INTRODUCERE

Cetenia european este o creaie unic a unei organizaii care iese i ea

din tiparele clasice. Este vorba de prima cetenie interdependent de alte
naionaliti. Putem spune ca este un concept relativ nou. Complexitatea ceteniei
europene face ca acest concept sa nu fie pe deplin neles de omul de rnd i nu
numai. Astfel, prin diverse seminarii de informare Uniunea European a ncercat sa
informeze populaia n acest domeniu, iar prin intermediul acestora i cu ajutorul
presei scrise i virtuale aceast ideea a fost rspndit, ajungnd astzi o tem
dezbtut la orice nivel social, o tem de interes nu doar local i naional, ct i
internaional. Dei este frecvent folosit conceptul de cetenie nu este uor de
definit.
Unii cercettori definesc cetenia drept o simpl situaie juridic, alii
situaie juridic care rezult din raporturile juridice statornice, un grup de autori
o consider calitatea persoanei fizice ce exprim relaii permanente, conform
altei opinii aceasta este legtura politico-juridic nelimitat n timp i spaiu.
Este a cea calitate juridic care permite persoanelor s aib drepturi politice i
civile precum i s i asume obligaii de natur politic i civil. La 7 februarie
1992 n Tratatul de la Maastricht apare pentru prima dat menionat termenul de
cetenie european. Aceast cetenie vine s o completeze pe cea naional i
nici de cum s o nlocuiasc. Cele dou cetenii nu suport confuzii, cetenia
european fiind reglementat prin normele dreptului comunitar, iar cetenia
naional este reglementat prin normele de drept constituional naional. Cetenia
european se atribuie pentru orice cetean al unuia dintre statele membre ale
Uniunii Europene.
Conceptul de cetenie european
Potrivit concepiei propuse de Aristotel, ceteanul se definea prin
participareala funciile judiciare i la cele publice n general, n dreptul pozitiv,
cetenia continu s desemneze calitatea juridic ce permite unei persoane s ia
parte la viaa statului, bucurndu-se de drepturi civice i politice i fiind supus, n
schimb, anumitor obligaii cum ar fi votul obligatoriu sau serviciul militar. Ca
regul, cetenia e recunoscut de ctre stat cetenilor si care, ca membri ai
Cetii, particip la guvernarea Cetii.Cuvntul cetean provine din latinete:
civis romanus. Ceteni romani erauconsiderai numai acele persoane care aveau
dreptul de a lua parte la adunrile populare din forum i participau, n modul
acesta, direct la rezolvarea treburilor publice. Ei aveau depline drepturi politice,
ceea ce romanii numeau jus honorum, jus sufragi .Apariia i dezvoltarea
imperiului roman au dus n urma edictului mpratului Caracalla, din anul 212, la
extinderea sensului noiunii de cetean prin atribuirea acestei caliti oricrui
locuitor al Imperiului roman de rsrit, conferindu-i anumite drepturi i obligaii.
n epoca feudal, condiia juridic a populaiei se exprima prin instituia
supueniei, care presupunea o mare sfer de obligaii i un numr foarte mare de
acte de supunere fa de feudal. n prima perioad a evului mediu, termenul de
supus era sinonim cu acela de vasal. Cu timpul, supusul devine dependent fa

