Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A.
Unde eti, Elohim?
Lumea din minile tale-a zburat
Ca porumbul lui Noe.
Tu poate i astzi o mai atepi.
Unde eti, Elohim?
Umblm turburai i fr de voie,
printre stihiile nopii te iscodim,
srutm n pulbere steaua de subt clcie
i-ntrebm de tine Elohim!
Vntul fr de semn l oprim
i te-ncercm cu nrile
Elohim!
Animale strine prin spaii oprim
i le-ntrebm de tine, Elohim!
Pn n cele din urm margini privim,
noi sfinii, noi apele,
drumul ntoarcerii nu-l mai tim
Elohim, Elohim!
(Ioan se sfie n pustie, Lucian Blaga)
*Elohim (ebr.) nume dat n Vechiul Testament lui
Dumnezeu i folosit n locul celui de Iahve, a crui
pronunare este interzis de religia mozaic.
B.
L-am cunoscut de cum l-am zrit;
Trimis dinadins de soart,
Mi-a trecut pe la poart
i nu s-a oprit.
Era cu prul ca aurora,
Aripile, cu pene de lumin,
Lnced le tra la picioarele tuturora,
Prin pulbere i tin.
Suia din prpstii? Cobora din stnci?
Acoperit de mister,
Cdeau peste el umbre mari i adnci,
Ca peste toi cei ce vin din cer.
Nu purta sabie, n-avea n mn crinul,
Rtcind pe strad,
i-a aruncat doar ochii la mine-n ograd,
Unde npdise cucuta i pelinul.
Era aa de abtut,
C n-am micat, n-am strigat,
L-am lsat de-a trecut nainte.
(L-am lsat de-a trecut, Vasile Voiculescu)