Sunteți pe pagina 1din 32

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ARTE ȘI DESIGN

DEPARTAMENTUL DE ARTE VIZUALE

SPECIALIZAREA FOTOGRAFIE VIDEOPROCESAREA

COMPUTERIZATĂ A IMAGINII

LUCRARE DE LICENȚĂ

RELAŢII TEMPORALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECT. UNIV. DR. GHEORGHE ŞFAIŢER

TIMIȘOARA,

2012

ABSOLVENT:

MAGHIAR CRISTIAN MARCEL

Introducere

1. Argument

1.1 Timpul

1.2 Miracolul vieții

CUPRINS

1.3 Mărul – simbol al relațiilor temporale

1.4 Creație versus distrugere

2. Contextele generale cultural – artistice în care mai apare această temă

3. Scenariul lucrării

4. Storyboard-ul lucrarii

5. Mijloacele tehnice de creație utilizate

6. Concluzii

7. Bibliografie

INTRODUCERE

Am ales ca temă relaţiile temporale, întrucât mi se pare interesantă, şi, în acelaşi timp, este un subiect vast, pe marginea căruia se poate discuta şi se pot face interpretări diverse. Timpul este atât o temă filosofică, cât şi una dezbătută de romantism. „Timp - Un inepuizabil subiect de conversaţie. Cauza universală a tuturor bolilor. Poartă vina tuturor relelor.” 1 Pierderea de timp este cea mai ireparabilă și tocmai ea este aceea care pricinuiește cea mai puțină neliniște.2 Relațiile temporale se referă la succesiunea în timp a fenomenelor produse în mediul înconjurător, fenomene ce pot fi de cauză naturală, sau pot fi cauzate de om. Eu am tratat acest subiect din punct de vedere al intervenției umane în relațiile temporale. Rudolf Arnheim, autor, teoretician de artă și film și psiholog perceptual, a afirmat că „Sub raport fizic, toate obiectele și fenomenele sunt amplasate în timp.” 3 Această afirmație mi se pare potrivită pentru a defini relațiile temporale. Ce este timpul? Pentru a înțelege relațiile temporale, trebuie să înțelegem întâi ce este timpul. Pentru a încerca să explic acest concept, în primul capitol, voi începe prin a arăta viziunea pe care au avut-o anumiți oameni de ştiinţă celebri asupra timpului. Printre aceștia, se regăsesc: Isaac Newton, Albert Einstein și Stephen Hawking. Dar viața ce este și cum a apărut ea? Pentru a încerca să răspund la aceste întrebări, m- am documentat și am dat câteva teorii, regăsite tot în primul capitol, la subcapitolul Miracolul vieții.

În raport cu relațiile temporale și cu viața, mi se pare potrivit să prezint și mărul, care este un simbol important în lucrarea mea. Cât despre intervenția umană în relațiile temporale, am întocmit un subcapitol, Creație versus distrugere, în care voi încerca să explic legătura dintre om și creație, apoi dintre om și distrugere în relațiile temporale.

1 Gustave Flaubert - Dicţionar de idei primite de-a gata, http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=timp ,

25.05.2012

3 Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală, O psihologie a văzului creator , ed. Polirom, Colecția de Artă, București, 2011, p. 358

În al doilea capitol, voi da câteva exemple în care mai apare tema abordată de mine. În primul rând, am fost inspirat în alegerea temei, de către Lars von Trier, cu filmele Antichrist și Melancholia. În cel de-al treilea capitol, am prezentat scenariul lucrării mele. În capitolul al patrulea, voi prezenta mijloacele tehnice de creație pe care le-am folosit la întocmirea lucrării mele video, în raport cu scenariul prezentat la capitolul al treilea. Ca și bibliografie, țin să amintesc câteva titluri reprezentative pentru lucrarea mea:

Isaac Newton - The Mathematical Principles of Natural Philosophy, Albert Einstein -

Relativity The Special and General Theory, Andrey Tarkovsky - Sculpting in Time, Stephen

Hawking - A brief History of Time, Biblia, Istoria Artelor, Rudolf Arnheim Arta și percepția vizuală, O psihologie a văzului creator.