de puterea suprem de stat concretizat n feudalul suprem, prin, rege sau mprat,
care dispunea dup bunul lui plac, de viaa, persoana i averea tuturor supuilor si.
Se ajunge astfel, la absolutismul inspirat de Machiavelli, care l face pe regale
Franei, Ludovic al XIV-lea, s proclame: LEtat cst moi (Statul sunt eu!).1
Instaurarea ornduirii capitaliste duce la nlocuirea instituiei supueniei din
evul mediu cu cetenia. Una din lozincile burgheziei revoluionare din Frana
afirma c nu mai exist supui.Declaraia drepturilor omului i ale ceteanului
adoptat n timpul revoluiei franceze din 1789, leag noiunea de participarea la
viaa politic. Aadar, egalitatea cetenilor este conceput ca simpl egalitate
juridic, iar libertatea este indisolubil legat de proprietatea particular, definit de
un raport sacru i inviolabil. n ceea ce privete conceptul de cetenie
european, nevoia unei noi realiti juridice comunitare denumit, n final,
cetenie european a fost declarat abia n 1984, cnd Consiliul de la
Fontainebleau (25-26 iunie 1984) a format un aa-numit Comitet de reflecie.
Consacrarea instituiei ceteniei europene i-a gsit locul n Tratatul de la
Maastricht. Aa cum o definete acesta, cetenia european const n posibilitatea
dat oricrui individ care are cetenia unui stat membru de a fi considerat cetean
al Uniunii Europene. Prin introducerea ceteniei europene, semnatarii Tratatului
asupra Uniunii Europene i-au dorit, ntre altele, promovarea i consolidarea
identitii europene, implicnd, n acest fel, cetenii n procesul de integrare
european. Ca urmare a dezvoltrii Pieei unice, cetenii beneficiaz de o serie de
drepturi generale n domenii dintre cele mai diverse, precum libera circulaie a
bunurilor i a serviciilor, protecia consumatorilor i sntatea public, egalitatea
de anse i de tratament, accesul la ocuparea locurilor de munc i la protecia
social.
O NOU IDENTITATE
Principiul pe care Uniunea Europeana se intemeiaza este cel al plasarii
individului si intereselor sale in centrul problematicii integrarii europene.
Respectarea drepturilor fundamentale ale omului este privita la nivelul institutiilor
europene ca un principiu general de drept. Fiecare om are dreptul la o cetatenie, se
arata in Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.15). Dezbaterile asupra
locului si rolului pe care il are cetateanul in constructia Uniunii, eforturile pentru a
crea un spatiu public european sunt din ce in ce mai prezente, toate acestea
subsumandu-se unei singure formule: O Europa mai aproape de oameni.Cetatenia
exprima, in acceptiunea clasica a termenului, apartenenta unei persoane la stat prin
prisma drepturilor si obligatiilor reciproce prevazute de Constitutie si de celelalte
legi. Natura juridica a cetateniei este regasita in legatura ce uneste un individ, un
grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat, fie in raportul politic si
juridic de dominatie si supunere din care izvorasc drepturi si obligatii, atat in ceea
ce-l priveste pe individ fata de stat, cat si pe stat fata de individ. Aceasta calitate se
dobandeste dupa locul nasterii (intemeiere pe principiul jus soli) sau ca efect al
legaturii de sange, dupa parinti, (principiul jus sanguinis), dar se poate dobandi si
1

Vasilescu Cristina Cetatenia europeana intre trecut si viitor, articol online in revista Sfera Politicii, art 116-117

prin proceduri de obtinere a nationalitatii sau pentru servicii deosebite aduse tarii si
natiunii, cetatenia de onoare2.
Cetatenia detine, deci, un sens juridic, cetateanul fiind subiect de drept,
adica dispune de drepturi civile si politice, se bucura de libertati individuale, de
libertatea de constiinta si de exprimare, de libertatea de miscare, de a se casatori,
de prezumtia de nevinovatie, de a avea un avocat care sa-l apere, egalitate in fata
legii. De asemenea, are dreptul de a participa la viata politica si de a candida pentru
oricare dintre functiile publice, iar obligatiile care-i revin constau in respectarea
legilor, plata taxelor si impozitelor in functie de veniturile realizate si in a apara, in
caz de pericol, societatea al carei membru este.Cetatenia are si un sens politic,
cetateanul participand la exercitiul puterii. Comunitatea cetatenilor este cea care,
prin alegeri, isi hotaraste guvernantii, reprezinta sursa puterii si justifica executarea
deciziilor luate de acestia, le controleaza si sanctioneaza actiunile. Astfel, cetatenia
implica si principiul legitimitatii politice, cetateanul este detinatorul unei parti din
suveranitatea nationala.
Si pentru a crea cadrul necesar, pentru a organiza societatea, cetatenia se
traduce prin ansamblul institutiilor si practicilor sociale. Cetatenia ar deveni o
formalitate daca nu s-ar traduce prin institutii care organizeaza in mod concret
viata in comun3. Cetatenia creeaza modalitati de integrare ale populatiilor datorita
vocatiei sale universale (a nu exclude). Iar existenta spatiului politic, in care fiecare
cetatean este egalul celuilalt, in care a vota inseamna a demonstra, respectand un
ritual, ca apartinem comunitatii politice este o dovada in acest sens. De asemenea,
cetatenia este sursa legaturii sociale, fiecare cetatean avand dreptul la acelasi
respect, la recunoasterea demnitatii proprii. In acest sens, cetateanul este locuitorul
unei tari care actioneaza in concordanta cu un set de reguli, respectiv drepturi si
obligatii, in problemele publice/afacerile publice (inclusiv cele politice), actiunea
sa desfasurandu-se in spatiul public unde interactioneaza si comunica cu alti
cetateni.4
Construirea Europei unite a ridicat si ridica anumite probleme politice
care prin prisma subiectului abordat ni se dezvaluie astfel: institutiile cetateniei au
fost intotdeauna nationale, pe cand practicile cetateniei nu sunt exercitate tot
timpul intr-un cadru national. Manifestarea vointei politice, un loc al exprimarii
democratice, al deciziei pur politice acolo unde sa se hotarasca repartizarea
resurselor, protejarea valorilor colectivitatii si a ei insasi sunt conditii ale unei
practici democratice. In acest context, cetatenia se poate exercita perfect la nivel
infranational sau supranational, intre natiune si cetatenie legatura nefiind logica, ci
istoric.5Ideea introducerii cetateniei unionale, europene a fost luata in discutie in
anii 60, iar la mijlocul anilor 70, mai precis in anul 1974, la intrunirea la nivel inalt
de la Paris (10-11 decembrie) a fost adoptat un document final, in care sefii de state
si de guverne ai celor noua state membre ale Comunitatilor Europene au propus
elaborarea unei liste de drepturi, care ar fi putut fi atribuite cetatenilor
2

