Sunteți pe pagina 1din 203

Radacinoase si

tuberculifere
Sfecla pentru zahar(Beta vulgaris L.)

Importanta
Pe plan mondial,sfecla este a doua sursa de zahar dupa trestia de zahar,produs
indispensabil pentru alimentatia omului,datorita valorii energetice mari(4000cal/kg
fata de carne si paine 1500,respectiv 2200cal./kg).
Sfecla furnizeaza aproximativ 40-45% din productia mondiala de zahar.
Pe langa alimentatie,zaharul constituie materie prima pentru:
-obtinerea glicerinei si levulozei;
-producerea de alcool etilic;
-obtinerea acizilor lactic si citric;
-obtinerea carburantilor speciali;
-realizarea lactoprenului(pt materialul plastic vulcanizabil)si dextranului;
-si se foloseste ca mediu de cultura pt obtinerea penicilinei.
Sfecla de zahar poate fi utilizata si in industria spirtului, unde din 100kg
radacini cu 17% zahar se pot obtine 10-11 litri alcool absolut.
Frunzele si cotletele care reprezinta 40-45% din recolta totala a sfeclei de
zahar, se utilizeaza ca furaj verde, murat sau uscat, in alimentatia taurinelor avand o
valoare furajera apropiata de cea a porumbului pentru masa verde.

Importanta deosebita au si rezidurile industriale: melasa, taiteii si namolul de


la filtrele presei care rezulta in urma extragerii zaharului din sfecla. Aceste reziduri
sunt folosite cu succes in hrana animalelor puse la ingrasat.
Melasa ce rezulta sub forma unui lichid vascos de culoare brun, reprezentand
4-5% din greutatea radacinilor sfeclei prelucrate si avand un continut de 50% zahar,
20% substante organice nezaharate, 10% saruri minerale si 20% apa, are largi utilizari
in primul rtand pentru extragerea in continuare a zaharului, sau pentru fabricarea
alcoolului etilic, a butanolului, a acetonei, a drojdiei alimentare, acidului citric sau in
producerea industrtiala a furajelor concentrate.
Taiteii proaspeti, murati sau uscati, constituie un continut de 92,5% CO3Ca si
2,15% Mg (OH) din substanta uscata este un valoros amendament pentru solurile
acide folosit in agricultura.
Sfecla de zahar este o cultura ce contribuie la marirea gradului de intensivitate
economica a unitatilor cultivatoare.
TEHNOLOGIA CULTURII
Amplasarea
Sfecla pentru zahar trebuie sa fie cultivate numai an zone cu conditii
pedoclimatice deosebit de faforabile:
- media anuala aprecipitatiilor 500-600 mm;
- constanta termica de 2400-2900 garade Celsius ;
- temperature medie zilnica in cursul vegetatiei de 15,3 grade Celsius ;
- in apropirea fabricilor de prelucrare ;
- in centru, sud-estul Transilvaniei, cu prelucrare la fabricile din Ludus, Tg.
Mure si Bod ;
- in nordul, nord-vestul si vestul Moldovei, cu prelucrarea radacinilor la
Pascani si Roman ;
- in campia din vestul tarii, cu prelucrare la Timisoara si Arad
- in nord-vestul Transilvaniei, cu prelucrarea sfeclei la Oradea si Carei ;
- in sudul tarii, sfecla poate fi cultivate numai in conditii de irigare.
In conditiile regandirii strategiei de producere a zaharului din sfecla, in Romania
s-ar putea cultiva 15000-200000 ha.Cu o productie medie la ha de 40-50t,s-ar putea
realiza 4,0-7,5mil.tone de radacina,din care s-ar obtine usor cca 500tone de zahar alb,
ce ar acoperi necesarul de zahar pe un an de zile al Romaniei.
Sfecla pentru zahar nu se amplaseaza pe soluri denivelate, cu apa freatica
aproape de suprafata, usoare, tasate etc.
Rotatia si asolamentul
Sfecla pentru zahar se cultiva numai an asolamente de 4-5 ani, an care nu trebuie
sa depaseasca 15-20% din suprafata asolamentului.
In asolament, ea se cultiva dupa: cereale paioase, leguminoase anuale, cartof,
inul pentru ulei si fuior.
Cele mai bune asolamente pentru sfecla de zahar an zonele foarte favorabile
sunt:
I. 1. sfecla pentru zahar; 2. orzoaica + trifoi an cultura ascunsa; 3. trifoi; 4.
cartof; 5. grau de toamna;
II. 1. cartof; 2. sfecla pentru zahar 3. orzoaica + trifoi; 4. trifoi;
III. 1. grau; 2. sfecla pentru zahar; 3. orzoaica + trifoi; 4. trifoi.
Sfecla revine pe aceleasi sola dupa 4-5 ani. An cazul prezentei an sol a
nematozilor, revine pe acelasi teren dupa 6-8 ani (A. Vasiliu, 1959).

Daca este pezentate Rhizomania, sfecla se cultiva pe aclasi teren dupa 8-10 ani.
Ea nu se amplaseaza dupa plantele mari consumatoare de apa: lucerna, sorg,
iarba de Sudan. Floarea-soarelui intra in anumite conditii in categoria plantelor bune
premergatoare pentru sfecla (reduce atacul de cercosporioza, iar deficiu de elemente
nutritive pe care il lasa in sol se poate completa prin fertilizare).
La randul ei, sfecla pentru zahar este o excelenta planta de asolament, fiind o
buna premergatoare pentru numeroase plante de cultura.
Sfecla de zahar trebuie sa urmeze dupa culturi care parasesc terenul devreme,
astfel incat sa fie timp pentru efectuarea lucrarilor solului si a fertilizarii organominerale. In aceste conditii se asigura acumularea apei in sol. Cele mai bune
premergatoare sunt cerealele paioase de toamna, in special graul de toamna, deoarece
acesta, eliberand terenul devreme permite o buna pregatire a terenului in vara si in
toamna. Cartoful si inul constituie de asemenea bune premergatoare in zonele mai
umede si reci.
Cele mai bune premergatoare sunt cerealele de toamna, leguminoasele anuale
si cartoful in zona favorabila acestuia.
Nu se recomanda cultivarea sfeclei de zahar dupa porumb, floarea soarelui,
canepa, ovaz, plante din familia crucifere (rapita, mustar) si nici Chenopodiaceae
deoarece exista pericolul raspandirii unor daunatori comuni.
Nu sunt recomandate ca premergatoare pentru sfecla nici sorgul, iarba de
sudan si nici plantele erbicidate cu Triazing datorita epuizarii solului in apa, cat si
suprafete ocupate cu culturi succesive, sfecla de zahar nu trebuie cultivata nici dupa
ea insasi din cauza infestarii terenului cu diversi daunatori, printre care foarte
periculosi sunt nematozii, gargarita sfeclei, ratisoara.
Sfecla poate reveni pe acelasi teren dupa patru ani, daca solul nu a fost infestat
cu nematoizi, sau dupa sase ani dupa infestari puternice.
Asolamentele speciale folosite rotatiei de 4-5 ani sunt:
-pentru zona cerealiera din sudul tarii un asolament de 4 ani cu urmatoarele
relatii:
Sfecla de zahar, porumb, leguminoase anuale, cereale de toamna sau:
Sfecla de zahar, porumb, floarea soarealui, cereale de toamna.
-pentru zona cu grad mai mare de umiditate un asolament de patru ani cu
urmatoarele relatii:
Sfecla de zahar, orzoaica cu trifoi, cartof ori un asolament de 5 ani cu
urmatoarele relatii:
Sfecla de zahar, orzoaica cu trifoi in cultura ascunsa, trifoi, cartofi, grau de
toamna.
Lucrarile solului
Sfecla pentru zahar este o planta cu pretentii ridicate in ce priveste calitatea
patului germinativ, deoarece aceasta poate influenta pozitiv sau negative:
- calitatea semanatului;
- rasarirea si densitatea culture;
- eficacitatea erbicidurilor aplicate.
Prin lucrarile solului pentru sfecla trebuie sa se realizeze:
- afanarea solului in profunzime (spargerea hardpanului);
- aprovizionarea semintelor in curs de germinare cu oxigen;
- inmagazinarea apei in cantitate mare pe profilul stratului arabil;

- maruntirea perfecta a suprafetei patului germinativ;


- stratul de sol asezat la nivelul de incorporare a semintelor;
Toate acestea, pentru ca sfecla prezinta:
- o inradacinare adanca;
- respiratie intense;
- consum mare de apa si de elemente nutritive;
- nevoie de apa si oxigen in perioada de germinare-rasarire a semintelor;
- sensibilitate deosebita la gradul de testare a solului.
Nivelarea terenului se face vara, dupa recoltarea plantei premergatoare, inaintea
de efectuarea araturii. Ea este necesara cand denivelarile depasesc 10 cm.
Dezmiristirea se executa cu grapa cu discuri mari, imediat dupa recoltarea
plantei premergatoare, la adancimea de 8-12 cm
Ea este o lucrare obligatorie pentru cultura sfeclei pentru zahar.
Aratura de baza se face la 10-12 zile dupa dezmiristire.
Aceasta aratura trebuie sa indeplineasca anumite conditii;
- sa fie facuta pe sol reavan (cu umiditate de 12-25 %);
- sa aiba adancimea prevazuta (28-30 cm), cu fondul brazdei afanat; productia
de sfecla este puternic influentata de adancimea araturii;
- brazdele sa fie bine rasturnate si uniforme;
- resturile vegetale sa fie perfect incorporate sub brazda;
- directia araturi trebuie sa alterneze de la un an la altul;
Intre adancimea, calitatea araturii si elementele de calitate a radacinilor exista o
corelatie pozitiva.
In functie de planta premergatoare, aratura de baza pentru culturile de sfecla
trebuie incheiata pana la 15 august in sud si 30 august in nord dupa premergatoare
timpurii, respectiv pana la 15 noiembrie dupa premergatoare tarzii.
Dupa arat, terenul se mentine curat de buruieni, afanat si nivelat pana la intrarea
in iarna, indiferent de planta premergatoare.
Nivelarea terenului pana la intrarea in iarna este obligatorie, pentru ca:
- terenul se zvanta primavara devreme uniform;
- nivelarea permite pregatirea timpurie a patului germinativ cu un numar mic
de treceri;
- reduce cosumul de combustibil;
- mareste eficacitatea erbicidelor;
- pregatirea terenului se poate face cu combinatorul la adancime redusa si
uniforma;
- conserva o cantitate mai mare de apa in sol;
- asigura o repartitie uniforma a ingrasemintelor, eliminandu-se efectul
fitotoxicitatii;
- mareste eficacitatea erbicidelor;
- terenul se marunteste bine si se elimina patinarile la arat.
Ingrasemintele cu fosfor si potasiu se aplica in intervalul de dezmiristit (nivelat)
si arat.
Ingrasemintele cu azot si erbicidele se administreaza numai pe teren nivelat.
Pregatirea patului germinativ influenteaza:
- calitatea semanatului;
- germinatia, rasarirea si densitatea plantelor;
- uniformitatea cresterii si dezvoltarii.
Lucrarile de pregatire a patului germinativ asigura:
- mentinerea terenului nivelat:

- afanarea la adancimea de semanat a unui strat usor tasat.


Adancimea de pregatire a patului germinativ nu trebuie sa depaseasca adancimea
de semanat.
O pregatire necorespunzatoare a terenului pune probleme la germinarea si
rasarirea plantelor de sfecla.
Pregatirea patului germinativ se face cu combinatorul, echipat in functie de
gradul de tasare a terenului.
In mod obisnuit, combinatorul este format din:
- organe de lucru tip sageata;
- grape elicoidale
- grape cu colti rigizi.
Sfecla de zahar, formand majoritatea, productiei principale in sol, pentru
realizarea careia necesita mari cantitati de apa si hrana, are nevoie de un sol bine
maruntit si nivelat la suprafata, afanat pe strat cat mai adanc, in scopul de a favoriza
tuberizarea si cresterea normala a radacinii.
Pe solurile superficiale afanate cu textura mai argiloasa apare frecvent
tendinta ramificari radacineii sfeclei cea ce are efect negativ atat asupra produtiei, cat
si a valori ei tehnologice .
In tara nostra utilitatea executariaraturi imediat dupa recoltare culturii
premergatoare la adancimea de 20-30cm, in functie de starea umiditati solului.
Dupa premergatoarele tarzii (porumb , floarea soarelui) aratura va fi precedata de o
discuire energica facuta perpendicular pe directia randurilor, pentru a marunti cat mai
bine resturile culturii de baza .Aratura in acest caz va fi executata la adancimea de 2530cm , in agregat cu grapa stelata. Executarea araturi de baza la peste 30cm adancime
este cea mai buna metoda de arat .Araturile de baza efectuate la 25-30cm adancime
vara sau toamna vor fi nivelate prin grapare. Lucrarile solului de primavara trebuie sa
asigure maruntirea si afanarea cat mai uniforma a stratului germinativ de sol pe
adancimea de 4-5 cm.
In functie de textura si tasarea solului pregatirea patului germinativ se executa
astfel:
-Pe solurile aluviale si cernoziomuri se va folosi combinatorul format din
grapa cu colti rigizi, grapa elicoidala si tavalugul inelar usor.
-Pe solurile mai argiloase si tasate, combinatorul va fi alcatuit din vibrocultor,
grapa elicoidala si tavalug inelar. Prin folosirea acestor doua agregate se realizeaza o
mobilizare uniforma a stratului germinativ si o maruntire foarte buna a solului (8386% bulgari sub 2,5 cm). Aceasta permite o insamantare uniforma asigurand
premisele rasariri mai timpurii si mai uniforme a sfeclei de zahar.
Lucrarea cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili mobilizeaza
solul la 11-12 cm adancime, fapt ce impiedica insamantarea sfeclei la o adancime
uniforma, determinand prin aceasta o rasarire si o germinatie esalonata a plantelor.

CARTOFUL

IMPORTANA I SCOPUL STUDIERII SPECIEI

Cartoful are o deosebit importan alimentar,


furajer, industrial, agronomic,economic i ecologic. Tuberculii de cartof se
utilizeaz direct in alimentaie in peste 400 de reete culinare, reprezentand un aliment
valoros, gustos i uor digestibil.
Este considerat, pe bun dreptate, cea de-a doua paine a omului. Se utilizeaz i
ca adaos la fabricarea painii i in calitate de furaj. In unele raii, mai ales ale
porcinelor i bovinelor puse la ingrat, inlocuiete astfel de concentrate ca orzul i
porumbul.
Este o valoroas materie prim i in industria alcoolului, amidonului, dextrinei,
glucozei etc. La prelucrarea industrial a 1 t de tuberculi se poate obine unul din
produsele: 95 l de alcool, 140 kg de amidon, 100 kg de dextrin, iar prin prelucrarea
alcoolului extras din cartofi se pot obine 15-17 kg de cauciuc sintetic.
Din punct de vedere agronomic, cartoful, in primul rand soiurile lui timpurii i
semitimpurii, este o foarte bun premergtoare pentru majoritatea plantelor cultivate

in zona de nord a Republicii Moldova. Dup recoltarea cartofului timpuriu i


semitimpuriu, solurile se incadreaz in epoca optim de semnat a cerealelor de
toamn, permiand pregtirea de calitate a patului germinativ.
In cinstea cartofului sunt inlate 3 monumente. Dou dintre acestea cinstesc
memoria lui Augustian Parmanter (1737-1813), medic militar francez, care a
popularizat calitile i a recomandat insistent utilizarea cartofului pe teritoriul
Franei: unul in preajma Parisului, in locul unde pentru prima dat a fost cultivat
cartoful; al doilea la batina lui Parmantier, in oraul Mondidie, pe frontispiciul
cruia stau i azi gravate cuvintele Binefctorul omenirii i aprecierile lui Ludovic
XVI: Iat, a venit timpul ca Frana s V mulumeasc pentru c ai oferit paine unor
oameni chinuii de foame.
Al treilea monument este amplasat in Germania, in oraul Offenburg, i are
gravat inscripia: In anul 1748, aici s-a realizat prima experien de inmulire a
cartofului. Fiind comercializat in stare proaspt, cartoful asigur un venit stabil.
Produsele industriale fabricate pe baz de cartof devin din ce in ce mai economice
graie folosirii unor soiuri de mare randament, cu un coninut sporit de amidon.
Cultivarea cartofului comport i un aspect ecologic: planta este rezistent la boli
i duntori. In condiiile zonei de nord a Republicii Moldova, se poate incadra in
sistemele moderne de agricultur ecologic prin pretabilitatea la structuri optime de
asolament cu durate diferite, iar graie particularitilor biologice este considerat
premergtoare, aproape ideal, pentru cerealele de primvar.

ORIGINEA I ARIA DE RSPNDIRE A SPECIEI

originar din America de Sud (regiunile nalte i umede din Peru, Columbia);
a fost adus n Europa n secolul al XVI-lea (prima oar n Spania, apoi n Anglia);
s-a rspndit n zonele cu condiii favorabile;
producii mari se obin n Germania, Olanda, Frana, Polonia etc.;
a fost luat n cultur n Romnia n secolul XIX.

Cartoful este una dintre principalele plante de cultur mare: ocup o suprafa
de 18,8 mil. ha, volumul produciei constituind 315,1 mil. tone. Este rspandit pe
toate continentele, cultivat in peste 140 de ri i asigur, dup porumb, cea mai
mare plasticitate
ecologic. Cele mai mari producii se obin in zonele cu clima moderat i in ri
economic dezvoltate precum Olanda, Marea Britanie, Frana, Germania, Suedia,
Danemarca, Belgia etc., unde, la producii medii de peste 30-40 de tone la hectar,
aduce profituri importante. In condiiile rii noastre, cele mai mari producii se
obinin zona de nord.
Zone de favorabilitate
- foarte favorabile depresiunile intramontane i extramontane (temperaturi de
16-18C, precipitaii anuale mai mari de 600 mm/an);
- favorabile dealuri subcarpatice (temperaturi de 19-20C, precipitaii anuale
mai mici);
favorabile pentru cultura timpurie n Sud, n Sud-Est, n Arad,n Sudul
Moldovei, n Dobrogea.
Sistematica
Cartoful face parte din familia Solonaceae, genul Solanum, care cuprinde un
numr foarte mare de specii. Cea mai important specie este Solanum tuberosum,
cultivat in intreaga Europ i pe cea mai mare intindere a celorlalte continente.

Specia Solanum tuberosum cuprinde o mare varietate de forme, deosebite din


punct de vedere morfologic i biologic.Cartoful este originar din America de Sud.
Arealul lui iniial cuprindea actualul teritoriu al statelor Chile, Peru, Bolivia,
Columbia. A fost introdus in Europa prin Spania, in prima jumtate a sec. XVI,
gsindu-i aici o nou patrie i fiind cultivat pe suprafee mari.
Soiuri. In Republica Moldova se cultiv soiuri de provenien autohton sau
aduse din rile cu bogate tradiii in ameliorarea cartofului (Olanda,
Germania,Romania, Rusia etc.). In cultur, se menin soiurile cele mai productive
i rezistente la boli (man, viroze, raie neagr), dar i cele cu alese insuiri
calitative.
In funcie de utilizare, soiurile de cartof se impart in 4 categorii:
a) de mas, care au un coninut redus de amidon (14-17%), coaja fin i neted,
ochi superficiali, gust plcut;
b) industriale, care au un coninut sporit de amidon (20-25%), productivitate
inalt;
c) furajere, care au un coninut sporit de amidon i conin mult protein;
d) universale (mixte), cu utilizare in scopuri culinare, industriale, furajere.

CERINELE SPECIEI FA DE FACTORII DE MEDIU


TEHNOLOGIA DE CULTUR

Cerinele fa de factorii de mediu

Relaiile cu factorii de mediu


-

cldura creterea plantelor i formarea tuberculilor are loc cel mai bine la
temperaturi de 15-18gC; la temperaturi de 2 sau -3C cartoful este complet
distrus;
lumina este pretenios fa de lumin mai ales n faza formrii tuberculilor;
la umbr nu formeaz tuberculi;
umiditatea are cerine mari fa de umiditate; seceta determin stagnarea
creterii tuberculilor, reducerea produciei i capacitatea de pstrare;
solul are cerine ridicate fap de sol; prefer soluri nisipo-lutoase, luto nisipoase, aluvionare, afnate, bine aerisite, fertile.

Cerine fa de lumin
Este foarte important, atat sub aspect teoretic, cat i sub aspect practic, s
cunoatem reacia fotoperiodic a cartofului. Lumina de zi lung influeneaz
formarea tuberculilor i fructificarea cartofului, considerat plant de zi lung (ca
productoare de semine) i plant de zi scurt (ca productoare de tuberculi).
Transformarea intens a stolonilor in tuberculi se produce in condiii de zi scurt.

Ziua scurt i lumina redus stimuleaz formarea unei substane care contribuie la
tuberizarea in frunze, care, ulterior, transform stolonii in tuberculi. Intensitatea
luminii influeneaz nu doar producia, ci i distribuia asimilatelor i
evoluia aparatului foliar. La o intensitate sczut a luminii (2 500 de luci),
alungirea tulpinii este mai pronunat decat la intensitatea sporit (8 000-10 000
de luci) a acesteia. Intensitatea mare a luminii stimuleaz i foreaz inflorirea
plantelor. Reacia fotoperiodic a plantelor de cartof este modificat i
determinat in funcie de temperatur. Temperaturile sczute diminueaz
condiiile de zi scurt i, evident, contribuie la imbuntirea formrii tuberculilor.
Lungimea de 10-12 ore a zilei se consider pregnant optim pentru formarea
tuberculilor. Dac duratazilei depete 14 ore, o parte din stoloni se transform
in lstari.
Cerine fa de cldur
Cartoful, originar din regiunile muntoase din America de Sud, este o plant de
clim temperat, umed i rcoroas. Temperatura minim de incolire constituie
5-6C, iar optim pentru rsrire 12-15C. La temperaturi sub zero grade,
sufer toate organele plantei, tuberculii se indulcesc, iar prile aeriene se
vetejesc. Vrejii cresc la 7C, iar rdcinile la 4-5C. La plantri timpurii se
formeaz un sistem radicular puternic. Temperatura optim pentru creterea
vrejilor este 19-21C, iar cea maxim 42C. La temperaturi mai mari decat cea
optim se formeaz vrejuri lungi i o suprafa foliar redus, fapt ce conduce la
diminuarea produciei. Temperatura optim de cretere a tuberculilor este de 1618C, cea minim circa 2C, iar maxima 29C. La temperaturi de peste 29C
tuberculii nu mai cresc.

Cerine fa de ap
Cartoful este una dintre plantele cu cele mai mari pretenii fa de
aprovizionarea continu cu ap. Secetele, chiar de scurt durat, ca i excesul de
ap, influeneaz negativ producia. Coeficientul de transpiraie constituie 323614. Cea mai mare cantitate de ap o consum in perioada cuprins intre
imbobocire i maturitate, cu apogeul in perioada infloririi. La aceast etap are
loc creterea concomitent a tufei i a tuberculilor, secetele din aceast perioad
cauzand pierderi mari de producie. Asociat cu temperaturi ridicate, variaia de
umiditate provoac pieirea succesiv a stolonilor, a tuberculilor tineri, a frunzelor
inferioare i superioare. Cea mai favorabil umiditate relativ a aerului este 7075%. Cartoful pretinde o umiditate moderat i permanent in sol, fr a i se
reduce accesul aerului. Excesul de umiditate este foarte duntor, deoarece lipsa
oxigenului din sol stopeaz formarea tuberculilor i conduce la moartea acestora.
In zonele secetoase, cartoful reacioneaz pozitiv la irigare, mai ales la cea
realizat prin metoda de picturi.

Cerine fa de sol i expoziia terenului


Cartoful este o plant foarte pretenioas fa de sol. Sistemul radicular relativ
slab ii permite s asigure producii mari pe soluri fertile, bine aprovizionate cu
humus i cu macro- i microelemente solubile. Ca textur, cele mai favorabile
sunt solurile nisipo-lutoase, luto-nisipoase, lutoase. Solurile nisipoase asigur
rezultate foarte bune la cultivarea soiurilor extratimpurii i timpurii, cu condiia
c irigarea se face paralel cu fertilizarea. Solurile cu textur grea (argiloase) sunt
nepotrivite pentru cartof: reduc i deformeaz creterea tuberculilor; reduc
tuberificarea, iar bulgrii de pmant mresc riscul i procentajul de vtmare in
timpul recoltrii. Cartoful valorific solurile relativ acide (pH 5-6,5); condiiile
de sol fiind mai limitative la zonarea cartofului. Astfel, pe solurile favorabile,
cartoful suport uor chiar i condiiile climatice nefavorabile, iar pe solurile
necorespunztoare chiar i clima favorabil nu poate fi pe deplin valorificat. In
condiiile Republicii Moldova, cele mai favorabile condiii de cultivare a
cartofului sunt atestate, in primul rand, in zona de nord, unde se obin frecvent
producii mari

Tehnologia de cultur
In condiiile Republicii Moldova, cartoful se cultiv in baza unor tehnologii
specifice:
tehnologii utilizate primvara devreme cu scopul de a obine material de
plantare;
tehnologii utilizate primvara cu scopul de a obine marf pentru consum;
tehnologii utilizate primvara cu scopul de a utiliza materialul de plantare pe
teren irigat;
tehnologii utilizate vara (luna iulie) asupra tuberculilor din anul anterior, cu
scopul de a obine material de plantare;
tehnologii utilizate vara (luna iulie) asupra tuberculilor din anul anterior, cu
scopul de a obine marf pentru consum;
tehnologii utilizate vara (luna iulie) asupra tuberculilor abia recoltai, cu scopul
de a obine material de plantare;
tehnologii utilizate vara (luna iulie) asupra tuberculilor abia recoltai cu scopul
de a obine marf pentru consum.
Tehnologia culturii cartofului trebuie adaptat n fiecare an n funcie de
condiiile climatice ale celor doi ani care concur pentru obinerea unei producii:
toamna i iarna anului anterior i primvara, vara i toamna anului de referin.
Iarna care abia a trecut, caracterizat prin temperaturi ridicate i precipitaii
sczute, a determinat mai multe neajunsuri pentru agricultur, iar pentru cartof,
acestea s-ar putea rezuma la urmtoarele:
pstrarea cartofului pentru smn n spaii convenionale, fr instalaii
frigorifice, a favorizat ncolirea i deshidratarea cartofului; aceasta a cauzat
epuizarea parial sau total a tuberculilor;

arturile de toamn, obligatorii pentru cultura cartofului, sunt nestructurate, ceea


ce va necesita un efort n plus pentru pregtirea terenului;
n acelai timp ns, prin lucrri suplimentare, se pierde apa din sol, care ar fi
ajutat la rehidratarea seminei i grbirea ncolirii;
duntorii din sol, n special gndacul de Colorado, au rezistat bine n aceast
iarn i vor avea un potenial sporit de dunare.
Amplasarea culturii. In general, cartoful nu manifest pretenii fa de planta
premergtoare. La amplasarea lui i la stabilirea locului de rotaie, trebuie luate in
calcul particularitile lui biologice. Cele mai bune premergtoare pentru cartof
sunt culturile care prsesc devreme terenul, las solul liber de buruieni i resturi
vegetale, au sistem radicular bogat, pivotant i profund, care contribuie la
afanarea solului. Din aceast categorie fac parte cerealele pioase (de toamn i
de primvar), porumbul pentru boabe, rapia, unele legume (varz, castravei,
morcov etc.). Nu se recomand cultivarea cartofului dup plante din familia
Solanaceae (tutun, tomate, vinete, ardei etc.), deoarece au boli i duntori
comuni.
Soiurile timpurii de cartof sunt foarte bune premergtoare pentru majoritatea
plantelor de cultur, indeosebi pentru cerealele de toamn. Dup cartof, solul
rmane fr resturi vegetale, lipsit de buruieni, intr-o stare de afanare
corespunztoare, condiii ce permit realizarea unor lucrri superficiale ale solului
i pregtirea lui pentru cerealele de toamn.