1. ARGUMENT

1.1 Timpul

În modul tradițional, timpul este măsurarea distanței dintre evenimente. Este compus din trecut, prezent și viitor și este măsurat prin diferite unități. Astfel, putem vedea trecerea timpului prin succesiunea zilelor și nopților, de exemplu. „Oricare ar fi durata timpului, stiinta întrebuintarii lui îl va face lung.” 4 Isaac Newton (1643 – 1727), renumit om de știință englez, matematician, fizician, astronom, alchimist, teolog, mistic, președinte al Royal Society, a introdus conceptul de timp absolut și universal. În lucrarea sa, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687), Newton spune că timpul este același pentru toată lumea, nu depinde de modul în care se mișcă indivizii. Newton spune că timpul este liniar, universal. Pe această linie a timpului nu putem să ne mişcăm decât înainte, nu putem să mergem înapoi în trecut, nu putem să ne transpunem în viitor. 5 În opinia sa, timpul este absolut, nu depinde de lucruri sau evenimente. Descrierea timpului, așa cum deducem din opera „Principia”, a lui Newton, este că timpul „curge” constant pentru toți. În contrast cu ideea lui Newton despre timp, conform căruia timpul este același în tot Universul, vine teoria relativității, aparținând lui Albert Einstein. Einstein a avut două Teorii ale Relativității. Prima, Teoria specială a Relativității (sau Teoria relativității restrânse), apărută în anul 1905, afirmă că timpul nu este același în tot Universul, ci depinde de observator, adică trecerea timpului este relativă. El susține că „Dacă principiul relativității nu ar fi valid, ne-am putea aștepta, deci, ca direcția mișcării Pământului să intre în orice moment în legile naturii şi, de asemenea, ca sistemele fizice în comportamentul lor fie dependente de orientarea în spaţiu cu privire la pământ.” 6 Teoria Generală a Relativității, formulată în 1916, utilizează formule matematice pentru descrierea gravitației. Aceasta este o teorie geometrică, prin care Einstein propune ideea că „prezența de masă și energie conduce la "curbura" spațiului, și că această curbură influențează traiectoria altor obiecte, inclusiv a luminii, în urma forțelor gravitaționale.

5 Isaac Newton, The Mathematical Principles of Natural Philosophy (1687), trad. Andrew Motte, New York, publicată de Daniel Adee, 1846

6 Albert Einstein, Relativity The Special and General Theory, ediția revizuită, ed. Methuen & Co Ltd, 1924, P.

Această teorie poate fi utilizată pentru construirea unor modele matematice ale originei și evoluției Universului și reprezintă deci unul din instrumentele cosmologiei fizice.” 7 Andrey Tarkovskiy, regizor, actor și scriitor rus, consideră timpul ca fiind doar o condiție a existenței noastre. El spune că timpul este „un fel de mediu cultural care este distrus atunci când nu mai este necesar” 8 . Probabil că cel mai bun exemplu în acest sens este filmul său, Oglinda(1975), o auto-biografie a regizorului, în care stuctura temporală este discontinuă, povestea sărind dintr-o perioadă de timp în alta.

povestea sărind dintr - o perioadă de timp în alta. Andrey Tarkovskiy – Oglinda(1975) Recent, s-

Andrey Tarkovskiy Oglinda(1975)

Recent, s-a ocupat de ideea de timp și Stephen Hawking, fizician englez, teoretician al originii Universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge. În cartea lui, „Scurtă Istorie a Timpului”, menționează: „Roger Penrose și cu mine am demonstrat că Teoria Generală a Relativității lui Einstein implică faptul că Universul trebuie să aibă un început și, posibil, un sfârșit.” 9 Tot el spune că „timpul a devenit un concept mai personal, relativ cu observatorul care îl măsoară”. 10

8 Andrey Tarkovsky, Sculpting in time, (Second Edition), 1987, p. 57

9 Stephen Hawking, A brief History of Time, The Tenth Anniversary Edition, 1998, p. 29 10 Ibidem, p. 113

Am arătat câteva concepte filosofice despre timp, însă ceea ce înțelegem noi când ne referim la timp este mult mai simplu, și se referă efectiv la „timp” ca durată. Astfel, pentru noi, timpul înseamna secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani. Tot ca timp, vedem anotimpurile, de exemplu, la care ne putem raporta când vorbim despre trecerea timpului. Pentru noi, timpul înseamnă trecut, prezent și viitor. De foarte multe ori, când ne gândim la timp, ne gândim de fapt la relațiile temporale, care, așa cum am spus se referă la succesiunea în timp a fenomenelor produse în natură. Astfel, ne gândim la trecerea timpului ca la succesiunea anotimpurilor, când primăvara vedem pomii înflorind, vara îi vedem dând rodul, toamna căzându-le frunzele, în timp ce roadele date de ei se ofilesc, iar iarna natura este moartă. Asemenea acestor fenomene produse în natură în mod natural, mai apar și fenomene produse de către noi, oamenii, raportate tot la timp, reprezentând relații temporale. Un exemplu ar fi omul, care se naște, crește, modifică natura, creează și distruge, dă naștere unei alte vieți, se schimbă odată cu timpul și apoi moare.