Ion Deleanu, Drept constititional si institutii politice, Ed. Fundaia 'Chemarea', Iasi, 1992, pp. 20-23.
Dominique Schnapper, Christian Bachelier, Ce este cetatenia?,Ed. Polirom, Iasi, 2001, p. 95.
4
Jan A.G.M. van Dijk, Basic distinctions of consumer and citizen issues in the Information Society, ISF, 1999.
3

Barzea C -Cetatenia europeana,Politeia, 2005

(resortisantilor), in momentul respectiv, drepturi provenite din calitatea de cetateni

ai statelor comunitare.
Un alt pas l-a reprezentat Actul de la Bruxelle din 1976 al Consiliului de
Ministri, ce se referea la alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin
vot universal, direct, liber, secret. In fapt, alegerea parlamentarilor europeni prin
vot universal, direct, liber, secret este o manifestare evidenta a unei cetatenii
europene. In ceea ce priveste reglementarile comunitare, nici in Tratatul de la
Roma, nici in Actul Unic European nu s-au facut referiri la drepturile individului
sau ale cetateanului. Acestia sunt considerati doar agenti economici, dispozitiile
tratatelor percepandu-i ca atare. De exemplu, in domeniul liberei circulatii,
persoanele nu sunt luate in considerare decat in calitate de salariati (art. 48, Tratatul
asupra C.E.E.) sau ca membri ai profesiunilor liberale (art.52 si urm.).
Consiliul European de la Fontainebleau (25-26 iunie 1984), plecand de la
ideea ca in centrul constructiei comunitare trebuie plasat cetateanul european in
vederea dezvoltarii sentimentului de apartenenta la comunitate, dar si pentru ca el
nu este doar un actor social al constructiei europene, ci reprezinta scopul final, a
hotarat crearea unui comitet de reflectie ("Comitetul Adonino"), care sa dea o
dimensiune mai umana experientei comunitare, sa promoveze identitatea si
imaginea Comunitatilor in ochii cetatenilor. S-a pus la punct un plan, un program
de lucru ce viza facilitarea liberei circulatii a persoanelor, o mai buna invatare a
limbilor straine, armonizarea unor simboluri de identificare cum ar fi drapelul,
imnul sau pasaportul. Printre drepturile recunoscute figurau si drepturi rezultand
din ideea de integrare economica (dreptul la munca in tara aleasa).Conceptul de
cetatenie europeana a fost repus in discutie in cadrul Consiliului European de la
Roma (14-15 decembrie 1990), guvernul spaniol, prin persoana primului ministru,
Felipe Gonzlez, a avansat si aparat ideea, propunand si un proiect in acest sens.
Astfel, Consiliul European de la Maastricht (9-10 decembrie 1991) si-a axat
discutiile pe doua probleme esentiale: recunoasterea unei duble cetatenii si
atribuirea de drepturi cetatenilor comunitari fara sa se tina seama de cetatenia
acestora. S-a avut astfel in vedere faptul ca orice persoana are, de regula, cetatenia
statului sau, care ii confera anumite drepturi si obligatii. Cetatenia dubla,
europeana, trebuia sa fie un complement al cetateniei nationale si nu o substituire a
acesteia. Deci, cetatenia nationala este stabilita de normele juridice ale statului, iar
cetatenia europeana este efect al detinerii cetateniei unui stat membru al Uniunii
Europene.
Prima referire expresa la drepturile si libertatile fundamentale apare in
Tratatul de la Maastricht (1 ianuarie 1993) in care un capitol introdus a fost
denumit "Cetatenia Uniunii", scopul fiind acela de a intari relatiile existente intre
Uniunea Europeana si cetatenii statelor membre. Acesta, spre deosebire de
constitutiile nationale, nu incepe cu o declaratie a drepturilor (fapt dorit de unele
state), dar contine un numar de referiri la drepturile omului. Astfel, se afirma ca
Uniunea respecta drepturile fundamentale, asa cum sunt ele garantate de
Conventia Europeana semnata la 4 noiembrie 1950 la Roma si asa cum rezulta din
traditiile constitutionale comune ale statelor membre, in calitate de principii
generale ale dreptului comunitar (art. F din primul titlu al Tratatului, consacrat

