OBIECTIVELE EVALURII:
Psihologia nu a ajuns la nivelul unei tiine unitare. Din punctul de vedere al unor
autori, psihologia const, n momentul de fa , ntr-o colecie de date i studii disparate care
se bazeaz pe fundamentri teoretice extrem de largi i care recurge la tehnici de investigare
destul de diferite.
Diferenele de vederi i controversele dintre psihologi par s fie ceva mai accentuate
dect ntre alte categorii de cercettori.
Unele controverse au chiar o fundamentare filosofic. Ele pornesc de la ideea c
mintea i corpul au o natur diferit, dei ele interacioneaz i se influeneaz reciproc (este
aa numitul dualism care a fost fundamentat de ctre R. Descartes.
psihologia educatorului
Psihologia educaional
psihologice pentru ca o nvare s fie eficient. Orice profesor i-ar dori s tie ce are de
fcut pentru ca cel pe care l educ s nvee n mod eficient. Pentru a obine acest lucru el ar
trebui s poat depi o serie de dificulti.
n primul rnd, el are la dispoziie o literatur de specialitate din ce n ce mai vast,
care l oblig la o selecie riguroas pentru a ajunge la acele lucrri care ar putea fi
valorificate din punct de vedere practic. Lansarea ntr-un parcurs teoretic prea sofisticat nu
face ns dect s l oboseasc pe profesorul de specialitate care nu dispune, n primul rnd,
de timpul necesar pentru a selecta teoria pe baza creia el ar urma s i construiasc
aciunea educativ concret.
n al doilea rnd, teoriile contemporane ale nvrii sunt ntr-o mare msur eclectice,
lansnd un ir ntreg de ipoteze, uneori contradictorii, care nu sunt n msur s aduc acele
lmuriri de care practicianul are nevoie. El dorete un rspuns simplu la ntrebrile pe care i
le pune, astfel nct s poat soluiona probleme ce deriv din confruntrile lui zilnice cu
realitatea colar, iar cnd rspunsul este prea complicat i ambiguu, profesorul sfrete prin
a fi dezamgit.
2
n al treilea rnd, vocabularul psihologiei este vast, complex, neomogen. Unii termeni
folosii de psihologi ca: personalitate, gndire, iluminare au un sens diferit de cel
cotidian, iar ali termeni ca inteligen, creativitate au un sens oarecum modificat fa de
nelesul n care i folosim n viaa de zi cu zi.
Psihologia nsi este o tiin care i analizeaz i reanalizeaz continuu obiectul. nsui
statutul de tiin al psihologiei este supus unor controverse. Din acest punct de vedere, merit
s facem o foarte scurt incursiune n istoria domeniului.
Termenul de psihologie a fost folosit pentru prima oar de ctre Otho Casmannus
(1595) pentru a desemna studiul minii i al sufletului.
Astzi dicionarele recurg la diverse sintagme care sintetizeaz ceea ce e absolut
specific studiului psihologiei, respectiv: studiul experienei umane, studiul naturii umane,
studiul modului n care omul percepe, simte, gndete, acioneaz, efortul umanitii de a
se nelege pe ea nsi
n general, definiiile date psihologiei reflect modul diferit n care diverse doctrine
neleg specificitatea aa numitei tiine a minii. Pentru exemplificare oferim cteva definiii
celebre date psihologiei:
Acea ramur a tiinelor naturii care are ca obiect comportamentul uman, cel
nvat ct i cel nenvat ( Watson, 1919);
educatorului colar care se apropie de studiul psihologiei din raiuni practice, considernd-o
tiina care ncearc s descopere i s explice legile generale ale comportamentului uman.
Firete c, educatorul colar care i propune s modeleze personalitatea copilului n
conformitate cu un anumit proiect educaional este preocupat s afle despre rezultatele unor
investigaii care i propun s descopere i s explice comportamentul uman, tiut fiind c
fiecare individ se manifest ntr-un mod unic i irepetabil.
n ciuda tuturor acestor dificulti care deriv din specificul psihologiei ca tiin,
exist un foarte mare interes din partea educatorilor fa de acest domeniu. Aceasta se
datoreaz, n primul rnd, faptului c principala misiune a colii o reprezint formarea i
dezvoltarea personalitii copilului/tnrului, obiectiv fundamental care este pierdut adesea din
vedere sub presiunea obiectivelor de instruire. n practicile educaionale curente ne ntlnim
adesea cu situaia c un profesor de specialitate este preocupat s-l formeze pe elev ca bun
matematician, fizician, biolog, uitnd c ceea ce ar trebui s primeze n efortul lui
profesional este misiunea de a interveni cu pricepere n procesul
formrii personalitii
(educatori/profesori):
competene psihologice,
stilului personal, stilului
Conturarea identitii prin exersarea de roluri specifice ocupaiilor, genului, politice sau
confuzie de roluri
Stadiul 6, al principiilor etice universale: binele i rul sunt probleme ale contiinei
individuale i implic o serie de concepte abstracte ca justiia, demnitatea uman i
egalitatea;
Stadiul 5, al drepturilor prioritare i al contractului social: binele este apreciat dup
ceea ce socialul stabilete ca standarde ale drepturilor individuale
conceptia lui Thorndike este o substituire de reactii, avnd la baza formarea de conexiuni in
creier, de unde si numele de "conexionism". Watson a fost adeptul unei psihologii strict
obiective, pe baza observatiei comportamentului (behaviorism). Dupa Watson, invatarea era o
succesiune de reflexe conditionate.
Aceste teorii asociationiste au fost infirmate de experientele ulterioare, care au dovedit ca,
chiar si in cele mai simple forme ale ei, invatarea antreneaza intreaga viata psihica: procesele
de cunoastere, afectivitatea, priceperile motorii, vointa.
O alta teorie a invatarii se desprinde din teoria psihogenezei operatiilor intelectuale, datorata
lui J. Piaget. Acesta a demonstrat pe baza observatiilor facute asupra intelectului copiilor de
diferite vrste, ca actiunile mintale, operatiile mentale se nasc prin interiorizarea actiunilor
reale. "Epistemologia genetica" fondata de Piaget a influentat in mod pozitiv psihologia
contemporana si studiile asupra invatamntului.
Teoria genetic-cognitiva a lui J. Bruner a fost fondata pe baza operei lui Piaget. El prezinta
posibilitatea cunoasterii lumii astfel:
1. Modalitatea activa, realizata prin manipularea libera a obiectelor si exersare (indispensabile
in formarea priceperilor si deprinderilor, dar si in achizitionarea primelor cunostinte). Aceasta
modalitate este caracteristica primilor ani ai vietii.