Rotaia culturilor de cartof se face o dat la 2 sau 3 ani, dac nu s-a manifestat
atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu), iar dac nu exist suficient
teren din punct de vedere textural sau a unor indicatori de fertilitate, rotaia este
de patru ani.
La stabilirea rotaiei, trebuie s se in seama de particularitile biologice ale
cartofului, de structura culturior i tipul de asolament.
Alctuirea asolamentului i la alegerea tipurilor de rotaii se face n funcie de
urmatoarele criterii:
- alternarea speciilor de plante mari consumatoare de ap i a elementelor
nutritive cu cele care prezint consumuri mai reduse;
- includerea n rotaie a plantelor care contribuie la creterea coninutului n azot;
- culturile pritoare s alterneze cu cele nepritoare;
- speciile de plante atacate de boli i duntori comuni s nu revin pe aceeai
parcel mai repede de 3 ani.
Cele mai bune rezultate, n ceea ce privete planta premergatoare, se obtin
dup graminee i leguminoase perene furajere (lucerna n zona de cmpie, trifoiul

rosu, n zonele umede), leguminoase anuale, cereale pioase (gru, secar,


orzoaic, orz), porumb siloz, bostnoase, in pentru ulei (dac nu a fost atacat de
putregaiul cenuiu i boli care pot fi transmise cartofului), floarea-soarelui (dac
nu a fostatacat de putregaiul cenuiu i boli care pot fi transmise cartofului).
Mai puin indicate ca plante premergtoare sunt sfecla pentru zahr i porumbul
deoarece
se
recolteaz
trziu.
Cartoful nu se recomand a se cultiva dup plante din familia Solanaceae i nici
n monocultur. De asemenea, nu se cultiva nici dup culturile de rosii, ardeii,
vinete, deoarece prezint boli i duntori comuni.
Lucrarile solului. Acestea au menirea de a asigura un substrat cat mai
afanat cu un regim aerohidric corespunzator biologiei cartofului,prin acumularea
apei si elementelor nutritive in sol si distrugerea buruienilor .Lucrarile solului
trebuie executate diferentiat,in functie de zona climatica ,timpul si textura
solului,planta premergatoare , gradul de imburuienare mare si eroziunea solului .
Tasarea solului reduce considerabil productia la cartofi ,indeosebi solurile
grele .In conditii de mecanizare tasarea solului este practic imposibil de evitat
.Simpla trecere a rotilor de tractor pe langa randurile de plante provoaca
micsorarea productiei de turbeculi.
Influenta negativa a gradului de tasare a terenului se manifesta direct
proportional cu continutul de argila si de apa a solului (Berindei,1972). Pe
solurile podzolice la care, de regula stratul de argila, practic impermeabil incepe
la 18-20 cm, mecanizarea culturii reduce mult productia de tuberculi. Cea mai
mare importanta in cultura mecanizata a cartofului, pentru recoltarea cu combina,
o are evitarea formarii bulgarilor mai ales cei de marimea tuberculilor.
Solul se mobilizeaza la adancimea de 28 -30 cm pe majoritatea tipurilor
de sol, dovedindu-se superioara aratura cu subsolaj suplimentar de 10-15 cm,
facand posibila o buna dezvoltare a plantei, mai ales a tuberculilor in cuib
facilitandu-se executarea unui bilon mare la plantare, cu posibilitati mai bune de
executarea lucrarilor de ingrijire in timpul perioadei de vegetatie si pentru
recoltarea mecanizata (Bredt, 1981). Pe solurile mai grele, sacrificarea terenurilor
(afanarea adanca) a dat rezultate bune .Importanta deosebita prezinta momentul
optim de executare a araturii, pentru a preintampina formarea bulgarilor,
indiferent de marimea acestora . Formarea bulgarilor se datoreaza modului de
executare a lucrarilor solului si eficacitatea mai buna a erbicidelor, usureaza
recoltarea mecanizata, reduce ranirea tuberculilor, costurilor de curatire, transport
si pastrare.
Nivelarea solului (inainte sau dupa arat) este extrem de importanta in
cultura mecanizata a cartofului, influentand pozitiv uniformitatea adancimii de
plantare, forma bilonului, erbicidarea si recoltarea . Aratura se efectueaza imediat
dupa recoltarea plantei premergatoare, administrarea ingrasamintelor organice si
celor chimice cu fosfat si potasiu, tocarea eventualelor resturi vegetale .Pana la
venirea iernii aratura se mentine curata de buruieni, nivelata, fara crusta,

permitand plantatul mai devreme in primavara prin zvantarea mai timpurie si


uniforma a terenului.
In primavara, patul germinativ se pregateste numai dupa ce solul s-a
zvantat , evitand formarea viitorilor bulgari. Daca solul se lucreaza in primavara
pe teren insuficient zvantat si fara maruntire corespunzatoare, bulgarii se
formeaza in mijlocul cuibului de cartof printre stoloni si tuberculi daca solul a
fost lucrat pe o adancime mica, bulgarii se formeaza tot in cuibul de cartofi, dar
sub tuberculi, tasarea solului de catre rotile tractorului duce la formarea bulgarilor
la marginea cuibului de cartof , cu repercusiuni negative la recoltare, bulgarii
formati cu ocazia lucrarilor de ingrijire se gasesc pe bilon sau intre biloane.
Cele mai bune rezultate se obtin cand terenul se pregateste cu ajutorul
cultivatorului echipat cu piese active tip sageata , pentru adancimi de 14-18 cm
(Bria , 1982 ) .Pentru suprafete mari de teren cultivatorul purtat pentru cartof
C.P.C-3,2 in agregat cu tractorul U-650 , echipat cu cutite tip dalta sau sageata, iar
pe parcele mici cultivatorul C.P.C-2 in agregat cu tractorul L-445 realizeaza
conditii foarte bune pentru plantarea cartofului.
Se realizeaza o adancime de lucru pana la 18 cm si un grad de maruntire de 9295 % in conditiile in care capacitatea de lucru 12-14 ha pe schimb este egala cu
cea a grapei cu discuri. De asemenea folosirea combinatoarelor si a grapelor
vibratoare (oscilante ) realizeaza conditii foarte bune pentru plantarea
cartofului .Folosirea combinatorului s-a dovedit mai avantajoasa pentru pregatirea
patului germinativ corespunzator , acesta fiind alcatuit din piese in functie de
starea terenului:
-numai cu vibrocultor , grapa cu colti si grapa rotativa elicoidala, daca se
urmareste o mai buna nivelare si combatere a buruienilor,
-din vibrocultor si grapa rotativa elicoidala in cazul terenului cu denivelari
si tasat dar fara buruieni.
La lucrarile de pregatire a solului in primavara se aplica si ingrasaminte
cu azot sau complexe . Pentru reducerea gradului de tasare se practica si
bilonarea de toamna plantatul efectuandu-se mai devreme.
Epoca si densitatea la plantare. Pentru plantarea tuberculilor neincoltiti ,
epoca optima de plantare este determinata de zvantarea solului pana la adancimea
de plantare , plus inca 3-4 cm, in asa fel incat sa se poata efectua lucrarile de
pregatire a solului fara tasari puternice. Nu trebuie sa se astepte realizarea in sol a
unei temperaturi de 7 C la care incepe pornirea coltilor , deoarece pot interveni
ploi care sa intarzie lucrarea de plantare.
Tuberculii neincoltiti nu sunt afectati in sol de eventuale scaderi ale temperaturii;
ei nu pornesc in vegetatie nu emit colti pana nu se realizeaza temperatura
specifica de 6-7 C.
Plantarea timpurie determina sporuri de productie datorita tuberizarii
timpurii in conditii de temperatura si durata a zilei mai favorabile si a unui ritm
de acumulare a biomasei mai accentuat, folosindu-se mai eficient si ploile
dinaintea secetelor din vara. Plantarile timpurii determina formarea unor stoloni,

scurti usurandu-se recoltarea mecanizata a culturii de cartof . Cartoful preincoltit


si incoltit se planteaza in functie de data probabila a ultimelor ingheturi ce survin
in primavara din fiecare zona de cultura care nu trebuie sa afecteze plantele dupa
rasarire , de la plantat la rasarire trec 18-25 zile.
Calendaristic cartoful extratimpuriu si timpuriu se planteaza intre 5 si 15
martie in zona nisipurilor din Oltenia si intre 5-25 martie in restul zonelor de
cultura.
Tuberculii neincoltiti trebuie plantati pana la 20 martie in zona de campie ,
pana la 10-15 aprilie in zona favorabila si pana la sfarsitul lunii aprilie in zonele
cu clima favorabila in functie de zvantarea terenului.
In fiecare zona durata plantarii trebuie sa fie cat mai scazuta , in special in
anii cu desprimavarari tarzii . Scaderile semnificative de productie se
inregistreaza in zonele de campie , atunci cand intarzierea plantatului este mai
mare de 6-8 zile , iar zonele favorabile si foarte favorabile climatic la 10-12 zile
si respectiv la 15-18 zile.

Pregatirea cartofului pentru plantare


Pregatirea cartofului pentru plantare (stimularea germinarii) necesita o
tehnologie speciala. Pentru inceput tuberculii trebuie sa fie calibrati. Pentru
plantat se recomanda tuberculi sanatosi cu marimea de 30-50 g; 51-80g; 81-120 g
(28-35; 35-45; 45-55 mm).Cartofii deformati, inghetati, traumati de daunatori si
infectati de boli bacteriene si ciuperci se inlatura.
Iarovizarea cartofului se face in incaperi incalzite si semiintunecate, pe stelaje
sau in lazi timp de 4-5 saptamani inainte de plantare, la temperaturi variabile intre
4-12 0C, cu umiditatea de 85% (umiditatea se mentine prin umezirea podelii).
Cand afara este destul de cald, iarovizarea e continuata in aer, aparand tuberculii
de vanturi reci. Iarovizarea se considera finisata cand coltii ating lungimea de 11,5 cm.
O alta metoda consta in expunerea semintelor la o temperatura de 18-20 0C
intr-o incapere timp de o saptamana inainte de plantare. In acelasi timp langa
cartofi se tine un vas cu apa pentru a mentine umiditatea in aer.
In tara noastra , ca in intreaga Europa se cultiva soiuri din specia Solanum
tuberosum care cuprinde numeroase convarietati ce se deosebesc intre ele dupa
culoarea peridermei (cojii) si varietati care se deosebesc dupa culoarea florilor , a
miezului si culoarea peridermului.
Cultivam soiuri de cartof autohtone si soiuri de import , grupate in functie
de lungimea perioadei de vegetatie , de intrebuintare , de rezistenta la degenerare.

Importanta soiului in productia de cartof se materializeaza prin


participarea lui cu 40-60% din nivelul recoltei de tuberculi . ( Berindei , 1985) .

GRUPA CRUCIFERE
Varza

Varz nflorit n ianuarie 2008, dup ce a stat pe balcon din toamn

Varza este o planta erbacee, bienala, legumicola cu valoare terapeutica ridicata fiind
cultivata inca de la inceputul epocii de piatra.
Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta in faza de rasad temperaturi de -3
grade C, iar cnd e dezvoltata pna la -7 grade C. Varza are insa nevoie de multa apa si
lumina. Pe un teren bogat, arat adanc din toamna si ingrasat corespunzator se obtin

recolte foarte bune.


Rasadul de varza timpurie se obtine in rasadnite calde din seminte (7-10 gr la 1,5 mp)
semanate la inceputul lunii februarie.
Varza de vara se pune in rasadnite semicalde la inceputul lunii martie.
Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.
Plantarea rasadurilor in gradina, pentru culturile timpurii se face la 50-55 zile de la
rasadire, in martie sau inceputul lui aprilie. Pentru culturile de vara plantarea se face in
aprilie sau inceputul lunii mai.
Inainte de plantare rasadurile se fasoneaza, se scurteaza vrful radacinilor si jumatate
din lungimea frunzelor. Distantele de plantare sunt 70-30 cm pentru varza timpurie si
70/40, 70/50 cm pentru varza de vara sau toamna (inclusiv cea rosie). La plantare
rasadurile se ingroapa pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu.
Lucrarile obisnuite sunt completarea golurilor (3-4 zile de la plantare); prasilele pentru
spargerea crustei si combaterea buruienilor; musuroitul (odata la 2-3 saptamni de la
plantare, apoi la primul prasit); udatul; ingrasarea suplimentara.
Udatul culturilor de varza (in timpul primaverii se face dimineata, iar vara dupa amiaza)
se face la 10-14 zile, cu volum mare de apa. Odata cu udatul se poate aplica si
ingrasarea suplimentara, ingropat intre rnduri sau in solutie cu apa de udat, la 15-20 zile
de la plantare. Cand capatanile de varza se leaga, se va face ingrasarea a 2-a.
Recoltarea verzei se face cnd capatnile sunt bine indesate (se verifica prin apasare cu
degetul).
La culturile de varza timpurie se poate obtine si a 2-a recolta de la aceleasi plante.
Pentru aceasta se taie capatna mai sus, lasndu-se frunzele verzi de la baza. Verzele
obtinute la a doua recolta vor fi mai mici ca cele din prima productie.
Exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, de Bruxelles, etc.
Varza pare sa aiba o proprietate deosebita in eliminarea produselor toxice, pe care le
obliga sa iasa din tesuturi. Totodata varza asigura cicatrizari de buna calitate prevenind
sechelele.
Acesta leguma a avut intotdeauna o asemenea importanta incat e bine sa prezentam pe

larg proprietatile ei uimitoare, pe cale interna sau externa, indicatiile ei si modurile de


folosire.
Bogata in vitamine si oligoelementi, varza contine cantitati insemnate de vitamina A,
vitamina B1, vitammina B2, vitamina PP, vitamina C, potasiu,calciu, magneziu, fier,
cupru, fosfor, sulf.
Folosirea frunzelor de varza pentru uz extern este indicata in :
crapaturi si degeraturi, contuzii, plagi diverse, ulcere ale gambelor(varicoase, cangrene,
necroze), arsuri, eczeme, anumite pecingini, acnee, adenite, sifilide, tumori albe
limfangite, capilarite, afectiuni vasculare, hemoroizi, nevralgii reumatismale(lombangii,
sciatice), dentare, faciale, gutoase, infectii de toate tipurile : abcese, flegmoane,
furuncule, migrene, cefalee.
In afara de actiunea ei pe cale externa, varza este de vreme indelungata folosita pe cale
interna sub forme de salate sau de suc proaspat extras.
Indicatiile ei sunt multiple si se poate utiliza in afectiuni foarte diverse : respiratorii,
gastrice, intestinale, slabiciune generale, anemie.

CONOPIDA

Cunoscut i sub denumirea de Brassica oleracea var. botrytis, conopida


provine din specia de varza salbatica var. silvestris, zona de origine este foarte
controversata intalnindu-se mai multe zone de origine si prin evolutia specilor s-a
ajuns la forma cunoscuta astazi. La nceput a fost numit varz de Cipru, fiind
cunoscut de 2500 ani, era cultivat n Egiptul i Persia antic, ulterior planta
ncepnd s fie cultivat i n Italia, pentru ca, n secolul al XVI-lea s se
popularizeze n ntreaga Europ.
Astazi este cultivata pe suprafete mari din vestul Europei, datorita cererii mari
de consum (7 kg./loc./an in Marea Britanie). La noi se cultiva, in toate zonele tari, pe
suprafete mult mai mici decat cele cultivate cu varza.
Partea comestibil a conopidei fiind nflorescena format din lstari
ngroai, utilizata la prepararea diferitelor feluri de mancaruri, putnd fi consumat i
crud n salate. Este des folosita in componenta muraturilor si in industria
conservelor.

Valoarea energetica
Nutrient
Apa

Cantitatea medie in
100 gr. produs
90 g

Pentru c are o valoare caloric destul de


sczut (31 kcal/100 g), conopida este indicat

Energie

31 kcal

persoanelor care urmeaz o cur de slbire.

Proteine

2.9 g

Consumul ridicat de conopid, se asociaz cu o

Calciu

33 mg

Fier

inciden sczut a bolilor de inim i a atacului


cerebral.
Enzimele care se gsesc n conopid

0.73 mg

Magneziu

20 mg

Fosfor

60 mg

Potasiu

321 mg

Sodiu

23 mg

Vitamina C

80 mg

ajut la detoxificarea organismului. Compuii


toxici, dac nu sunt eliminai la timp pot duce la
deteriorarea celulelor, ceea ce poate cauza
cancerul.

Enzimele

specifice,

mpreun

cu

vitaminele i mineralele coninute n conopid dau


acestei plante proprietile sale anti- cancerigene

Vitamina B1

0.080 mg

Vitamina B2

0.102 mg

Vitamina B-6

0.222 mg

In cultura se comporta ca o planta anuala, temperatura optima de


crestere este de 1820C , cnd s-a format, nflorescena trebuie ferita de
lumina la soiurile care nu sunt protejate de frunzele din rozeta, care sub
influienta luminii capata culoarea alb galbui. La unele soiuri inflorescenta este
protejata de frunzele din rozeta astfel va avea o culoare alba.
Plant este destul de sensibila, mai ales la temperaturi sub 0C, cnd
se pteaz i nu mai produce recolte de calitate.
Fiind caracterizata ca o planta de climat umed si racoros, rezultatele
cele mai bune se pot obtine primavara si toamna, cand nivelul umiditatii din
sol este relativ mare de 70-80% din capacitatea de camp, de asemenea si
umiditatea relativa a aerului, favorizeaza obtinerea de productii ridicate.
Conopida se cultiv pe soluri fertile, bine lucrate i ngraate cu gunoi
de grajd, prefera solurile luto-nisipoase sau lutoase bogate in humus, bine
drenate, structurate.
Consumul specific de substante minerale pentru obtinerea unei tone de
produs se incadreaza intre valorile medii de 5 kg. N; 1,5 kg.P 2O5 ; 5,5 kg. K2O.
In functie de perioada de vegetatie soiurile pot fi;
extratimpurii (90100 zile)
timpurii (100120 zile)
semitimpurii (120140 zile)
semitarzii (140160 zile)
tarzii (160180 zile)

Cultura conopidei in camp incepe prin pregatirea terenului din toamna cand
se admnistraza 6070 kg/ha P2O5; 3040 kg/ha K2O; 2030 tone gunoi de grajd bine
descompus, care se incorporeaza cu aratura adanca la 2830 cm.
Primavara se grapeaza si se administreaza 4060 kg/ha N, la pregatirea
patului germinativ se poate face o erbicidare, care trebuie incorporata in sol, pentru
combaterea buruienilor.
Pentru obtinera productiilor timpurii se folosesc soiuri cu perioada de
vegetatie scurta, rasadul este obtinut in rasadnite calde, astfel ca la momentul
plantarii are 12 frunze adevarate.
Plantarea rasadului se face in ultima decada a luni martie sau prima decada a
luni aprilie pentru zona noastra.
Lucrarile de intretinere constau in ;
completarea golurilor
combaterea buruienilor
afanarea solului
irigatie (la nevoie)
fertilizari
tratamente fitosanitare
protejarea inflorescentelor (la nevoie)
Pentru culturiile de toamna, se face o fertilizare de baza, urmata de aratura
de vara la 1520 cm. Pentru maruntirea solului se fac 12 treceri cu discul imediat
dupa executarea araturii pentru a preveni uscarea terenului si pierderea apei din sol.
Rasadul se obtine direct in camp dupa care se repica si se planteaza manual
sau semimecanizat la sfarsitul lunii iunie sau inceputul lunii iulie in functie de
perioada de vegetatie a soiului utilizat.
Pe terenurile bine maruntite si nivelate se poate face semanatul direct in
camp cu semanatori de precizie cu norma de samanta de 11,5 kg./ha. Semanatul
realizandu-se in luna mai.
Recoltarea se face prin treceri succesive, prin taierea sub inflorescenta,
lasandu-se cateva frunze protectoare a carui limb se scurteaza. Productia este
influientata cantitativ de soiurile si tehnologia de cultivare folosita si de regula este
mai mica la culturile din primavara fata de cele din toamna.

Pastrarea conopidei se poate face pe o perioada scurta de timp. La umiditate


ridicata de 80-85% si o temperature de 510C., in pivnite sau depozite, plantele
care au inflorescenta incomplete formata se pot pastra o perioada mai lunga de timp
(46 saptamani) cu radacinile in nisip.
Pentru obtinerea productilor de conopida primavara devreme sau toamna
tarziu se pot utiliza spatiile protejate din sere si solarii.

RIDICHILE

(Raphanus
sativus)
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
Raphanus sativus L. convar sativus ridichea de luna
Raphanus sativus L. convar. niger (Mill.) Korner ridichea de
vara si de iarna.

Originea si raspandirea: Ridichea cultivata provine din Asia anterioara


si zona mediterana, unde a rezultat din specia Raphanus marilimus L.
probabil ca urmare a incrucisarii cu alte specii (Zeven si Jucovschi,1975).
Ridichea fiind folosita in alimentatie de mii de ani de popoarele antice din
China, Japonia, Egipt, Grecia, Italia ect. In prezent se cultiva in zonele
umede si racoroase din Europa, Asia si America.
In conditiile tarii noastre se cultiva in toate zonele legumicole.

Caracterizari botanice: Ridichea de luna este o planta anuala, iar


ridichea de vara si cea de iarna sunt bienale. In cazul ridichilor de luna ,
partea comestibila se formeaza prin tuberizarea unei parti a epicotilului si
a hipocotilului, in timp ce ridichea de vara si de iarna, aceasta ia nastere
prin tuberizarea hipocotilului si a partii superioare a radacinii pivotante.
Culoarea poate fi rosie de diferite intensitati, violacee, alba, cenusie
sau neagra. Forma radacinii tuberizate este diferita, putand fi sferica,
ovala sau alungita. Greutatea variaza de la 10g la 1 kg bucata.
Fructul este o silicva indehiscenta, de forma alungita, cu un rostru ascutit,
cu numeroase seminte de culoare roscata violacee, inglobate intr-un
tesut spongios.

Valoare alimentara nutraceutica:


Ridichile se cultiva pentru radacinile tuberizate, care se consuma in
stare cruda in tot timpul anului (datorita rezistentei la temperature scazute
si la pastrare in timpul iernii). Acestea contin: ridichea de luna contine 58% S.U., iar ridichea de vara si iarna 8-11%, reprezentata mai ales de
glucide (glucoza, fructoza si zaharoza). Alte component sunt reprezentate
de lipide, in cantitate foarte mica (0,1 % s.p.), saruri minerale de K, Ca, P,
Mg, Na, S, Fe, etc., vitaminele C, B1, B2, B6, .
Ridichea are o perioada scurta de vegetatie, se cultiva in camp si spatii
protejate (ridichea de luna), in cadrul culturilor succesive.

Modalitati de utilizare: Se folosesc in stare cruda ca salata,


conservata in saramura concentrate si sub forma de sos, utilizat ca
garnitura la orez (Chaux si Foury, 1944).
Se consuma de regula pentru asezonarea salatelor, si putina lume stie
ca pot fi remedii eficiente pentru mai multe boli.
Radacinile ridichilor sunt deasemenea un adevarat elixir pentru
rinichi.

Soiuri:

In tara sunt zonate soiuri de: Ridiche de luna timpurii (30-40 zile):
Bicolor, Rotunde timpurii, Feuer Kugel, Rosii cu varful alb, Ilka, Redo;
semitimpurii (40-50zile) : De blaj, Tepusi de gheata.
Ridichea de vara (50-60 zile): Osstergruss, Albe japoneze, De
Dumbraveni, De Iernut.

Ridichea de toamna (70-80 zile) : Bere de

Munchen. Ridichea de iarna (100-120 zile): Negre rotunde.

Boli:
Boala sau daunatorul-->Puricii verzii (Phyllotreta sp.); Aspectul
atacului->Ciuruiurea frunzelor si prezenta insectelor pe frunzele de ridichi.
Tratamentul

aplicat-->Tratamente

pe

plante

si

sol.

Substanta

de

combatere-->Decis 25 CE; Sumicidin 20 EC; Onevos 31,5 CE. Concentratia


sau doza la ha- 0,31; 0,025%; 0,15.

Boala sau daunatorul-->Musca verzei(Delia brassicae); Aspectul


atacului--> Galerii si larve in radacinile de ridichi. Tratamentul aplicat-->
Tratamente la sol; Tratamente pe plante si sol.Substanta de combatereSinolitox 10 G Zolone 30 PM Imidan WP - Concentratia sau doza la ha40kg, 0,2 %, 0,1% ;

Hrean
Factorul
curativ:
radacina,
frunze
Afectiuni pentru care se recomanda: impotriva racelilor, a bolilor
reumatice si ale cailor respiratorii superioare.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Hrean (lat. Armpracia rusticana), denumiri
alternative:
usturonila.
Scurta
descriere:
Calitati
curative
si
actiune
farmaceutica:
Radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din
complexul B) si minerale, contine substante antibiotice naturale,
enzime,
fitohormoni
etc.
Cunoscut inca din vremea antichitatii, leac pretuit de greci si romani,
hreanul era o planta raspindita si printre daci, care ii spuneau
usturonila. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile si
limpezeau mintea, din radacina data pe razatoare se coceau turte cu
care se vindecau gilcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele raceli.
Decazut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseste rar ca
medicament si mult mai des pentru a da gust mancarurilor. Forta lui
vindecatoare e remarcabila.

Recomandari:
- tinctura din radacina impotriva guturaiului, gripei, in tratarea
reumatismului,
a
plagilor
necrozate.
Intern: se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei,
guturaiului, gripei. Extern: se aplica pentru tratarea reumatismului,
plagilor (ranilor) necrozate. Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar
foarte
eficienta.
- sirop din radacina de hrean impotriva astmului, bronsitei cronice,
afectiunilor cailor respiratorii medii si inferioare in general.
Se
iau
trei
linguri
pe
zi.
- vin tonic din radacina de hrean pentru imbunatatirea digestiei, pentru
stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru
prevenirea
litiazei
renale.
Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea
digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra
anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu
hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.
energizant
din
radacina
de
hrean
Se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.

Preparare

Tinctura
Se dau prin razatoarea mica radacinile de hrean, se pun intr-un borcan
pana se umple o treime si restul se completeaza cu alcool alb alimentar
de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presind
amestecul
printr-un
tifon.
Sirop
Se da prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere,
se amesteca bine si se lasa citeva minute la macerat. Se strecoara,
presand continutul cu un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care
raman in tifon se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa
fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se
amesteca
impreuna
cu
siropul
crud.
Energizant
cu
hrean
Se spala foarte bine 12 oua, apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si
se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie (pana le acopera). Se scot
ouale din sucul de lamaie, se sparg si se bat bine, dupa care se pun din
nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean
curatat de coaja si dat pe razatoare, 1 litru de tuica naturala tare
(palinca de prune), 1 kg de miere. Amestecul se tine la macerat intr-un
borcan,
vreme
de
noua
zile.
Vin
tonic
cu
hrean
Intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin
razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul
vreme
de
8-9
zile,
dupa
care
se
filtreaza.
Faina
Radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in
apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cind se elimina
complet apa si devin uscate ca iasca, aceste cubulete se macina cu
risnita electrica de cafea, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic
iritative: faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor,
pentru cataplasme sau administrata ca atare. De regula, macinarea
radacinilor uscate pentru obtinerea fainei de hrean se face chiar inainte
de folosirea acesteia. Altfel, daca este depozitata, pe masura ce trece
timpul ea isi pierde proprietatile terapeutice.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii


Nu exista.