dispozitiilor comune). De asemenea, conceptia privind complementaritatea

cetateniei europene este reiterata astfel: 'uniunea respecta identitatea nationala a
statelor membre ale caror sisteme guvernamentale sunt fondate pe principiile
democratice (art. F, par.1). Cetatenia europeana este instituita prin Tratatul de la
Maastricht ce prevede:
a) dreptul de vot si de eligibilitate la alegerile municipale si in Parlamentul
European;
b) protectia diplomatica si consulara;
c) posibilitatea de a apela la un mediator;
d) libertatea de deplasare si de sedere pe teritoriul tarilor ce apartin Uniunii
Europene (art. 8).
Persoanele care au cetatenia europeana se bucura de dreptul la libera circulatie,
dreptul de sejur pe teritoriul oricarui stat membru, drepturi deja recunoscute,
precum si de noi categorii de drepturi. Aceste noi categorii de drepturi sunt
reprezentate de drepturile politice, dreptul la recurs non-jurisdictional si dreptul la
protectie. Drepturile politice instituite sunt dreptul de vot si de eligibilitate la
alegerile europene si municipale, dreptul la recurs non-jurisdictional, care-i permite
cetateanului sa se apere impotriva actiunilor institutiilor comunitare este
reprezentat de dreptul de petitie si dreptul de a se adresa Mediatorului European si
dreptul privind protectia consta in dreptul de protectie diplomatica si consulara.6
Toate acestea ne conduc la ideea instituirii unui veritabil statut al
cetateanului, cuprinzand drepturi si indatoriri, precum si la aparitia unei noi
categorii situata intre cetatenia nationala si straini, pe care o putem considera o
superpozitie, un alt nivel, cetatenia europeana. Instituirea acestui nivel este, de
fapt, o disociere operata pentru prima data intre nationalitate si cetatenie. Cetatenia
nationala nu mai este, din acest moment, singura care ofera un statut juridic si
drepturi. Institutiile europene confera cetatenilor europeni si persoanelor aflate
legal in spatiul european un statut social care devine 'un veritabil statut politic.
Desi restrictive in ceea ce priveste dreptul de reuniune si de asociere, se considera
ca aceste noi reguli constituie o veritabila revolutie in planul principiilor politice si
constitutionale si marcheaza o etapa spre stabilirea 'unei veritabile nationalitati
europene7.
Crearea laboratorului Schengen(1985, 1990), ca pas premergator
infiintarii Marii Piete Interne, a avut drept scop suprimarea oricarui obstacol din
calea liberei circulatii a persoanelor, respectiv armonizarea politicilor si
intrepatrunderea sistemelor judiciare, administrative si politienesti, masuri de
imigrare si aplicarea unei legi de urmarire internationala. Aceasta realizare a fost
consfintita in tratat, trecerea granitelor externe ale Uniunii Europene, politica de
azil si politica de imigrare fiind considerate probleme de interes comun pentru
toate statele membre. 'Europa fara frontiere' este prefigurata de Acordurile
Schengen si reiterata de Tratatul de la Amsterdam.

6
7

Christian Hen, Jacques Leonard, Uniunea Europeana, Ed. C.N.I. 'Coresi' S.A., Bucuresti, 2003, p. 60.
Ibidem, p. 61.