2. Modalitatea iconica se bazeaza pe imagini mai ales vizuale fara manipulare efectiva
(caracteristica vrstei intre 5 si 7 ani).
3. Modalitatea simbolica, atunci cnd simbolurile (cuvintele sau alte semne conventionale)
inlocuiesc imaginile, permitnd aparitia conceptelor, a notiunilor.
In cadrul invatarii, se remarca preponderenta succesiva a proceselor psihice: primei modalitati
de cunoastere ii corespunde cunoasterea data de senzatii si perceptii, celei de-a doua modalitati
ii corespunde cunoasterea data de reprezentari si imaginatie, apoi, intr-o ultima faza, este
implicat procesul superior al gndirii, al abstractizarii.
Teoria lui Bruner evidentiaza att aspectele pozitive ct si cele negative ale invatarii scolare: pe
de o parte, scoaterea invatamntului din contextul "actiunii imediate" si transformarea invatarii
intr-o activitate independenta, cu un scop bine determinat, faciliteaza distingerea esentialului
de neesential si elaborarea de idei complexe. Dezavantajul ar fi riscul aparitiei formalismului si
ruperii de realitate. De aceea, se pune accentul pe o invatare cu scop formativ a elevului.
Tipuri de invatare
O prima clasificare a invatarii ar putea fi: invatarea spontana sau sociala (care se refera la
invatarea neorganizata si instinctiva, care are loc in familie si apoi in societate) si invatarea
sistematica (organizata, realizata in cadrul scolii). In ce priveste dezvoltarea intelectuala,
10
invatarea sistematica este eficienta intr-un grad mai mare dect invatarea spontana, dar cu toate
acestea ea nu dezvolta latura afectiva (planul motivatiei, al valorilor, al sentimentelor) a
personalitatii, care e mai degraba formata in cadrul invatarii sociale.
Invatarea sistematica se canalizeaza in doua directii:
1. In formarea de priceperi si deprinderi motorii (invatarea scrisului, a desenului tehnic, a
sporturilor): invatarea senzorio-motorie.
2. In insusirea de cunostinte si formarea de capacitati intelectuale (memorarea unor legi,
formule, rezolvarea de probleme): invatarea cognitiva.
Invatarea scolara este, in cea mai mare si semnificativa parte, o invatare cognitiva, caci scopul
final urmarit este constituirea unui sistem cognitiv al elevului si a unor structuri operationale
specifice obiectelor studiate in scoala.
O alta clasificare a tipurilor de invatare este cea propusa de R. Gagn in "Conditiile invatarii".
El construieste o ierarhie din opt tipuri de invatare, din ce in ce mai complexe, astfel inct o
invatare mai complexa presupune realizarea prealabila a celorlalte moduri de invatare mai
simple:
1. Invatarea de semnale (cazul sugarului care incepe sa-si recunoasca mama dupa imaginea ei
vizuala si nu doar dupa voce.
2. Invatarea stimul-raspuns (cnd la un anumit stimul, o miscare poate fi inlocuita cu alta).
3. Inlantuirea de miscari (mersul pe bicicleta, inotul).
4. Asociatiile verbale foarte complexe sunt cele implicate in vorbire.
5. Invatarea prin discriminare (cnd facem distinctii fine).
6. Invatarea conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele.
7. Invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice.
8. Rezolvarea de probleme constituie tipul de invatare cel mai complicat; trebuie sa combinam
regulile pentru a solutiona situatii, probleme noi.
In cadrul predarii, atunci cnd intmpinam dificultati specifice unui anume nivel trebuie sa ne
asiguram de insusirea cunostintelor treptelor anterioare. Din teoria lui Gagn decurge
necesitatea unei analize minutioase a conceptelor si operatiilor implicate in intelegerea unei
teme, ct si preocuparea de a dezvolta capacitatea elevilor de rezolvare a unor variate probleme
- treapta superioara a invatarii.
11
12
Este functia psihica fundamentala care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea si
reproducerea fenomenelor psihice. Exista o memorie de tip imaginativ, asigurnd pastrarea si
reproducerea reprezentarilor, una verbal-logica referitoare la idei, o memorie afectiva (crend
posibilitatea retrairii unor emotii) si o memorie motorie (facnd posibila formarea de priceperi
si deprinderi). Dupa durata memorarii, memoria poate fi de foarte scurta durata (0.25 - 0.50
dintr-o secunda), de scurta durata (memoria de lucru) sau de lunga durata, care este cea mai
importanta, intruct ea poate pastra impresiile ani de zile chiar. Memoria de lunga durata se
imparte in memoria episodica - inregistrnd toate evenimentele cotidiene si memoria
semantica, in care sunt structurate logic toate cunostintele acumulate mai mult sau mai putin
sistematic.
Gndirea este facilitata numai daca se afla in relatie cu o memorie semantica, logic organizata,
iar scoala trebuie sa aiba in vedere, in centrul preocuparilor, cultivarea gndirii si nu simpla
inregistrare de cunostinte.
Pentru o invatare eficienta, respectiv o memorare facila si temeinica, sunt importanti urmatorii
factori: motivatia subiectului, scopul memorarii (o motivatie intrinseca, un interes personal vor
creste eficienta invatarii); cunoasterea efectelor (elevul trebuie sa afle de ce anume a luat o nota
proasta); intelegerea materialului de invatat (esentiala mai ales pentru o invatare durabila, caci
daca nu intelegem, uitarea intervine foarte repede); vointa, intentia de a tine minte. Intelegerea
se dovedeste a fi mai importanta dect intentia de a tine minte. Memorarea inteligenta, dar
involuntara este mai eficienta dect memorarea mecanica si voluntara. Un alt factor al
conservarii cunostintelor il constituie repetarea lor: "repetitia este mama invataturii", insa
aceasta repetare trebuie sa fie dinamica, sa aprofundeze si sa stabileasca noi legaturi, noi
sensuri in materialul de invatat.
Ca o concluzie practica, se poate concepe modul optim de organizare a invatarii unui text
amplu si dificil astfel: 1) familiarizarea cu textul; 2) aprofundarea ideilor (se fragmenteaza
textul dupa ideile principale si se urmareste intelegerea lor); 3) reluarea fiecarui fragment in
vederea unei memorari analitice; 4) fixarea in ansamblu a materialului; 5) recapitularea
schemelor realizate.
d.