1.2 Miracolul vieții

„Naşterea este începutul morţii.” 11 Așa cum spune citatul, putem privi nașterea ca pe începutul morții, întrucât, privind din prisma relațiilor temporale, viața se scurge într-o succesiune de evenimente, de fenomene. Oamenii se nasc, trăiesc, iar apoi mor, asemenea naturii, care își desfășoară ciclul natural de la an la an. La Bruyere, moralist francez, spunea: „Nu există pentru om decât trei evenimente:

naşterea, viaţa şi moartea; El nu simte când se naşte, suferă că trebuie să moară şi uită să trăiască.” 12 Însă de unde vine viața? Ce este de fapt nașterea? În credința creștină, viața este dată de Dumnezeu, adică El a creat omul: „Domnul Dumnezeu a făcut omul din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s.a făcut astfel un suflet viu.” 13 Se spune că omul a făcut întâi bărbatul, iar dintr-o coastă de-a sa a făcut apoi femeia: „Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a dus-o la om.” 14 „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră»”. 15 „În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.” 16 „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată și a născut”. 17 În concepția biblică, există un singur Dumnezeu, care a creat totul, Pământul și omul. Dumnezeu a existat dintotdeauna, El nu are un început și nici sfârșit. În contrast cu aceasta, credința mesopotamiană recunoaște o multitudine de zei, care au înfăptuit totul, însă acestor zei li se atribuie și un început, ei nu sunt eterni, precum Dumnezeul din credința biblică. „Referatele cosmogonice babiloniene, în speță Enuma elis,

12 Jean de La Bruyere, Caracterele, IX Despre om, http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=na%BAtere ,

28.05.2012

13 Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Vechiul Testament, Genesa (Facerea), 2:7;

Societatea Biblică, p. 2

14 Ibidem, 2:21-22, p. 3

15 Ibidem, 1:26, p. 2

16 Ibidem, 5:1, p. 5

17 Ibidem, 4:1, p. 4

sunt preocupate, înainte de toate să redea modul în care au aparut zeii. Astfel epicul începe prin a prezenta o genealogie strictă a zeilor;18 Conform Enuma elis, la început exista doar haosul, personificat în Apsu (apele dulci și principiul masculin) și Tiamat (reprezenta apele sărate ale mărilor și principiul feminin). Din unirea acestor două forțe primordiale se nasc apoi ceilalți zei din credința mesopotamiană. În această credință, principalul creator este considerat Marduk, zeul suprem al Babilonului, zeu care îi are ca străbuni pe Apsu și Tiamat. Conform textelor sacre mesopotamiene, omul a fost creat de către zei, pentru a-i sluji, imita, pentru a fi asemenea lor. Omul a fost creat din lut de către Divinitate, care îi modelează inima, iar viața îi este dăruită de către En-Ki, din sângele unor zei sacrificați. Fiecare cultură are propria sa versiune asupra creerii oamenilor, în funcție de zeii care stau la baza credinței. Ceea ce este comun în toate credințele este „materialul” folosit la crearea omului, și anume, pământul (în creștinism) sau lutul (în celelalte credințe). Spre deosebire de creștinism, unde Dumnezeu a insuflat viață omului, în celelalte credințe, există un anumit zeu care a „suflat viață” în trupul construit din lut de către un zeu. Există o credință care diferă puțin de celelalte, și anume, cea a zulușilor din Africa de Sud, care spun că Unkulunkulu („Cel bătrân”) a făcut omul din trestii și și-a dorit inițial ca acesta să trăiască veșnic, însă s-a răzgândit mai târziu. Totuși, există o asemănare între această credință și Vechiul Testament, întrucât și în Vechiul Testament apare ideea că Dumnezeu le-a dat inițial viață veșnică lui Adam și Eva, ei fiind cei care, prin păcatul făcut, au renunțat la aceasta în favoarea cunoașterii binelui și răului și au devenit muritori: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit»”. 19 O întrebare care poate apărea gândindu-ne la Biblie, la facerea omului, este de ce la începuturi oamenii trăiau sute de ani, iar odată cu trecerea timpului, durata medie de viață a scăzut, ajungând în prezent atât de mică? Oamenii de știință studiază Universul și viața dintr-un alt punct de vedere decât cel religios, majoritatea dintre ei necrezând în evoluția lui Dumnezeu, întrucât știința are propriile sale teorii, care, de obicei, apar în contrast cu religia.