Buruieni-HeterotrofeSemiparazite
Clocoticiul - Staphylea pinnata
Se spunea ca, daca iti legi in jurul mijlocului o nuia cu nuci de clocotici, esti ferit de diavol, grindina si
duhuri rele. Iar femeile batrane strangeau nuiele si globulete de clocotici ca sa aiba leac de boli.
Arbust de padure, cu nuieluse subtiri impodobite cu flori globulare si seminte comestibile, clocoticiul este
considerat un calmant ideal. Are proprietati sedative si antiinflamatoare si se afla in farmacia naturista a
satelor de foarte mult timp. In plus, se considera ca planta are calitatea de a apara, probabil datorita
formei florilor, mai aparte, si zgomotului ca un clinchet pe care-l fac semintele destul de mari din globulfloare (de aici si numele), sunet menit sa alunge relele.
Semintele de clocotici au aproximativ aceleasi calitati, gust si aroma ca fisticul. De altfel, in unele zone
din nordul tarii, erau folosite la prajituri, fiind mult mai ieftine decat fisticul.
Lemn sfant

Cand se sfinteste de casa noua, se pune in toate colturile casei cate un cep din lemn de clocotici, sa fie
pazita de toate relele. Pe vremuri, bucovinenii pazeau vaca la prima fatare tot cu lemnul acesta bun
impotriva tuturor relelor. Inainte sa fete, faceau vacii o gaura in corn, puneau acolo sare si usturoi, apoi
acopereau cu lemn sfant. Si vaca nastea usor. Nucile de clocotici le foloseau ca sa opreasca
hemoragia: le pisau, le amestecau cu spirt si le puneau la locul cu pricina. Imediat se oprea sangerarea.
Ca sa aiba puteri inzecite, femeile duceau la biserica nuiele de clocotici ca sa fie sfintite la slujba din
Duminica Pastelui.
Tratamente
Cistita, anexita - bai locale cu infuzie de flori si fructe (o lingura la o cana cu apa clocotita), in fiecare
seara, timp de doua saptamani.
Dureri abdominale - se fac perne de flori si frunze uscate, care se aseaza pe zona dureroasa. Sunt
eficiente si legaturile din flori si fructe, puse in saculeti, asezati la randul lor peste zona dureroasa.
Hernie - proprietatile antiinflamatoare si calmante ale plantei o fac foarte eficienta impotriva acestei
afectiuni. Metoda de tratament este foarte simpla: se pun crengute de clocotici, cu totul, pe locul bolnav,
apoi se infasoara cu un brau de lana. Sau: 2-3 maini de fructe de clocotici, plamadite in spirt, se pun in
comprese de tifon, cu care se oblojeste zona cu probleme.
Hemoroizi - se fac bai de sezut (o mana de planta la un litru de apa clocotita) cand infuzia s-a racorit.
Dureri de cap, migrene - se piseaza frunzele si florile pana devin pasta, apoi se pun pe o bucata de tifon
care se aplica pe ceafa.

Alte plante care te feresc de rele


Pelin - este una dintre cele mai puternice plante impotriva demonilor nu numai la noi, ci in intreaga
Europa. In plus, te apara de friguri. Pe vremuri, oamenii il purtau la gat in timpul epidemiilor, sa nu fie
atinsi de boala. Mai este bun si pentru: viermi intestinali; o cura de ceai timp de doua saptamani
trateaza cu succes impotriva parzitilor.
Cicoare - te fereste de duhuri rele, dar si de dureri de sale daca te incingi cu ea de Sanziene. Mai este
buna si pentru diabetici. Bogata in insulina, cicoarea este un bun hipoglicemic si de aceea este
recomandata in orice forma - ca atare, in salate, infuzie sau in loc de cafea.
Busuioc - daca il legi in jurul braului, te apara de farmece. Femeilor le aduce noroc in dragoste, le ajuta
sa-si afle ursitul. Este bun si pentru: boli digestive si hepatobiliare; bei infuzie, apoi stai intins 20 de
minute.
Urechelnita - este cunoscuta ca fiind extrem de... eficace impotriva traznetelor. Taranii de la noi o
puneau pe casa, intr-o cutie, mai ales vara, cand sunt furtuni. Este buna su pentru vindecarea bolilor de
urechi, sub forma de suc.
Omag - este o planta toxica, dar tocmai de aceea se considera ca te apara de... necuratul. Femeile
purtau brauri de omag ca sa fie ferite de iele. Mai este bun si pentru: nevralgii, dar si impotriva durerilor
provocate de cancer, fiind un foarte bun sedativ.

Gentiana lutea specie rara si planta medicinala miraculoasa


Natura ofera o sursa importanta de medicamente, printre care cele
mai insemnate sunt speciile de plante. Acestea insa devin
vulnerabile cand sunt supraexploatate in interes comercial. Este
cazul plantei perene Gentiana lutea(Ghintura galbena) care
datorita valorii medicinale si-a capatat statutul de specie rara.

Supracolectarea
plantei
datorita
calitatilor
terapeutice
extraordinare pe care le detine a condus la listarea ei conform
categoriilor de conservare IUCN ca specie amenintata in Romania,
Albania, Elvetia, Germania, Portugalia si ca specie vulnerabila in
alte tari. In Romania, Gentiana lutea este ocrotita ca monument al
naturii.
In scop terapeutic, de la ghintura galbena se recolteaza radacinile
(Radix Gentianae), acestea fiind bogate in substante amare.
Amploarea procesului de recoltare a radacinilor de ghintura a
cunoscut un ritm alert; astfel, in fiecare an se utilizeaza aproximativ
1500 tone de radacini uscate pentru prepararea diferitelor produse
naturiste. Colectarea radacinilor de ghintura galbena este activa si
in prezent, in mod ilegal. Nu este permis decat sa fie culeasa
pentru a fi inmultita in cultura.
Popular ghintura galbena este cunoscuta sub denumirile de: fierea
pamantului, cahincea, ghimbere de munte etc. Calitatile
terapeutice ale acestei specii sunt insemnate, Gentiana lutea fiind
considerata un remediu excelent pentru vindecarea afectiunilor ca:
dureri ale stomacului, balonari, digestie lenta, anorexie, boli ale

ficatului, paraziti intestinali, gripa, convalecenta, chiar si depresie.


Specia este apreciata si pentru rolul important in apararea
organismului fata de diversi microbi.
Produsele naturiste intalnite pe piata farmaceutica, pentru care
radacinile de ghintura galbena sunt recoltate, devenind astfel o
specie rara, sunt:
Tinctura de ghintura utilizata in special in stimularea poftei de
mancare si echilibrarea digestiei;
Rachiul de ghintura cu rol in apararea organismului de infectii;
Decoctul din radacini de ghintura galbena, eficient in tratamentul
bolilor cardiace, anemiei si afectiunilor ficatului.
Din pacate, exploatarea nesabuita a radacinilor de Gentiana
lutea este prezenta in continuare, acestea fiind vandute in intreaga
tara sub forma de diverse preparate naturiste. Jefuind aceasta
comoara a naturii riscam ca identitatea unica a zonei unde
ghintura galbena creste sa dispara treptat. InmultireaGentianei
lutea in culturile proprii reprezinta o alternativa pentru a stopa
recoltarea ilegala si pentru a prepara in continuare produse
naturiste bazate pe radacinile acestei plante, cu impact minim
asupra pierderii habitatului sau afectarii echilibrului ecologic.

AUTOTROFE:-EFEMERE

Urzica Vie
Familia Urticaceae
Alte denumiri populare
: urzica mare, urzica mica, urzica creata, oistea.

Descriere
Planta erbacee, perena, cunoscuta inca din antichitate pentru
proprietatile medicinale si alimentare. In solare un rizom subtire,
tarator. Tulpina aeriana este inalta de 50-150 cm, erecta, paroasa
si urticanta.Frunzele sunt puternic urticante datorita perisorilor
rigizi care contin substante vezicante pentru piele(acid formic si o
toxalbumina). Au forme ovale, lanceolate sau cordate, dintate pe
margini. Florile auculoare verzuie; sunt dioice, dispuse pe plante
diferite (mascule si femele).
Inflorirea are loc in lunile iunie-octombrie.
Raspandire
Create pe tot globul in locuri cultivate si necultivate, santuri, gropi
abandonate,ruine, marginea apelor si padurilor, tufisuri, stane,
locuri virane gunoite, de Iacampie pana in zona montana Ia 2.400
m altitudine.
Organe utilizate
:
Folium, Herba et Radix Urticae
frunze, partea aeriana siradacinile.
Proprietti terapeutice
digestive, antidiareice, antihemoragice (datorita vitaminei K),
antianemice, tonice, vitaminizante,aperitive, mineralizante,
energizante, antihelmintice;
expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronsitice;
antidiabetice, hipocolesterolemiante, depurative, hematopoetice,
dezintoxicante pentru sange,diuretice (datorita flavonoidelor);
antireumatice;
cicatrizante, epitelizante, revulsive, astringente, antiseptice,
antimicrobiene, insecticide.
Actiuni specifice
afectiuni ale aparatului digestiv: ulcer gastric si duodenal,
insuficienta pancreatica, litiaza biliara,diaree, dizenterie, colite,

enterite, balonari, hemoragii interne, dureri de splina, hemoroizi,


cancer Iastomac prin prevenirea formarii tumorilor maligne;
afectiuni respiratorii : astm bronsic, congestie pulmonara, dureri
de piept, tuse convulsiva, fluidificareasecretiilor bronsice (datorita
mucilagiilor);

afectiuni renale si genitale: vaginita atrofica, hemoragii uterine,


dismenoree (menstre neregulate),litiaza renala, favorizarea
eliminarii toxinelor si a excesului de apa din tesuturi prin marirea
diurezei;
adjuvant in diabetul zaharat;
combate leucemia si formarea tumorilor maligne;
reduce durerile de reumatism cronic si degenerativ, sciatica, guta
(cu eliminarea acidului uric) siartroze (cu refacerea cartilagiilor);
combate durerile de cap prin actiuni depurative de curatire a
sangelui, oboseala, epuizare (in carentade Fe), anemie de
primavara, obezitate, rahitism, hemoragii nazale, avitaminoze,
clorozarea fetelor tinere;
afectiuni ale pielii : plagi, eczeme cronice, pecingine, psoriazis,
arsuri, ulcer varicos, unghii casante,fisuri anale;
combaterea caderii parului, seboree si matreata.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Inca din antichitate se recomanda cura de primavera si eventual de
toamna
cu varfuri tinere de urzica,timp de 4 saptamani, mai ales Ia varste
inaintate, datorita reducerii rezervei de Fe (fier), cu simptome
deepuizare, astenie, oboseala si imbatranire timpurie. Cura consta
din consumul zilnic a 3 cani cu infuzie,neindulcita, pe stomacul gol,
cu 30 minute inainte de mese, avand efect de revitalizare a

intreguluiorganism. Ceaiul nu se fierbe, deoarece se distrug


principiile active.
Infuzie
din 1 lingura de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se
infuzeaza 10-15 minute, sestrecoara, se indulceste si se beau 2-3
ceaiuri pe zi pentru a combate hemoragii interne,
dizenterie,indigestii, cancer stomacal, bronsite, dismenoree, litiaza
renala, uremie, diabet zaharat, hidropizie,avitaminoze, anemie,
eliminarea toxinelor din corp.
Decoct
din 1-2 lingurite de pulbere din radacini uscate Ia 250 ml de apa
rece; se fierbe 5 minute, seinfuzeaza, se strecoara si se beau 1-2
cesti pe zi cu efecte in enterite, ascita, hemoragii
interne,hemoroizi, astm bronsic, metroragii (hemoragii intre
menstre si dupa nastere), obezitate, sciatica,reumatism, guta,
enurezis Ia copii.
Suc din frunze proaspete, mojarate si stoarse, din care se beau
2-3 lingurite pe zi cu efecte diureticesi hemostatice in boli de rinichi
si vezica urinara, hemoragii, hemoptizie, epistaxis (sangerari din
nas). Sepoate consuma cate pahar dimineata si seara, timp de
10 zile cu indicatii in leucoree, anemie sihemoragii uterine.
Salata de urzici asociata cu papadie sau lactuca, adaugand putin
ulei si lamaie.
Frunze ofilite se consuma pentru prevenirea formarii tumorilor
maligne.
Pulbere din Frunze uscate, consumate cate 5 g zilnic, cu 30 de
minute inainte de masa principala; setine sub limba 7 minute si
apoi se inghite cu putina miere.

Pulbere din amestec de frunze uscate de urzica + dud + nuc +


teci de fasole (in parti egale) din carese iau 5 g, se tin sub Iimba 7
minute si se inghit neindulcite in tratmentul diabetului zaharat.

Seminte de urzica macinate fin, se tin seara sub Iimba (3 g) timp


de 7 minute, dupa care se inghit inputina miere, pentru a trata
enurezisul.
UZ EXTERN
Infuzie din 2 linguri de frunze maruntite Ia 200 ml de apa
clocotita; se Iasa vasul acoperit 15-20 deminute, se strecoara si se
face gargara in tratarea stomatitelor, gingivite, amigdalite si afte,
avand actiuniantiinflamatoare.
Infuzie concentrate din 40-50 g de frunze maruntite Ia 1 litru de
apa clocotita; se Iasa vasul acoperit20-30 de minute, se strecoara
si se fac bai locale, comprese sau cataplasme in tratarea
reumatismului,tonifierea parului, combaterea matretei si seboreei
si in cicatrizarea ranilor si a ulcerului varicos.
Decoct din 250 g de radacini + herba de urzica, uscata si
maruntita, Ia 5 litri de apa; se fierbe 30 deminute, se Iasa Ia racit
pana Ia caldut, se strecoara si se cIateste parul dupa ce a fost
spalat cu apa caldasi sapun.
Decoct din 100 g de frunze uscate + 100 g de radacini care se
fierb 30 de minute in 500 ml de apa +500 ml de otet; dupa racire
se strecoara si se foloseste seara, inainte de culcare, ca frectie
pentruregenerarea pielii Ia copii.
Macerat din frunze de urzica + nuc + mesteacan tinute in apa
clocotita 1-2 ore; se clateste paruldupa spalare, avand proprietati
tonifiante si de oprire a caderii.
Tinctura de urzica din 100 g de frunze sau radacini uscate Ia 300
ml de alcool de 70; se astupabine, se lasa Ia macerat 10-14 zile
(Ia soare sau in loc cald), se agita zilnic pentru uniformizare si
sestrecoara in sticlute colorate. Se dilueaza 3-4 linguri de extract
alcoolic in 200 ml de apa calduta si se facfrectii Ia radacina parului,
in caz de alopecie.
Bai de urzica
din decoct cu 200 g de herba si radacini uscate Ia 5 litri de apa; se
face baie generalasau locala in caz de dureri reumatice si de
sciatica, in combaterea eruptiilor tegumentare si pecingine iar ca
baie de picioare (timp de 20 minute) in tratarea ulcerelor varicoase

si in prevenirea amputarii picioruluiin caz de arteriopatie periferica


si Ia tratarea epidermofitiei interdigitale (ciuperca intre degete).

Cataplasma
din frunze verzi, zdrobite cu putina sare si aplicate pe gangrene,
ulcere putride sauintepaturi de viespi, albine si bondari.

Lotiune pentru par


din amestecul, in parti egale, cu frunze de urzica + mesteacan +
flori de lavanda +conuri de hamei + radacini de brusture; dupa
macinat se pun 6 linguri amestec in 1 litru de apa clocotita,se da in
1-2 clocote, se raceste, se stroarce si se spala pe cap, cu frectii Ia
radacina parului.

Perierea
cu urzici proaspete pentru reumatici si bolnavi de sciatica, de Ia
talpi prin exterior pana Iasold si inapoi prin interior spre talpi (se
repeta de 2 ori) pentru activarea circulatiei sangelui, cu eliberarede
histamina

Raphanus raphanistrum (ridiche salbatica, ridichioara)

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Brassicales
Familia : Brassicaceae
Genul : Raphanus
Specia : Raphanus raphanistrum
Descriere : Aceast buruian anual, comun n
semnturi, se recunoate prin petalele galbene-palid sau
albe, cu nervaiunea violet, ct i prin fructele de forma
unor silicve lungi, puternic strangulate (loment). Frunzele
superioare sunt ntregi, iar cele inferioare sunt penatsectate, cu lobii terminali mai mari.
Denumire populara : ridiche salbatica, ridichioara

TURITA MARE
Turita mare[agrimonia eupatoria]Fam.Rosaceae.
Fr.:Aigremoine;G.:Odermennig;M.:Patica
parlofu;R.:Repeinicek aptecinai.
Descriere:Planta ierboasa perena,neramificata,abundent
paroasa,cu frunze penat compuse avand foliole
inegale,dintate,flori galbui pe tipul 5,in inflorescente
alungite.
Partea utilizata:Partea aeriana[Herba Aagrimoniae]care
se recolteaza din luna iunie pana in luna august.
Raspindire:Creste indeosebi in locuri semiumbrite cu

umiditate mare,din zona de campie pana in cea


montana[la cca 1000m],in luminisuri si la margini
paduri,in tufisuri,la margini de drumuri.

Principii active:Tanin,flavone,principii amare,ulei


volatil,saruri de siliciu,vitamine[C,K].
Actiune farmacologica:Coleretic-colagog si
decongestiv,hepatic,astrigent[antidiareti,antihemoragic],to
nic-amar,hipoglicemiant[cu scadera setei specifice
diabeticilor],diuretic-depurativ cu eliminare masva de
urati.
Indicatii terapeutice:Intern:Dischinezie
biliara,colecistita si alte afectiuni hepatice cronice,stari
diareice,hemoragii[indeosebi ale nasului],diabet,diateze
urice,reumatism cronic,alergii cu mancarimi,stari
dipeptice,atonie gastrica,anorexie[lipsa poftei de
mancare]. Extern:Stomatite,gingivite,faringite,laringite,b
oli de ochi.
Mod de administrare:Intern:Infuzie din 1-2 lingurite la
o cana de apa clocotita se infuzeaza 2
minute.Extern:Gargara si bai de ochi cu decoct [3 linguri
la cana se da un clocot].

Ranunculus sau Piciorul cocosului


Ranunculus - una dintre cele mai atragatoare plante
decorative
Mai putin cunoscuta la noi,
Ranunculus este o planta
perena de talie mijlocie (20-60
cm in functie de soi), des
raspandita in zonele umede din
pajistile montane, in locurile
mlastinoase si pe malurile
apelor. Denumirea populara a
plantei - Piciorul cocosului - este
reprezentativa pentru aspectul
ei: radacina ramificata si ingrosata, numita grifa, seamana cu o
gheara de cocos.
Planta are o tulpina erecta de 20 - 25 cm., avand la baza stoloni
culcati. Frunzele, in special cele de la baza sunt ovale, trifidate, cu
un petiol lung, dispuse in forma de rozeta. Din ele se ridica o
tulpina florifera. Florile, asemenatoare celor de trandafiri, prezinta
o simetrie actinomorfa si sunt hermafrodite. Aceastea sunt diferit
colorate, in functie de specie: rosu, roz, oranj, insa, de obicei, sunt
de culoare galben-stralucitor. Pot fi formate dintr-un singur rand de
petale sau din mai multe, dese. Ranunculus infloreste esalonat, din
mai pana la inceputul lunii iulie.
Dupa trecerea florilor si uscarea plantei, grifele se scot din pamant,
se curata, se lasa sa se zvante si se stratifica in nisip uscat, in
vederea inmultirii. Pana in luna octombrie, cand se planteaza,
acestea se pastreaza in incaperi racoroase. Distanta recomandata
de plantare a grifelor este de 20-25 cm.; se aseaza cu gheara in
jos, in gropi mici, facute cu sapaliga, la o adancime de 4-5 cm.;
pentru a evita inghetul se acopera cu un strat de paie sau de
frunze semidescompuse, cu o grosime de 3-4 cm.
Inmultirea se face, de asemenea, si prin seminte plantate in vase
cu pamant de padure nisipos sau in brazde umbrite si prin rizomi.

Toate cele aproximativ 400 de specii sunt otravitoare, sucul


plantelor proaspete putand cauza iritatii ale pielii.
Temperatura ideala pentru aceasta planta este 26 grade C. Are
nevoie de pamant bogat in minerale, cu drenaj bun. Se uda cu
regularitate, astfel ca pamantul sa nu fie uscat niciodata. Udarile
se raresc cand frunzele se ingalbenesc. Nu se mai uda in perioada
de repaus.

Echinochloa crus-galli (iarba barboasa)

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Liliopsida
Ordinul : Poales
Familia : Poaceae
Genul : Echinochloa
Specia : Echinochloa crus-galli
Descriere : Specie anual. Frunzele sunt lipsite de ligul
i au limbul lat. Inflorescena este un spic racemiform, cu
spiculee grupate pe ramuri scurte, prevzute cu 3 glume
neegale. Este o buruian foarte rspndit, ndeosebi n
regiunea blilor i n culturile de orez.

LOBODA
Denumire tiinific : Atriplex hortense L.
Familia: Chenopodiaceae

Partea comestibil: frunzele, care se folosesc mai ales la ciorbe, dar i la


prepararea diferitor salate.
Valoare nutritiv: 90-92,3% ap, 7,7-10% substan uscat, 0,6-0,7% zahr
total, 0,18-0,21% aciditate total titrabil, 1,7-1,8% sruri minerale, 42,455,1 mg vitamina C la 100 g produs proaspt
Particulariti botanice i biologice Loboda este o plant erbacee, anual,
cu nlimea de 0,8-2 m.
Loboda este grupat n trei categorii, n funcie de culoarea frunzelor:
roie (Atriplex hortense f. rubra),
galben (Atriplex hortense f. lutea),
verde (Atriplex hortense f. viridis).
Frunzele de la baz sunt late, triunghiulare, dinate pe margine, crnoase,
catifelate i elastice, iar cele dispuse n vrful tulpinii sunt mai nguste,
triunghiular-alungite, cu marginea ntreag.
Florile sunt hermafrodite, de culoare verde sau roiatic.
Fructele sunt pseudoachene rotund-turtite, de culoare galben-verzuie.
Facultatea germinativ este sczut, circa 25%, i se pstreaz 2 ani.
Seminele sunt uoare, greutatea absolut a 1.000 semine este de 4-6 grame.
Factori de mediu
Temperatura. Loboda este o plant rezistent la frig. Seminele germineaz
la 20C. Cultivat n condiii de temperaturi mai ridicate, frunzele i pierd
frgezimea.
Lumina. Loboda este una dintre speciile legumicole cel mai puin
pretenioase la lumin. Ea d producii bune att pe soluri nsorite, ct i pe
cele semiumbrite. n locurile umbrite, producia este mai sczut.
Umiditatea Loboda nsmnat toamna trziu, n ferestrele iernii sau
primvara devreme d producii bune, folosind numai rezervele de umiditate

ale solului acumulate din topirea zpezilor. Aceast plant suport greu
excesul de umiditate. n condiii de secet, frunzele rmn la dimensiuni
mici i este foarte mult grbit apariia tulpinilor florale, care rmn tot de
dimensiuni mici, dar formeaz muguri florali i nfloresc ntr-un timp scurt.
Solul. Loboda se poate cultiva pe toate tipurile de sol, producii ridicate se
pot obine numai pe soluri fertile, bogate n humus, cu pH 6-7,5, uoare sau
mijlocii.
Tehnologia de cultivare
Loboda, fiind o plant care rsare primvara devreme i are o perioad
scurt de vegetaie, se cultiv n sistemul culturilor succesive ca plant
anterioar.
Bune premergtoare sunt culturile pritoare, fertilizate cu gunoi de grajd.
Pregtirea terenului. Terenul se pregtete din toamn. Nu necesit condiii
deosebite de lucrri
Semnatul.Loboda se cultiv numai prin semnat direct n cmp. Se
seamn n ferestrele iernii sau primvara foarte devreme. Se poate semna
i toamna trziu, astfel ca seminele s nu germineze pn la venirea
ngheului.
Norma de semnat este de 8-10 kg smn la ha.
Lucrri de ngrijire.
Se fac 1-2 irigri cu norme de 200-250 m3/ha.
Se prete de regul o singur dat i asta numai dac este strict necesar,
deoarece are o perioad de cretere scurt i buruienile nu prea apar n acea
perioad ntr-un interval aa de scurt.
Dup rsrirea plantelor, se face o fertilizare suplimentar cu 50 kg/ha N.
Recoltarea se face manual, ealonat ncepnd din faza de plante cu
cotiledoane pn cnd acestea au 4-5 frunze n rozet, prin smulgerea
plantelor i valorificarea lor sub form de legtur.
Producia este de 8-12 t/ha.

DICICLICE

Albastrele - Centaurea cyanus


Familia Compositae
Sinonime - Albastrita, Clopotel, Corobatica, Floare-vanata, Floarede-grau, Floarea-paiului, Ghioc, Iarba-frigurilor, Maturice, Tataise,
Vinetele,
Vinetica-de-camp,
Zglavoc
Plante
erbacee
anuale,
cu
inaltimea
de
60-100
cm,
albastrelele sa gasesc in zonele
de
campie
si
de
deal.
Are tulpina muchiara, erecta,
simpla sau ramificata, frunzele
tripartite, iar florile sunt de 2 feluri:
sterile si albastre sau fertile si violacee.
Descriere
Albastrelele sunt plante ierboase, ce traiesc 1-2 ani, avand tulpina
ramnificata si acoperita cu frunze. Frunzele sunt lunguiete si adanc
crestate, asezate in mod altern. Din cauza perilor cu care este
acoperita, intreaga planta are un aspect matasos, de culoare
verde-alburie. Florile sint tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele
sunt dispuse mai multe la un loc, formand un capitul, inconjurat de
jur imprejur cu bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu
dintisori bruni. Florile marginale sunt mai mari, de forma unei palnii
cu 5 dinti, cele centrale mai mici. Infloreste in lunile iulieseptembrie. O gasim raspandita prin locuri uscate, pietroase, pe
marginea drumurilor si mai ales pe langa lanurile de cereale.

Recoltarea
De la albastrele se aduna numai florile de culoare albastra,
inlaturandu-se cele de culoare alb-roz, culese eventual din
greseala. Eliminarea acestora se face inainte de uscare, deoarece
din produsul uscat ele se inlatura foarte greu. Florile se aduna
numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si in momentul cand
ele sunt complet deschise.
Mod
de
uscare
Uscarea se face intinzand florile
in straturi foarte subtiri. In cazul
uscarii cu ajutorul caldurii
artificiale, temperatura nu trebuie
sa depaseasca 35 grade C. Din
3-4 kg flori intregi proaspete cu
receptacul se obtine 1 kg produs
intreg uscat.
Intrebuintari
Florile au actiune diuretica, iar
sub forma de bai se folosesc in
diferite boli de ochi. Intern:
antidiareic,
diuretic.
Extern:
calmant
in

iritatiile

oculare.