Motivatia
Motivele fundamentale pentru procesul educativ sunt atasamentul copilului fata de mama sa,
apoi, la un pol opus, tendintele agresive, si cel mai important, tendinta de afirmare, motivatia
de realizare, care se manifesta in incercarea de a-ti realiza aptitudinile si in dorinta de a obtine
un succes. Aspiratiile, ambitia, motivatia de realizare contribuie la sporirea eficientei muncii, a
invatarii si chiar la solutionarea unor probleme. Un nivel de aspiratie adecvat depinde de o
justa apreciere a propriei posibilitati, caci supraestimarea te condamna la o viata de esecuri, iar
subestimarea te face sa ratezi teluri realizabile.
Motivatia scolara constituie ansamblul de motive care il determina pe elev sa vina la scoala si
sa invete. Ea se imparte in: motivatia extrinseca (dorinta de afirmare, tendintele normative,
teama de consecinte, ambitia) si motivatia intrinseca (curiozitatea, dorinta de a afla ct mai
mult). Motivatia intrinseca este fundamentul formarii competentelor gndirii logico-
13
PERSONALITATEA
n literatura de specialitate exist numeroase definiii ale personalitii, fiecare
surprinznd cteva aspecte fundamentale ale acestui concept att de greu de surprins ntr-o
formulare unanim acceptabil.
Norbert Sillamy (1996) definete personalitatea drept (...) element stabil al conduitei
unei persoane; ceea ce o caracterizeaz i o difereniaz de o alt persoan.
Pentru sociologie personalitatea este expresia sociocultural a individualitii umane.
(Dicionar de Sociologie - coord. C. Zamfir, L. Vlsceanu)
Pentru G. W. Allport (autorul celebrei lucrri Structura i dezvoltarea personalitii"),
personalitatea este organizarea dinamic n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determin gndirea i comportamentul su caracteristic."
14
personalitii.
El red dinamica general a individului care se imprim n tririle i comportamentul
su. Firea omului se exteriorizeaz att n micrile persoanei, ct i n afectivitate, n
conduitele voluntare ori n procesele de cunoatere. Ea se exprim n mimica individului, n
viteza i ritmul vorbirii, n aspectele scrisului su.
Dup Ana Tucicov Bogdan indicii psihologici ai temperamentului sunt:
a) Impresionabilitatea respectiv, adncimea i tria cu care sunt trite fenomenele
psihice, ndeosebi cele senzoriale i afective. Dup capacitatea de recepie a stimulrilor i
profunzimea impresiilor produse, precum i dup ecoul lor n ntreaga fiin a subiectului unele
persoane sunt adnc impresionabile, iar altele doar superficial, puin impresionabile. n primul
caz, informaiile primite ca i impresiile formate au o rezonan mare n individ, iar tririle
afective l fac s vibreze puternic. Ele toate cad pe un fond crescut de sensibilitate a
individului, corelat semnificativ cu o astfel de dinamic.
b) Indicele impulsivitii se refer la caracterul brusc al rspunsurilor, la descrcri
sacadate n desfurarea proceselor ori, dimpotriv, nregistrnd perioade de laten mrit,
desfurri domoale i intensitate redus.
15
fenomenelor ntr-o anumit unitate de timp. Sub acest aspect exist indivizi cu modificri
abundente, cu manifestri frecvente pe unitatea de timp i deci avnd un tempou tumultuos,
ridicat i indivizi cu o frecven de evenimente psihice i triri reduse, manifestnd un tempou
sczut, pe aceeai unitate de timp.
e)
16
abandon, decepie. nclinaia spre exagerare, ntr-un sens sau altul, pericliteaz echilibrul
emoional. Sunt oameni nelinitii, nerbdtori, predispui la furie violent, dar i la afeciuni
neobinuite, cu relaii ce exagereaz att amiciia, ct i ostilitatea. Extravertii, foarte
comunicativi, sunt orientai spre prezent i viitor ca i sangvinii.
Sangvinicul se caracterizeaz prin ritmicitate, echilibru i aceasta n condiiile
vioiciunii, rapiditii micrilor i vorbirii, printr-o mare efervescen emoional. Este
temperamentul bunei dispoziii, al adaptabilitii prompte i economicoase. Dincolo de
vioiciune i exuberan se descoper calmul, stpnirea de sine. Sangvinicul poate atepta fr
o ncordare i poate s renune fr a suferi mult.
Flegmaticul este, nainte de toate, un om lent n tot ceea ce face i totodat neobinuit
de calm. Dispune de un fel de rbdare natural i de aceea, prin educaie, atinge performane n
perseveren voluntar, meticulozitate, temeinicie n munca de lung durat.
Dei pare indiferent afectiv, flegmaticul ajunge la sentimente extrem de consistente i
durabile. Se poate semnala o redus adaptabilitate, nclinaii spre rutin i dezavantajul
tempoului foarte lent care nu corespunde exigenelor anumitor aciuni. De regul sunt
introvertii, nchii n sine, puin comunicativi i orientai mai mult spre trecut, avnd comun
aceast trstur cu melancolicii.
Melancolicul vdete un tonus sczut i reduse disponibiliti energetice de unde, pe de
o parte, sensibilitatea, emotivitatea deosebit, iar pe de alta, nclinarea spre depresiune n
condiii de solicitri crescute.
Se mai semnaleaz i dificulti n adaptarea social, aceasta i datorit unor exagerate
exigene fa de sine i a redusei ncrederi n forele proprii. Alte particulariti sunt dependente
de mobilitate i echilibru.
O idee important de reinut este c nu exist temperamente valoroase i temperamente
nevaloroase de vreme ce istoria culturii i civilizaiei a demonstrat c oamenii de geniu provin
din toate tipurile temperamentale.
Totui este bine ca, funcie de particularitile temperamentale, s ne orientm ctre
activiti / profesiuni pentru care firea noastr ne avantajeaz (cei cu rezisten fizic sczut
ctre activiti contemplative, cei cu o rezisten fizic crescut, cu structur muscular de tip
atletic ctre activiti sportive, militare, meserii ce pretind robustee i for).
17
nu exist temperamente bune sau rele, nct proba v va atrage doar atenia asupra
felului vostru de a fi, fr a v demonstra superioritatea sau inferioritatea asupra
colegilor votri
Cerin: Citii cu atenie descrierile comportamentale de mai jos. Ori de cte ori considerai c
o apreciere vi se potrivete, acordai-v un punct n cadranul din partea dreapt.