18 Prof. Univ. Dr. Remus Rus, Conceptia biblica si mesopotamiana despre creatie,

29.05.2012

19 Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Vechiul Testament, Genesa (Facerea), 2:16-17;

Stephen Hawking a făcut chiar un documentar cu numele „Curiosity – Did God create the Universe?”(2011). Deasemenea, în cartea sa, „Scurtă istorie a timpului”, are un capitol dedicat creerii Universului, „Originea și soarta Universului” (Cap. 8), în care menționează că big-bangul se confundă cu momentul Creației, astfel că există „posibilitatea ca spațiul – timpul să fie finite dar fără granițe, ceea ce înseamnă că nu au un început, un moment al Creației.” 20

că nu au un început, un moment al Creației.” 2 0 Curiosity – Did God create

Curiosity Did God create the Universe?(2011)

Conform teoriei sale, oamenii ar fi luat naștere din macromolecule, care s-au transformat de-a lungul timpului trecut de la big-bang până în prezent. Explică în acest capitol cum s-a ajuns la crearea macromoleculelor, până în momentul în care acestea erau capabile să se reproducă singure, iar schimbarea atmosferei până la compoziția pe care o are astăzi „a permis dezvoltarea formelor mai înalte de viață, cum sunt peștii, reptilele, mamiferele, și în cele din urmă rasa umană.” 21 . Lăsând la o parte teoriile despre viață, ceea ce cunoaștem noi este că omul este capabil să dea viață, să dea naștere unui alt om. Putem privi viața ca pe un exemplu în relațiile temporale, întrucât viața este ea însăși o succesiune de fenomene, de evenimente, de când începe și până se sfârșește. Din momentul conceperii, omul se schimbă, se dezvoltă, iar această dezvoltare este influențată chiar de relațiile temporale. Omul se naște, trăiește și apoi moare, influențând natura pe tot parcursul vieții sale.

20 Stephen Hawking, A brief History of Time, The Tenth Anniversary Edition, 1998, p. 92

21 Ibidem, p. 95

1.3 Mărul – simbol al relațiilor temporale

Mărul nu este doar un fruct, ci poate fi privit și ca simbol al păcatului, simbol al dragostei, sau chiar simbol al relațiilor temporale. În primul rând, mărul este considerat un simbol al păcatului, întrucât este fructul care i-a făcut pe Adam și Eva să cadă în păcat și să fie astfel izgoniți din Grădina Edenului, pentru a trăi pe pământ și a deveni muritori. În Biblie, mărul reprezintă fructul cunoașterii binelui și răului. După ce Adam și Eva au mâncat din măr, „Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul.»” 22 . Mărul mai poate fi tratat și ca simbol al dragostei, întrucât, raportându-ne la Biblie, Adam a mâncat din măr pentru că și Eva o făcuse, cu toate că știau că este interzis. Totuși, pentru că ea nu a ținut cont de avertismentul de a nu mânca din acest fruct oprit, în momentul în care l-a îndemnat și pe el să mănânce, acesta a ascultat-o, întrucât cei doi erau o pereche. Astfel, putem considera că prima poveste de dragoste a început cu un măr. „În istoria timpurie a Greciei, mărul avea un rol esențial in ritualul curtării unei femei. De exemplu, in secolul VII e.n., un cuplu care își dorea fericirea trebuia să împartă un măr , ca simbol al căsătoriei și însemn al speranței într-o uniune fertilă. În China, mărul reprezintă pacea, iar florile de măr sunt un simbol al adorației. În vechea tradiție a țiganilor, dacă o femeie mânca jumatatea unui măr înaintea miezului nopții, iar cealaltă jumătate după ora 12 noaptea, putea să îi apară în vis barbatul pe care îl va iubi. La căsătoria lui Zeus cu Hera, Gaia i-a dăruit miresei mere, ca o emblemă a iubirii și uniunii maritale. Dionysus, zeul grec al vinului, atunci când o curta pe Aphrodita, i-a dat în dar acesteia, ca simbol al dragostei care îl însuflețea, mere si vin.23 Chiar și în poporul românesc, mărul reprezintă iubirea, fapt dovedit prin basme, în care mărul apare pentru a reprezenta găsirea iubirii. Flăcăii le aduceau fetelor mere, ca simbol al dragostei pe care le-o purtau, ori prințesele își alegeau viitorul soț cu ajutorul unui măr, pe care îl țineau în mână, la fereastră, iar când trecea baiatul pe care îl doreau ca soț, lăsau sa îi cadă acestuia mărul în cap.

22 Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Vechiul Testament, Genesa (Facerea), 3:22; Societatea Biblică, p. 4

Mărul este considerat și fructul vitalității și al sănătății. Există chiar și un proverb în acest sens, care spune: „An apple a day keeps the doctor away”, adică un măr pe zi ține doctorul la distanță. Putem privi mărul și ca pe un simbol al relațiilor temporale, datorită transformării pe care le suferă de-a lungul „vieții” sale: de la floare, la mugur, la fruct, care după ce este cules, rezistă un timp, iar apoi începe să se ofilească, să se strice. Îl putem compara cu natura, care, asemenea mărului, suferă transformări de-a lungul timpului, sau, așa cum am mai spus, se schimbă de-a lungul celor patru anotimpuri. Primăvara natura înflorește, ajungând ca iarna să „moară”. Mărul, după ce este cules, trece printr-o serie de transformări, toate cauzate de fenomenele din natură. Astfel, mărul poate dura mult după ce este cules, însă suferă schimbări datorate trecerii timpului, astfel că poate fi afectat deopotrivă de căldură sau de îngheț, de insecte sau dăunători, sau chiar de oameni.