Planta ajunge la maturitate in lunile iulie-septembrie.


De la albastrele sunt utilizate florile sterile care se usuca la soare
si se pastreaza in saculete de panza sau pungi de hartie.
Au proprietati astringente, slab-diuretice, tonic-amare, colorante,
antiiinflamatorii.
In dermatologie si cosmetica se folosesc sub forma de infuzie. Se
utilizeaza, de asemenea, in tratarea eczemelor, ulcioarelor,
leziunilor ulcerate, supurale, ihtiozei, xerozelor cutanate,
revigorarea si tonofierea tenului, a ochilor, a parului
Mod
de
preparare
si
administrare
- infuzie: o lingurita si jumatate de flori la 300 ml apa clocotita; se
lasa vasul acoperit 15-20 minute; se bea caldut in 3 reprize
inaintea meselor principale, cu aproximativ o jumatate de ora
- extern, sub forma de comprese si cataplasme pentru ochi.

Musetelul - Matricaria chamomilla


Cum se intampla intotdeauna, stramosii nostri au nimerito si de data aceasta, potrivind de minune un nume de
alint cu una dintre cele mai frumoase si gingase plante din
cate a lasat Dumnezeu pe pamant: un banut mic, de aur,
inconjurat de o corola formata din petale albe si delicate
ca un suspin.
O miniatura de margareta, dar cu miros mult mai parfumat
si mai dulce si cu o putere vindecatoare de invidiat.
Egiptenii ii spuneau "soarele zeilor" si il venerau pentru
puterea lui de a vindeca fierbinteala si durerile de stomac.
Romanii ii spuneau "matricaria", pentru puterea lui de a
vindeca bolile femeiesti si pentru felul in care le sporea
frumusetea pielii si a parului.
In Romania, musetelului i se mai spune si "romanita" si
taranii in foloseau in fiertura cu lapte, contra
conjunctivitei, si amestecat in mamaliga fierbinte, pentru
a vindeca, sub forma de cataplasme asezate pe piept, cele
mai grele raceli.
Recoltare - musetelul medicinal trebuie deosebit de
musetelul salbatic, care are miros, dar nici un fel de forta
vindecatoare. Tineti minte: la musetelul medicinal, banutul
galben e usor iesit in afara si la apasare este gol, in vreme
ce musetelul salbatic are banutul plat si compact.
Musetelul se culege din luna mai pana in august, numai pe
vreme frumoasa, cu soare plin. Se aduna doar corolele si
se usuca repede, la loc bine aerisit. Pentru prepararea
tincturii de musetel, se folosesc flori proaspete. Dar nu va
grabiti sa-l adunati sau sa-l cumparati de la piata acum. A
plouat mult si floarea nu a dat ca lumea in parg.

Raspandirea in natura - se spune ca musetelul creste


acolo unde este cel mai mult calcat in picioare, pe margini
de drum, pe langa ziduri si pe pajisti ce urca pana la 1600
de metri inaltime.
Remedii din musetel
Baia cu musetel - pentru o baie completa cu musetel se
pun doi pumni de planta la doi litri de apa in clocot. Se
lasa sa stea doua-trei minute, apoi ceaiul se strecoara si
se pune in apa calda din cada.
Cataplasme cu musetel - un sfert de litru de lapte in clocot
se toarna peste o lingura mare de musetel, se lasa sa se
infuzeze doua minute, apoi se strecoara si se pun
cataplasme calde pe locul bolnav.
Aburi de musetel - o mana de flori se da intr-un clocot de
apa, se lasa sa se infuzeze pana ce mai coboara
temperatura, apoi se toarna intr-un lighenas. Aburii trebuie
sa fie cat mai fierbinti. Capul se acopera cu un prosop.
Perne cu musetel - un saculet de canepa sau de in se
umple cu flori uscate de musetel, bine indesate. Se
incalzaste fie pe o tava uscata si bine incinsa, fie pe un
dos de capac pus peste apa in clocot.
Ulei de musetel - o sticla de jumatate de litru se umple cu
flori de musetel proaspete, culese pe soare plin. Deasupra
se toarna ulei de masline presat la rece. Untdelemnul
trebuie sa acopere florile. Sticla se astupa bine cu un dop
si se lasa la soare vereme de 14 zile. Apoi se pastreaza la
frigider.

Traista ciobanului
(Capsella bursapastoris)

este o specie vegetal ierboas mrunt

din familia verzei (Brassicaceae), foarte ntlnit n flora


spontan a rii noastre, crescnd aproape oriunde. Cu toate c
reprezint o plant foarte comun, traista ciobanului este o
valoroas plant medicinal.
Recoltare, condiionare
n scopuri medicinale, traista
ciobanului se recolteaz
primvara (aprilie-mai), cnd
nflorete n mas i nc nu s-au
format multe semine.
Colectarea materiei prime se
face, fie prin tierea cu foarfeca
a plantei la nivelul coletului,
ntotdeauna sub rozeta de
frunze, fie, acolo unde terenul
permite, prin smulgerea plantei
cu rdcin cu tot (n acest caz
rdcina se ndeprteaz
ulterior). Materia prim recoltat
se prelucreaz sau se supune
uscrii, fr a fi fragmentat,
mrunirea executndu-se doar
atunci cnd partea aerian de la
traista ciobanului este complet Mai multe imagini cu traista
ciobanului
uscat.
Aceste reguli trebuiesc urmate

deoarece, n cazul lezrii sau


secionrii organelor plantei,
acesta va sintetiza cantiti mari
de substane de aprare
(tiocianai i amine), compui
care ajuni n organismul omului,
inhib funcia tiroidei i pot
declana alergii. n timpul uscrii
plantei, enzimele implicate n
sinteza izotiocianailor se distrug
i acest neajuns dispare.
Utilizare n fitoterapie
PROPRIETI, RECOMANDRI
Din planta recoltat, condiionat i uscat corect, se prepar
o infuzie cu virtuioficinale. Traista ciobanului se mai poate
utiliza sub form de tinctur sau infuzie realizat din prile
aeriene proaspete (se obin din planta verde ntreag).
Extractele pe baz de traista ciobanului au efect trofic asupra
musculaturii cardiace i asupra celei uterine. De asemeni,
utilizate corespunztor, acestea regleaz i normalizeaz
tensiunea arterial. Datorit acestor proprieti fitoterapeutice,
traista ciobanului se recomand ca adjuvant n bolile cardiace
cu aritmie, nsoite de hipertensiune, hipotensiune sau tensiune
oscilant. Prin aciunea asupra musculaturii uterine, iarba de
traista ciobanului se utilizeaz n caz de atonie uterin sau
dup natere, n scopul refacerii tonicitii uterului.
Posednd efecte hemostatice, traista ciobanului se mai
recomand a fi administrat n cazul sngerrilor uterine
(menstre abundente, metroragii) al celor nazale (epistaxis) i
al celor gastrice - dac acestea sunt provocate de ulcer. n
cazul hemoroizilor sngernzi, efectuarea unor bi locale (de
ezut), cu infuzie concentrat de traista ciobanului, prezint
efecte favorabile.
Aciune antihemoragic se datoreaz att compoziiei propriuzise a plantei, ct i unor ciuperci (fungi) care paraziteaz
specia (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crciun).

La femeile hipertensive, mai ales la obeze, tratamentele mai


ndelungate cu ceai sau tinctur de traista ciobanului, ajut la
prevenirea hemoragiile nazale, scad volumul fluxurile
menstruale abundente, normalizeaz alte dereglaje
menstruale, previn anemiile secundare produse de ctre
hemoragii. De asemeni, prin stimularea glandei tiroide, traista
ciobanului ajut la slbit i la intensificarea metabolismului.
Deoarece majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu
constipaia, se prescriu n completare, formule cu plante care
conin principii laxative.
Datorit aciunii antitumorale, ca adjuvant, traista ciobanului
se folosete, n tratamentul general al cancerului (E. F. Voinea)
sau doar n neoplaziile stomacului sau ale uterului
Extractele de traista ciobanului prezint, de asemenea, efecte
favorabile n strile de stres psihic i n anxietate.
Traista ciobanului mai este indicat n tratamentul litiazei
urinare urice, fiind ns contraindicat n cazul litiazei oxalice.
Ca adjuvant, planta se mai utilizeaz n hipercorticism i n
hipotiroidie.
PRECAUII, REACII ADVERSE, CONTRAINDICAII
Traista ciobanului nu este o plant toxic, contraindicaiile
trebuind privite sub spectrul unor posibile reacii adverse, de
alt natur dect toxicologic.
Consumul de traista ciobanului n stare crud produce o
cretere rapid aelementelor figurate albe (leucocite). Copii
mici care gust ntmpltor aceast plant fac febr, fiind dui
la medici, care nu pot constata existena vreunei afeciuni
infecioase (dr. D'Adamo). Reacia imunitar provocat de
planta proaspt ar putea fi valorificat i coordonat n
tratamente medicale specializate, dar, din pcate, nu exist
nicio preocupare n acest sens.
Deoarece stimuleaz contraciile uterine, traista ciobanului nu
se utilizeaz n sarcin (poate produce avort).
ntruct traista ciobanului se comport ca un excitant nervos
uor (analeptic), se recomand evitarea utilizrii sale, n caz
de: insomnie cronic, hiperexcitabilitate nervoas sau sexual,
epilepsie, boala lui Parkinson, depresie.

Persoanele care sufer de hipertiroidie, de hipocorticism sau


de litiaz urinar oxalic, este bine s nu recurg la tratamente
pe baz de traista ciobanului.
Principiile din plant interacioneaz n mod negativ cu
anticoagulantele, cu anticoncepionalele i cu corticoterapia.
Administrat n doze mari, traista ciobanului provoac
palpitaii.
PREPARARE, ADMINISTRARE
Nefiind toxic, aceast plant medicinal se poate administra
pe perioade mai lungi, chiar existnd aceast recomandare.
Infuzia de traista ciobanului se prepar din 1 linguri de
plant mrunit la 250 ml ap. Se beau 3-4 astfel de ceaiuri
zilnic. Pentru bile de ezut, se va realiza o infuzie mai
concentrar (8 linguri plant mrunit uscat la fiecare litru de
ap).
Sub form de tinctur, se administreaz cte 3 lingurie zilnic,
care se adaug n lichde reci (infuzie, ap, ap cu lmie
i miere).
Curele cu traista-ciobanului se efectueaz timp de 15 zile
consecutive cu 15 zile pauz, n cel puin 6 reprize succesive.
Femeile vor ncepe administrarea cu 10 zile naintea datei
ideale de apariie a fluxului menstrual.

Neghina otrava din ogorul cu


cereal(agrostema ghitago)
Neghina Agrostemma githago reprezinta o buruiana din
campiile de cereale europene. In secolul 19, aceasta planta era
destul de intalnita pe ogoarele de cereale, iar semintele sale
erau incluse in recoltarea graului. In prezent, aceasta buruiana

se gasesate pe campiile de cereale din intreaga lume,


ajungand acolo odata cu importul de cereale.

Neghina
Prin folosirea erbicidelor, aceasta buruiana a fost indepartata
de pe ogoarele din vestul Europei.
Neghina este o planta angiosperma teapana, dreapta si erecta,
ce atinge inaltimi de un metru. Trunchiul sau este acoperit de
perisori fini si are cateva ramurele la varful carora se gaseste
cate o singura floare rozalie sau movalie. Florile nu au miros si
apar in lunile de vara. Fiecare petala a neghinei are doua sau
trei linii discontinue.
Frunzele neghinei au culoarea verde pal si sunt asezate in
opozitie pe trunchi. Acestea au forma alongata si pozitia
dreapta pe stem. Semintele sunt formate in capsule.
Neghina se gaseste pe camp, la marginea drumului, in
deserturi si alte zone parasite. Toate partile plantei sunt
otravitoare, insa aceasta planta a fost utilizata in medicina
populara in pofida riscurilor de otravire. Substanta toxica din
neghina poarta numele de gitbagina, aceasta avand proprietati
hemolitice puternice. La temperaturi ridicate toxicitatea
acesteia se pierde astfel ca, daca ajung semintele plantei in
faina de grau, acestea isi vor pierde toxicitatea la coacerea
painii.

Simptomele intoxicatiei cu neghina sunt: varsaturile, greata,


diareea, saliva abundenta, convulsiile, hipotermia, tulburarile
respiratorii si astenia. Daca resimtiti aceste simptome, se
recomanda consultul medical.

Grupa
Curcurbitaceae
Castravetele

Castravetele este una dintre cele mai vechi plante cultivate de


catre om si una dintre cele mai consumate legume. Proprietatile
sale nutritionale si medicale il fac atat prietenul femeilor care vor
sa aiba un ten frumos si luminos, dar si al celor care au probleme
de greutate sau cu colesterolul.

Descriere

Castravetii sunt legume crescute pentru consumul alimentar. Acestia poti


fi consumati atat proaspeti cat si murati. Castravetele este o leguma de
forma lunguiata, cu o coaja verde. Exista numeroase speciide castravete,
de diverse marimi si nuante de culori. Unele specii nu au seminte, altele
au o coaja foarte subtire.

Origini

Castravetii sunt unele dintre cele mai vechi plante si se pare ca au aparut
acum 10.000 de ani in Asia. Vechii exploratori au adus aceasta leguma in
India si in alte parti ale Asiei. Castravetele a fost foarte popular in Egipt,
Grecia si Roma unde era folosit nu numai pentru a fi consumat, dar si
pentru calitatile sale nutritive pentru ten si piele. Vechii colonisti au
introdus castravetele si in America.

Nu se cunoaste insa unde a inceput procesul de preparare a castravetilor


murati. Cercetatorii cred ca in Africa exista o specie de castravete care
avea un gust mai intepator. Mai tarziu, Spania a fost una dintre tarile unde
castravetii murati se consumau in cantitati mari inca de pe vremea
Imperiului Roman.

Istorie

Castravetii sunt originari din India. Se pare insa ca existau mai multe
specii de castravete, in diferite zone ale Indiei. A fost introdus in celelalte
tari de catre romani si a fost cultivat in Franta, Anglia si mai tarziu si in
America de Nord. Locuitorii din Asia consumau castravetele inca de acum
3000 de ani. Castravetele apare si in celebra Epopee a lui Ghilgames,
unde era consumat in mod frecvent de catre oameni.
Castravetele a aparut si in Tracia si era unul dintre ingredientele de baza in
bucataria unor tari precum Bulgaria si Turcia. Din India s-a raspandit in
Grecia si Italia, iar mai apoi si in China. Potrivit cartilor lui Plinius cel
Batran, castravetele era alimentul preferat al imparatului Tiberiu. Acesta
consuma castraveti zilnic, atat in anotimpurile calde, cat si in cele reci. Se
pare ca romanii au fost primii care au cultivat castraveti in sere.
Din Imperiul Roman , castravetele s-a raspandit mai apoi in toata lumea si
a devenit repede una dintre cele mai cultivate legume. Christofor Columb
a facut cunoscut castravetele si in America, unde a fost cultivat pentru
prima oara in Haiti, in 1494.

Beneficii medicale

Cu toate ca este mai putin nutritiv decat alte fructe si legume,


castravetele este o buna sursa de vitamina C si minerale. Castravetele
contine de asemenea si vitamina A, potasiu, acid folic , magneziu si fibre.
Acesta are si efecte laxative si este una dintre legumele cel mai des
intalnite in curele de slabire. Miezul de castravete contine 90% apa, dar si
vitamina C si antioxidanti care ajuta la pastrarea unui ten curat si previne
umflaturile.
Siliciul din castravete este un component esential pentru un ten sanatos si
radiant si previne aparitia cosurilor si a ltor probleme ale tenului. Sucul de
castravete este recomandat frecvent pentru a imbunatati aspectul tenului
si pentru hidratare. Castravetii sunt benefici si in cazul arsurilor cauzate de
soare. De asemenea, castravetele este bun si pentru colesterol si in
dietele de slabire.

Dovlecelul(cucurbita pepo)

Dovlecelul ( squash ) se refera de obicei la specia Cucurbita


pepo nativa din Mexic si America Centrala si care se mai
numeste si "marrow". In America de Nord, dovleceii sunt grupati
in doua categorii, cei de vara si cei de iarna, aceasta denumire
fiind data de fapt de momentul recoltarii. Dovlecelul urias se
trage din genele clasei Cucurbita maxima, iar printre soiurile
inrudite cu dovlecelul se afla si dovleacul si zucchini.

Cultivarea

Dovezile arheologice arata ca dovlecelul ar fi fost cultivat in Mezoamerica in urma


cu 8.000 sau chiar 10.000 de ani. Dovlecelul a fost una dintre cele "Trei Surori"
cultivate de nativii americani, cele "Trei Surori" fiind plantele indigene americane:
porumb, fasole si dovlecel. Acestea erau de obicei sadite impreuna, tulpina
porumbului folosind drept suport pentru fasolea cataratoare si fiind capabila sa
dea umbra necesara dovlecelului.

Dovleceii de vara includ soiuri ca zucchini, pattypan sau yellow crookneck,


acestia fiind culesi cand coaja este inca subtire si miezul moale. Aceste fucte se
consuma de obicei imediat ce sunt culese.
Dovleceii de iarna ca Butternut, Hubbard, Buttercup, Ambercup, acasa .ro/acorn"
title="acorn">Acorn , dovelcelul spaghetti si dovleacul sunt recoltati la maturitate,
adica spre sfarsitul verii, sunt tratati pentru a avea o coaja si mai groasa, ca apoi
sa fie depozitati in locuri racoroase si consumati mai tarziu. Acest tip de fructe au
nevoie de un timp de preparare mai lung decat dovleceii de vara.

Generalitati

Fructul dovleacului este clasificat drept "pepo" de catre botanisti, care este de
fapt un soi de boaba cu o coaja groasa si miez moale. Pepo, denumire care se
trage de la ovarul interior al plantei, este caracteristic familiei de dovlecei
cucurbitacee. In termeni culinari, atat soiurile de vara, cat si cele de iarna sunt in
general considerate legume chiar daca dovleacul poate fi folosit si in prajituri.
In engleza, cuvantul "dovlecel" (squash) deriva din denumirea "askutasquash",
ceea ce inseamna in limba Narragansett (limba nativilor indieni) "leguma verde
care se mananca cruda". Aceasta informatie a fost documentata de catre Roger
Williams, cel care a fondat statul american Rhode Island. Denumirea
"askutasquash" a fost scrisa pentru prima data intr-o publicatie din anul 1643, A
Key Into the Language of America. Alte denumiri asemanatoarea ale plantei se
afla si in limba Algonquian.

Dovlecelul in bucatarie

Chiar daca in bucatarie dovlecelul este considerat o leguma, din punct de vedere
botanic, acesta este un fruct. Dovleceii pot fie serviti proaspeti (in salate), gatiti
(umpluti cu carne, prajiti sau copti), iar soiurile mici de dovlecei, denumiti
pattypan, se consuma de obicei murati.
In plus fata de fruct, alte parti ale plantei sunt comestibile. Semintele de dovlecel
pot fi mancate direct , pisate si amestecata cu diferite paste, mancaruri, unturi.
Acestea pot fi transformate intr-o faina fina (care se obtine mai ales din dovelecii
Hulless) sau presate pentru extragerea uleiului de dovleac.
Fructele nu sunt singurele comestibile din planta de dovlecel. Vlastarii, frunzele si
carceii, pot fi mancati proaspeti, iar florile acestei plante sunt un alt element
important al bucatariei native americane si nu numai.

Pepene

Cu un coninut de 90% ap, albumine, fibre alimentare, potasiu, fier,


vitaminele A, B, C, magneziu, fosfor, calciu din belug i potasiu, pepenele
galben este unul dintre cele mai bune antioxidante, mbuntete sistemul
imunitar i reduce riscul atacului cardiac, are aciune reglatoare asupra
apetitului,
precum
i
efecte
vitalizante
puternice.
Se consum n general n stare natural, dar este la fel de savuros i sub
form de salate, ngheat sau dulcea.
Cur tubul digestiv
n caz de constipaie se mnnc dimineaa, pe stomacul gol, unul, dou
kilograme de pepene galben.
Dou felii consumate nainte de mas regleaz apetitul, pepenele galben
avnd calitatea de a potoli senzaia de foame puternic.
Specialitii recomand ca, n cazul alergiilor, dermatozelor infecioase, nsoite
de usturime i de mncrimi, s se in o cur de pepene galben de 10-12
zile, timp n care sunt scoase din alimentaie carnea, grsimile i alimentele
conservate.
Protejeaz inima

Pepenele galben conine o cincime din necesarul zilnic de fibre i ajut la


realizarea unei serii de procese legate de inim: scade nivelul colesterolului,
scade tensiunea arterial, ajut la pomparea sngelui mai bine i elimin
toxinele din snge. Pepenele galben este, de asemenea, plin de potasiu i
vitamin C, ambele ajutnd la reglarea tensiunii arteriale i la mbunt irea
fluxului de snge ctre i dinspre inim.

GRUPA UMBELIFERE

Patrunjelpetroselinum
crispum
4.Varieti i soiuri

Ptrunjelul cultivat are dou subspecii:


-ssp.tuberosum Tell. (ptrunjelul de rdcin)
-ssp.foliosum Thell. (ptrunjelul de frunze)
Soiurile
cultivate de ptrunjel de rdcin sunt clasificate dupa

lungimea rdcinii idurata de vegetaie:


-zaharat(rdcini scurte 15-20cm,timpuriu 140-150 zile)
-semilung(rdcini 20-25cm,semitimpuriu 180-200 zile)
-lung(rdcini 30-40 cm,trziu 200-220 zile)

5.
Relaiile plantei cu factorii de vegetaie

Rezist bine la temperaturi sczute(-8 ..-10 grade)


Suport bine o uoar umbrire i reacioneaz favorabil la umiditate 7580%.
Cele mai potrivite soiuri pentru cultur patrunjelului sunt cele
:lutoase,luto-nisipoase,reavene,adnci i bogate n humus.
n solurile compacte rdcinile se ramific mult ceea ce duce la
deprecierea calitativ a produsului comercial.
6.Bolile patrunjelului
Bolile cele mai frecvene sunt :
putregai moale (umed )apare n anii ploioi i i continu evoluia i
n depozite;

finarea
(Erysiphe umbelliferarum)

frunzele se brunifica i se usuc;


- septorioza produs de Septoria petroselini
. Boala se manifest prin apariia unor pete circulare pe frunze, la nceput
de culoare brun, apoi cpta o culoare alb-cenuie,nconjurat pe margini
de o dung negricioas, iar n dreptul petelor se observ puncte
negre.
-alternarioza produsa de ciuperca

Alternaria petroselini.
. Cea mai frecvent formde atac se observ pe frunzele bazale, sub
form unor pete circulare, izolate, brune, cuzone concentric mai deschise
la culoare. De la frunze, infecia se va transmite treptat petulpini i ulterior
pe fructe. Pe fructe apr pete mici, circulare, mai ales n zon
pedunculului.Aceste boli se combat prin stropiri cu Afugan sau Fundazol
0,1% .
Duntorii patrunjelului : Afidele paduchi de plante ce atac partea
inferioara frunzelor ,florile sau inflorescen.
7.Recoltarea i ambalarea
Recoltare patrnjelului de frunze se face treptat cnd frunzele ajung la
mrimea de recoltat.
Se recolteaz manual i ealonat frunzele ,prima recolt la varietatea
pentru Frunze obinndu-se dup 70-110 zile de la semnat.Recoltarea
mecanizat se poate efectua ndou etape i este practicat pentru
industrializare.

Calibrarea se face pe caliti conform STAS.Rdcinile de calitatea I


trebuie s fie:
De form regulat,lipsite de crpturi,de striviri,urme de atac sau pete,cu
maximum 1% pmnt aderent i cu diametrul ecuatorial de 20
-50mm(STAS 3679/74)
Ambalarea se face n lzi , iar preambalarea n pungi de polietilen
perforat de 0,5-1 kg.
Prezentarea n vederea comercializrii se face n lzi,containere, saci de
plas sau subalte forme de ambalare separat de alte specii sau n amestec
splate i zvntate.

ELINA
tonicul sistemului
imunitar

Este uimitor de ct popularitate se bucur legumele exoticen defavoarea


unor legume precum elina, legum cu
tradiien buctria romneasc. Ignornd proprietile culinare imedicina
le ale acestei legume, nu puini sunt cei care ocatalogheaz drept lipsit
de importan pentru sntate. nantichitate ns, elina era considerat o
plant sfnt, fiindapreciat de romani pentru nsuirile medicale
deosebite, iar de chinezi pentru calitatea de a menine agerimea i
tinereeaspiritului. Astzi, elina este folosit att n buctrie, ct i
nmedicin.elina este cunoscut din cele mai vechi timpuri mai
ales pentru proprietile ei vindectoare asupra sistemului nervos.De la ac
east plant, n prepararea remediilor naturale, sefolosesc frunzele,
cpna i seminele.Ca aliment, elina este foarte gustoas. Ea poate fi
folosit lasalate, alturi de alte legume i carne sau pete, sau pentru a da
gust ciorbelor, contribuindtotodat la echilibrarea digestiei.
.
elina este cunoscut i pentru proprietile ei afrodiziace (ntrecut, ea era
servita mirilor n noaptea nunii).Datorit proprietilor depurative i
diuretice, elina poate fi consumat n curele de slbire,deoarece
nlesnete procesul de eliminare a toxinelor din organism i ajut la
digestie. Cercetrirecente ale oamenilor de tiin americani au
demonstrat c uleiul esenial de elin calmeazsistemul nervos central i
ajut la scderea hipertensiunii arteriale.Raportul ideal dintre fierul i

magneziul pe care le conin elina o face util n profilaxia


bolilor canceroase.De la elin se consum cu precdere rdcina, frunzele
i tulpina i ocazional seminele.Rdcina de elina reprezint o surs
preioas de acid folic, fiind recomandat, n stare crud,femeilor care
doresc s rmn nsrcinate. elina are un efect pozitiv i asupra
dereglrilor hormonale, ajutnd la combaterea sterilitii feminine i la
prevenirea impotenei masculine.Gratie coninutului su bogat de
vitamine: A, B, C, K, PP i minerale Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I,Mn, Cu, elina
reprezint o legum indicat nu numai n alimentaia zilnic, pentru
ntrireasistemului imunitar, dar i n perioadele de convalescen, n
anemii (elina conine o cantitateimportanta de fier i magneziu, necesare
n tratarea strilor de epuizare) sau n strile acute desurmenaj (elina
conine substane care atenueaz hormonii stresului).Bogate n vitamina
C, frunzele de elin pot fi utilizate cu succes i pentru tratamente externe
ncazul degerturilor sau al plgilor, avnd proprietatea de a accelera
ritmul de cicatrizare a pielii.Datorit efectelor sale depurative i diuretice,
elina poate fi consumat cu ncredere n salate,n timpul curelor de
slbire, nlesnind procesul de eliminare a toxinelor din organism i
ajutndla digestie.
Uleiul de elin
este indicat n tratarea diverselor infecii urinare, a afeciunilor renale sau
ncombaterea gazelor intestinale. Uleiul volatil de elin se extrage din
seminele plantei prindistilarea cu vapori de ap. Uleiul de elin
stimuleaz pofta de mncare i are un efect de purificare asupra sngelui,
acionnd pozitiv i asupra tractului urinar

Pstrnacul (Pastinaca sativa) beneficii i proprieti

Descriere
Pstrnacul este o plant bianual, legumicol, a crei rdcin este tuberizat i
pivotant iar tulpina este nalt i ramificat. Frunzele sunt penat-sectate iar florile
sunt galbene, sub form de umbrel, compus. Fructele sunt dicariopse cu
margini aripate.
Planta este utilizat n alimentaie i ca remediu natural n medicina popular.
Pstrnacul este considerat o plant foarte nutritiv, important i datorit efectelor sale
medicinale.
Gustul dulceag i aroma plcut a fcut ca aceast legum s fie nelipsit n buctria
tradiional romneasc: fie consumat n salate n stare crud, fie preparat n vapori
de ap, fie d consisten i savoare supelor i ciorbelor.
n scop fitoterapeutic se utilizeaz rdcinile i frunzele.