Coleric (C)
Evaluare
18
Sangvinic (S)
Flegmatic (F)
1. capabil de eforturi susinute, energic i
1. calm, imperturbabil, i iese rar din fire
ntreprinztor
2. se mic lent
2. leag uor prietenii noi, dar tot att de uor renun
3. este reinut i foarte rbdtor
la cele vechi
4. se adapteaz greu la situaii noi
3. optimist, vesel, bine dispus, amabil
5. respect cu strictee un anumit program, un anumit
4. se adapteaz uor la situaii noi, trece cu uurin de
mod de via, are obinuine foarte puternice
la o activitate la alta
6. este n general tcut, cnd vorbete o face calm,
5. are micri rapide, este vioi
ritmic aproape fr intonaie
6. se entuziasmeaz repede, dar nu se hazardeaz
7. nu ocolete detaliile i migala
7. suport
uor
eecurile,
neplcerile,
nu
8. nu este operativ, n schimb insist asupra calitii
dezndjduiete
9. autocontrol ridicat, se entuziasmeaz rar
8. poate s atepte i s renune
10.
puin sensibil la laude i mustrri, ngduie
9. cu toate c nu-i face plcere, se poate recunoate
uoare ironii la adresa sa
nvins
11.
leag rar prietenii, dar ine foarte mult la ele;
10.
adoarme repede, se trezete uor
este foarte consecvent
11.
este calm, i cu mult ncredere n forele
12.
duce la bun sfrit un lucru nceput
proprii
Total puncte :
12.
l apas monotonia, rutina, migala
Evaluare
Evaluare
Melancolic
(M)
Total puncte
1. obosete repede, nu rezist la eforturi susinute
2. l deprim conflictele, situaiile dificile
3. sensibil, impresionabil. Inclinat spre sentimentalism
i interiorizare
4. se subapreciaz
5. i place mai mult singurtatea dect compania altora
6. vorbete domol, tremurat, stins
7. suspicios, nencreztor
8. dorete s atrag compasiunea celor din jur
9. docil, asculttor
10.
lucreaz ncet, meticulous
11.
pesimist, pasiv, depresiv
12.
lucreaz bine doar n condiii obinuite, fr
stresuri, fr schimbri
Total puncte:
Evaluare
Not: unele dintre trsturile prezentate mai sus nu se regsesc deloc n profilul de personalitate al copilului
mic ori nu s-au definitivat nc. Aplicarea acestui instrument la clasele mici trebuie s se fac cu o anumit
precauie.
Evaluarea se face n felul urmtor: se adun punctajele pentru fiecare dintre cele patru cadrane
corespunztoare celor patru tipuri temparamentale.
19
unde: T = temperament
C = temperamentul coleric
S = temperamentul sangvinic
F = temperamentul flegmatic
M = temperamental melancolic
nC = nr. de plusuri n grupa colericului
nS = nr. de plusuri n grupa sangvinicului
nF = nr. de plusuri n grupa flegmaticului
nM = nr. de plusuri n grupa melancolicului
N = nr. total de plusuri ( N= nC+ nS+ nF+ nM)
cu referire la om, sisteme de trsturi, stil de via. Caracterul de fapt nseamn o structur
profund a personalitii, care se manifest prin comportament, care pot fi uor de prevzut.
Caracterul se asociaz n mare msur cu moralitatea, fr ca cele dou concepte s fie
perfect identice. (De exemplu, perseverena este o trstur de caracter care nu influenzeaz
ntr-un fel sau altul moralitatea unei persoane. Moralitatea este asociat, mai degrab, cu binele
sau rul
20
aspecte eseniale ale modului n care oamenii interacioneaz unii ceilali. Pentru
cineva i angajeaz ntr-o mai mare msur sistemul de valori i de personalitate al individului.
Heider (1958) lanseaz, pe de alt parte, aa numita teorie a balanei n schimbarea
atitudinilor influenat de principiile gestaltismului. Astfel el spune c, atunci cnd cele dou
categorii de atitudini (cele noi i cele vechi) sunt neechilibrate (adic sunt foarte diferite sau
fundamental diferite), se genereaz o important surs de stres i o anumit rezisten
la
schimbarea vechii atitudini. Factorii care afecteaz aceast balan sunt de ordin afectiv (ceea
ce ne place, ceea ce aprobm, ceea ce admirm) sau unitatea i calitatea acestor credine
(similaritatea, proximitatea, apartenena). Abelson (1968) a dezvoltat o teorie a consistenei
cognitive, n conformitate cu care oamenii tind s pstreze, s menin ceea ce este n acord
cu credinele, opiniile lor i tind s resping ceea ce este n dezacord cu modul lor de a vedea
lucrurile.
21
dintre
ansa
lui
de
inteveni
sens
stimulativ/activator
sau
sens
destructurant/dezactivator.
Aceste grade de manifestare a atitudinilor sunt:
-
INDIFEREN ( nu m intereseaz).
Diferenierile n privina gradului de manifestare al atitudinilor capt semnificaie
despre ce nseamn
scopuri i obiective
raporteze.
Valorile influeneaz atitudinile relevante pentru manifestrile unei persoane pe termen
lung i reprezint standardele n funcie de care ea i stabilete scopurile i i organizeaz
conduita. Valorile sunt influenate de educaie i de contextul cultural n care se dezvolt o
persoan. O cultur se manifest prin valori, iar nu prin atitudini. n general, o persoan are
mai multe atitudini dect valori. Valorile sunt influenate i determinate cultural.
22
23
indivizii cu opinii slabe sau moderate, i o zon de respingere, separat de precedenta printr-o
zon neutr, n funcie de care toate opiniile sunt respinse i care, la indivizii cu opinii slabe,
este foarte ngust, n timp ce la cei extremiti este foarte ntins. Dei pare foarte complicat,
aceast teorie sugereaz o serie de direcii concrete de aciune atunci cnd doreti s educi/s
schimbi atitudinile cuiva. n esen este vorba despre faptul c unii oameni sunt mai receptivi
la schimbare, pe cnd alii sunt foarte rezisteni. Din punct de vedere practic aceasta nseamn
c n cazul celor dinti investiia de efort a formatorului/educatorului/antrenorului este mai
mic, pe cnd n cazul celor din a doua categorie, investiia de efort este mai mare.
Firete, problematica schimbrii/modificrii atitudinilor este infinit mai complex dect
am reuit noi s evideniem n aceast extrem de scurt prezentare. Ceea ce ne-am propus s
realizm n contextul acestei lucri este doar de a atrage atenia asupra complexitii acestui
tip de intervenie tocmai pentru a ndemna la un studiu aprofundat al problemei n
eventualitatea n care cineva ar dori s ajung la un astfel de rezultat.