Categoria drepturilor politice este instituita prin Tratatul de la Maastricht, orice

cetatean al Uniunii avand dreptul de a vota si de a fi eligibil in alegerile municipale
si europene in statul membru in care-si are resedinta, in aceleasi conditii cu
resortisantii statului respectiv. In acest domeniu exista o serie de deficiente datorate
reglementarilor nationale privind acordarea dreptului de vot. De exemplu, Irlanda
si Olanda acorda drept de vot strainilor, in timp ce Franta si Germania nu recunosc
acest drept decat cetatenilor proprii. De asemenea, modalitatile de acordare a
cetateniei nationale sunt la latitudinea fiecarui stat si, chiar mai mult, unele state
membre au conditionat dreptul de a fi eligibil in alegerile municipale si europene
de perioada de rezidenta in statul respectiv (ex. Franta - 6 ani pentru a putea alege,
12 ani pentru a fi ales), alte state beneficiaza de derogari partiale (ex. Luxemburg,
unde procentul de straini de origine europeana depaseste 20%). In Tratat se
reitereaza necesitatea adoptarii unei proceduri uniforme referitoare la conditiile de
eligibilitate si desfasurare a alegerilor pentru toate statele membre.
Cu ocazia scrutinului din iunie 1994, pentru prima oara, cetatenii statelor
membre care locuiesc in alt stat al Uniunii decat in al lor se pot inscrie ca alegatori
in tara lor de resedinta - adica aproximativ 5 milioane de persoane (in Franta, 1,1
milioane); de fapt, aceasta posibilitate este foarte putin utilizata, mai ales din cauza
lipsei de informare adecvata (in Franta, 47.508 de inscrisi, adica mai putin de 5%
din cetatenii comunitari stabiliti in aceasta tara) 8.Drepturile privind protectia
cetatenilor, dreptul la protectia diplomatica si consulara, ca si dreptul de a se apara,
dreptul de petitie si cel de a se adresa Mediatorului European sunt instituite de
Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam (1999) intareste aceasta
protectie, Uniunea stabilindu-si ca obiectiv intarirea protejarii drepturilor si
intereselor cetatenilor statelor membre prin instaurarea unei cetatenii a Uniunii
(art.2), instituind si dreptul de a comunica cu institutiile comunitare. Dreptul la
protectie diplomatica si consulara implica o asistenta in caz de boala grava,
accident, deces, arestare, violenta, precum si ajutor in cazul repatrierii. Aceasta
protectie este de competenta autoritatilor din statele membre, insa in aceleasi
conditii cu nationalii.
In baza dreptului de petitionare orice cetatean al Uniunii, precum si orice
persoana fizica sau juridica poate adresa, individual sau colectiv, cereri sau
doleante scrise (in una din cele 12 limbi oficiale) Parlamentului European.Institutia
Mediatorului European a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht (art.138 E),
la initiativa Danemarcei (propunere din 1990 in care isi dezvaluia propria
experienta in acest sens - institutia ombudsman-ului), sustinuta si de Franta, Spania
si alte tari. Mediatorul European este expresia unei conceptii noi despre relatiile
dintre Uniune si cetatenii sai. S-a creat, astfel, pentru prima data o legatura juridica
directa intre indivizi si institutii, un mijloc prin care orice cetatean european, orice
persoana fizica sau juridica rezidenta, ori cu sediul statutar pe teritoriul unuia
dintre statele membre, isi poate apara interesele in fata autoritatilor. Instituirea
Mediatorului European s-a facut intr-un moment cand competentele Uniunii s-au
Barbulescu I Gh, Ion O A, Iancu A, Toderas N Tratatul de la Lisabona: implicatii asupra institutiilor si
politicilor romanesti, Studiu de impact, IER, Bucuresti, 2011
8

inmultit si multe persoane criticau birocratia sporita de la Bruxelles, numita din