Pstrnac Compoziie

Pstrnacul conine vitamina A, C, B1, B2, folai, acid folic, sruri minerale i
oligoelemente de potasiu, fier, calciu, cupru, brom, iod, uleiuri volatile, terpene, pinene,
apein, lignin, zaharuri, amidon i fibre.
sus

Pstrnac - Aciune
Planta are aciune diuretic, depurativ, antioxidant, tonic, antireumatismal,
antipiretic, antitoxic, emenagog, sedativ i stomahic.
sus

Pstrnac - Indicaii terapeutice


Consumat crud, ras, sub form de decoct, uleiuri, extracte din frunze i mai ales din
rdcini, pstrnacul are aciune benefic n colecistite, constipaie, anorexie, dureri
gastrice, atonii veziculare, enterocolite spastice, insomnii minore, nefrit, disurie, colici
renale, dereglri endocrine (sindrom menstrual), reumatism, avitaminoze, obezitate, boli
vasculare, infecii, stri febrile, inapeten, dismenoree, febr, ateroscleroz, detoxifiere
anemie i diabet zaharat.
Supa de zarzavat n care se pune pstrnac alturi de alte rdcinoase, precum varz i
praz, este recomandat n regimurile de slbire, datorit coninutului mare de minerale,
valorii energetice sczute i efectului diuretic, depurativ.
sus

Pstrnac - Precauii i contraindicaii


Nu exist suficiente informaii medicale care s ateste eficiena administrrii
pstrnacului pe cale oral. n plus, utilizat topic, pstrnacul are capacitatea de a crete
gradul de sensibilitate al pielii la razele solare. n aceast situaie se recomand
utilizarea produselor cu protecie solar.
Stabilirea dozei de pstrnac, optim pentru fiecare persoan depinde de anumii factori
precum vrsta, starea general de sntate i existena unor condiii medicale.

Mrar

Clasificare tiinific

Regn: Plantae
ncrengtur: Magnoliophyta
Clas: MagnoliopsidaOrdin: Apiales
Familie: Apiaceae
Gen: Anethum
Specie: A. graveolens

Nume binomial:

Anethum graveolens

Mrarul
(Anethum graveolens) este o plant anual, cu via scurt, native
sud-vestului i centrului Asiei. Este singura specie a
genului Anethum, dei clasificatde unii botaniti n relaie cu genul
Peucedanum ca Peucedanum graveolens (L.)C.B.Clarke.
Origine
Mrarul este originar din zona mediteranean i sudul Rusiei.
Date generale
Mrarul este o plant care rezist la temperaturi sczute. Ea se
seamn toamna sau primvara foarte devreme, direct n sol, la
o adncime de 2 3cm. Necesit umiditate mai ales n timpul
germinrii seminelor.
Recoltarea frunzelor verzi poate ncepe cnd plantele au
10 12cm nlime.
Frunzele i seminele mrarului au mult ulei volatil, bogat
n anetol, , cuarom puternic, specific.
Mrarul este un condiment foarte aromat originar din regiunile
situate la est deMediterana fiind folosit Evul Mediu pentru a
alunga spiritele rele.Pentru romni este un simbol al vitalitatii.
Efectele benefice ale mararului aufost mentionate i n
farmacopeea egiptean de acum 5000 de ani.
E o mirodeni e este foarte folosit n Europa, dar i n India, unde
frunzeleuscate de marar folosesc att la aromatizarea salatelor,
fripturilor i sosurilor ct i alichiorurilor i dulceurilor.

Leutean (Levisticum officinale) beneficii

Descriere
Leuteanul este o plant aromatic de origine mediteranean, cunoscut i apreciat din
antichitate, att n scop culinar ct i medicinal.
n buctria tradiional romneasc, leuteanul este folosit la murturi, ciorbe (miel,
fasole, varz), sosuri i aproape nu exist gospodrie n mediul rural unde s nu fie
cultivat n grdin pentru calitile sale culinare dar i digestive.
Prile folosite sunt planta ntreag, rdcina, ramurile Dnflorite i seminele.
sus

Leuteanul - Compoziie
Rdcina de leutean conine amidon, zahr, zaharoz, ap, rin, acid de angelic.
Rdcina proaspt conine 0.3-0.5% ulei, iar cea uscat 0.6-1%. Conine d-terpinol, o
legtur de tipul cineolului, un terpen, ester al acidului acetic, al acidului valeriic i al celui
benzoic. Toate prile plantei conin ulei volatil, gumirezine, taninuri, grsimi i sruri
minerale.
sus

Leuteanul - Aciune

Leuteanul are aciune antiinflamatorie, antibacterian, antiparazitar, antiviral,


antifungic, stimuleaz funcia hepato-biliar, aciune tonic-aperitiv, crete pofta de
mncare, diuretic, combate steatoza ficatului, regleaz ciclul menstrual i amelioreaz
dismenoreea, neurotonic, uor anticoagulant, sedativ, hipotensiv, efect expectorant n
afeciuni respiratorii, antiinflamator, emolient i cicatrizant la nivelul pielii n afeciuni
cutanate.

sus

Leuteanul - Indicaii terapeutice


Leuteanul este indicat n bronite acute i cronice, dischinezii biliare, dispepsii
digestive, anorexie, constipaie, intoxicaii alimentare, enterocolite, colopatii spastice,
colite fermentative, parazitoze intestinale, boli hepato-biliare, infecii urinare, litiaz
renal, hipertensiune arterial, tulburri menstruale
n uz extern, leuteanul este folosit n afeciuni dermice (psoriazis) i dureri reumatice
(artrite, artroze).
Preparate pe baz de leutean: frunze proaspete, suc natural, pulbere de plant
uscat, infuzie.

Frunzele proaspete se folosesc n buctria tradiional romneasc n scop aromatic la


diverse preparate: ciorbe, sosuri, salate, mncruri.
Cataplasme cu frunze proaspete zdrobite sunt indicate s se aplice pe piele n caz de
psoriazis, ulceraii ale pielii.
Sucul din frunze proaspete se obine prin mixarea acestora i este indicat s se
consume 100-200 ml de suc natural pe zi n curele de detoxifiere i purificare a sngelui.
Pulberea din frunze uscate poate fi folosit att la preparate culinare pentru aromatizare
ct i pentru infuzie n scop terapeutic. Pulberea poate fi folosit ca atare, 1/2 linguri pe
zi, tinuta 10 minute sub limb, apoi nghiit cu mult ap pentru reglarea digestiei, boli
digestive, stimularea apetitului.
Infuzia se prepar dintr-o linguri cu vrf de pulbere la o can de ap clocotit care se
las la infuzat 10-15 minute, apoi se strecoar, se beau 2-3 cni pe zi
Rdcina de leutean are aciune diuretic i se utilizeaz n tratarea afeciunilor
urinare, hidropiziei i a pneumoniilor.

Ceaiul de leutean este eficient n tulburri digestive, scaune proaste, formare de gaze,
influeneaz sngerrile organelor din bazinul mic, stimuleaz fluxul menstrual,
eliminarea urinei i expectoraiilor n caz de catar bronic. Se recomand ndeosebi n
caz de afeciuni cardiace avnd un fond nervos.
Rdcina i seminele stimuleaz secreia mucoaselor. Se recomanda pentru ntrirea
scheletului sugarilor sau a copiilor firavi. n caz de umflturi sau tumori se fierbe
rdcina, partea aerian sau seminele i se adaug la apa de baie.
sus

Leuteanul - Precauii i contraindicaii


Nu se folosete n perioada sarcinii i se folosete n cantiti moderate (maximum 3 g pe
zi de frunze proaspete) n timpul alptrii.
Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leuteanului, administrat n cantiti mari i pe
perioade lungi de timp, n infeciile renale.

Fenicul-phoeniculum vulgare

Datorita florilor foarte frumoase care dureaza multtimp, feniculul este folos
it si ca "planta de bordura",
el permitand imbinarea placutului cu utilul.Fructele sunt bogate in ulei vola

til (2%-6%) din care50-70% transanetol cu gust dulce, continuand cufench


on cu gust de camfor, camfen, limonen,felandren, alfa si - pinen, astrago
l, lipide,aleurona, derivati cumarinici, flavonoide, albumine,zaharuri substa
nte minerale, mucilagii, ceruri,stigmasterina, substante amare.
Feniculul, remediu natural
Feniculul este un antiseptic, carminativ (absoarbegazele linistind astfel cra
mpele), sedativ,antiinflamator, spasmolitic asupra musculaturiinetede, ana
lgezic in cazul
colicilor, galactogog(stimuleaza secretia laptelui), antispastic,expectorant
cu calitati stomahice, antitoxice,diuretice,
calmeaza spasmele muschilor bronsicilinistind tusea convulsiva si astmatic
a. Feniculul areo actiune estrogena datorita dianetolului sifotoanetololului
si este un bun adjuvant in cazuldiabetului.
Uleiul esential are o usoara actiuneantifungica asupra dermatofitilor din ge
nul
Trichophyton si Microsporum
. Frunzele contin un
principiu hipotensiv. In medicina veterinara seprepara un decoct
din intreaga planta si seadministreaza ca eupeptic
si galactogen. Seminteleramase dupa extragerea uleiului volatil
pot fiutilizate ca furaje concentrate pentru vacile delapte.Prin depasirea do
zelor terapeutice survin aceleasiefecte ca in cazul fructelor
de anason. Fenicululeste contraindicat in ulcerul gastric si duodenal, inent
erocolite cronice si acute. Foarte rar apar reactiialergice cutanate, gastrice
si intestinale.Feniculul este utilizat si in homeopatie, cu rezultatebune pent
ru tuse, astm, inapetenta si balonari, darsi pentru ochi si pentru cresterea
secretiei de lapte.In cazul bronsitei
se foloseste sub forma decomprese sau de inhalatii, dar si pentru gargara,
usurand expectoratia si calmand inflamatiile gatului.Este utilizat, de asem
enea, in cazul laringitei,amigdalitei, faringitei, bronsitei, astmului
bronsic,tusei convulsive. Spalaturile si compresele ocularecu ceai de fenicu
l odihnesc si intaresc ochii obositi,maresc acuitatea vizuala, combat blefari
ta siconjunctivita si au o actiune antiseptica siantiinflamatoare. Este folosit
pentru ingrijirea pielii uscate si calmarea pielii iritate,
dar si impotrivahematoamelor, avand o larga utilizare in cosmetica.Uleiul
de masaj ajuta la reducerea celulitei,
laeliminarea toxinelor, edemelor si a durerilorreumatice.
Lasa pielea elastica, neteda,
fiind unexcelent factor de relaxare.Uleiul de fenicul confera o stare de conf
ort si demultumire, fiind util pentru persoanele nervoase,iritabile sau care
au retineri in a se exterioriza (ceeace risca sa conduca in timp la o lipsa de
entuziasm,la frica de comunicare si la teama de experientenoi).Nu putem
neglija nici actiunea hormonala carepermite regularizarea ciclului menstru
al, in specialcand acesta este insotit de crampe dureroase, sidiminuarea st
resului premenstrual. Este importantpentru reglarea unor disfunctii ale gla
ndelormamare, in special pentru cresterea cantitatii delapte la tinerele ma
me. Dar, poate, cel
maispectaculos efect il constituie marirea sanilor,reducerea ritmului

de crestere a pilozitatilor sicatifelarea pielii. La menopauza reduce simpto


meleneplacute cauzate de fluctuatiile hormonale, dar siriscul de osteoporo
za.

PLANTE EFEMERE
Ghioceii

Ghioceii, simbolul venirii primaverii sunt flori pe cat de


frumoase, pe atat de firave si sensibile. Acestia cresc in mod
normal in paduri, insa ei pot fi cultivati cu usurinta in orice
gradina sau ghiveci. Daca le oferi conditiile necesare legate de
pamant, lumina si temperatura, poti intampina primavara cu in
ghiveci.

Plantare
Pentru a avea ghiocei , trebuie sa achizitionezi bulbi si sa ii plantezi intr-un
pamant fertil, de padure. Ar fi bine sa mergi si sa iei un astfel de sol tocma de la
sursa pentru ca pamantul de padure este imbogatit cu ingrasamant natural si
este unicul care le ofera ghioceilor toate resursele necesare. In plus, pamantul de
padure se dreneaza foarte bine, lucru de care bulbii de ghiocei au mare nevoie.

Bulbii se planteaza la aproximativ 5 7 centimetri adancime, toamna devreme,


intr-un loc insorit sau doar partial umbrit. Invelisul acestora nu trebuie sa fie
uscat pentru ca altfel exista riscul ca florile sa nu incolteasca.

Udare
Ghioceii prefera un sol umed, dar care sa dreneaza bine. Din fericire, de cele mai
multe ori, umezeala oferita de zapada (in cazul in care acestia sunt tinuti afara)
este suficienta, insa daca ai plantat ghiocei in ghiveci, ar fi bine sa le asiguri
umezeala suficienta. Toarna-le cate putina apa la fiecare trei zile sau chiar mai
devreme daca simti ca pamantul se usuca prea repede din cauza temperaturilor
si aerului uscat.

Temperatura si lumina
Ghioceii au nevoie de multa lumina pentru a inflori, dar si de temperaturi scazute.
Acestia suporta foarte bine frigul si se dezvolta cel mai bine atunci cand
temperatura de afara este sub 5 grade Celsius. In cazul in care ii plantezi in
gradina, nu este nevoie sa te ingrijoreze aceste aspecte, dar daca doresti sa ai
ghiocei in ghiveci, asigura-te ca vasele sunt pozitionate intr-un loc in care lumina
patrunde intreaga zi si ca temperaturile sunt foarte scazute. Evita sa tii ghiveciul
cu ghiocei in bucatarie sau in camere in care temperatura este ridicata.

Fertilizare
Ghioceii nu au nevoie de de fertilizare, pamantul bogat de padure fiind mai mult
decat suficient, insa daca doresti neaparat sa le stimulezi cresterea, poti adauga
in pamantul florilor, un de frunze, exact ca in mediu lor natural de dezvoltare.

Evita sa utilizezi produse de fertilizare din comert si chiar compost de balegar


pentru ca acestea sunt foarte puternice si pot duce la arderea bulbilor.

Toporasi Viola odorata

Usor, usor, primavara incepe sa-si reverse tolba plina cu toate culorile si parfumurile pe care
le-am asteptat o iarna intreaga. Si dupa ghiocei, a venit randul toporasilor sa ne incante cu
frumusetea florilor si parfumul delicat. Mi-e greu sa cred ca exista cineva care sa nu
cunoasca aceste floricele, cu toate acestea o sa scriu cateva randuri, caci, la cat sunt de
frumoase, nu se cade sa nu le bag in seama.
Asadar, Viola odorata pe numele sau stiintific, denumita popular toporasi sau violete, uneori si
viorele (desi viorelele sunt o alta specie), face parte din familia Violaceae si este originara din
Europa. Face parte din flora spontana, o intalnim in paduri si parcuri insa, poate fi, si chiar
este, cultivata si in gradini. Toporasii nu sunt deloc pretentiosi, au nevoie de un substrat
hranitor si de o pozitionare la umbra. Totusi, cateva ore de soare, la orele diminetii, le-ar
prinde bine. Toporasii se inmultesc foarte repede prin seminte si prin stoloni, asa ca in cativa
ani va veti trezi cu un covor de flori albastre cu miros imbatator. Caci, o caracteristica a
acestor flori este faptul ca cresc in grupuri, asta, poate pentru ca impreuna reusesc mai usor
sa atraga putinele albine care zboara in aceasta perioada si care le asigura polenizarea.
Daca va doriti toporasi in gradina, cel mai simplu este sa mergeti intr-o padure, sau un loc
unde cresc toporasi si sa divizati cateva tufe. Nu va faceti probleme, rizomii de toporasi se
regenereaza usor si rezista la transplantare.
Aveti insa grija ce tufe luati. Poate vi s-a intamplat sa gasiti toporasi care nu miroseau
aproape deloc si nu ati stiut de ce. Ei bine, mai exista o specie asemanatoare toporasilor
Viola silvestris, denumita popular coltunii-popii, care are flori asemanatoare, chiar si tufa
seamana. Singura diferenta este la frunze, in timp ce toporasii au frunzele oval-cordate, Viola
silvestris are frunzele mai alungite si, cum spuneam, florile nu au miros.

GRUPA
CHENOPODIACEA
Sfecla rosie-BETA VULGARIS
VAR RUBRA

Stiai ca sfecla rosie este recomandata pentru consum in sezonul


rece pentru prevenirea scaderii imunitatii? Originara din zona
mediteraneana, sfecla rosie (Beta vulgaris) este o specie
alimentara nutritiva ce prezinta proprietati antioxidante
remarcabile. Cozile verzi de sfecla rosie au si ele proprietati
nutritive, fiind bogate in calciu, beta-caroten si fier.

Descriere
Sfecla rosie este o planta bienala de cultura care apartine familiei
Chenopodiaceae.
In primul an de la cultivare , sfecla rosie dezvolta o radacina groasa si
carnoasa si un buchet de frunze mari, de culoare verde inchis.
In al doilea an de la cultivare planta dezvolta o tulpina florifera,
ramificata care poarta frunze romboidale si flori mici asezate in glomerule,
de culoare verde.
Cultivare
Sfecla rosie se seamana in lunile martie-aprilie, dupa ce temperatura din
sol atinge 5-8oC. Soiurile timpurii si semitimpurii se pot semana pana la
mijlocul lunii iulie.
Planta are cerinte moderate fata de umiditate dar in cursul germinatiei
si ingrosarii radacinilor umiditatea trebuie sa fie mai ridicata.

Prefera solurile mijlocii spre compacte, luto-nisipoase.


Ingrijirea culturii consta in prasile repetate (3-4). La a doua prasila este
recomandat sa se faca si raritul plantelor, la o distant de 12-14 cm pe
rand.
Recoltarea are loc toamna, dupa primele brume, inainte de inghet.
Soiurile cu radacina sferic se smulg usor cu mana. Sfecla se pastreaza
foarte bine in pivnite sau depozite specializate, la o temperatura de 01oC si umiditatea de 80-90%.
Proprietati terapeutice
Sfecla rosie este bogata in vitaminele A, B, C, PP si contine potasiu, fier,
calciu, proteine, hidrati de carbon, zaharuri, glutamina.
Este recomandata in viroze pentru cresterea imunitatii, in anemii, nevroze,
cancer. Totodara, planta regleaza functiile hepatice, fiind usor
digerabila.
Avand un continut ridicat de zaharuri si glutamine, sfecla rosie este
contraindicata in diabet.
Introdu sfecla in alimentatia zilnica si vei mentine nivelul de colesterol in
limitele normale, protejandu-te de hipertensiunea sanguina.
De asemenea, sfecla rosie previne o serie de boli
precum Alzheimer sau dementa.
Proprietati culinare
Deoarece sfecla nu contine grasime este recomandata
pentru mentinerea siluetei.
Sfecla rosie se poate consuma fiarta, coapta, pasata, la gratar sau sub
forma de suc. Se foloseste la salate si muraturi dar si ca ingredient
principal pentru unele tipuri de ciorbe.
Salata de sfecla rosie cu hrean este folosita adesea in tara noastra ca
garnitura pentru friptura de porc.
In timpul proceselor culinare proprietatile sfeclei raman aproape
neschimbate.

Spanac

Spanacul (Spinacia oleracea) este o planta comestibila care face


parte din familia Amaranthaceae. Planta este originara din
centrul si sud-vestul Asiei. Spanacul este o planta foarte
cunoscuta si apreciata pentru proprietatile sale in intreaga
lume.

Descriere

Spanacul este o planta anuala, rareori bianuala, care poate atinge inaltimi de
peste 30 cm.

Frunzele sunt asezate alternant pe tulpina. Acestea sunt simple si ovale. In


functie de marimea plantei si de locul in care sunt pozitionate, lungimea acestora
poate varia intre 2 si 30 cm. Frunzele de la baza tulpinii sunt mai lungi decat cele
din varf.

Florile sunt greu de remarcat. Acestea sunt mici, avand un diametru de 3-4 mm
si culoare galben-verzui.
Dupa ce petalele acestora cad, se va forma un fruct de aproximativ 5-10 mm.
Acesta este tare, are coaja uscata iar interiorul este plin cu seminte.

Istoric
Nu se stie cu exactitate care este originea spanacului, insa se crede ca acesta
provine din vechea Persie (Iran). Negutatorii arabi duceau spanacul in India
pentru a-l vinde. Dupa aceea planta a fost introdusa in China unde era
cunoscurta sub numele de Persian vegetable( leguma Persana ), in anii 647
dupa Cristos. In anul 827 spanacul a fot introdus in Sicilia Spanacul a devenit o
planta foarte apreciata in Arabia si in zona Mediteraneana. Acesta a ajuns apoi in
Spania, de unde s-a raspandit in intreaga Europa.

Specii de spanac

De-a lungul timpului au aparut mai multe specii de spanac. Speciile vechi pot fi
distinse de cele noi prin faptul ca tind sa germineze mult mai repede, insa cresc
mai greu. Speciile noi cresc rapid, insa spre deosebire de cele vechi produc mai
putine seminte.
Iata care sunt cele mai intalnite specii de spanac:

Savory are frunzele de culoare verde inchis si sunt incretite. Este una
dintre cele mai comercializate specii. Aceasta se gaseste in stare proaspata
in piete si supermarketuri.

Frunze drepte are frunzele drepte si largi. Acestea sunt mai usor de
curatat decat cele ale speciei Savoy si sunt folosite la supe, la mancaruri
pentru copii, la mancarurile semi-preparate sau sunt vandute congelate.

Semi-savoy este un hibrid cu frunzele usor ondulate. Acesta este


crescut atat pentru a fi comercializat prospat cat si preparat sau congelat.

Cultivare

Spanacul este o planta care prefera solurile alcaline, cu pH neutru. Cultivarea


se face prin seminte. Acestea se pun in pamant la o adancime de 3-5 cm.
Distanta dintre randuri trebuie sa fie de aproximativ 25-30 cm distanta.
In zonele cu clima temperata, spanacul poate rezista in timpul iernii.
In functie de perioada in care vrei sa ai spanac semanatul de face astfel:

la sfarsitul lui Martie - inceputul lui Aprilie, pentru a-l recolta in


perioada verii;
la inceputul lui August, pentru a-l recolta toamna;
la sfarsitul lui Septembrie - inceputul lui Noiembrie, pentru a-l
recolta primavara.

Cea mai mare parte din spanacul produs la nivel mondial, cu scop comercial,
este vandut proaspat, la conserva sau congelat. Doar o mica parte din acesta
este folosit pentru fabricarea alimentelor semi-preparate, a sosurilor ,precum
pesto, sau a altor alimente.

Sanatate

Spanacul are o mare valoare nutritiva, acesta fiind bogat in antioxidanti. De


asemenea, este o sursa importanta de Vitamina A, C, K, B2, B6 si B9. Pe langa
aceste vitamine spanacul mai contine o mare cantitate de fier, magneziu,
mangan, calciu, potasiu, acid folic, cupru, fosfor, zinc si acizi grasi omega-3.
Datorita calitatilor sale nutritive, spanacul este recomandat in alimentatia copiilor
care se afla in perioada de crestere, dar si in alimentatia bolnavilor.
Desi spanacul contine calciu este important sa stii ca o ratie foarte mica din
calciul continut de acesta ajunge in organism. De asemenea, cercetarile au aratat
ca zincul si calciul limiteaza absorbtia de fier din spanac.

Persoanele care sunt predispuse sa faca pietre la rinichi sau au deja pietre este
indicat sa nu manance foarte mult spanac. Spanacul gatit este bogat in acid
oxalic care duce la producerea pietrelor sau la marirea celor existente.

PLANTE FURAJERE
Lucerna (Medicago
sativa)

Importanta furajera
datorita importantei furajere este considerata regina plantelor furajere;
producti ridicate si de calitate superioara: bogata in proteina, calciu, alte elemente nutritive;
rezistenta ridicata la seceta, inghet;
longevitate mare, otaveste de mai multe ori;
se foloseste sub diferite moduri: masa verde proaspata,fan,faina de lucerne,
granule,
brichete, siloz, semisiloz;

reprezinta unul din componentele de baza la alcatuirea amestecurilor de graminee si


leguminoase pentru infiintarea pajistilor temporare.
Caracteristici agrobiologice si soiuri
face parte din familia Leguminoasae, cu o longevitate de 7-10 ani;
radacina pivotanta, lstari ramificati, erecti;
soiuri: Luxin, Luteti, Gloria, Triumf, Adonis, Europe;
Cerinte fata de clima si sol
rezistenta la seceta,dar sensibila la temperaturile ridicate din sol;
asigura productii mari numai in zonele cu precipitatii>500 mm anual.
nu suporta excesul de umiditate;
rezistala temperaturi scazute pana la - 250C, cand solul nu este acoperit cu
zapada;
rezultatele cele mai bune se obtin pe solurile bogate in calciu, humus (soluri profunde,
permeabile, bine aerate, cu reactie neutra spre slab acida).
Rotatia
bune premergatoare:cerealele,borcegurile si culturile furajere anuale;
nu se cultiva dupa ea insasi decat la o perioada de 4-6 ani pentru a se evita aparitia
fenomenului de oboseala solului,cauzata de saracirea solului in macro si microelemente;
culturi postmergatoare:lucerna este o buna premergatoare pentru majoritatea plantelor de
cultura.
Fertilizarea
lucerna are cerinte foarte ridicate fata de fosfor si potasiu,de aceea, inainte de semanat,
se aplica o doza de P70-100K80-120, in functie de continutul solului in aceste
elemente;
ingrasamintele cu azot se aplica in cantitati mai mici,deoarece lucerna
isi produce
necesarul de azot,pe cale biologica,in urma procesului de simbioza cu
bacteriile fixatoare
de azot (Rhizobium meliloti).Doza de azot recomandata:N 50 Kg/ha,
aplicata primavara la
pornirea in vegetatie.
Amendarea
pe solurile acide se aplica amendamente:5-7 t/ha carbonat de calciu,pentru o perioada de 5
ani.
Bacterizarea
inainte de semanat semintele se trateaza cu biopreparate bacteriene (Nitragin).
Pregatirea terenului
toamna se executa lucrarea de arat,cu plugul in agregat cu grapa stelata,la 25-28 cm
adancime;

primavara pregatirea patului germinativ se efectueaza cu grapa cu colti reglabili sau cu


combinatorul sau cu grapa cu discuri;
inainte de semanat se tavalugeste cu tavalugul nated sau inelar.
Samanta si semanatul
samanta pentru semanat trebuie sa fie de foarte buna calitate:puritatea
minima de
97%,germinatia minima de 80%;
temperatura minima de germinatie a semintelor este de 1 0C;
epoca de semanat: la semanatul de primavara: prima urgenta din primavara (la
.
inceputul lunii martie);
la semanatul de vara toamna:10-25 august pentru zonele
.
.
colinare si 25 aug.-5 sept.pentru zonele de campie;
distanta intre randuri:12,5-15 cm;
adancimea de semanat:1.5-2 cm;
norma de semanat:20-25 kg/ha.
Lucrarile de ingrijire
combaterea buruienilor :
mecanic prin cosiri repetate;
chimic prin aplicarea de erbicide:preemergent, inainte de semanat, pentru
combaterea buruienilor monocotiledonate cu :Eradicane(5-6 l/ha) sau cu Diizocab (4
l/ha),iar in timpul vegetatiei,cand buruienile sunt in faza de rozeta si lucerna are 2-3
frunze,cu Basagran(1.5-2 l/ha);
combaterea daunatorilor: cu insecticide (Pinetox 10-15 kg/ha,Sinoratox 20 kg sau 2 l/ha, etc).
irigarea (unde se poate efectua): o norma de udare de 250-300 m 3/ha
apa, in mai multe
reprize;
Recoltarea
pentru furajarea ca masa verde,recoltarea se executa la inceputul fazaei de imbobocit cand
plantele au 40-50 cm inaltime;
pentru producerea fanului,recoltarea se efectueaza la sfarsitul fazei de imbobocit, inceputul
fazei de inflorit;
intervalul dintre 2 cosiri:30-35 zile;
inaltimea de cosire:4-5 cm;
ultima cosire ,in toamna se face cu 2-3 saptamani inainte de caderea brumelor.
Potentiale de productie
in conditii de neirigare:40-50 t/ha masa verde(8-10 t/ha fan);
in conditii de irigatie:60-80 t/ha masa verde (12-15 t/ha fan).