1.4 Creație versus distrugere

În primul rând, omul creează viață, adică dă naștere unei alte vieți. Acesta este cel mai simplu și mai concret exemplu de creație în ceea ce privește relațiile temporale, întrucât nașterea însăși este o succesiune de fenomene firești, naturale. Omul se schimbă de-a lungul vieții, modificând, astfel, natura, prin toate lucrurile pe care le face, fie acestea bune sau rele. Însă cea mai mare creație a omului este arta, întrucât omul este singura viețuitoare de pe Pământ care poate crea artă. Cum influențează arta relațiile temporale? Prin faptul că arta este durabilă în timp, însă ea poate să modifice percepția oamenilor asupra diferitelor stări ale naturii, asupra diverselor fenomene naturale. Deasemenea, în timp ce omul, prin artă, creează ceva, în același timp, poate modifica natura, mediul înconjurător. În artă, un mare curent care, după părerea mea, are legătură cu relațiile temporale, este Romantismul. „Romantismul (Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte o reacție împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Își face cel mai simțită prezența în artele vizuale, literatură și muzică, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale (științele naturii).” 24 În Romantism, natura este văzută drept ceva haotic şi fără limită. Deasemenea, Romantismul reînvie sentimentele religioase. În arta romantică, sunt abordate teme mitologice, istorice, viața, moartea, iubirea, libertatea, exotismul, aspirația spre absolut (iubirea perfectă, libertatea deplină, cunoașterea totală). 25 Dar de ce, dacă omul creează atâtea, tot el produce și distrugere? Este probabil o întrebare la care nu voi găsi niciodată răspunsul, nici eu, și nici alții. Omul, care creează atâtea lucruri, distruge, în același timp, altele. În primul rând, omul este cea mai mare primejdie pentru natură, întrucât el distruge mare parte din ea, în diverse forme. Fie distruge în mod direct și voit, cum se întâmplă adeseori, fie distruge inconștient, implicându-se în fenomenele care duc la modificarea mediului înconjurător, la schimbarea naturii.

25 Istoria Artelor, www.cartiaz.ro

Pe lângă acestea, însă, omul distruge adeseori însăși viața. Un exemplu de astfel de distrugere este poluarea, care contribuie la modificările din natură, la fenomenele care au loc. De aceste aspecte s-a ocupat regizorul american Godfrey Reggio, în bine-cunoscuta trilogie

Qatsi(1982-2002).

Reggio, în bine -cunoscuta trilogie Qatsi(1982-2002). Godfrey Reggio - Naqoyqatsi(2002) Raportându - ne la

Godfrey Reggio - Naqoyqatsi(2002)

Raportându-ne la relațiile temporale în acest context, există o afirmație referitoare la acest tip de distrugere, în cartea lui Rudolf Arnheim: „În zilele noastre, când sculpturile sunt atacate de factorii poluanți din atmosferă, observăm cu spaimă că până și marmura ori bronzul au o viață a lor, starea ce le caracterizează azi deosebindu-se de cea de ieri. Psihologic totuși, o statuie este în afara timpului.” 26

26 Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală, O psihologie a văzului creator , ed. Polirom, Colecția de Artă, București, 2011, p. 358

2. CONTEXTELE GENERALE CULTURAL – ARTISTICE ÎN CARE MAI APARE ACEASTĂ TEMĂ

Cel care m-a inspirat cel mai mult pentru lucrarea mea este Lars von Trier, în special cu filmele sale renumite, Antichrist (2009) și Melancholia (2011). Lars von Trier, regizor de film danez, fondator al curentului cinematografic Dogma 95, a absolvit Școala de Film Daneză, cu lucrarea de Diplomă „Imagini în relief”, care a câștigat premiul Festivalului Școlilor de film de la München. Antichrist(fig.1) , având scenariul scris de către Anders Thomas Jensen și Lars von Trier, poate fi prezentat în raport cu relațiile temporale, deoarece arată trăiri și fenomene care se desfășoară de-a lungul unei perioade, în viața celor două personaje.

