Sunteți pe pagina 1din 5

Caracter Acido-Bazic

Acizii si bazele reprezinta doua clase de compusi cu


importanta deosebita in viata cotidiana, in procesele
biologice si in industrie.
Acizii si bazele sunt implicate in numeroase reactii chimice.
De exemplu, echilibrul acido-bazic in plante si animale
reprezinta un factor critic pentru sanatatea si existenta
acestora. Unele plante pot creste in soluri alcaline (bazice),
in timp ce altele necesita soluri acide.
De asemenea, acizii si bazele sunt foarte importante in
industrie: anual sunt consumate cantitati foarte mari de
H2SO4, HCl, NaOH, NH3 etc., intr-o mare varietate de sinteze
chimice. De exemplu, produsele utilizate pentru curatenie
(sapunuri, detergenti, dezinfectanti lichizi si prafuri de
curatat, spray-uri s.a.) contin sau sunt obtinute din acizi si
baze.
ACIZII
Sunt substante compuse care contin atomi de H si
un radical acid, au gust acru, sunt solubili in apa (cei
anorganici), conduc curentul electric in solutie apoasa
(sunt
electroliti),
deoarece
disociaza
in
solutie
apoasa, inrosesc turnesolul si nu modifica culoarea
fenolftaleinei, reactioneaza cu metale active (Na, K, Ca,
Mg) formand saruri, cu degajare de H2, se neutralizeaza cu
baze/oxizi bazici formand saruri.

Se pot clasifica in:


- hidracizi: HCl (acid clorhidric), HF (acid fluorhidric), HBr
(acid bromhidric), HI (acid iodhidric), H 2S (acid sulfhidric),
HCN (acid cianhidric) etc.
-oxiacizi: H2SO4 (acid sulfuric), H2SO3 (acid sulfuros),
HNO3 (acid azotic), HNO2 (acid azotos), H3PO4 (acid fosforic),
H3PO3(acid fosforos), H2CO3 (acid carbonic), HClO4 (acid
percloric) etc.
- acizi tari: HCl, HClO4, HNO3
-acizi slabi: HCN, H2CO3, H2S
- acizi anorganici: HCl, HF, HBr, HI, H2S, HCN, H2SO4, H2SO3,
HNO3, HNO2, H3PO4, H3PO3, H2CO3, HClO4 etc.
- acizi organici: acidul acetic (in otet), acidul formic (in
formol), acidul citric, acidul acetilsalicilic (aspirina), acidul
benzoic, acidul maleic, acidul malic etc.
- acizi monoprotici: HF, HCl, HBr, HI, HCN, HNO3, HNO2 etc.
-acizi diprotici: H2S, H2SO4, H2SO3, H2CO3 etc.acizi triprotici:
H3PO4,H3PO3 etc.

TEORIA PROTOLITICA A ACIZILOR SI BAZELOR


A fost elaborata de chimistul danez Johannes Bronsted si de
chimistul englez Thomas Lowry, in 1923, definitiile bazanduse pe transferul de protoni.

ACIZII - sunt specii chimice (ioni sau molecule) capabile sa


cedeze protoni (H+) in solutie apoasa.
In molecula unui acid, atomul de H este legat de un atom de
nemetal
printr-o
legatura
covalenta
polara.
In
general, taria unui acid HA este influentata de polaritatea si
taria legaturii hidrogen - nemetal si de stabilitatea anionului
A-: cu cat legatura hidrogen - nemetal este mai polara si mai
slaba si cu cat anionul A- este mai stabil, cu atat acidul HA
este mai tare.
BAZELE - sunt specii chimice (ioni sau molecule) capabile
sa accepte protoni (H+) in solutie apoasa.
O baza prezinta la unul dintre atomii sai o pereche de
electroni neparticipanti la legatura, pe care se poate fixa un
proton (H+) printr-o legatura covalenta coordinativa.
Unii compusi anorganici sau organici prezinta aspecte
structurale care le permit sa se comporte atat ca acizi cat si
ca baze: existenta unui atom de H legat covalent polar si
existenta unei perechi de electroni neparticipanti la legatura,
la unul dintre atomi.
Apa are rol de acid in reactie cu amoniacul (o baza) si de
baza in reactia cu acidul clorhidric (un acid).
Substantele care se comporta ca acizi in reactiile cu baze si
ca baze in reactiile cu acizii se numesc substante
amfotere sausubstante amfiprotice sau amfoliti.

Prezinta caracter amfoter: apa, anionii rezultati la ionizarea


in prima treapta a unor acizi diprotici, amfionii aminoacizilor,
oxizii si hidroxizii unor metale.
Aciditatea si bazicitatea unei solutii poate fi exprimata cu
ajutorul marimilor pH si pOH:
pH = - lg

si pOH = - lg

= pKw - pH

Determinarea pH-ului solutiilor de acizi si baze slabe


Acizii tari ionizeaza total in solutie apoasa, iar
concentratia ionilor hidroniu este egala cu concentratia
initiala a acidului.
Bazele tari ionizeaza total in solutie apaosa si concentratia
ionilor hidroxil este egala cu concentratia initiala a bazei.
Concluzie: Reactia de neutralizare in solutie apoasa, dintre
un acid tare si o baza tare consta in schimbul de protoni
dintre ionii hidroniu (H3O+) si ionii hidroxil (HO-) din solutie,
cu formare de molecule de apa.
Cantitatea de acid sau de baza dintr-o proba se
poate afla determinand experimental cantitatea dintr-o baza,
respectiv acid, numite titrant, care neutralizeaza acidul sau
baza din proba. Acest demers practic poarta numele
de titrare acido-bazica.
Pentru ca o titrare acido-bazica sa conduca la un
rezultat cat mai exact, trebuie sa se observe cat mai
bine punctul de echivalenta, adica momentul in care toata
cantitatea de acid sau de baza din proba a fost neutralizata.

Punctul de echivalenta se determina masurand pH-ul solutiei


in timpul titrarii, cu ajutorul pH-metrului. Titrarea se opreste
in momentul in care valoarea pH-ului este 7.