Trifoiul

Trifoiul (Trifolium) este un gen ce cuprinde aproximativ 250 de specii de


plante care apartin familiei Fabaceae. Raspandit in mare parte in emisfera
nordica, trifoiul apare si in America de Sud sau Africa.

Descriere
Trifoiul include specii de plante anuale , bienale si perene. In cele mai multe
cazuri, plantele au trei frunze, numarul acestora putand fi si de 5 sau 7. Florile
sale formeaza inflorescente mici de culori diferite, in functie de specie: albe,
galbene, rosii, mov.

Cultivare

Anumite specii de trifoi sunt cultivate ca plante furajere. Dintre acestea, cele mai
raspandite sunt trifoiul alb (Trifolium repens) si trifoiul rosu (Trifolium
pratense). In curte si gradina, trifoiul poate inlocui cu succes peluza clasica.
Pentru a cultiva trifoi in preajma casei, sunt necesare seminte de trifoi, semanate
pe pamantul proaspat greblat si nivelat. Trifoiul se poate dezvolta in aproape
orice tip de sol. Cu toate acestea, este recunoscut faptul ca trifoiul intampina
probleme atunci cand este cultivat in sol acid, din cauza unor factori precum
daunatorii, bolile si dezechilibrul de substante nutritive din sol.
Trifoiul alb (Trifolium repens) este una dintre cele mai raspandite specii de pe
teritoriul tarii. In cultura, sunt identificate 3 tipuri: silvestris, giganteum si
intermediar. Fiecarui tip ii este asociat un anumit soi: Carpatin (silvestris), Dacia
(giganteum) si Carmen, Magurele 1, Miorita (intermediar).
Trifoiul alb are nevoie de umiditate relativ ridicata, insa face fata cu brio variatiilor
de temperatura.

Simbolism
Trifoiul este simbolul traditional al Irlandei, asociat Sfantului Patriciu, celebrat in
fiecare an la data de 17 martie. Desi de regula are doar 3 frunze, exceptiile de la
regula, sub forma trifoiului cu 4 foi (mai rar cu mai multe) sunt considerate
norocoase. Guinness Book of World Records include, in prezent, un trifoi cu un
numar record de 56 de frunze.
Referitor la simbolistica irlandeza a trifoiului, se spune ca un trifoi cu 4 foi poate
anula vraja facuta de un spiridus (leprechaun). De asemenea, in secolul al XIXlea, trifoiul a devenit un simbol al rebeliunii, astfel ca oamenii care indrazneau sa
poarte un trifoi riscau sa fie spanzurati.
Trifoiul irlandez original pare sa fi fost specia Trifolium repens, raspandita pe
teritoriul tarii.

Specii de trifoi

Trifolium hybridium sau trifoiul suedez este o specie perena, aparuta la


inceputul secolului al XIX-lea, raspandita in prezent cu precadere pe teritoriul
Marii Britanii. Are flori albe sau roz.
Trifolium medium este o specie perena de trifoi, cu tulpini serpuitoare si flori rozviolet. Specia are o valoare agricola scazuta.
Trifolium minus creste pe pasuni si la marginea drumurilor, are flori mici,
galbene care capata, ulterior, o nuanta maronie si este bogat in proteine.

Proprietati medicinale
Trifoiul alb si cel rosu au o serie de proprietati medicinale recunoscute. Printre
altele, trifoiul alb se utilizeaza in tratarea racelilor, gripei sau a leucoreei. Cat
despre trifoiul rosu, acesta are proprietati diuretice si antiinflamatoare ce ajuta
la detoxifierea organismului .

RAIGRASUL ARISTAT Lolium multiflorum Lam

1. Importan furajer

Cultivarea, pe suprafee din ce n ce mai mari, a raigrasului aristat se datoreaz urmtoarelor nsuiri:
potenialul mare de producie, de peste 80 t/ha mas verde n cultur neirigat i peste 100 t/ha n
condiii de irigare;
grad ridicat de consumabilitate i digestibilitate i o valoare nutritiv ridicat (1 kg S.U. conine 140170 g P.D.);
realizarea mai multor recolte n timpul perioadei de vegetaie, ncepnd de la sfritul lunii aprilie i
pn n a doua jumtate a lunii octombrie, n zona de cmpie;
se poate valorifica att sub form de mas verde sau fn, ct i conservat sub form de siloz sau
semifn;
n condiii de irigare se exploateaz una sau dou cosiri, dup care se poate semna porumbul pentru
boabe i siloz sau alte culturi succesive;
prin cantitatea mare de rdcini pe care o produce (6-10 t/ha), este considerat o bun plant
ameliratoare a solului;
n condiii optime de cultivare realizeaz producii mari de semine (1500-2500 kg/ha).

2. nsuiri morfologice i fiziologice

Raigrasul aristat are o capacitate ridicat de lstrire, realiznd tufe rare, cu lstari de 70-100 cm
nlime, ereci, de culoare violacee la baz i verde deschis n rest.
Frunzele sunt lucioase, late de 2-4 mm, prevzute cu o ligul scurt.
Inflorescena este un spic lung de 20-30 cm, cu spiculeele aezate mai apropiat unle de altele fa de
raigrasul peren. Paleea inferioar este aristat, cu arista lung de 1-5 mm.

Fructul este o pseudocariops aristat.

3. Sistematic i soiuri

Genul Lolium face parte din familia Gramineae, cu 7 specii. Dintre acestea, raigrasul aristat sau
raigrasul italian aparine speciei Lolium multiflorum Lam, sin. Lolium italicum, specie bianual. Dup
prezena sau lipsa aristei se cunosc dou varieti: L. multiflorum var. muticum i L. multiflorum var.
multiflorum, aceasta fiind rspndit n cultur.
n ara noastr sunt omologate i se cultiv urmtoarele soiuri de raigras aristat: Anca, Arina, Iulia,
Malmi, Tetraiar, Venus.

4. Cerinele fa de factorii de vegetaie

Raigrasul aristat are cerine moderate fa de temperatur, de aceea semnatul se face la nceputul
toamnei asemntor cerealelor pioase. n timpul iernii plantele pot rezista pn la temperaturi de
-25C, fr strat de zpad, dac de la semnat i pn la intrarea n iarn se acumuleaz n jur de
800C. n cazul semnatului trziu plantele nfresc slab i scade rezistena la ger.
Rezistena la secet este sczut, de aceea raigrasul aristat se cultiv n regiunile mai umede, cu peste
600 mm precipitaii anual, sau n condiii de irigare.
Deii are un sistem radicular fasciculat dezvoltat, raigrasul aristat realizeaz producii mari pe solurile
permeabile, bine aprovizionate n elemente nutritive i ap, cu ph-ul cuprins ntre 5,8-7,0. Poate fi
cultivat i pe solurile acide amendate.

Raigrasul aristat Lolium multiflorum Lam.

5. Zonele de cultivare
Condiiile cele mai favorabile de cultivare se ntlnesc n zonele colinare umede, unde media
precipitaiilor multianuale este mai mare de 600 mm, iar temperatura medie anual este mai mic de
8,5C.
n zonele de cmpie, raigrasul aristat poate fi cultivat numai n condiii de irigare.

6. Tehnologia de cultivare
Rotaia
Condiia limit fa de plantele premergtoare o constituie alegerea unor culturi care elibereaz terenul
de timpuriu, pentru a putea efectua o bun pregtire a solului n vederea semnatului. n acest sens
cele mai bune premergtoare sunt: borceagurile de toamn, rapia de toamn, cerealele de toamn.
Dac recoltarea se efectueaz pn cel trziu la 10 august, pot fi bune premergtoare i cerealele de
primvar, cartofii timpurii, floarea soarelui.
Culturile postmergtoare cele mai potrivite sunt plantele furajere care se seamn primvara n urgena
a doua i care sunt mai rezistente la secet: sorgul, iarba de Sudan, hibrizii de porumb pentru siloz.

Lucrrile solului

Dup premergtoare care las terenul curat de buruieni i resturi vegetale, ct i dup cereale da
toamn la care miritea a fost ars, pregtirea solului pentru semnat se face prin lucrri repetate,
efectuate perpendicular, cu grapa cu discuri.
Pe terenurile cu resturi vegetale i cnd stratul arabil este tasat, pregtirea solului se face printr-o
artur de 18-20 cm adncime, cu plugul n agregat cu grapa stelat. n continuare, pregtirea patului
germinativ se face cu grapa cu discuri, iar ultima trecere se face n agregat cu tvlugul.

Fertilizarea
Raigrasul aristat, pentru realizarea unor producii ridicate, consum cantiti mari de elemente nutritive
din sol. Astfel, pentru obinerea unei producii de 50 t/ha mas verde se export din sol aproximativ 150
kg/ha azot, 90 kg/ha fosfor, 300 kg/ha potasiu, 90 kg/ha calciu.
ngrmintele azotate sunt bine valorificate de raigrasul aristat, nivelul produciei crescnd proporional
cu doza aplicat,

Festuca pratensis (paius de livada)

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Liliopsida
Ordinul : Cyperales
Familia : Poales
Genul : Festuca
Specia : Festuca pratensis
Descriere : Frecvent n p uni i fnee revene. Planta este de talie mijlocie, cu tuf rar i cu
frunze late, de 4-6 mm, lucioase pe partea inferioar. Paniculul este mare. Spiculeele sunt
multiflore i cu paleele nearistate. Este una dintre cele mai preioase plante de nutre.

Denumire populara : paius de livada


Sinonime : Bromus pratensis

GRUPA LABIATAE
Cimbru

Cimbrul (Satureja hortensis) este o planta aromatica ,


apartinand familiei Laminaceae. Exista aproximativ 30 de specii
diferite de cimbru, utilizate in intreaga lume pentru aromarea
mancarurilor dar si pentru proprietatile sale medicinale.

Descriere

Cimbrul este o planta originara din zonele cu climat temperat si pot fi anuale sau
perene. Cimbrul creste destul de greu spre deosebire de alte plante si formeaza
tufisuri de dimensiuni mici. Acestea ating o inaltime de aproximativ 15-50 cm in
functie de specie si de conditiile oferite.

Frunzele au aproximativ 1-3 cm lungime. Cimbrul formeaza flori de dimensiuni


mici, asezate in forma de spirala pe tulpina plantei. Acestea sunt albe sau roz pal.

Istoric

Cimbrul este o planta originara din zonele Marii Mediteraneene. Cimbrul era
foarte apreciat in Evul Mediu , pentru aroma pe care o dadea mancarurilor.
Acesta era folosit in special in zonele Monarhale.
Plantarea cimbrului se face prin seminte. Acestea se planteaza direct in sol, la o
adancime de 4-6 cm. Plantarea se face primavara, incepand cu mijlocul lunii
Martie. Cimbrul poate fi cultivat in orice regiune, acesta nefiind pretenios la
conditiile de mediu. Se adapteaza cu usurinta oricarui tip de sol si este rezistent
atat la seceta cat si la ploile abundente. Cu toate acestea, cimbrul trebuie plantat
intr-o zona insorita a gradinii.

Cultivare

Cimbrul este cultivat cu scop comercial pentru a fi dat spre vanzare proaspat
sau uscat. In stare proasapata, cimbrul poate fi gasit in supermarket-uri de la
inceputul verii pana toamana. In schimb, in stare uscata cimbrul este disponibil
pe toata perioada anului.

In gradina, cimbrul mai este cultivat si ca . Desigur, multi gradinari prefera sa-l
cultive pentru a-l utiliza la aromarea mancarurilor.

Medicina

Cimbrul era folosit pentru proprietatile sale medicinale inca din vremuri stravechi.
Acesta era recomandat in trecut pentru tratarea unor afectiuni precum: colici,
dureri de cap, tulburari gastrice sau retentia de urina.
S-a demonstrat ca cimbrul este util in prevenirea diareei si in tratarea tusei.
De asemenea, acesta este un bun digestiv.
Din cimbru se extrage o tinctura speciala care contine uleiuri voalatile precum:
linalool, tannin, cymol , carvacrol, 1-borneol si x1-pinen. Din acest motiv, cimbrul
este recomandat in tratarea infectiilor intestinale si a afectiunilor renale sau
pulmonare.

Utilizari

Cimbrul este utilizat in special pentru a da savoare mancarurilor. Cimbrul este


o planta preferata de bucatatri insa, fiind planta anuala, aceasta este disponibil in
stare proaspata numai in sezonul cald. Exista insa si o specie de cimbru vesnic
verde, insa aceasta este mai putin utilizata in bucatarie.
Cimbrul joaca un rol important in bucataria italiana, in special la prepararea
fasolei.
Cimbrul, impreuna cu alte condimente, este folosit la prepararea
diverselor sosuri sau a garniturilor de legume. De asemenea, cimbrul mai este
folosit pentru aromarea preparatelor din carne: fripturi, mancaruri, etc.
Cimbrul este o planta traditionala in Canada, unde este utilizata in special la
prepararea mancarurilor care contin carne de porc dar si a sorusilor servite alaturi
de carnea de porc.

Cimbrul uscat este folosit in special iarna, la prepararea mancarurilor, deoarece


le da o aroma dulceaga, fina si delicata. Acesta mai este utilizat la prepararea
pastelor si a mancarurilor de legume.

Busuioc
Ocimum basilicum
Busuiocul planta

Busuiocul este format din tulpina si ramuri


tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente. Florile
busuiocului au corola alba sau alburie-roz cu tubul scurt.
De la busuioc se foloseste planta intreaga, fara radacina, inclusiv semintele.
Recoltarea se face cand busuiocul este inflorit, adica exact in aceasta perioada, cu
ajutorul unui cutit. Frunzele, tulpina si semintele se lasa la uscat intr-un loc racoros,
umbrit, pe o carpa curata sau foaie alba de hartie (nu pe hartie de ziar, pentru ca
cerneala tipografica contine plumb).

Descriere
Busuiocul este o planta ierboasa originara din Asia tropicala. Atinge intre 20-60 cm
inaltime, avand frunzele de culoare verde deschis, matasoase, cu lungimi cuprinse

intre 1,5-5 cm si late de circa 1-3 cm. Florile sunt putin mai mari, de culoare alba,
aranjate intr-o terminatie numita racem. In mod neobisnuit pentru familia Lamiaceae,
cele patru stamine si pistilul nu merg de sub marginea superioara a corolei, ci se
sprijina pe cea inferioara. Dupa polenizarea entomofilica (adica polenizare cu ajutorul
insectelor), corola cade si ulterior se dezvolta patru achene in interiorul calixului
bilabial. Planta are un gust asemanator cu al anasonului (numit si anis), avand un
miros puternic dulceag-intepator.
Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescand bine in conditii de caldura si
umezeala. In timp ce varietatile comune de busuioc sunt considerate ca fiind plante
anuale, altele sunt perene, cum ar fi busuiocul albastru african si busuiocul sacru
thailandez.

Specii si soiuri de busuioc


Originar din Asia, busuiocul este cultivat azi in aproape toate colturile lumii.

Exista mai multe specii de busuioc, cele mai cunoscute fiind: "busuiocul
dulce", cultivat in sud-estul Europei, in Egipt, Indonezia, Maroc si SUA,
busuiocul "gratissimum" cultivat in estul Indiei si in vestul Africii, "tulsi" cultivat in
Malaesia si "americanum" care, in ciuda numelui, este cultivat in Asia si Africa.

Aceasta "iarba regala" are numeroase soiuri. In afara de cel mai cunoscut busuioc,
cel genovez, mai exista circa 150 de varietati. Iata cateva dintre acestea:
Busuiocul anason are o aroma fina, potrivita pentru dulciuri, dar si pentru ceaiuri. In
Vietnam, Thailanda si Persia exista numeroase preparate traditionale aromate cu acest
busuioc.
Soiul dark opal are frunze purpurii si flori roz. Are un gust mai aspru, mai amarui
decat busuiocul tipic genovez si este foarte bun in ceaiul rece.
Busuiocul lamaie are o aroma proaspata si picanta, potrivita pentru preparatele din
peste, dar si pentru deserturi si salate in stil italian.
Soiul african blue se distinge prin frunzele sale cu nervuri rosii. Are un gust usor
camforat, potrivit pentru preparatele asiatice sau supe de pasare.
Busuiocul thailandez este aproape nelipsit din bucataria Asiei de Sud. Gustul sau se
afla undeva intre anason si lemn dulce.

Cultivare, recoltare, depozitare


La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura.
Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece
puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in
gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand
cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa),
de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri,
care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat
cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si
frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de
panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.
Daca doriti ca busuiocul sa-si pastreze aroma, culegeti-l inainte de a inflori.

Cum cresti busuiocul?


Aceasta planta se adapteaza foarte usor la conditiile de crescut in casa, asa ca in acest
fel poti avea busuioc proaspat tot timpul anului. Trebuie sa stii insa ca busuiocul este
foarte sensibil la frig si umezeala, de aceea este bine sa il cresti intr-un loc cald si
uscat.
Pune ghiveciul langa geam, dar si langa o sursa de caldura. Multi dintre cei care cresc
acasa plante aromatice pun ghiveciul cu plantele de busuioc pe pervazul de la
fereastra, langa o sursa de caldura, dar care sa nu dea o temperatura foarte mare.
Poti pune insa busuiocul sa creasca si in debara. In cazul in care nu aveti un loc
potrivit in casa unde sa cresteti aceasta planta, o puteti face la subsol sau in debara, cu
o sursa de lumina fluorescenta. In plus, pentru a ajuta planta sa creasca, frunzele
trebuie culese in mod periodic.

POMI FRUCTIFERI

Par "Arabitka"
Par timpuriu de vara.
Pom fructifer de vigoare mijlocie.
Fructele se prezinta in ciorchini, piriforme si cu greutatea
de 40-50 g. Pielita este de culoare galbena deschis. Pulpa
este zemoasa, aromata si are un gust dulce.
Epoca de coacere este sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii
iulie.

Virgiliu Hibernal
Pr de iarn. Caracteristicile fructului: mrime
medie-mare, form piriform-trunchiat. Coaja
galben, cu pata roiatic pe partea expus
soarelui. Pulpa crem, untoas, arom fin,
foarte gustoas. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie. Coroan piramidal. Polenizatori recomandai:
soiurile de pr Contesa de Paris, Conference etc. Maturitatea de
consum: o atinge n depozit n ianuarie martie.

Lukasowska
Pr de iarn. Caracteristicile fructului: fruct de mrime mare,
forma regulat. Coaja verde galben, cu coloratura violet.
Pulpa suculent, mediu dulce. Caracteristicile pomului:
vigoare mare. Polenizatori: soiurile de pr: Untoasa Hardy,
Conference. Epoca de maturare: se recolteaz ncepnd cu
a doua jumtate a lunii octombrie. Se poate depozita pn
n ianuarie.

Favorita lui Clapp

Par de vara. Caracteristicile fructului: marime


mijlociu-mare (180-220 g). Forma frumoasa
de para. Coaja groasa si usor cerata, la
maturitate este de culoare galbena cu
coloratura rosie pe 40-50% din suprafata pe
partea expusa soarelui, cu multe lenticele.
Pulpa alba, zemoasa, parfumata.
Caracteristicile pomului: vigoare mare cu
coroana sferica. Frunze mari. Maturitatea de
consum: se recolteaza in prima jumatate a
lunii august. Fructele se pot depozita cca. 1-2 luni.

Favorita lui Clapp rosie


Par de vara. Caracteristicile fructului:
marime mijlocie sau mare. Forma
regulata de para. Coaja este neteda, de
culoare rosie pe toata suprafata. Pulpa
alb-galbuie, untoasa, cu gust dulce
acrisor. Caracteristicile pomului: vigoare
mijlociu-mare. Maturitatea de consum:
recolteaza cu cateva zile dupa Favorita
Clapp, la mijloc de august. Fructele se pot pastra putina vreme.

se
lui

Untoasa Hardy
Par de toamna. Caracteristicile fructului:
marime mijlocie (145-200 g). Forma
ovoidala, conica. Coaja de culoare gri-galbuie
la maturitate, coaja groasa. Pulpa albverzuie, untoasa, consistenta, zemoasa,
placut acidulata. In anii secetosi fructele
raman mici, fara gust. Caracteristicile
pomului: vigoare mare. Coroana deasa,
piramidala. Maturitatea de consum: se
recolteaza la sfarsitul lunii august, inceputul
lunii septembrie. Se poate depozita 1-2 luni de la recoltare.
Este un soi francez cultivat inca din 1830.
Pom fructifer de vigoare mijlocie, care fructifica pe formatiuni de rod
scurte, cu o productivitate mare. Productia este constanta. Fructele sunt
medii (120-140g), de forma conica. Pielita este verde-galbui, acoperit cu
rugina. Pulpa este alba, suculenta, dulce. Se recolteaza la sfarsitul lunii
septembrie.
Polenizatori: Favorita lui Clapp, Conference, Williams rosu.

Par "Williams rosu"


Par ce face trecerea de la soiurile de vara la
cele de toamna.
Pom fructifer de vigoare mijlocie, foarte productiv.
Fructele sunt mari (180-200 g), de forma conica.
Pielita este de culoare rosie pe toata suprafata.
Pulpa este zemoasa, dulce, de culoare galbuie.
Epoca de coacere este mijlocul-sfarsitul lunii
august.
Polenizatori: Favorita lui Clapp.

Williams
Par de vara. Caracteristicile fructului:
marime mijlocie sau mare (160-220 g). Coaja
subtire, usor ondulata, de culoare galbena la
maturitate cu coloratura usor rosiatica pe
partea insorita. Pulpa alba, zemoasa,
parfumata, dulce acrisoara. Uneori se
formeaza sclereide. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie. Coroana aerisita,
piramidala. Maturitatea de consum: perioada optima de
recoltare este a doua si a treia decada a lunii august. Se
poate depozita circa 1-3 luni in mediu controlat.

Par "Untoasa Bosc"


Par de toamna.
Pom fructifer de vigoare mijlocie, cu coroana larga,
piramidala.
Fructe mari (200-280 g), piriform alungite, ce prezinta un
gat lung si gros. Pielita este verde galbui, acoperita cu o
rugina brun-rosiatica. Pulpa este alb-galbuie, fina, dulce.
Este rezistent la rapan, dar pretentios la sol si caldura.
Epoca de recoltare este sfarsitul lunii septembrie, cu posibilitatea de
pastrare pana in luna decembrie.
Polenizatori: Williams, Conference.

Cure

Par de iarna. Caracteristicile fructului: marime


mijlocie-mare (180-300 g). Forma de para foarte
alungita. Coaja la maturare este de culoare galbenverzuie, o dunga maronie ce se intinde de la peduncul
pana la caliciu. Pulpa alb-galbuie, relativ tare, dulce
acidulat, cu aroma slaba. In anii secetosi formeaza multe
sclereide. Caracteristicile pomului: vigoare mare.
Formeaza o coroana aplatizata, nu prea deasa. Necesita
lucrari de intretinere in coroana. Epoca de maturare:
fructele se culeg in prima jumatate a lunii octombrie si
se pot pastra 4-5 luni.

Conference
Par de toamna. Caracteristicile fructului: marime variabila functie de an
(120-220 g). Forma de para alungita. Coaja de culoare galben verzuie cu
pete maronii, coaja groasa. Pulpa alb-galbuie, untoasa, foarte dulce.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie. Coroana este mica si deasa.
Fructifica pa ramuri de rod scurte. Maturitatea de consum: se recolteaza in
luna septembrie. Se poate pastra circa 6 luni de la recoltare, cu conditia ca
recoltatul sa se faca la momentul optim.

Pr Packham`s Triumph
n hal frigorific se depozitez pn n martieaprilie. Fructele sunt mari, chiar foarte mari
( 200-270 gr). Pielia are culoare galben-verzuie,
punctat. Are form tipic, lat de par. Pulpa
este fin, suculent, untoas. Pomul este mediu
viguros, nu este pretenios, produce mult i
sistematic. Este foarte productiv. Polenizatori:
Williams, Conference.

Contesa de Paris
Par de iarna. Caracteristicile fructului: marime
mijlocie (170 g). Forma piriforma. Coaja de
culoare verde-galbuie.Pulpa alba, gust bun.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie-mare.
Productivitate buna. Rodeste mai ales pe ramuri
scurte. Maturitatea de consum: Se recolteaza in
luna octombrie si se poate pastra pana in luna martie.

Par Napoca

Par de vara. Caracteristicile fructului: marime mijlocie


(120-170 g). Forma piriform regulata, cu gatul scurt si
usor subtiat spre varf. Coaja neteda, lucioasa, subtire, de
culoare galbena, cu rumeneala discreta pe partea expuse
la soare, cu puncte subcutanate brun-galbui. Pulpa de
culoare alb-galbuie, crocanta la inceput, suculenta,
dulce, placut acidulata. Caracteristicile pomului: vigoare
mijlocie. Formeaza o coroana larg piramidala, rara,
aerisita Productivitate foarte buna, intra timpuriu pe rod.
Perioada infloritului este tarzie. Este bun polenizator.
Maturitatea de consum: se recolteaza in a treia decada a lunii august. Fructele se
preteaza bine la transport si manipulare. Excelente pentru consum in stare proaspata.

Par soiul Hardenpont


Este un soi de iarna, foarte productiv, cu
fructe mari.
Pulpa este foarte zemoasa, topitoare, aromata.
Se culege in luna septembrie, se poate
depozita pana in luna martie.
Pomul este de vigoare medie.

Par soiul Vilmos


Par de vara.
Radacina protejata cu turba si substante nutritive - viabilitate ridicata.
Certificat individual de calitate.
Soi bine adaptat conditiilor din Romania.
Pomul este de vigoare medie spre mare, rezistent la boli si daunatori,
productivitate ridicata.Fruct mare, de culoare verde galbuie, cu pete rosii pe partea
insorita. Pulpa este albicioasa, suculenta, acidulata si fina.Se recolteaza in a doua
decada a lunii august.

