Sunteți pe pagina 1din 1

Oda ostasilor romani

de Vasile Alecsandri
Oda ostasilor romani
Juni ostasi ai tarii mele, nsemnati cu stea n frunte!
Dragii mei vultani de cmpuri, dragu mei soimani de munte!
Am cntat n tinerete stramoseasca vitejie,
Vitejie fara seaman pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunarea n Marea si din Marea dus n lume!
Vin acum, la rndul vostru, sa v-aduc o nchinare,
Vin cu inima crescuta si cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin sa va privesc n fata,
Voi, nepasatori de moarte, dispretuitori de viata,
Ce-ati probat cu-avntul vostru lumii pusa n mirare,
Ca din vultur vultur naste, din stejar stejar rasare!
De la domn pn' la opinca, dusi de-o soarta norocoasa,
V-ati legat n logodire cu izbnda glorioasa
S-ati facut ca sa pricepem a trecutului marime,
Masurndu-va de-o seama cu-a stramosilor naltime,
S-aratnd, precum prin nouri mndrul soare se arata,
Cine-am fost odinioara, cine iar vom fi odata!
Sa traiti, feciori de oaste! Domnul sfnt sa va ajute
A strabate triumfalnic n cetati si n redute,
Ca la Rahova cu turnul, ca la Grivita cu zborul,
Ca la Plevna, unde astazi cei nti ati pus piciorul,
nfruntnd pe-Osman-Gaziul, si prin fapt de barbatie
Ridicnd otara mica peste-o mare-mparatie!
O! viteji de vita veche! Auziti n departare
Acel vuiet fara nume ce rasuna ca o mare?...
Sunt bataile de inimi a ntregui neam al nostru
Ce aduna zi si noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt varsarile de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urarile voioase pentru-acel care nvinge!
O! romni, n fata voastra, colo-n tainica cea zare,
Vedeti voi o raza vie care-ncet, ncet rasare,
Strabatnd prin umbra deasa de lungi secoli adunata?
E voiosul fapt de ziua mult dorita, mult visata,
E lumina re-nvierii, e luceafarul sperarii,
E triumful luptei voastre, soarele neatrnarii!
Dragii mei! din focul luptei oteliti cnd va-ti ntoarce
La camin, unde romnca, asteptnd, suspina, toarce,
Tot poporul: ruda, frate, sora, mama si parinte,
Ca la domni, cu pini si sare, vor iesi voua-nainte.
Caci din voi fiestecare poarta-n frunte o cununa
Si de gloria de astazi, si de gloria strabuna!
Pas dar! pas tot nainte! timpul vechi din nou zoreste!
Viitorul Romniei dat-a mugur ce-ncolteste!
O, copii! de voi sunt mndru, simt acea mndrie mare
Care creste cu marirea unui neam n desteptare.
Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice!
Astazi lumea ne cunoaste: Romn zice, Viteaz zice.