Enumerarea de mai sus este, bineinteles, limitata. Candidatul deja orientat in timpul
istoricului, va insista asupra antecedentelor care au legatura cu boala actuala sau
organul afectat, de exemplu asupra unei hepatite acute, la un bolnav cu ciroza: cand a
fost, cat a durat, cum s-a tratat, etc.
Anamneza epidemiologica sumara este obligatorie pentru bolile transmisibile,
referindu-se la:
2. Examenul obiectiv
Indiferent de afectiunea in cauza, bolnavul va fi examinat complet, acordandu-se o
atentie deosebita organului afectat.
Examenul va fi efectuat cu blandete, fara brutalitate, menajandu-se psihicul si pudoarea
bolnavului; bolnavii nu vor fi dezbracati decat strictul necesar; cei gravi vor fi stingheriti
cat mai putin.
In timpul examinarii pot fi puse intrebari suplimentare bolnavului cu privire la
simptomele subiective ale organului sau segmentului examinat; de asemenea, pot fi
cerute o serie de date comisiei, dar numai dupa terminarea explorarii organului
respectiv (de exemplu, dupa examinarea aparatului respirator, se poate cere radioscopia
pulmonara).
Insistam asupra necesitatii unui examen complet, facut cu toata seriozitatea. Au fost
candidati care, avand diagnosticul in cursul anamnezei, au examinat formal celelalte
organe. Astfel, la examinarea plamanului grabindu-se, au ridicat urechea inainte ca
bolnavul sa-si temine respiratia.
Consideram cea mai recomandabila examinarea pe segmente, care comporta
explorarea clinica succesiva: capul si gatul, toracele, abdomenul, membrele inferioare,
bolnavul este mai putin stigherit (fiind ridicat o singura data in pozitie sezanda);
examinarea decurge fara ca bolnavul sa fie tinut dezbracat tot timpul probei, prin
descoperirea succesiva a segmentelor examinate
in sfarsit, posibilitatea de a fi omis examenul unui aparat este mai redusa.
Vom expune ca model tehnica examinarii pe segmente a unui bolnav medical adult
1.
hematurie, piurie, etc.), de scaune (diaree, melena, icter, etc), de sputa (aspect,
cantitate), de varsatura.
Date asupra evolutiei si tratamentului in cursul spitalizarii: ce complicatii
Consemnarea diagnosticului
O data iesit din camera de gandire, candidatul primeste o foaie de hartie, pe care trebuie
sa inscrie diagnosticul (deja formulat in camera de gandire si notat pe planul de
expunere). Formularea pripita, in ultimul moment in fata comisiei prezinta riscul
consemnarii unui diagnostic incomplet.
Diagnosticul va cuprinde boala, forma clinica, stadiul bolii (evolutiv sau functional),
complicatiile si bolile asociate. Formulari lapidare ca: pleurezie, meningita,
insuficienta cardiaca, etc., desi pot fi corespunzatoare ca sindrom, prezinta totusi o
formulare incompleta a diagnosticului. Iata exemple de formulare corecta: Insuficienta
aortica sifilitica (boala Hodgson) cu hipertensiune arteriala si insuficienta ventriculara
stanga sau 1. Hepatita acuta cu virus hepatitic B posttransfuzionala, forma icterigena,
medie, necomplicata, in perioada de declin. 2. Metroanexita stanga cronica.
2.
3.
3.
Particularitatile cazului
Analiza particularitatilor cazului se refera la aspectele deosebite etiopatogenice, clinice
si de laborator pe care le prezinta bolnavul examinat. Daca descrierea bolii in carti este
asemanatoare, bolnavii se deosebesc totdeauna unii de altii prin anumite particularitati,
in functie de terenul pe care a survenit boala, evolutia ei mai deosebita, complicatii
neobisnuite, probleme de diagnostic ridicate, lipsa unor simptome comune, existenta
altora rar intalnite, influentarea bolii de terapeutica, etc. Este ceea ce se numeste
individualizarea cazului, cu cat aceasta va fi mai bine realizata, cu atat se vadeste mai
bine maturitatea medicala a candidatului.
4.
5.
6.
7.