Ina Estival
Par de vara.
Caracteristicile fructului: mrime mare, form
piriform-alungit. Coaja galben, acoperit cu rou
aprins. Pulpa alb, suculent, fin, dulce-acrioar,
aromat. Caracteristicile pomului: vigoare medie.
Coroan piramidal. Polenizatori recomandai: soiurile
de pr Wiliams, Favorita lui Clapp etc. Maturitatea de
consum: a treia decad a lunii august.

Par Nashi "Hosui"


Para asiatica sau para-mar.
Pom de vigoare mijlocie. Fructele au forma unor mere, dar
gustul unor pere. Pielita este de culoarea bronzului auriu.
Pulpa este crocanta si zemoasa.
Epoca de recoltare este mijlocul lunii august - inceputul
lunii septembrie.
Polenizatori: Williams.

Florina
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: marime mijlocie sau mare (170 180 g), de forma sferica turtita. Coaja de culoare rosie, cerata. Pulpa albgalbuie, tare, crocanta. Gust dulceag, raport armonios zahar/acid.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie sau mare, coroana usor
turtita.Ramurile au tendinta de a fi pendente. Fructifica foarte devreme si
abundent inca din primii ani. Maturitatea de consum: se recolteaza la sfarsit
de septembrie, inceput de octombrie. Se poate depozita pana in februarie.

Golden delicios
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: marime
mijlocie sau mare (140 - 180 g) in functie de
aprovizionarea cu apa si incarcarea pomului, de forma
sferica usor alungita. Coaja subtire de culoare galbenverzuie la inceput, la maturitate galbena, este sensibil la
vatamarile fizice si predispusa la arsura. Pulpa galbena,
dulce, usor acida, parfumata. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie mare, coroana piramidala, bine
ramificata. Perioada infloritului este mijlociu-tarzie, tarzie. Maturitatea de consum: se
recolteaza la sfarsit de septembrie, inceput de octombrie. Pastreaza calitatile de
consum pana in martie.

Golden Spur
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: se aseamana cu soiul Golden
Delicios, avand pedunculul mai scurt. Coaja este predispusa la arsura.
Caracteristicile pomului: vigoare mai mica decat soiul de baza. Coroana
este cu ramuri erecte, cu internoduri scurte. Fructifica abundent. Maturitate
de consum: sfarsit de septembrie - octombrie. Calitatile fructului se
pastreaza pana in luna aprilie.

Idared
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: marime
mijlocie sau mare (170 - 200 g), de forma sferica turtita.
Coaja de culoare rosie aprinsa, nu foarte groasa, de
culoare rosu aprins . Pulpa alb-galbuie, tare, crocanta,
foarte zemoasa,sensibil la apasare. Gust dulce acrisor.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie, coroana usor
turtita, bine ramificata. Majoritatea florilor apar pe lujerii lungi. Maturitatea de
consum: se recolteaza la inceput de octombrie, dar maturitatea deplina de consum o
atinge dupa circa 3-4 luni de depozitare si isi pastreaza aceasta calitate pana in lunile
de vara.

Ionagold
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: marime mare (220-250 g), forma
sferica. Pulpa galbuie, foarte zemoasa, aromata, cu gust foarte bun.
Culoarea de baza este verde, acoperita 30-45 % cu un rosu deschis.
Caracteristicile pomului: Vigoarea este mare. Coroana este aplatizata, rara.
Ramurile de rod au tendinta de e fi pendente. De obicei dintr-o
inflorescenta ramane un singur fruct. Maturitate de consum: se recolteaza
in octombrie. Dupa o depozitare de 1-2 luni se poate consuma. In functie de
calitatea depozitului, calitatea se pastreaza timp de 4-10 luni.

Freedom
Acest soi nou de mr rodete bogat an dup an
cu ngrijire minim i are o rezisten ridicat la
boli. Merele mari, zemoase, crocante i acidulate
au pielia roie cu o tent de galben. Se coc la
mijlocul lunii septembrie i se pot folosi att
proaspete ct i pentru conservare.

Starkrimson Delicios
Soi originar din S.U.A. omologat in 1958 dintr-o variatie mugurala
a soiului Starking Delicious. Pomul de vigoare mica (tip spur),
recomandat pentru plantatii super-intensive, precoce, foarte
productiv, mediu rezistent la ger si fainare, slab rezistent la rapan,
pretentios la sol si caldura mai ales in timpul infloritului si a
maturarii fructelor.
Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu cinci coaste
proeminente, de culoare rosu-intens, cu puncte subcutanate
galbene. Pulpa este alb-galbuie, dulce, cu aciditate redusa. La
aparitia soiului a fost o realizare deosebita. Ca defecte i se pot imputa suprancrcarea
cu fructe n unii ani (situaie n care fructele rmn mici dac nu se procedeaz la o
normare sever prin tiere i prin rrire) i sensibilitate la rapn. Recomandat a se
altoi pe portaltoiul M106. Polenizatori : Golden, Idared, Romus 3. Se recolteaza in
Octombrie.

Gala
Mar de toamna-iarna. Pom fructifer de vigoare
mica, ce intra pe rod timpuriu; originar din Noua
Zeelanda.
Fructele sunt mari (150-170 g) putin alungite,
turtite la baza, cu coaste largi, putin pronuntate.
Pielita galbena, unsuroasa, prezinta usoare nunante
de rosu deschis. Pulpa de culoare galbena este
crocanta, suculenta, dulce, aromata. Este un excelent soi de masa. Este
rezistent la rapan si fainare; necesita rarirea fructelor.Se recolteaza la
sfarsitul lunii august-inceputul lunii septembrie.
Polenizatori: Jonathan, Golden delicious, Golden spur.

Topaz
Mar de iarna
Este un soi de origine ceha, cultivat cu mare succes in Romania
inca din 2001, cu rezistenta la fainare si rapan.
Pom de vigoare mijlocie cu productie constanta.
Fructe de marime medie spre mare (150-200 g), cu o forma sferic
turtita. Pielita este galbena, acoperita aproape in totalitate cu
rosu, prezentand dungi de un rosu intens. Pulpa galbena este
suculenta, aromata, dulce-acrisoara.
Se recolteaza incepand din octombrie si se poate pastra pana in aprilie-mai.
Polenizatori: Jonathan, Gala, James Grieve, Golden Delicious,

Ionathan
Mar de toamna. Caracteristicile fructului: marime
mijlocie (130 - 140 g), de forma sferica alungita. Coaja
este subtire, neteda, usor cerata, de culoare galbena cu
coloratura rosie pe mai mult de jumatate din suprafata.
Este mijlociu sensibil la arsuri. Pulpa alb-galbuie,
consistenta, suculenta, dulce-acrisor. Caracteristicile
pomului: vigoare mijlocie, coroana semi aplatizata.
Crengi subtiri. Ramifica abundent, lucrarile de formare a coroanei putand fi efectuate
chiar dupa intrarea pe rod. Maturitatea de consum: se recolteaza incepand cu mijlocul
lunii septembrie.

Granny Smith
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: marime mijlocie mare. Forma
sferica, simetrica. Culoarea este verde chiar si la maturitate.Coaja este
cerata cu multe lenticele albe. Nu este predispus la arsura. Pulpa este tare,
crocanta, zemoasa, slab aromata si fara parfum. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie mare, cu coroana bine ramificata, deasa, cu ramuri erecte.
Maturitate de consum: a doua decada a lunii octombrie. Se poate pastra
pana in luna aprilie.

Gloster
Mar de iarna. Caracteristicile fructului: marime
mijlocie sau mare (160 - 200 g), forma alungita. Coaja
este puternic cerata, acoperita de culoare rosie inchisa,
mata. Pulpa alb-verzuie, placut aromata, gustoasa, usor
acidulata. Caracteristicile pomului: crestere viguroasa al
pomului tanar, cu coroana ingusta, erecta, in tinerete
rara, mai tarziu echilibrata. Predispusa la rodire bienala.
Maturitatea de consum: se recolteaza la sfarsit de septembrie inceput de octombrie.
Calitatile se pastreaza pana in februarie in depozite frigorifice cu mediu nemodificat si
pana la sfarsit de mai in depozite cu mediu controlat.

Summerred

Mar de vara. Caracteristicile fructului: marime mijlociu-mare (170 g),


forma tronconica, simetrica. Coaja de culoare rosie aprinsa cu puncte albe.
Culoarea rosie poate sa apara si pe pulpa de sub coaja. Pulpa alba, placut
aromata, gustoasa, crocanta. Caracteristicile pomului: crestere viguroasa al
pomului tanar, cu coroana aplatizata. Predispus la supraincarcare si rodire
bienala. Inflorire timpurie. Maturitatea de consum: se recolteaza la mijlocul
lunii august. Isi pastreaza calitatile pana la sfarsitul lunii septembrie.

Generos
A fost obtinut de Serboiu L. si Moruju Gh., la
S.C.P.P. Voinesti Dimbovita, din incrucisarea
(Jonathan x H53-39-2) x ( Parmain dor x
M.Kaido ) fiind omologat in 1982.
Fructul este mare 160 g 190 g , sferic-turtit,
acoperit pe circa din suprafata cu oranjzmeuriu, are gust acidulat-dulce,foarte placut.

Gloster

Mar de iarna.

Soi de mar obtinut in Germania in anul 1969. Pom de


vigoare mijlocie spre mare, cu crestere viguroasa.
Fructele sunt medii spre mari (160-190 g), cu o forma
ovosferica. Pielita este de culoare galben-verzui
acoperita pe cea mai mare parte a fructului cu rosu
inchis spre visiniu; este lucioasa. Pulpa galben-verzuie
este aromata, usor acidulata, fina si suculenta. Perioada
de recoltare este inceputul lunii octombrie, iar fructele pot fi pastrate in
conditii optime pana in luna februarie. Polenizatori: Idared, Golden delicious.

Rubionola

Mar de toamna.

Pom fructifer de vigoare mare, cu crestere rapida.


Fructul este mediu, sferic, cu pielita galbena si culoarea
acoperitoare rosie. Pulpa este dulce.
Se recolteaza la mijlocul lunii septembrie.
Polenizatori: Gala, Golden Delicious, Granny Smith,
Topaz.

Goldrosio

Mar de iarna.

Caracteristicile fructului: este de marime mijlocie spre


mare. Forma conica, lungita. Coaja este subtire, fina,
pistruita. Pulpa galbuie, un pic tare, zemoasa si dulce.
Are continut de zahar si acid, caracteristic soiurilor de
Golden. Caracteristicile pomului: are vigoare medie spre
mare. Flori cu pollen de calitate foarte buna. Formeaza o
coroana densa. Rezistent la boli si daunatori. Epoca de
coacere: a treia decada a lunii septembrie.
Polenizatori recomandati: - soiurile de mar: Granny Smith, Summered, Rosu
Delicios, Gloster etc.

Elstar Mar de toamna Caracteristicile fructului: fruct mijlociumare sau mare (160-200g), de forma sferica turtita. Coaja verde care numai
la maturitate va fi galbena cu coloratura rosu portocalie pe 1/3 - 2/3 din
suprafata.Se coloreaza uniform numai unde este suficienta lumina.Coaja
este predispusa la arsura. Pulpa galben-verzuie, mediu consistenta,
zemoasa. Gust dulce acrisor, foarte aromat. Caracteristicile pomului: pom
de vigoare mijlociu-mare. La inceput, lastarii cresc fara ramificatie,
necesitand lucrari de formare a coroanei, dar mai tarziu au tendinta de
indesire. Perioada de maturare: se poate recolta la inceputul lunii septembrie,
pastrandu-si proprietatile circa 5 - 6 luni.

Golden B
Mr de toamn. Caracteristicile fructului: mrime
mijlocie mare, 160 g, form regulat. Coaja de culoare
galben-verzuie. Pulpa galben, crocant, dulce, zemoas,
aromat Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie.
nflorire medie-trzie. Polenizatori recomandai: soiuri
de mr cu perioada de nflorire similar: Granny Smith,
Royal Gala etc. Maturitatea de consum: nceputul lunii
septembrie. Ii pstreaz calitile nealterate pn n mai n depozite frigorifice.

Mr rou pre promoional

Este de vigoare medie, cu ramificaie destins, productivitate mare.


Fructele sunt medii/mari, de culoare rou intens, cu arom deosebit. Se
coace la sfrit de iulie, n frigider se depoziteaz 3 sptmni. Este
rezistent la micoze. Orice soi de mr l polenizeaz.
Mar timpuriu de toamna.
Este un hibrid intre "Jonathan" si "Worcester Permain", care a intrat in
productie in anul 1970.
Pom fructifer de vigoare mijlocie.
Fructele sunt medii (140-150 g), cu forma rotunda, usor conica. Pielita are
culoare de fond galbena, iar culoare de suprafata este rosie-carmin. Pulpa este
de culoare alba, tare, crocanta, suculenta, cu gust dulce-acrisor, aromat.
Se recomanda pentru consum in stare proaspata.
Fructele se recolteaza la sfarsitul lunii august. Se pot pastra in depozite
frigorifice doar pana in luna octombrie.

Katalin

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare sau foarte mare (8 -10 g), de forma sferica
alungita. Coaja, la maturitate de culoare rosu-bordo inchisa, groasa. Pulpa rosu inchis,
foarte tare, crocanta, gust dulce - acidulat si armonios. Caracteristicile pomului:
vigoare mare. Coroana conica usor aplatizata, deasa. Maturitatea de consum: se
recolteaza la sfarsitul lunii iunie
Este un soi cu coacere trzie, cu fructe pietroase. Pomul este viguros, cu
productivitate mare, produce foarte timpuriu. Fructele sunt foarte mari, de
culoare rou-bordo nchis, cu pulpa tare, i gust armonios. Se recomand
n primul rnd pentru consum proaspt, dar este excelent i pentru
compot sau congelare. Polenizator: Uria de Germersdorf, Linda.

Bigarreau Burlat

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: fructe de greutate 5-6 g, diametru 22-24 mm.


Forma lata conica, turtita. Coaja rosie, mai apoi bordo inchisa, subtire,
lucioasa. Pulpa consistenta, crocanta, gust dulce-acrisor. Caracteristicile
pomului: vigoare foarte mare. Formeaza o coroana mare, cu ramificatii

putine. Coroana aplatizata. Necesita putine taieri de conducere.


Maturitatea de consum: se matureaza la sfarsit de mai, inceput de iunie.

Boambe de Cotnari

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: mrime mare, form cordiform. Culoare galben cu


coloratur roie pe partea expus soarelui. Pulpa pietroas, neaderent la smbure. Se
preteaz att pentru consum n stare proaspt ct i pentru compoturi, gemuri.
Caracteristicile pomului: vigoare mare. Polenizatori: soiurile de cire: Van, Stella,
Germersdorf etc. Epoca de maturare: a II-a decad a lunii iunie.

Germersdorf

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare sau foarte mare (7-9 g), diametru 23 - 26 mm.
Forma cordiforma, usor turtita. Coaja de culoare rosie bordo inchisa. Pulpa rosie
deschisa, crocanta, zemoasa, neaderenta la sambure gust placut dulce-acrisor.
Caracteristicile pomului: vigoare mare. Coroana conica, cu ramuri erecte. Perioada de
maturitate: se recolteaza in a doua jumatate a lunii iunie.

Hedelfingen

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare (6-7 g). Forma cordiforma usor alungita.
Coaja de culoare rosu inchisa, la maturitate rosu negricios. Pulpa este rosie, zemoasa,
neaderenta la sambure. La maturitate gustul este aromat, placut, dulce acrisor. In
prima faza gustul este acru, fapt pentru care este bine ca recoltarea sa se faca la
deplina maturare a fructelor. Caracteristicile pomului: vigoare mare. Coroana este
mare, rara, cu ramuri divergente. La varsta inaintata, din cauza ramurilor subtiri,
coroana capata forma caracteristica, cu ramuri pendente. Maturitate de consum: sfarsit
de iunie.

Lapins

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime foarte mare, forma sferica. La maturare coaja este
de culoare rosu inchisa, rezistenta la crapare. Pulpa este rosie, tare, cu gust mediocru
spre bun. Fructele rezista bine la depozitare si transport. Caracteristicile pomului:
Vigoare mare. Formeaza o coroana mare, cu ramuri erecte, fiind greu de condus prin
taieri. Are productivitate buna, cu tendinte de supraincarcare. Rezista la ingheturile
tarzii, autofertil. Epoca de maturare: sfarsit de iunie.

Rosii de Bistrita

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (5,5 g), de forma ovoidala. Coaja de


culoare rosie, lucioasa, rezistenta la crapare. Pulpa semicrocanta, roz-rosietica,
potrivit de suculenta, cu gust dulce acrisor, bun. Sambure relativ mare. Caracteristicile
pomului: vigoare mare. Formeaza o coroana piramidala. Infloreste timpuriu.
Maturitatea de consum: se recolteaza in a doua decada a lunii iunie.

Rubin

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructelor: marime mijlocie-mare (7-7,5 g). Forma sferic cordiforma,


bombat pe partea dorsala. Coaja rosu rubinie, lucioasa, rezistenta la crapare. Pulpa
este pietroasa, rosie, suculenta, cu gust dulce-acrisor. Sambure de marime mijlocie
aderent la pulpa. Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie. Formeaza o coroana larg
piramidala, pana la globuloasa. Rodeste predominant in buchete de mai si ramuri
mijlocii. Inflorire semitarzie. Polenizatori recomandati: Van, Stella etc. Epoca de
maturare: ultima decada a lunii iunie.

Stella

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie sau mare (6,5 g), diametru 22-24 mm.
Forma cordiforma usor alungita. Coaja de culoare rosie bordo inchisa. Pulpa rosie
negricioasa, tare, gust bun. In anii cu precipitatii abundente este predispusa la crapare.
Caracteristicile pomului: vigoare mare. Coroana piramidala. Necesita taieri regulate.
Datorita infloririi prelungite se foloseste ca polenizator. Perioada de maturitate: se
recolteaza in a doua jumatate a lunii iunie.

Timpuriu de Bistrita

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie. Forma ovoid alungita. Coaja este rosu
inchis pana la aproape negru la maturitate deplina. Pulpa este semicrocanta, rosie,
strabatuta de vinisoare sangerii, suculenta, dulce.Sambure relativ mare.
Caracteristicile pomului: Vigoare mare. Coroana globuloasa spre larg piramidala.
Rodeste pe ramuri de rod lungi si buchete de mai. Inflorire timpurie. Polenizatori
indicati: Rosii de Bistrita, Negre de Bistrita. Epoca de maturare: a doua decada a lunii
iunie.

Van

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (4 - 7 g), de forma sferica turtita. Coaja de


culoare rosu-bordo inchisa, rezistenta. Pulpa tare, crocanta, suculenta, nu devine
moale nici la maturitatea completa. Gust dulce - acidulat. Sambure mic.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie - mica. Formeaza o coroana piramidala,
aerisita, cu ramuri erecte. Nu este predispus nici la indesire, nici la elagare. Fructifica
pe ramuri de rod scurte. Polenizatori recomandati: Germersdorf, Katalin, Hedelfingen,
Bigarreau Burlat, etc. Rezista bine la gerurile de peste iarna. Maturitatea de consum:
se recolteaza in jurul datei de 18 - 20 iunie.

Vega

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare (6-8 g). Forma sferica usor turtita. Coaja tare,
de culoare galben cu rosu, acoperit cu rosu marmorat. Pe partea insorita are culoare
rosie deschisa, pe partea cu umbra, galben. Pulpa tare, semicrocanta, nu este
predispusa la crapare. Gust caracteristic, amarui. Caracteristicile pomului: vigoare
mijlocie-mare. Coroana piramidala, cu ramuri erecte. Maturitate de consum: mijloc de
iunie.

Cire Alex
Un soi de cire autopolenizator cu coacere trzie. Deoarece nflorete trziu nu are
de suferit din cauza gerurilor de primvar. Are fructele mari (7-8 gr.) n form de

inimioar, de culoare bordo, cu pulpa crocant, dulce-acidulat. Ideale pentru consum


proaspt sau pentru conservare.

Cire Carmen
Cel mai nou dintre cirei, cu fructe foarte mari (33 mm diametrul) de culoare bordo lucioas. Sunt sub form de inimioar cu gust armonios, dulce i pulp pietroas.
Pomul are coroana medie/mic deci e ideal i pentru grdinile mai mici. Nu este
afectat de gerurile de primvar pentru c nflorirea are loc mai trziu. Se pot
culege la nceput de iunie. Polenizatori: Gemersdorf.

Cire Sunburst
Este un soi rezistent, autopolenizator. Are nflorire trzie de aceea nu este afectat
de ger. Este un soi de vigoare medie, cu fructe mari, zemoase i productivitate mare.
Sunt recomandate pentru consum proaspt.

Kaki
(Diospyros kaki 'Vaniglia')

Acest fruct nobil, dup rspndirea foarte rapid n magazine, avnd


plantaii n toat lumea, a ajuns i n ara noastr. Are gust dulce acrior,
de consisten gelatinoas, o arom special: combinaie ntre aroma
piersicului, caisului i a prului. Dar nu numai datorit gustului delicios
este din ce n ce mai favorizat, ci i pentru c este bogat n vitamine. Pom
impozant, cu coronament rotund, toamna strlucind n culorile: galben i
portocaliu. Pomul i pstreaz aspectul frumos, compact i dup puin
tundere. Se poate culege de la sfritul lunii octombrie, cnd prin coaja
subire deja se poate observa pulpa portocalie a fructului. Fructul se coace
i dup culegere. Este o privelite minunat pomul nzpezit cu fructe
delicioase care se pot culege i iarna. Se acomodeaz uor, este
autopolenizator. Mrimea la livrare: 100-120 cm.

Migdal Tuono
(Prunus amygdalus)

Plant decorativ i nucifer. Primvara ne delecteaz cu florile feerice, de


la sfritul lui septembrie pn la mijlocul lui octombrie rodete fructele

dulci, cu coaj subire. Migdalele se pot sparge uor chiar i cu mna,


gustul este dulce plcut fr gustul secundar neplcut amar.
Autopolenizator. Rezistent pn la -25C. Livrm plante viguroase n
ghivece.

Momon (Nuspui)
(Mespilus germanica)

Se coace la sfritul lunii octombrie, este un soi cu productivitate mare i


sigur. Fructele sunt medii-mari, au form sferic, cu coaj maro nchis.
Este autopolenizator.
ALUN (Coryllus avellana)

Este un soi viguros, cu productivitate mare. Miezul este mare, cu gust plcut.
Autopolenizator.

Miracose columnar
(Miracose mirabella)

Este un hibrid ntre prunul mirabella i cais. Fructele au un gust aparte, au


aprox. 45 g i sunt distinct aromate. Rodete la sfrit de septembrie,
nceput de octombrie. Coaja este galben, iar pe partea nsorit este
roiatic. Rezistent pn la -20 grade C i fa de boli. Autopolenizator.
Livrm puiei n ghivece.

NUC NOBIL (Walnuss)

Pom fructifer i ornamental n acelai timp. Are coronament mare, oferind umbr
plcut. Produce deja dup 2-3 ani de la plantare. Se culege la sfrit de septembrie,
are productivitate mare, cu coninut de miez ridicat. Se sparge i se cur uor.
Livrm pomi altoii de 2 ani.

Merior cu productivitate mare


(Vaccinium vitis idaea)

Plant venic verde, cu cretere rapid, ajunge la o naltime maxim de 40


cm. Fructific de dou ori pe an. Diametrul fructelor poate ajunge la 1 cm.
Prima nflorire este n mai-iunie, a doua n iulie-august. Livrm plante
viguroase, n ghiveci.

Crisana

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: mrime mijlocie (5 g), form sferic. Pulpa roie, neaderent
la smbure, gustoas. Caracteristicile pomului: vigoare mare. Coroan sferic.
Polenizatori: soiurile de visin: Meteor, Productiva de Erd etc. Epoca de maturare: se
recolteaz n luna iulie.

Jubileu de Erd

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (4-5g), forma sferica. Coaja de culoare


bordo inchisa, negricioasa. Pulpa tare, gust dulce acrisor, sambure mic.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie, mijlociu deasa. Coroana sferica. Are un
trunchi foarte gros datorita caruia prima fructificatie este tarzie. Maturitatea de
consum: se recolteaza la mijlocul lunii iunie.

Meteor

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (4-5g), forma sferica turtita. Coaja de


culoare rosu deschis. Pulpa mijlociu tare, usor fibros, gust specific, sambure mic.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlociu - mare. Coroana aplatizata, rara.
Maturitatea de consum: se recolteaza la mijlocul lunii iulie.

Nana

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: mrime mijlocie, form sferic uor turtit. Pulpa mijlociu
tare, gustoas, dulce-acrioar. Caracteristicile pomului: vigoare mic. Coroan
sferic. Polenizatori: soiurile de visin: Meteor, Productiva de Erd etc. Epoca de
maturare: se recolteaz n a II-a decad a lunii Iulie.

Timpuriu de Cluj

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: mrime mijlocie-mare (7 g), form sferic. Pulpa mijlociu


tare, aromat, gust bun. Caracteristicile pomului: vigoare mare. Coroan aplatizat.
Polenizatori: parial autofertil, soiurile de visin: Meteor, Nana etc. Epoca de maturare:
se recolteaz n a III-a decad a lunii Iunie.

Viin Productiv de Debrecen


Se recomand att pentru consum proaspt ct i pentru prelucrare industrial. Fructul
are mrime medie-mare ( 6-7 gr.). Are culoare rou bordo, cu pulpa semipietroas,
dulce-acrioar, gustoas. Pomul este de vigoare mijlocie, cu tendine de ndesare. Are
productivitate sigur i excelent. Se poate culege i mecanic. Este autopolenizator.

Viin Maliga
Fructele mari cu pielia strlucitoare de culoare rou-carmin nchis, v ncnt papilele
gustative cu gustul dulce acrior. Ele au form de sfer turtit i cntresc cam 6-7
grame. Este un viin autopolenizator, cu cretere nceat, semi-pitic, ideal pentru
grdinile mici.

Bergeron

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: fruct mijlociu-mare (40-45g), de forma ovoidala. Coaja de


culoare galbena cu pete de culoare rosie aprinsa pe partea expusa soarelui. Pulpa
portocalie, tare, gust deosebit. Soi neaderent la sambure, avand miezul dulce.
Caracteristicile pomului:pom de vigoare mijlocie, avand o coroana mijlociu deasa.
In perioada de crestere are o coroana piramidala, mai tarziu sub greutatea fructelor va
avea o coroana sferica aplatizata. Epoca de recoltare: sfarsit de iulie.

Goldrich

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: fruct mare cu gust plcut, excelent pentru consum n stare
proaspt. Culoarea este portocalie cu nuane roii pe partea nsorit. Pulpa este
ferm, rezist foarte bine la manipulare i depozitare. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie-mare, nu este sensibil fa de boli. Intr pe rod devreme, fructific
regulat i pe ramurile de un an.Productivitatea este foarte mare. Este parial autofertil!

Mamaia

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie-mare (55-65 g). Culoare rou rubiniu pe


fond portocaliu, aspect atragtor. Pulpa este galben-portocalie, uniform colorata,
consistent, cu gust dulce, uor acidulat. Smburele este mic, se detaeaz uor de
pulp. Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie, cu coroan rsfirat. Are rezisten
relativ la monolioz si ciuruirea frunzelor. Intra pe rod in anul 4-5 de la plantare.
Rezist bine la ger i la variaiile de temperatur. Epoca de recoltare: sfrsit de
iulie

Marculesti 19

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: Mrime mare, cca. 44 g, gust foarte bun. Culoarea de baz
este portocalie, cu inserii roii pe partea insorit, care apar odat cu maturarea
fructelor. Pulpa este dulce. Se preteaz foarte bine pentru depozitare. Caracteristicile
pomului: Vigoare mijlocie, rezisten foarte bun la inghe.Perioada de inflorire
mijlocie. Epoca de maturare: Sfrit de iulie.