- a lungul unei perioade, în viața celor două personaje. Fig.1 Filmul prezintă un cuplu soț

Fig.1

Filmul prezintă un cuplu soț – soție, care au un copil, dar din neglijența sau chiar nepăsarea lor, copilul moare, producându-le suferință. Scena ne poate duce cu gândul la subiectul pe care l-am prezentat anterior, acela de creație și distrugere produsă de către om, întrucât copilul este creația lor, dar tot ei îl și „distrug”. După moartea copilului, cei doi se retrag într-o pădure, la cabana lor numită „Eden”, însă, acolo, lucrurile încep să meargă din ce în ce mai rău, apar fenomene stranii și întâmplări oribile. Aici se poate face o comparație cu ideea de Eden, din Biblie, unde totul era perfect, dar din momentul săvârșirii păcatului de către femeie și bărbat, totul se schimbă. În filmul „Melancholia(fig.2) , Lars von Trier arată schimbările care se produc în cadrul unei familii, între două surori, odată cu amenințarea planetei Melancholia de a lovi Pământul. Dezastrul care se prevestește prin apropierea planetei de Pământ produce o serie de

evenimente în cadrul pregătirilor de nuntă a uneia dintre personajele principale, precum și în relația dintre cele două surori.

precum și în relația dintre cele două surori. Fig.2 Un alt film care poate fi privit

Fig.2

Un alt film care poate fi privit din prisma relațiilor temporale este „The Fountain” (fig.3) (2006), în regia lui Darren Aronofsky. Filmul prezintă trei povești paralele, ele reprezentând trecutul, prezentul și viitorul, în care bărbatul caută eternitatea alături de femeia iubită. Fiecare poveste în parte prezintă evenimentele care apar în timpul căutării vieții veșnice, în lupta pentru iubire.

poveste în parte prezintă evenimentele care apar în timpul căutării vieții veșnice, în lupta pentru iubire.

Fig.3

Și filmul „The Curious Case of Benjamin Button”(2008) (fig 4) , în regia lui David Fincher, are o temă care poate fi ușor înteleasă din perspectiva relațiilor temporale, întrucât prezintă un șir de evenimente din viața unui om. Povestea este diferită față de ceea ce înțelegem noi prin viață, întrucât personajul se naște bătrân și întinerește pe măsură ce trece timpul. Ceea ce contează, însă, este faptul că filmul reprezintă foarte bine ce este în esență viața și timpul și dă ideea că nu contează din ce direcție privim viața, adică în sensul normal, sau dinspre sfârșit spre început, ci importante sunt fenomenele și evenimentele care au loc în viața noastră.

sau dinspre sfârșit spre început, ci importante sunt fenomenele și evenimentele care au loc în viața

Fig 4

3. SCENARIUL LUCRĂRII

1 EXT CAMP

Întru-un cadru larg în care se văd niște pomi înalti (plopi), îl avem pe EL stând cu spatele la cameră, în plan mediu, cu mâinile întinse. Pe cer se va schimba ziua în noapte și apoi din nou în zi.

2 EXT CAMP ZI

Pe o alee între iarba înaltă, EA înaintează în slow motion spre cameră până când ajunge în plan mediu. Are în mană un măr, pe care îl arată spectatorului după ce se oprește.

3 EXT CAMP ZI

EA,

cinemagraph, îi va fi animată doar o șuviță de păr. În jurul EI cad frunze, care în partea de sus a cadrului sunt verzi,

iar pe cum ajung în partea de jos, se veștejesc.

în

prim

plan,

se

uită

fix înainte,

și, folosind

4 EXT CAMP ZI

Prim plan cu mâna EI care ține mărul. Mărul putrezește.

5 EXT CAMP

El stă pe un stâlp de pământ, în plan întreg, iar în spatele său se văd stele și o planetă moartă.

6 EXT CAMP ZI

Într-un cadru larg, EL, în plan întreg, se uită printr-un geam pe care îl ține în mână. În spatele LUI e un pom căruia îi dispar în timp frunzele, rămânând uscat.

7 EXT CAMP ZI

Portret cu El care se uită prin sticlă. Folosind cinemagraph îi vor fi animați doar ochii.

8 INT CAMERA/ACVARIU

În scena aceasta va fi reprodus un fetus în uter.