CREATIVITATEA
1. Conceptul de creativitate
Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale contemporaneitatii, devenind
un ,,concept central in psihologie. Creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante
probleme, depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitatii
stiintifice. Acest fapt are o dubla ipostaza:
1. el a creat premisele abordarii multilaterale a creativitatii, a surprinderii cat mai multor
aspecte ale ei, deci a intelegerii adecvate si profunde;
2. a atras imprecizia termenilor utilizati, pulverizarea creativitatii intr-o multitudine de
aspecte, adeseori contradictorii.
Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea creativitatii cu alte
fenomene psihice (capacitati, aptitudini, rezolvare de probleme, inteligenta, etc.). Pentru
Guilford creativitatea si rezolvarea de probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele.
Manualele recente de psihologie considera creativitatea ,,un caz particular al rezolvarii
problemelor(Wittig) sau ,,un tip de rezolvare a problemelor(Papalia).
Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care inseamna
zamislire, faurire, nastere.
24
Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen general uman, forma
cea mai inalta a activitatii omenesti.
Din perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica, creativitatea apare in 4
acceptiuni importante: ca produs; ca proces; ca disponibilitate, potentialitate general umana, ca
o capacitate si abilitate creativa; ca dimensiune complexa de personalitate.
Creativitatea ca produs
Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la caracteristicile
produsului creator, ca note distinctive ale ei. Caracteristicile esentiale ale unui produs al
activitatii umane care sa permita incadrarea acestuia in categoria produselor creatoare au fost
considerate:
Irving Taylor a descris cel mai bine ,,trecerea produsului creator din planul subiectiv in
planul obiectiv. El a desprins 5 planuri ale creativitatii (expresiv, productiv, inventiv, inovator,
emergent), diferentiate intre ele prin modul de raportare la atributul noutatii.
25
Noutatea produsului trebuie considerata insa numai corelativ cu utilitatea lui ,,Intrucat
un produs poate sa fie original, dar fara valoare, cei doi termeni ai definitiei nu pot fi
separati"(Rosca).
2. valoarea, utilitatea sociala, si aplicabilitatea vasta
Creativitatea ca proces
Aceasta acceptiune vizeaza caracterul fazic, procesual al creativitatii, faptul ca ea
necesita parcurgerea unor etape disticte intre ele, numarul acestora variind de la autor la autor.
G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thomson stabilesc 4 etape ale procesul creator:
- pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea
A. Osborn desprinde 7 etape:
- orientarea, preparatia, analiza, ideatia, incubatia, sinteza, evaluarea
Atitudinea psihologica fata de aceste etape a fost extrem de variata:
incubatia a fost contestata, Guilford o considera ca fiind mai degraba o conditie decat o
forma ale activitatii cum sunt celelalte etape.
Iluminarea controversata (pot avea loc iluminari false)
Susccesiunea etapelor a ramas neconfirmata (uneori etapele se suprapun, se inverseaza
asa incat procesul creator este nu stadial, ci continuu cu intrepatrunderea etapelor).
26
De-a lungul timpului au fost formulate o serie de teorii care refuzau creativitatea unor
oameni.
Astfel creativitatea a fost considerata ca fiind un dar sau har divin rezervat unor
privilegiati ai soartei, unei minoritatii.
Unii autori o credeau ca fiind o capacitate innascuta, transmisa pe cale ereditara.
Galton, in lucrarea sa Hereditary genius afirma ca exista atatea talente cate s-au
manifestat, afirmat.
Asemenea conceptii au franat nu numai studiul stiintific al creativitatii, ci si dezvoltarea
creativitatii multor oameni.
Creativitatea este o capacitate general umana.
Sub o forma latenta, virtuala, evident in grade si proportii diferite, se gaseste la fiecare
individ.
Creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii
Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate psihica a individului
iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic in structurile de personalitate devenind
astfel una dintre dimensiunile cele mai complexe ale personalitatii.Creativitatea este o
dimensiune de sine statatoare a P, integrata organic in ea.
Dupa Guilford personalitatea creatoare se distinge prin:
fluiditate
flexibilitate
originalitate
elaborare
capacitate de redefinire.
Lowenfeld stabilea unele caracteristici relativ asemanatoare:
27
variabilitatea ideilor
originalitatea
Taylor : anumite trasaturi ale personalitii creatoare cum ar fi :
lipsa de ingamfare
toleranta fata de situatiile ambigui
Pentru caracterizarea persoanelor inalt creative, in afara metodei descrierii si autodescrierii, s-a
utilizat si metoda studierii familiilor cu persoane creative.
S-a descoperit ca oamenii creativi nu-si petrec de obicei copilaria intr-un climat de dragoste si
caldura paterna, dimpotriva relatiile dintre ei si parintii lor sunt reci si distante, bazate pe
incurajarea gandirii si actiunii independente.
Studiul a 100 de persoane exceptionale intre 17-35 ani (matematicieni, olimpici) a demonstrat
ca acestea au fost de timpuriu absorbite de lumea stiintei, sportului, multe cazuri parintii
practicand profesiunile respective.
Prin creativitate, personalitatea umana se inscrie intr-un orizont axiologic, omul valorindu-se
pe sine insusi
Imaginaia i creativitatea
Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginatiilor, ceea ce se
potriveste numai imaginatiei artistice. Dar procesul creator in stiinta comporta mai multe
sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunelor. De imaginatie da dovada si coregraful, ea
putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi. Incat azi putem defini imaginatia ca
fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reacti, fenomene psihice
noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.
Deci nu vorbim de imaginatie doar in pictura sau poezie, ci si inmatamatici sau balet. Chiar si
in domeniul afectiv poetii pot aduce un sunet nou. Originalitatea unui poet, sa zicem Marin
Sorescu, nu consta numai in metaforele sale, ci si in modul de a trai diferite situatii si
evenimente. Intr-un fel au trait iubirea poetii romantici si altfel o simte un poet comtemporan.
Ei insufla anumite atitudini care uneori devin o moda.
28
29
30
Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie experinta, cunostiintele
acumulate. Importanta nu este doar cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe
descoperiri intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina. Nu intamplator
se insista in pedagogie asupra valorii culturii generale.
Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta, acumulata prin contactul direct cu
fenomenele sau prin discutii personale cu specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin
lectura de carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai puternic ecou psihic, ceea ce
nu inseamna ca ar fi de neglijat cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a
lungul multor secole.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii, motivatia si vointa, amintite cand
ne-am referit la structura ei. Cresterea dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a
birui obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi e evident ca in domeniul stiintei
prezenta sa este de netagaduit. In conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre
inteligenta si creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de subiecti, teste de
inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii semnificative, dar destul de modeste. Analiza
rezultatelor a aratat ca printre subiectii cu cote ridicate la inteligenta sunt unii avand cote slabe
la creativitate.