acest motiv si eurocratie.9
Dreptul de a se adresa institutiilor comunitare intr-una din limbile oficiale
ale comunitatilor si de a primi raspuns in aceeasi limba este instituit prin Tratatul
de la Amsterdam (1 mai 1999). Dupa ratificarea Tratatului de la Nisa sunt 12 limbi
oficiale folosite in instantele comunitare (franceza, germana, engleza, italiana,
olandeza, daneza, suedeza, greaca, spaniola, portugheza, finlandeza, irlandeza). In
practica sunt utilizate in cadrul lucrarilor Comisiei Europene engleza si franceza,
iar in Parlamentul European sunt facute traduceri ale raporturilor si
dezbaterilor.Reafirmarea drepturilor instituite de cele doua tratate (Maastricht,
Amsterdam) s-a facut prin adoptarea in cadrul Conferintei Interguvernamentale de
la Nisa (7-11 decembrie 2000) a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene. Ca element de noutate, Carta cuprinde toate drepturile civile, politice,
economice si sociale ale cetatenilor europeni, precum si ale celorlalte persoane
care traiesc pe teritoriul Uniunii. Drepturile cetatenilor europeni sunt cuprinse in
capitolul ce poarta numele Cetatenia.
In Consiliul European intrunit la Laeken, in Belgia (14-15 decembrie
2001) s-a lansat Ideea adoptarii unui text constitutional rezultat din simplificarea
si organizarea tratatelor de pana atunci. De asemenea, s-a convocat Conventia
europeana prinvind viitorul Europei ce a fost insarcinata cu formularea de
propuneri pe urmatoarele teme: apropierea cetatenilor de proiectul european si de
institutiile europene; structurarea vietii politice si a spatiului politic intr-o Europa
extinsa; transformarea Uniunii intr-un factor de stabilitate si un punct de referinta
in noua ordine mondiala.Cetatenia Uniunii este stipulata in Proiectul de Tratat de
instituire a unei Constitutii pentru Europa, elaborat prin lucrarile Conventiei
Europene privind viitorul Europei si prezentat la lucrarile Consiliului European
intrunit la Salonic (20 iunie 2003):
1. "Orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al
Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga la cetatenia nationala si nu o inlocuieste "
2. "Cetatenele si cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si au obligatiile
prevazute in prezenta Constitutie. Ei au:
- dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;
- dreptul de a vota si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in
cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii
ca si resortisantii acelui stat;
- dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru ai
carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor
diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si
cetatenii acelui stat;
- dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa
Mediatorului European sau de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale
9

Tratat instituind o Constitutie pentru Europa text comentat si adnotat , Ministerul Afacerilor Externe (traducere
neoficiala), octombrie 2004

Uniunii intr-una din limbile Uniunii si de a primi raspuns in aceeasi limba (art.
8).10Conditia dobandirii cetateniei europene ramane aceeasi, a fi cetatean al unui
stat membru (conditie instituita prin Tratatul de la Maastricht), dar se insista asupra
complementaritatii dintre cele doua cetatenii. Cetatenia europeana difera de
cetatenia nationala, insa nu suprima nici unul din drepturile inerente acesteia din
urma, dimpotriva, sunt conferite beneficiarilor drepturi suplimentare care se
exercita atat la nivelul Uniunii, cat si la nivelul statelor membre (ramane la
latitudinea fiecarui stat sa determine conditiile ce trebuie indeplinite pentru
obtinerea cetateniei). Prin alin. 3 se arata ca drepturile se exercita in conditiile si
limitele definite in Constitutie si in dispozitiile de aplicare a acesteia.
In Proiectul de Tratat este reiterata protectia drepturilor, libertatilor si
principiilor fundamentale si evidentierea lor prin Carta Drepturilor Fundamentale
ale Uniunii. Uniunea se intemeiaza pe valorile indivizibile si universale ale
demnitatii umane, libertatii, egalitatii, solidaritatii si se sprijina pe principiul
democratiei si statului de drept. Sunt stipulate drepturi civile si politice, drepturi
economice si sociale (dreptul la greva, dreptul sindical). O noutate o constituie asanumitele drepturi de generatia a treia: articolele consacrate bioeticii si protectiei
datelor cu caracter personal in domeniul informatiei; dreptul de a studia; libertatea
de a cauta un loc de munca. Recunoasterea tuturor acestor drepturi, libertati si
obligatii stipulate in Constitutia Europeana se va realiza prin referendumurile
organizate in fiecare dintre statele membre ale Uniunii (daca va fi aprobata).Prin
prisma ideilor expuse putem considera ca cetatenia europeana nu poate reprezenta
o extindere a cetateniei statului de apartenenta la nivelul Europei si ca Uniunea
Europeana nu va deveni o "natiune mai mare". Cetatenia europeana nu este, pentru
moment, independenta de cetatenia clasica, ci este un complement al acesteia. Dar
o regandire a acesteia, elaborarea unei adevarate cetatenii europene, 'noua'
cetatenie europeana, presupune construirea unui spatiu public european in care
membrii societatii europene sa se recunoasca drept cetateni, in care guvernantii
alesi la nivel european sa fie considerati legitimi si deciziile luate de acestia sa fie
acceptate. Referendumurile la care va fi supusa Constitutia Europeana, precum si
alegerile europene si municipale pot fi considerate ca manifestari ale spatiului
public european dar si metode de 'a aduce Europa mai aproape de oameni'.
DREPTURILE FUNDAMENTALE
Drepturile fundamentale i valorile democratice sunt respectate n statele
membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte precum
Convenia european a drepturilor omului (semnat n 1950, la Roma, sub egida
Consiliului Europei), Declaraia universal a drepturilor omului (semnat, sub
egida ONU, n 1948), Carta sociala european (semnat n 1961, sub egida
Consiliului Europei) sau Carta comunitar a drepturilor sociale fundamentale ale
lucrtorilor (semnat n 1989 de ctre toate statele membre ale Comunitilor
Europene, cu excepia Marii Britanii, care a semnat-o n 1998).
Respectarea drepturilor omului a fost confirmat n preambulul la Actul Unic
European, semnat n 1986 i intrat n vigoare n 1987, i ncorporat apoi n
10