4. STORYBOARD-UL LUCRĂRII

4. STORYBOARD- UL LUCRĂRII

5. MIJLOACELE TEHNICE DE CREAŢIE UTILIZATE

In acest capitol voi încerca să descriu paşii pe care i-am urmat în realizarea lucrării practice. Voi lua pe rând scenele descrise mai sus şi voi vorbi despre fiecare in parte, începând cu modalităţile pe care le-am utilizat la filmare, cât şi cele ce le-am folosit la post- procesare. În prima scenă, unde personajul masculin apare cu spatele la cameră, am folosit un obiectiv de 35mm cu o diafragmă de 8, întrucât am vrut să se vada bine plopii din fundal (fig 5a) . Am luat scena filmată, şi, în programul Adobe After Effects, am făcut unele corecţii de culoare şi am desaturat imaginea, apoi am întunecat albastrul cerului astfel încât să apară trecerea zi/noapte. Pe partea unde cerul e întunecat am generat stele în acelaşi program, iar luna care trece prin cadru e tot o sferă generată în Adobe After Effects, pe care am pus o textură de lună (fig 5b) .

tot o sfer ă generat ă în Adobe After Effects, pe care am pus o textur

Fig 5a

tot o sfer ă generat ă în Adobe After Effects, pe care am pus o textur

Fig 5b

În scena a doua, unde personajul feminin se apropie cu mărul în mână de cameră, am folosit un obiectiv de 50mm cu o diafragmă de 4, şi am filmat la 30 de cadre pe secundă, iar scena am încetinit-o în Adobe After Effects. Am făcut unele corecţii de culoare şi am desaturat, după care am adăugat în unele locuri pasaje de film defect peste imagine (fig 6a, 6b) .

defect peste imagine ( f i g 6 a , 6 b ) . Fig 6a

Fig 6a

peste imagine ( f i g 6 a , 6 b ) . Fig 6a Fig

Fig 6b

Pentru scena cu personajul feminin în care apar frunze ce cad şi se ofilesc între timp, am folosit un obiectiv de 50mm cu o diafragma de 2.8 şi o blendă de reflexie, ca să elimin umbrele de pe faţa personajului. În această scenă am folosit o tehnică numită „cinemagraph”, folosită pentru prima oară de Kevin Burg şi Jamie Beck în 2011 27 . Această tehnică constă în adăugarea prin mascare a unei bucăţi filmate, peste o fotografie. În scena realizată de mine,

am un portret cu personajul, peste care am mascat o şuvită de păr filmată, care se mişca la adierea vântului. Frunzele ce cad şi se ofilesc între timp le-am făcut utilizând tehnica numită „stop motion”, adică am fotografiat o frunză cum se usucă, după care am animat procesul. A urmat ca apoi să multiplic şi să suprapun frunzele peste imaginea cu portretul personajului. În Figura 7a am o fotogramă cu imaginea originală, iar în Figura 7b cu rezultatul final, după adăugarea frunzelor şi a corecţiilor de culoare.

d upă adăugarea frunzelor şi a corecţiilor de culoare. Fig 7a Fig 7b Scena în care

Fig 7a

adăugarea frunzelor şi a corecţiilor de culoare. Fig 7a Fig 7b Scena în care personajul feminin

Fig 7b

Scena în care personajul feminin ţine în mână mărul ce putrezeşte constă dintr-o fotografie, peste care am mascat o animaţie a mărului putrezind. Fotografia a fost realizata cu obiectivul de 50mm, cu diafragma de 2.8.

În scena a 5-a, cu personajul masculin care stă pe acel stâlp de pământ, am folosit un obiectiv de 35mm cu o diafragmă de 5.6, scena fiind filmata afară, pe câmp (fig 8a) . Am importat apoi filmarea în Adobe After Effects, unde am decupat personajul, şi o mică pată din solul cu verdeaţă pe care stătea acesta. Am schimbat fundalul cu unul cu stele, iar in 3Ds Max am modelat o planetă moartă şi stâlpul de pământ, urmând să le adaug în scenă. Am făcut corecţiile de culoare şi am desaturat imaginea, iar la urmă am adăugat câteva pasaje de film voalat în scenă (fig 8b) .

imaginea, iar la urmă am adăuga t c â teva pasaje de film voalat în scenă

Fig 8a

imaginea, iar la urmă am adăuga t c â teva pasaje de film voalat în scenă

Fig 8b

În scena în care avem personajul masculin cu geamul în mână pe câmp, am filmat tot cu obiectivul de 35mm, la o diafragmă de 8 (fig 9a) . Am modelat apoi în 3D pomul din fundal, si am animat frunzele din pom, astfel încât acestea să dispară în timp. La urmă, am introdus pomul în scenă şi am făcut corecţiile de rigoare. (fig 9b)

şi am făcut corecţiile de rigoare. ( f i g 9 b ) Fig 9a Fig

Fig 9a

făcut corecţiile de rigoare. ( f i g 9 b ) Fig 9a Fig 9b În

Fig 9b

În scena a 7-a, am folosit aceeaşi tehnică, a cinemagraph-ului, de data aceasta însă ochii filmaţi ai personajului masculin fiind cei pe care i-am suprapus peste fotografia cu acesta. Au urmat apoi corecţiile de culoare şi pasajele de film voalat pe care le-am mai adăugat scenei (fig 10a, 10b) .