In schimb, cei cu performante ridicate de creativitate aveau la inteligenta cote cel putin
mijlocii, de unde a aprut concluzia relaiei dintre inteligen i creativitate. Totodata reiese ca
in anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si spiritul creativ.
In ultim analiz, societatea are o influienta deosebit de importanta pentru inflorirea spiritului
creativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca a
Renasterii italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica prin imbogatirea negustorilor,
atragand dupa sine cerinta construirii de palate impodobite cu picturi si sculpturi, care a
stimulat talentele existente n popor; s-au creat scoli ilustre permitand ridicarea acestor arte pe
cele mai inalte culmi. In secolul nostru, dimpotriva, interesele societatii s-au indreptat spre
progresul tehnicii, aceasta cunoscand o dezvoltare fara precedent.
Un alt factor determinant in stimularea creativitii il constituie gradul de dezvoltare al stiintei,
tehnicii, artei. De pilda, forta aburului era cunoscutaa inca din antichitate.Existau jucarii ce se
miscau datorita presiunii aburului. Apoi zeul Baai Moroen, divinizat in Orientul mijlociu, era
inftisat printr-o uriasa statuie de bronz. In zilele de sarbatoare se facea un foc mare la baza
acestei statui care incepea sa miste din maini si sa scoata un sunet inspaimantator. Preotii stiau
ca focul incalzea puternic un recipient cu apa, si aburii apasau pe niste clapete actionind
minile. Dar totul era un secret pazit cu strasnicie. In ce priveste productia materiala, ea era
efectuata de sclavi si nu exista nici o preocupare de a li se inlesni munca. La inceputul
secolului al 18-lea, dezvoltindu-se manufactura, a aparut si diviziunea muncii. Prin
simplificarea operatiilor efectuate de un muncitor s-a putut contura ideea folosirii fortei
aburului pentru miscarea unor mecanisme, executind miscari simple rectilinii ori circulare. De
asemenea, Einstein n-ar fi putut formula teoria sa asupra relativitatii daca, in prealabil, alti
31
savanti n-ar fi efectuat o serie de experiente al caror rezultat nu se putea explica prin legile
mecanice cunoscute atunci.
Exista o puternica influenta directa exercitata de predecesori, de profesori: Socrate l-a
influentat pe Platon, Hayden l-a influentat pe Beethoven. Chiar daca ulterior elevul se
indeparteaza de modelele initiale, acestea au un rol deosebit in formarea tineretului.
Societatea poate avea si functia de frana in dezvoltarea cunoasterii. Sa ne amintim de
persecutiile Inchizitiei in Italia sau de intoleranta stalinista care au impiedicat progresul
stiintelor sociale si biologice.
Dezvoltarea creativitatii
Multa vreme creatia a fost considerata apanajul exclusiv al unei minoritati restrinse.
Distingandu-se insa mai multe trepte calitative in creativitate si observindu-se cum si eforturile
de gandire obisnuita implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, astazi nu
se mai face o separare neta intre omul obisnuit si cel creator. Orice om normal poate realiza o
imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tari, numarul
inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o
astfel de performanta, e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile dezvoltarii
imaginatiei. Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursuri de creativitate si chiar
a unor ,, scoli de inventica. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii? Mai intai,
trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei,
creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interne individului sunt denumite, de obicei,
blocaje.
Blocajele creativitii
1)Mai intai, sunt amintite blocajele culturale. Conformismul este unul din ele: dorinta
oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau comportari
neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare
pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire
exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor. Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca
deductiile riguroase nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor
constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu poate progresa fara fantezie.
Aceasta atitudine sceptica, observata atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea
avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care nici nu-si
fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot
distra un grup, la o petrcere.
2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gindire. Asa e cazul rigiditatii
algoritmilor anteriori. Se numeste algoritm o succesiune determinata de operatii permitind
rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie
un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa incercam altceva.
De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si unelte potrivit
functiei lor obuisnuite si nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu:
32
in timpul razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o localitate evacuata
de inamic gasesc acolo mai multe scaune, dar nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit
sa manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe
patru scaune, au avut o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru
noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept scandura pentru masa.
Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul
din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei probleme
complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in minte tot felul de idei. Daca, indata ce apare
o sugestie, ne apucam sa discutam critic valoarea ei, acest act blocheaza venirea altor idei in
constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand
imaginatia trece printr-un moment de efervescenta, sa lasam ideile sa curga doar sa le notam.
Numai dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a
intitulat acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi furtuna, asaltul
creierului in limba noastra il caracterizam ca asaltul de idei sau evaluarea amanata.
Brainstormingul poate fi utilizat si in munca individuala, dar el e cunoscut pentru eficiena sa
mai ales n contextul activitilor de grup.
3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie, factorii afectivi au o influenta
importanta:teama de a nu grei, de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si
sa dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este
gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca
munca de creatie, de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta
exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor prea deosebite si dauneaza procesului
de creatie.
Metode pentru stimularea creativitatii
Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o
parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor,
utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.
1. Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus, dar
utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iata cum se procedeaz: presupunem ca intro fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de
brainstorming; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua,
ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa
faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi: un biolog, un
ziarist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul
jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu
o analizeaza in mod special. In ziua stabilita se ntlnesc, se adun in jurul unei mese,
si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De
obicei, pe o tabla mare se scriu cele patru reguli ale brainstormingului: judecata critica
este exclusa ; cat mai multe idei ; dati fru liber imaginatiei si ultima:
combinarile si ameliorarile sint binevenite. Exista si un secretar care stenografiaza tot
ceea ce se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in
relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate. Dupa ce el termina,
33
incepe altul, nu se discuta nimic, urmeaza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile
abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se
incheie, dar mediatorul reaminteste participantiilor ca, daca ulterior le mai vine vreo
idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii
intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie optima. Metoda da
adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in intreprinderi si in
institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice
altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care
nu i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguroase au aratat ca,
lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gasesc mai multe solutii, decat daca
membrii grupului ar lucra fiecare separat. Desigur, nu orice problema poate fi abordata
in felul aratat, mai ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice moment, ci
doar atunci cand impasul este bine precizat.
2. Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon. Acesta era convins de
valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al inconstientului. Cum, dupa aceasta
doctrina, sinele se exprima prin metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi
metafore cu problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite
profesii. Mai intai se face strainul familiar adica se clarifica bine dificultatiile
problemei. Apoi se transforma familiarul in ceva strain, adica se cauta metafore,
comparatii, personificari. De pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator,
cineva isi imagineaza ca este un plaman pulseaz care cand rar si profund, cand
superficial si repede ; altcineva invoca balena care, dupa o inspiratie puternica, nu
mai respira multa vreme etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore,
aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optima a problemei,
sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai
multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se
stimuleaza creativitatea grupului.
3. Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6 persoane, in care
fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si,
pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloane ce se va completa de
catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte
trei idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile.
Conducatorul strange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care
din propuneri sa fie insusita.
4. Phillips 6-6. Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane. Aceasta
multime se grupeaza in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute.
Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se
urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se
discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeaza o discutie
generala dupa care se trage concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta
opinia multora: 4-5 minute organizarea, 6 minute discutia in colectiv, 2 minute
raporteaza rezultatul fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30
minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma
34
35
Vrsta
precolar 36/7 ani
Vrsta colar
mic (6/710/11 ani)
Dezvoltarea motivaional-afectiv
Voina
Personalitatea
36
Dezvoltarea proceselor
cognitive este profund
influenat de
activitatea didactic
Vrsta colar
mijlocie
(pubertatea
10-14/15 ani)
Vrsta
colar mare
(adolescena
14-20 ani)
Dezvoltarea
proceselor
cognitive
Dezvoltarea
motivaionalafectiv
Voina
Personalitatea
38
39
40
personalitate.
Testul sociometric de personalitate si propune s realizeze investigatii
asupra caracterisiticilor de personalitate ale elevilor prin intermediul tehnicilor sociometrice
care permit relevarea dominantelor psihice.
Utilizate cu discernmnt, testele sunt considerate instrumente ale metodei experimentale,
necesare stabilirii unui diagnostic psihologic.
Dintre categoriile de teste existente mentionm:
teste de inteligent, (verbal sau neverbal) ofer posibilitatea de a stabili nivelul capacittilor
intelectuale ale elevilor. Apreciind c inteligenta constituie factorul principal care decide
accesul copilului in diferite forme de instruire ( fr a subaprecia rolul caracterului, instruirii,
etc.) se impune acordarea unei atentii deosebite diagnosticului acestei variante.
teste analitice de diagnostic al unor aptitudini sau posibilitti.
teste de alegere care diagnostic varietatea intereselor.
teste de cunostinte care fr posibilitatea de a aprecia nivelul de pregtire al unui elev prin
raportarea la nivelul de pregtire al tuturor elevilor care se gsesc pe acelasi plan de
scolarizare.
Observaia
Observatia const n urmrirea intenionat i nregistrarea exact, sistematic a diferitelor
manifestri comportamentale ale elevilor (sau ale grupului colar) precum i constatarea
contextului situaional n care se remarc diferitele manifestri comportamentale.
Principalele probleme pe care le ridic recursul la metoda observaiei sunt:
1. ce observm ? (coninutul observaiei)
2. care sunt formele observaiei?
3. de ce anume depinde calitatea observaiei?
4. care sunt condiiile unei bune observaii?
5. cum pot fi combtute unele obstacole ce apar n calea observaiei?
6. care sunt limitele i avantajele observaiei?
1. Coninuturile observaiei sunt reprezentate de aspectele evidente i aparente din
manifestrile indivizilor, de exemplu: trsturile bio-constituionale ale individului (nlime,
greutatea, lungimea membrelor, circumferina cranian), trsturile fizionomice, conduita
41
verbal, conduita motorie, conduita mnezic, diferitele manifestri aparente ale inteligenei sau
strii de atenie, expresiile afectiv-atitudinale.
2. Formele observaiei pot fi clasificate dup mai multe criterii:
a) dup orientarea actului observaional: observaia i autoobservaia;
b) dup prezena sau absena inteniei de a observa: observaia ocazional, observaia
sistematic;
c) dup prezena sau absena observatorului: observaia direct, observaia indirect sau
mediat (de exemplu, cu observator ascuns);[ Atenie: preluarea unor informaii despre elevi pe
ci indirecte, pe baza observaiilor realizate de ctre o alt persoan comport anumite riscuri]
d) dup implicarea sau nonimplicarea observatorului: observaia pasiv, observaia
participativ;
e) dup durata observrii: continu sau discontinu;
f) dup obiectivele urmrite: integral sau selectiv.
3. Calitatea observaiei depinde de o serie de particulariti psihoindividuale ale
observatorului: capacitea de a-i concentra atenia, de a sesiza esenialul, de gradul su de
sugestionabilitate (de capacitatea sa de a se lsa sau de a nu se lsa influenat), de anumite
caracteristici ale percepiei umane: selectivitatea ei, categorizarea spontan a informaiilor
culese, de factorii sociali ai percepiei care o modeleaz i o deformeaz (reprezentri sociale
induse de alte persoane, atribuiri asociate reprezentrilor).
4. Condiiile unei bune observaii sunt:
a) stabilirea clar, precis a scopului, a obiectivului urmrit;
b) selectarea formelor celor mai potrivite de culegere a datelor, a condiiilor i mijloacelor
necesare;
c) elaborarea unui plan riguros de observaie,
d) consemnarea imediat a celor observate ntr-un protocol de observaie;
e) efectuarea unui numr optim de observaii prin revenirea sistematic asupra aceluiai subiect
care este supus observrii;
f) utilizarea grilelor de observaie.
5. Cum pot fi combtute unele obstacole ce apar n calea observaiei?
42
permite studierea unor manifestri fireti, naturale ale individului n condiii obinuite
de viaa;
Este una dintre cele mai folosite metode n psihologia copilului si psihologia colar.
Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigatie psihologic. Prin
aplicarea acestei metode obinem date cu privire la: capacitile psihice de care dispun copiii
(coerena planului mental, fora imaginaiei, amploarea intereselor, calitatea cunotinelor,
deprinderilor, priceperilor i aptitudinilor, etc), stilul realizrii (personal sau comun, obinuit),
nivelul dotrii (nalt, mediu, slab), progresele realizate n nvatare (prin realizarea repetat a
unor produse ale activitii). Pentru profesori o mare importan o are fixarea unor criterii dup
care s evalueze produsele activitii. Printre acestea mai semnificative sunt: corectitudineaincorectitudinea,
originalitatea-banalitatea,
complexitatea-simplitatea,
expresivitateanonexpresivitatea produselor realizate.