Proiect de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, art. 8.

articolul 6 al Tratatului privind Uniunea European. Garania respectrii drepturilor

fundamentale a fost ntrit prin Tratatul de la Amsterdam, care a extins jurisdicia
Curii de Justiie, incluznd respectarea drepturilor care deriv din articolul 6, n
ceea ce privete activitile instituiilor europene. n acelai timp, a fost introdus
clauza de suspendare, prin care pot fi luate msuri n cazul nclcrii grave i
repetate, de ctre un Stat Membru, a principiilor care stau la baza Uniunii.
Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, n mod oficial, n decembrie 2000, cnd a
fost proclamat Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Drepturile fundamentale i valorile democratice sunt respectate n statele
membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum
conveniile i declaraiile menionate.Uniunea i statele sale membre sunt deci
obligate s respecte prevederile acestor texte, astfel exist organisme care vegheaz
la respectarea lor, acestea fiind tribunalele naionale i Curtea European de
Justiie. Dac un stat membru ncalc drepturile fundamentale i valorile
democratice n mod flagrant i sistematic, Uniunea poate s i impun sanciuni
politice ori economice Una din condiiile care trebuie ndeplinite pentru aderarea la
Uniunea European este respectarea acestor drepturi fundamentale.
Angajamentul Uniunii a fost reafirmat cnd a fost proclamat n mod solemn de
ctre Consiliul European de la Nisa din 7 decembrie 2000 Carta Drepturilor
Fundamentale a UE ce are la baz Tratatele fondatoare, convenii internaionale.
Avem de-a face, deci, cu o cetenie european ce se sprijin pe anumite
principii, drepturi i prevederi menite s asigure creterea participrii cetenilor
europeni. n acest sens, fundamentale sunt patru prevederi din cadrul tratatului:
recunoaterea drepturilor din cadrul Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene (Lisabona art. 6.1; TUE, art. 6), cetatenia europeana, egalitatea tuturor
cetenilor (TUE, art. 9), funcionarea Uniunii Europene pe principiul democraiei
reprezentative (TUE, art. 10) i asigurarea dialogului i transparenei ntre Uniune
i ceteni (TUE, art. 11).11
Acest document este structurat n 6 capitole - Demnitatea, Libertile, Egalitatea,
Solidaritatea, Cetenia i Justiia (existnd i un al VII-lea titlu: Dispoziii
generale care reglementeaz interpretarea i aplicarea Cartei) - cuprinznd n total
54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene i
drepturile civile, politice, economice i sociale ale ceteanului european. Primele
capitole ale Cartei sunt dedicate demnitii umane, dreptului la via, dreptului la
integritatea persoanei, libertii de exprimare i libertii de contiin.
n capitolul Solidaritatea sunt introduse drepturi sociale i economice, precum:
dreptul la grev, dreptul salariailor la informaie i consultri, dreptul de a avea
att via de familie, ct i via profesional, dreptul la protecie social i la
serviciile sociale din interiorul Uniunii Europene, protecia sntii.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promoveaz, de asemenea,
egalitatea ntre sexe i introduce drepturi, precum protecia datelor, interzicerea
practicrii eugeniei i a clonrii fiinelor umane, dreptul la un mediu protejat,
drepturile copilului i ale persoanelor n vrst sau dreptul la o bun administrare.
11

www.infoeuropa.ro

Cetenia Uniunii Europene ofer drepturi cetenilor statelor membre i

consolideaz protecia intereselor acestora. Tratatul de la Maastricht instituie 5
categorii de drepturi supranaionale, complementare ceteniei naionale:

Dreptul la libera circulaie, dreptul la sejur, de stabilire, dreptul la munc i

studiu n celelalte state membre ale Uniunii. Legislaia Uniunii stabilete ns
numeroase condiii pentru exercitarea acestor drepturi. Pentru un sejur mai lung de
3 luni este necesar un certificat de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu
poate fi interzis dect din raiuni de securitate i sntate public, iar interzicerea
trebuie justificat (art.18 al TCE (fost articol 8A));

Dreptul de vot i dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul

european i la alegerile locale n statul de reziden, n aceleai condiii cu cetenii
statului respectiv (art.19 al TCE (fost articol 8B));

Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat ter (stat care nu este membru al
Uniunii Europene) de protecie consular din partea autoritilor diplomatice ale
unui alt stat membru, n cazul n care ara din care provine nu are reprezentan
diplomatic ori consular n statul ter respectiv (art.20 al TCE (fost articol 8C));

Dreptul de petiie n faa Parlamentului european (art.21 al TCE (fost articol

8D));

Dreptul de a apela la Ombudsman-ul european (Avocatul Poporului) pentru

examinarea cazurilor de administrare defectuoas din partea instituiilor i
organismelor comunitare (atr.21 al TCE (fost articol 8D)).

Concluzii
Ca instituie politic, cetenia european este expresia tuturor proceselor
politice sau de negociere interguvernamentale, a interpretarilor, impulsurilor
comunitare i a mobilizrilor sociale. Tocmai la acest nivel putem regsi dinamica

ceteniei noutatea sa i n acelai timp aspectele sale cele mai controversate. C de

Wenden subliniaza de altfel ca unul din obstacolele majore n definirea i stabilirea
unei cetenii europene este tocmai caracterul su evolutiv n permanent
transformare, care-i confera o doz de instabilitate i neprevzut. Este deci dificil
de a spune care este natura exact a acestui straniu prototip de cetenie, care nu
pare a se supune nici tradiiei naionale germane a lui jus sanguinis, nici celei
franceze a ceteniei civice, dare care le mbin totui pe amandou, concurnd
suveranitatea statului de a edicta asupra cetenilor si i revendicndu-se n acelai
timp de la aceasta prin faptul c este definit prin regulile fiecrui stat membru de
a-si stabili cetenia.
Pentru romni, principalele beneficii ale apartenenei la Uniunea European,
corelate cu avantajul de a deine cetenia european, sunt dreptul de a circula,
studia i lucra n oricare dintre statele membre, pe locul al doilea nregistrndu-se
respectarea principiilor democratice. Cetenia european apare ca o masc
veneian de sub care romnii se pot mndri c se aseamn cu francezii, belgienii
ori englezii.

BIBLIOGRAFIE
1Barzea C - Cetatenia europeana, Politeia, 2005

2.Brbulescu I Gh, Ion O A, Iancu A, Toderas N Tratatul de la Lisabona: implicatii

asupra institutiilor si politicilor romanesti, Studiu de impact, IER, Bucuresti, 2011
3. arbulescu I Gheorghe Seminar de formare Cetatenia europeana, Bucuresti
2011
4. asilescu Cristina Cetatenia europeana intre trecut si viitor, articol online in
revista Sfera Politicii, art 116-117
5. ratat instituind o Constitutie pentru Europa text comentat si adnotat ,
Ministerul Afacerilor Externe (traducere neoficiala), octombrie 2004
6. Proiect de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa, art. 8.
7. Ion Deleanu, Drept constititional si institutii politice, Ed.
Fundatia 'Chemarea', Iasi, 1992, pp. 20-23.
8.Dominique Schnapper, Christian Bachelier, Ce este cetatenia?,Ed. Polirom, Iasi,
2001, p. 95.
9www.infoeuropa.ro