Fig 10a Fig 10b În ultima scenă, cea cu copilul în uter, am folosit un

Fig 10a

Fig 10a Fig 10b În ultima scenă, cea cu copilul în uter, am folosit un acvariu

Fig 10b

În ultima scenă, cea cu copilul în uter, am folosit un acvariu pe care l-am umplut cu apă, un bebeluş de jucărie, pe care l-am acoperit cu ceară fierbinte, iar ca şi cordon ombilical am folosit un intestin de pui (fig 11a,b,c) . Am utilizat obiectivul de 50mm cu diafragmă de 2.8, fundal şi reflector de culoare roşie, de 500W. Scena am prelucrat-o la fel, în Adobe After Effects, folosind desaturare de imagine, şi aplicând unele corecţii de culoare (fig 11d) . După ce am filmat si post-procesat fiecare scenă, am importat totul în Adobe Premiere, unde am realizat montajul de final, adăugând sunetele, titlul şi genericul lucrării.

Fig 11a Fig 11b Fig 11c Fig 11d

Fig 11a

Fig 11a Fig 11b Fig 11c Fig 11d

Fig 11b

Fig 11a Fig 11b Fig 11c Fig 11d

Fig 11c

Fig 11a Fig 11b Fig 11c Fig 11d

Fig 11d

6. CONCLUZII

Tema relațiilor temporale este una vastă, pe care o putem regăsi în numeroase creații artistice. În raport cu această temă, putem vorbi separat despre timp, despre simboluri ale trecerii timpului, despre fenomene care schimbă natura, precum și despre om ca și creator și distrugător în relațiile temporale. Timpul este un concept filosofic, dezbătut de cei mai cunoscuți oameni de știință ai lumii, însă el rămâne o incertitudine pentru noi, oamenii. Oricâte explicații filosofice ar exista, noi îl percepem simplu, drept pe ceva care trece, și îl raportăm la ceea ce distingem noi prin noțiunea de timp, adică zile versus nopți, anotimpuri, luni sau ani. Când discutăm despre relațiile temporale, putem să vorbim despre viață, naștere, întrucât este unul dintre cele mai des întâlnite fenomene din natură, indiferent că ne referim la oameni, sau la natura ca atare, reprezentată, de exemplu, de pomi sau fructe, care, la fel ca și omul, se nasc și apoi mor. Un simbol potrivit în acest sens este mărul, reprezentativ în relațiile temporale atât pentru semnificațiile pe care le are, cât și pentru faptul că reprezintă perfect ideea de relații temporale prin viața sa, prin felul în care „ia naștere”, se transformă de-a lungul timpului și apoi „moare”. Omul este atât creator, cât și distrugător, din punctul de vedere al relațiilor temporale. În primul rând, el creează viață, dar la fel de importantă este și creația sa numită artă. Arta se raportează la relațiile temporale prin durabilitatea ei și prin faptul că, într-un fel sau altul, producerea artei modifică natura. Întrucât în tema relațiilor temporale se pot avea în vedere numeroase lucruri, aceasta poate deveni o temă de bază pentru numeroase creații artistice. Așa cum am văzut, putem regăsi această temă și în scenariul a numeroase filme.

7. BIBLIOGRAFIE

1. Gustave Flaubert - Dicţionar de idei primite de-a gata, http://enciclopedie.citatepedia.ro/

2. Axel Oxenstierna, http://www.dirobenelu.com/

3. Rudolf Arnheim - Arta și percepția vizuală, O psihologie a văzului creator , ed. Polirom,

Colecția de Artă, București, 2011

5. Isaac Newton, The Mathematical Principles of Natural Philosophy

6. Albert Einstein, Relativity The Special and General Theory

8. Andrey Tarkovsky, Sculpting in Time, (Second Edition), 1987

9. Stephen Hawking, A brief History of Time, The Tenth Anniversary Edition, 1998

10.

 

11.

Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Societatea Biblică

 

12.

Prof.

Univ.

Dr.

Remus

Rus,

Conceptia

biblica

si

mesopotamiana

despre

creatie,

14. Istoria Artelor, www.cartiaz.ro

8.

FILMOGRAFIE

1. Lars von Trier Antichrist (2009); Melancholia (2011);

2. Darren Aronofsky The Fountain (2006);

3. David Fincher The curious case of Benjamin Button (2008);

4. Godfrey Reggio Koyaanisqatsi (1982); Powaqqatsi(1988); Naqoyqatsi(2002);

5. Cristopher Nolan Memento(2000);

6. Chris Marker – La Jetée(1960);

7. Andrey Tarkovskiy (Oglinda)1975;

8. Michel Gondry Eternal Sunshine of the Spotless Mind(2004);