Studiul de caz
Studiul de caz este considerat o tehnic special a culegerii, stocrii i prelucrrii
informaiei referitoare la caracterul evolutiv i complex al manifestrilor unui individ la un
moment dat. Aceasta presupune analiza unor situaii cu scopul de a evalua modul de
evidenia manifestarea i evoluia fenomenelor supuse investigrii.
43
Dei poate fi supus prelucrrii statistico-matematice, studiul de caz i propune s releve mai
mult legturile operaional-funcionale dintre evenimente. n practica studiului de caz se
disting trei momente esentiale:
a) stabilirea cadrului general n care se realizeaz studiul cazului;
b) culegerea i prelucrarea informaiilor care se vor concretiza n dou demersuri:
identifice anumite dificulti de relaionare cu care se confrunt unii elevi i poate ajuta s
intre n cea mai potrivit sfer de relaii interpersonale astfel nct, cu timpul, ei s poat
depi aceste probleme.
Pentru identificarea unor astfel de caracteristici de personalitate propunem recursul la proba
de determinare a personalitii interpersonale elaborat de ctre R.F. Bales.
Trstura de
personalitate
Dominator
Elevul 1
Elevul 2
Elevul 3
Elevul 4
Elevul 5
Elevul
n
Sociabil
Conformist
Activ/participativ
Facilitator al
interaciunilor
pozitive
Altruist
Creativ
Obiectiv
Cooperant
Not: unele dintre trsturile prezentate mai sus nu se regsesc deloc n profilul de
personalitate al copilului mic ori nu s-au definitivat nc. Aplicarea acestui instrument la
clasele mici trebuie s se fac cu o anumit precauie.
Se cere elevilor: Menionai care anume dintre cele dou caracteristici opuse este specific
fiecrui membru al colectivului? (Opereaz aceleai aprecieri n ceea ce te privete).
Elevii i vor acorda punctaje dup cum urmeaz:
-
45
Prin prelucrarea rspunsurilor se rein acelea care sunt centrate n jurul tendinelor pozitive i
negative: cnd rspunsurile sunt mprtiate se face media aritmetic dup care ceea ce trece
de 3 se reine ca trstur pozitiv, iar ceea ce e sub 3 se reine ca trstur negativ.
Este important de tiut c, att n procesul percepiei de sine ct i n procesul perceiei altei
persoane intervin o serie de distorsiuni, de genul:
-
tendina de a judeca pe alii prin contrast (de ex: persoana conformist tinde s
exagereze valoarea acestei trsturi, pe cnd persoana non-conformist va tinde s
aprecieze c o astfel de trstur este un defect);
efectul halo care presupune extrapolarea excesiv a unei trsturi asupra ntregii
personaliti (de ex. elevul lent este considerat, adesea, drept prostu;
n ciuda distorsiunilor generate de aceste cauze, informaiile oferite de elevi despre ei nii ca
i despre colegii lor ofer educatorului colar un material informaional bogat care,
completat cu informaiile culese pe alte ci, i permit acestuia s
cunoasc profilul de
46
Alctuirea fisei se sprijin pe cteva principii, dintre care mentionm: considerarea unitar a
personalittii copilului, cercetarea variabileleor de personalitate n interdependenta lor,
distingerea caracterisiticilor dominante de personalitate, de mediu si de educatie, abandonarea
unui punct d vedere dinamic si functional in explicare aprocesului de formare a
elevului.
Aceste principii, precum si metodele de studiere a trsturilor de personalitate ale elevilor au
impus unele caracterisitici fisei psiho-pedagogice:
-caracteristica de fis de concluzii, deoarece contine rezultatele prelucrii informatiei,
realizeaz cunoasterea prin trierea si ordonarea datelor, exprim generalul si caracterisiticul din
fapte;
-caracterul sintetic, priveste copilul multilateral: fiziologic, psihologic, pedagogic si social,
-evidentiaz elementul caracteristic: scoate n relief ceea ce este diferentiat de ceea ce este
comun, ceea ce este permanent de ceea ce este accidental, explic persoana prin dominantele
sale psihologice, pedagogice, sociologice.
-permite o prezentare dinamic, contine date din analiza procesului de adaptare, integrare,
familie, scoal, societate, urmreste copilul in procesul de formare, sesiznd modul de
cristalizare a anumitor trsturi, explic structura psihologic prin interelatia dintre dominante
si realizarea copilului, prin factorii care intervin ( de sntate, de mediu, de scolaritate).
-are un caracter directional: permite o actiune programat nn formarea copilului, contine
indicatii asupra directiilor de interventie prin procesul instructiv, educativ ct si datele
referitoare la orientarea scolar si profesional;
-are un caracter explicativ; este rezultatul actiunii de ntelegere a copilului, contine motivatii
pentru anumite situatii sau conduite;
-are un caracter de continuitate: oglindeste permanent situatia copilului, urmreste elevul in
toate etapele de nvtmnt, se definitiveaz pe parcurs.-are un caracter de accesibilitate, poate
fi completat si utilizat de orice cadru didactic;
-prezint usurint n parcurgere: contine numai informatii utile, evidentiaz elementele
caracterisitice, prezint o anumit sistematizare a datelor.
47
FIA PSIHOPEDAGOGIC
Numele i prenumele........................................................................nscut() n anul...........
Luna.................ziua...............n localitatea............................................................................
Domicilliul prinilor.............................................................................................................
A absolvit clasele anterioare la colile...................................................................................
I. DATE ASUPRA MEDIULUI FAMILIAL
1. Familia
MEMBRI DATA
I
NATERI
FAMILIE I
I
(initialele)
PREGTIREA
PROFESIONA
L
PROFESIUNE
A
VENITU
RI
STAREA
SNTI
I
2. Atmosfera n familie:
a) relaii n familie
48
FOARTE
BUNE
BUNE
REZULTATE
SLABE CORIGENE REPETENIE
49
b) relaii cu fraii
2. Conduita n coal:
a) relaiile cu profesorii
50
b) relaiile cu colegii
PROCESE
PSIHICE,
TRSTURI DE
PERSONALITATE
1.
INTELIGENA
2.
GNDIREA
3.
LIMBAJUL
4.
MEMORIA
5.
IMAGINAIA
6.
ATENIA
7.
DEPRINDERI
OBSERVAII
51
8.
VOINA
9.
MOTIVAIE
10.
INTERESE
11.
AFECTIVITATE
12.
CARACTER
13.
TEMPERAMENT
52
53