concentratia initiala a bazei. Concluzie: Reactia de neutralizare in solutie apoasa, dintre un acid tare si o baza tare consta in schimbul de protoni dintre ionii hidroniu (H3O+) si ionii hidroxil (HO-) din solutie, cu formare de molecule de apa. Cantitatea de acid sau de baza dintr-o proba se poate afla determinand experimental cantitatea dintr-o baza, respectiv acid, numite titrant, care neutralizeaza acidul sau baza din proba. Acest demers practic poarta numele de titrare acido-bazica. Pentru ca o titrare acido-bazica sa conduca la un rezultat cat mai exact, trebuie sa se observe cat mai bine punctul de echivalenta, adica momentul in care toata cantitatea de acid sau de baza din proba a fost neutralizata.
Punctul de echivalenta se determina masurand pH-ul solutiei
in timpul titrarii, cu ajutorul pH-metrului. Titrarea se opreste in momentul in care valoarea pH-ului este 7.