Somo

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: mrime mijlocie mare, form ovoidal. Coaja galbenportocalie. Pulpa portocalie, dulce, suculent, gustoas, neaderent la smbure.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie-mare. REZISTENT la nghe. Polenizatori
recomandai: autofertil. Maturitatea de consum: a doua decad a lunii august.

Cegledi Bibor

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare (50-60 g). Forma ovoida, aplatizata. Coaja este
portocalie, acoperita 50-70% cu rosu lucios. Pulpa este portocalie, consistenta,
zemoasa, potrivit de tare. Gust foarte bun, caracteristic soiului. Caracteristicile
pomului: vigoare mare. In tinerete formeaza o coroana erecta, apoi tabulara. Epoca de
maturare: sfarsit de iulie

Cea mai buna de Ungaria

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (45-50 g), forma ovoidala. Coaja de


culoare portocalie, cu pete rosii pe partea expusa soarelui. Pulpa portocalie, zemoasa,
foarte gustoasa, consistenta. Miezul samburelui este dulce. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie. Coroana neregulata. Maturitatea de consum: se recolteaza la
mijlocul lunii iulie. Necesita recoltare esalonata.

Early Orange

Pret: 14.00 RON

Descrierea fructelor: marime mijlocie. Coaja este de culoare galben inchis, cu pete
rosatice pe partea insorita.Pulpa este portocaliu inchis, zemoasa, cu gust bun.
Descrierea pomului: vigoare mijlocie, formeaza o coroana neregulata. Epoca de
maturare: sfarsit de iulie, inceput de august.

Harcot

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime medie (35-40 g). Forma conica, usor aplatizata.
Coaja este catifelata, de culoare portocalie, acoperit 10-60% cu carmin, cu pete mici
rosii, dese. Pulpa portocalie, este zemoasa, tare, fibroasa, cu gust bun. Este neaderent
la sambure. Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie mare. Formeaza o coroana usor
divergenta. Infloreste timpuriu, florile putand fi afectate de ingheturile tarzii.
Incarcarea cu rod este buna. Epoca de maturare: mijloc de iulie.

Pannonia

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (45 g), forma sferica, cu brazda ventrala
medie. Coaja de culoare portocalie, cu pete rosii pe partea expusa soarelui. Pulpa
zemoasa, usor fibros, mijlociu consistenta. Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie mica. Coroana aplatizata. Autofertil. este predispus la suprarodire. Legarea la rod si
incarcarea cu rod sunt foarte bune. Maturitatea de consum: se recolteaza in a treia
decada a lunii iulie.
Se recomand att pentru consum proaspt, ct i pentru prelucrare. Fructele sunt
medii-mari (40-45 gr.), sferice, portocalii, pe partea cu soare splate cu rou carmin.
Pulpa este portocalie, dulce-acidulat, gustoas. Coroana este rsfirat. Produce
timpuriu, sistematic i mult. Productivitatea sigur i folosina multipl face ca acest
soi s fie foarte rspndit. Este rezistent la ger. Autofertil.

Sulmona

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare(70 g), forma ovoida sferica, usor turtita pe
linia de sudura. Coaja de culoare galbena-portocalie, stropita cu rosu pe 2/3 din
suprafata. Pulpa portocalie, cu textura ferma, potrivit de suculenta, cu gust foarte
placut. Samburele este mic, cu miezul dulce. Caracteristicile pomului: vigoare mica.
formeaza coroana conica rasturnata, cu formatiuni de rod scurte. Autofertil.
Maturitatea de consum: se recolteaza in prima jumatate a lunii august.

Umberto

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare (70-75 g). Forma ovoidala. Coaja groasa,
galben-aurie cu pete rosii pe partea insorita pe 1/3 - 1/2 din suprafata. Pulpa este
galbena, mediu consistenta, fada. Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie.
Formeaza o coroana globuloasa, deasa. Soi productiv, cu inflorire tarzie. Maturitatea
de consum: sfarsit de iulie, inceput de august.

Cea mai buna de Gonc

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mijlocie (45-50 g), forma ovoidala. Coaja de


culoare portocalie, cu pete rosii pe partea expusa soarelui. Pulpa portocalie, zemoasa,
foarte gustoasa, consistenta. Miezul samburelui este dulce. Caracteristicile pomului:
vigoare mijlocie. Coroana semisferica, deasa. Maturitatea de consum: se recolteaza la
mijlocul lunii iulie.

Uriasa de Cegled

Pret: 14.00 RON

Caracteristicile fructului: marime mare sau foarte mare (50-80 g), forma ovoidala.
Coaja de culoare portocalie, cu pete rosii pe partea expusa soarelui. Pulpa galben
deschisa, zemoasa, aromata, mijlociu consistenta. Miezul samburelui este dulce.
Caracteristicile pomului: vigoare mijlocie. formeaza coroana aplatizata, divergenta, cu
ramuri subtiri, pendente. Maturitatea de consum: se recolteaza la mijlocul lunii iulie.
Fructele mari (70-100 gr.) se recomand n primul rnd pentru consum proaspt.
Forma lor este alungit, turtit lateral. Pulpa este portocalie, zemoas, gustoas.
Pomul este mediu-viguros i are coronament uor rsfirat, conic, destul de des.
Are productivitate mare. Mugurii sunt mediu -sensibili la rcirile de temperatur din
timpul iernii. Este rezistent la viroze. Polenizatori: caisul Maghiar, Bergeron, Purpuriu
de Cegled.

Cais Uria de Liget

Perioada de coacere este mijlocul lui iulie - nceput de august. Fructul excelent are
culoarea galben-oranj, cu punctulee roii. Este foarte mare, aromat , dulce-acidulat.
Se recomand pentru consum proaspt. Pomul este de vigoare medie. Este autosteril,
polenizatori: Cais Maghiar, Purpuriu de Cegled.

Cais Hargrand
O varietate de cais foarte productiv i rezistent att la boli ct i la ger. Fructele sunt
zemoase, dulci, aromate, de culoare galben-portocalii. Sunt potrivite atat pentru
consum proaspat ct i pentru preparare. Un soi autofertil, dar produce mult mai mult
dac este plantat mpreun cu alte soiuri.

LEGUME
Roie

Tomato

Clasificare tiinific
Regn:

Plantae

Subregn:

Tracheobionta

ncrengtur:

Magnoliophyta

Clas:

Magnoliopsida

Subclas:

Asteridae

Ordin:

Solanales

Familie:

Solanaceae

Gen:

Solanum

Specie:

S. lycopersicum

Nume binomial
Solanum lycopersicum
L.

Roia (ptlgica roie sau mult mai rar tomata), numit tiinific Solanum
lycopersicum, este o plant din familia Solanaceae, apropiat pe linie
genetic de urmtoarele plante, de asemenea originare din "Lumea
Nou", tutun, ardei, cartof, vnt i physalis alkekengi. Roia este o
plant nativ a sudului Americii de Nord i nordului Americii de Sud, avnd
un areal natural de extindere din centrul Mexicului pn n Peru.

Este o plant peren, crescut adesea n climate temperate ca o


plant anual, atingnd frecevent ntre 1 i 3 m nlime, cu un trunchi
mai mult ierbos, care crete de cele mai multe ori, ca orice alt plant
crtoare, pe tulpinile altor plante, pe bee sau garduri.
Este cultivat la aproape toate latitudinile, ocupnd o suprafa de
aproximativ 3 milioane de hectare, adic o treime din terenul consacrat
legumelor.[necesit citare]Frunzele plantei sunt lungi de 1025 cm, de
form penat-compus, avnd 59 frunzulie, fiecare dintre acestea avnd
pn la 8 cm lungime, cu margini serate. Att trunchiul ct i crenguele,
respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescene
asemntoare prului animalelor. Florile sunt mici, de circa 12 cm,
galbene, avnd corola format din cinci sepale i cinci petale, fiind grupate
n inflorescene de 3 pn la 12 flori. Rosia are un pH acid de 5,5.
Cuvntul tomat, respectiv toate variantele sale din spaniol, englez i
alte limbi, este un cuvnt derivat din limba populaiilor mezoamericane Nahua, tomatl. Numele tiinific al plantei, care provine
din latin, lycopersicum, semnific "piersic-lup", conform lyco - lup
i persicum - piersic().
Din punct de vedere botanic roia este un fruct.[1]

Floare

Fructe

Cultur hidroponic

ARDEIUL
Denumire tiinific: Capsicum annuum L.
Familia Solanaceae

Partea comestibil: fructele sale, care pot fi dulci sau iui.


Originea i aria de rspndire:
Primele atestri istorice ale culturii de ardei dateaz din jurul anilor 7000
.Hr. n America Central.
n Europa a fost introdus imediat dupa descoperirea Americii de ctre
Columb i a ajuns mai nti n Spania.
Pe plan mondial, la ora actual se cultiv n jur de 1,2 milioane ha.
Particulariti botanice i biologice
Ardeiul este o plant erbacee, peren, dar in condiiile din Romnia se
cultiv ca plant anual. Se prezint sub form de tuf globuloas ce atinge
o nlime de 40-50 cm dac se cultiv in cmp, iar in spaii protejate poate
s ajung pn la 2-2,5 m.
Rdcina este pivotant la nceputul vieii, dar pe parcurs se ramific
puternic, mai ales n stratul superficial al solului (0-30 cm).
Tulpina este puternic ramificat cu ramificaii de tip simpodial, erect,
cilindric sau uor muchiat, goal n interior (glabr).
Frunzele sunt simple, lanceolate sau ovale, lucioase, lung peiolate,
alterneaz pe tulpin.
Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, solitare sau grupate cte dou sau
mai multe, aezate n punctul de ramificare a tulpinilor. Caliciu este
gamosepal campanulat, terminat cu 5 dini scuri. Corola gamopetal este
rotat, profund 5-7 - laciniat, cu tubul scurt, de culoare alb pn la
glbuie.
Fructul este o bac, puin suculent, n interior se afl o conglomerare de
semine, poate s aib forme i culori foarte variate. Pot avea de la cteva
grame pn la 200-300 g.
Smna este rotund-turtit, cu diametru de 3-5 mm, cu suprafaa uor
deformat, culoarea galben-aurie sau galben-cenuie. Un fruct are n medie
aproximativ 100-300 semine, iar masa a 1000 de semine este de 4-9 g.

Seminele pot fi pstrate timp de 4-5 ani fr a-i pierde capacitatea


germinativ.
Factori de mediu
Ardeiul este o plant cu cerine mari fa de factorii de mediu.
Temperatura este un factor de mediu limitativ pentru cultivarea ardeiului.
Germinaia ncepe la 14-150C i dureaz pn la 20-25 de zile. La
temperaturi de 20-250C, germinarea dureaz 6-9 zile. La temperaturi de
peste 300C, germenele sufer anomalii morfologice.
Temperatura optim de cretere i dezvoltare este de 22-250C. Suma
gradelor de temperatur activ (peste 170C) este de cel puin 30000C.
Limitele extreme admise pentru creterea plantelor sunt cuprinse ntre 15 i
350C. Creterea este stopat la temperaturi sub 100C.
nflorirea i fructificarea se realizeaz in condiii optime la o temperatura
medie a aerului i solului de aproximativ 250C.
Apa din sol trebuie s se gseasc la un nivel de 70-80% din capacitatea de
cmp, iar n aer o umiditate relativ de 60-70%.
Consumul specific de ap al ardeiului este cuprins ntre 7000 i 10000
m3/ha.
Lumina. Ardeiul este o plant de zi scurt. Preteniile fa de lumin sunt
foarte mari. Intensitatea luminoas se consider optim la valori de 30-40
mii luci, ncepe s fructifice la cel puin 8-10 mii de luci.
Solurile cele mai recomandate pentru culturile de ardei sunt cele aluviale,
cernoziomurile levigate, solurile brun-rocate de pdure luto-argiloase. Se
vor evita solurile mai grele, cu permeabilitate redus.
Ardeiul este considerat ca o specie mare consumatoare de elemente
nutritive. Acest consum variaz n funcie de producia realizat la hectar, de
tipul de cultur, de varietate i soi. Perioadele cu cele mai ridicate cerine de
elemente nutritive sunt nceputul creterii vegetative, nceputul nfloririi,
apariia primelor fructe, toat perioada care urmeaz pn la 25-30 zile
nainte de sfritul culturii.
Soiuri
Clasificarea horticol a sortimentului cultivat n lume difer n funcie de
diferite criterii i de autori.
n Romnia se cultiv urmtoarele grupe horticole de ardei:
1. ardeiul gras: fructe mari, dulci, n form de prism, trunchi de
piramid, inim .a.;
2. ardeiul gogoar: fructe mari, dulci, rotunde, puternic turtite, cu
suprafaa mai mult sau mai puin lobat;
3. ardeiul lung: fructe mari, dulci, cu pulpa mai subire dect formele

anterioare, de form conic, alungit, uneori aplatizat (n form de


teac), drepte sau curbate;
4. ardeiul iute: fructe mici, iui, cu pulpa subire, de form conicalungit sau sferic;
5. ardeiul de boia: fructe asemntoare ardeiului lung sau iute, cu gust
dulce sau iute, cu o mare concentraie n pigmeni colorai.
Tehnologia de cultivare
Se difereniaz n funcie de grupa horticol (ardei gras, ardei gogoar etc.).
Alegerea terenului se face n funcie de asolamentul legumicol practicat i,
n mod deosebit, de planta premergtoare. Cele mai bune premergtoare sunt
speciile leguminoase (mazrea, fasolea), apoi legumele cucurbitacee, cele
din grupa cepei, legumele verdeuri, dar i leguminoasele perene (lucerna i
trifoiul).
Pregtirea terenului
Toamna se face o artur adnc i fertilizarea de baz cu 40-60 t/ha gunoi
de grajd sau compost, dar pentru ardeiul gogoar i de boia, obligatoriu se va
administra mrani n cantitate de 30-40 t/ha; 300-500 kg/ha superfosfat i
100-150 kg/ha sulfat de potasiu. Dup artura de baz la 28-30 cm
adncime, terenul se las n brazd nelucrat peste iarn.
Cu dou sptmni nainte de nfiinarea culturii, terenul se mobilizeaz prin
dou lucrri cu grapa cu discuri la 10-12 cm adncime. ntre cele dou
lucrri cu grapa cu discuri se administreaz urmtoarele cantiti de
ngrminte: 100-120 kg/ha sulfat de potasiu i 100-200 kg/ha azotat de
amoniu sau 300-400 kg/ha Complex III (NPK). De asemenea se efectueaz
obligatoriu oerbicidare ppi, dup aplicare, erbicidele se ncorporeaz
imediat.
Dup aceste lucrri se face modelarea terenului n straturi cu limea la
coronament de 94-104 cm.
nfiinarea culturii se face prin rsad.
Rsadurile se pot realiza n rsadnie, sere nmulitor i n solarii nclzite
sau reci. Rsadurile se produc la pat, n cuburi nutritive, ghivece sau n
palete alveolare (speedling). Cantitatea de smn necesar pentru a obine
rsadurile pentru o suprafa de 1 ha cultura este de 0,8-1 kg. Pentru
germinare i rsrire va fi asigurat o temperatur de 22-250C; timpul de la
semnat la rsrit va fi n acest caz de circa 10 zile. Densitatea rsadurilor
produse la pat nu trebuie s depeasc 400-500 de fire/m2. Rsadul nu se
repic pentru a asigura dezvoltarea mai profund a sistemului radicular.
Vrsta rsadurilor va fi de 50-70 de zile.
Epoca de nfiinare este ntre 25 aprilie-15 mai, n funcie de zon, i ncepe
dup ce n sol sunt asigurate temperaturi de peste 12-140C.

Schema de nfiinare: pe terenul modelat se amplaseaz cte dou rnduri pe


strat la 70-80 cm, n funcie de limea stratului la coronament (94 sau 104
cm); pe teren nemodelat se planteaz n rnduri echidistante la 70 cm.
Distana ntre plante pe rnd variaz n funcie de vigoarea convarietii,
soiul folosit i de zona de cultur. La ardeiul gras se recomand distana de
17-20 cm, realizndu-se o densitate de 66-84 mii plante/ha; la ardeiul
gogoar se recomand distane mai mari, pentru o mai bun nsorire i, ca
urmare, o maturare mai rapid, de exemplu, de 20-25 cm, corespunztor
unei densiti de 53-77 mii plante/ha; la ardeiul lung se asigur o distan de
15-17 cm, asigurndu-se o densitate de 78-95 mii plante/ha; la ardeiul iute
se va realiza o distan de 10-15 cm, corespunztor unei densiti de 88-142
mii plante/ha.
Lucrrile de ngrijire
Completarea golurilor, care se efectueaz la 5-7 zile dup plantare.
Meninerea culturii curat de buruieni i fr crust se realizeaz prin praile
manuale, n numr de 2-3, i praile mecanice, ori de cte ori este nevoie (47 ori), datorit numrului mai mare de udri, dar, mai ales, din cauza
numrului mare de recoltri, cu prilejul crora se taseaz solul.
Irigarea trebuie realizat nc din momentul plantrii pentru a se prinde bine
plantele cu norme de 200 m3/ha, dup care nu se mai ud pentru a stimula
nrdcinarea mai n profunzime. Pn la formarea primelor fructe se
realizeaz 2-3 udri de ntreinere, cu norme de 250-300 m3/ha, la interval
7-10 zile. Cnd plantele prezint o ncrctur mare de fructe, udrile sunt
mai dese (sptmnal) i cu norme mai mari, de 300-350 m3/ha.
Fertilizarea fazial are un efect deosebit asupra nivelului produciei de
ardei. La ardeiul care se va recolta la maturitatea n verde, se pot efectua
pn la 4-5 fertilizri. Prima fertilizare se aplic dup ce plantele au pornit n
vegetaie, folosind circa 100 kg/ha azotat de amoniu i pn la 100 kg sulfat
de potasiu. A doua fertilizare se efectueaz dup circa trei sptmni i
corespunde fazei de ramificare a plantei i de apariie a primelor fructe cu
azotat de amoniu n cantitate de 75-100 kg/ha.
Combaterea bolilor i duntorilor, dei nu prezint aceeai importan ca
la cultura de tomate, trebuie avut n vedere, mai ales n cazul condiiilor
favorabile pentru agenii patogeni sau duntori.
Recoltarea, indiferent de gradul de maturare, se efectueaz manual, ealonat
de 8-10 ori la ardeiul gras, de 3-4 ori la cel gogoar i de 1-2 ori la ardeiul de
boia. Fructele sunt puin perisabile, dar, dup recoltare, se evit meninerea
acestora la soare, pentru a evita vetejirea i reducerea aspectului comercial.
Producia: variaz ntre 25-40 t/ha la ardeiul gras, 20-30 t/ha - la ardeiul
gogoar sau lung i de 6-10 t/ha - la ardeiul iute.

Vinetele

Vineta este o planta erbacee, anuala,legumicola, cu valoare terapeutica, originara din


India si Birmania unde creste in stare salbatica.
Vinetele sunt legume pretentioase la factorii de mediu, cerand o perioada calduroasa
lunga pentru a avea recolte bogate.Patlagelele vinete, sunt plante pretentioase la
caldura, apa, lumina si hrana.
Semintele de vinete germineaza la 13-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C
plantele mor. Temperatura optima pentru cresterea si dezvoltarea vinetei este de 25-30
grade C, dar suporta si temperaturi mai mari, mergand pana la 45grade C.

Vinetele sunt plante pretentioase, sensibile la frig, culturile putand fi distruse de


ingheturile usoare, iar vanturile puternice pot produce deprecierea fructelor. Vinetele
solicita soluri fertile si bine drenate cu o reactie usor acida sau neutra (pH 6,5-7).
Vinetele au o radacina bine dezvoltata, de regula 20-40 cm. Au o tulpina erecta,
ramificata, verde-violacee. Frunzele sunt mari, groase, oval-lanceolate cu marginile
intregi, cu nervuri groase.
Fructul este o baca neteda, lucioasa, neagra-roscat sau violeta, avand dimensiuni si
forme variate in functie de soi. Pulpa fructului este frageda, alb-verzui, iar la maturitate
fiziologica galben-albicioasa.
Cultivare

Vinetele se cultiva numai prin rasad, la sfarsitul lunii februarie, nceputul lunii martie
executandu-se semanatul n rasadnite.
Repicatul se face la distante de 8 cm cu mult pamant la radacina sau separat in ghivece
nutritive.
Plantarea rasadurilor se face la 60 zile de la semanare, aproximativ la inceputul lunii mai,
pe cand au 6-7 frunze, la distante de 60-70 cm ntre rnduri si 30 cm pe rnd, la aceeasi
adncime la care au stat n rasadnita.
La plantare se pun la fiecare cuib cate 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare
cuib cu 1-1,5 litri apa si se trage pamnt maruntit n jurul plantei.
Ingrijirea se face asemanator cu cea de la tomate : se fac 4-5 prasile, se uda mai des ca
rosiile (la 4-5 zile), iar ngrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte 2
ngrasari la intervale de 15-20 zile.
Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, daca se strng
usor ntre degete si podul palmei. Fructele mbatrnite devin amare. La recoltare se taie
cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare. Recoltarea se repeta din 7 n 7 zile. O
planta poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg.
Vinetele au o valoare energetica redusa(27 kcal la 100 grame parte comestibila).
Vinetele servesc la prepararea de mancaruri apreciate (musaca, salata, ghiveci,vinete
impanate etc.). Este important sa utilizam numai fructele ajunse la maturitate, deoarece
fructele care nu au ajuns la maturitate, contin solanina, care este o substanta toxica.
Indicatii :

Datorita proprietatilor vinetelor(antianemic, lazativ, diuretic, calmant, stimulent hepatic si


al pancreasului), este indicata consumarea vinetelor pentru anemie, scrofuloza,
constipatie, eretism cardiac, insuficienta a secretiei urinare.

LEGUMINOASELE
PENTRU BOABE
Pisum sativum L. - MAZREA
Phaseolus vulgaris L. - FASOLEA
Glycine max (L.) Merr. - SOIA
Lens culinaris L. - LINTEA
Cicer arietinum L. - NUTUL
Lupinus spp. - LUPINUL
Vicia faba L. - BOBUL
Arachis hypogaea L. - ARAHIDELE
Vigna unguiculata L. sin. Vigna

Sinensis L. - FASOLIA

LEGUMINOASE PENTRU BOABE


4.1. GENERALITI

4.1.1. Importan. Rspndire

Importan. Plantele cuprinse n aceast grup


fitotehnic au ca produs principal seminele (boabele) bogate
n protein. Aici sunt incluse: mazrea, fasolea, soia, lintea,
nutul, bobul, lupinul, latirul, arahidele i fasolit. Toate fac
parte
din
ordinul
Leguminosales
(Fabales),
familia
Leguminosae (fam. Fabaceae sau Papilionaceae). Fiind din
aceeai familie botanic, aceste plante au anumite nsuiri
morfologice,, biologice, chimice, ecologice i tehnologice
comune.

Din familia Leguminosae (Fabaceae) sunt cultivate i alte


plante cu ntrebuinri variate (furajere, legumicole, medicinale
etc.), necuprinse n acest capitol.
Leguminoasele pentru boabe au fost luate n cultur o
dat cu nceputurile agriculturii, dup cum atest diverse
mrturii. Cu peste 5.000 de ani .e.n. locuitorii aezrilor
lacustre de pe teritoriul actual al Elveiei cultivau mazre,
mzriche i alte leguminoase pentru boabe, n China, cu mai
bine de 3.000 de ani .e.n. se cultiva soia. Grecii i romanii
antici apreciau valoarea alimentar a leguminoaselor i efectul
lor favorabil asupra solului (N. ZAMFIRESCU, 1965).
Pe teritoriul rii noastre, n diverse aezri neolitice
(epoca pietrei lustruite, mileniul V - II .e.n.) s-au descoperit
semine de leguminoase carbonizate (E. COMA, 1973).
n decursul anilor, treptat, numrul speciilor i biotipurilor
cultivate a crescut, datorit importanei lor mari n alimentaia
omului i animalelor.
Importana leguminoaselor pentru boabe const, n
primul rnd, n coninutul ridicat n protein al seminelor,
conferindu-le o valoare alimentar ridicat (tab. 4.1). Unele
dintre ele (soia i arahidele) au i un coninut ridicat n ulei,
fcnd posibil extracia prin procedee tehnice obinuite, fiind
valoroase plante oleaginoase. Soia este planta cea mai mare
productoare de ulei vegetal pe glob, iar arahidele ocup locul
trei (dup soia i floarea-soarelui).
Coninutul proteic din boabele leguminoaselor depete
de 2 - 4 ori pe cel al cerealelor. La unele dintre ele (soia, lupin)
coninutul proteic depete pe cel glucidic. Raportul dintre
proteina bruta i componentele neproteice este: la soia i lupin
de 1/1,7; la, mazre 1/2,8; la bob. 1/2,4 etc. Deci boabele
leguminoaselor reprezint alimente i furaje concentrate n
protein. Este de remarcat i valoarea proteic ridicat a
boabelor, echivalent la unele specii cu proteinele de origine
animal,- coninnd aminoacizi eseniali. Proteina din boabele
leguminoaselor are o digestibilitate ridicat (circa 90%) i nu
formeaz acizi urici (ca unele proteine animale) a cror
acumulare n organism este duntoare.
Tabelul 4.1.

Coninutul n proteine, grsimi i substane extractive neazotate al


legumelor
pentru boabe (valori medii)
Coninutul mediu n semine (%)
Planta
Protein

Grsimi

Substane
extractive
neazotale

26

2,5

53

24

1,8

52

Soia

38 (29 - 45)

20,0 (16-25)

30

Linte

26

1,9

52

Nut

24

5,5

53

Bob

26

1,6

48

Lupin alb*

35

9,2

26

Latir

25

2,1

54

Arahide

25(19-29)

50 (45 - 56)

14

Fasolit

26

1,6

52

Mazre
Fasole

* Lupinul galben are circa 40% protein, 4,7% grsimi i 26% substane extractive neazotate,
iar lupinul albastru 31% protein, 4,7% grsimi i 45% substane extractive neazotate.

Pentru a realiza, cantitativ, 1 kg de protein animal, se


consum 5 - 7 kg proteine vegetale. Folosirea n proporii mai
mari n alimentaia uman a proteinei vegetale (prelucrate) ar
ridica mult raia proteic a oamenilor i inclusiv randamentul
produciei agricole.
Producia de protein care se obine la hectar de la
principalele leguminoase pentru boabe (mazre, soia etc.)
depete pe cea realizat de gru, porumb, cartof i alte
plante.
Problema proteinelor ocup un loc central n preocuprile
privind prezentul i viitorul alimentaiei umane. Ele sunt
componente de baz, eseniale, ale raiilor alimentare. Dup
cum arat I. MINCU (1978), dei pare curios, numai pe la
mijlocul secolului nostru nutriionitii au stabilit c nici un
sindrom de deficien nutritiv uman nu este att de
duntor ca denutriia proteic, dei nc din 1838 MULDER -

bazndu-se pe constatarea c aceste substane complexe care


conin carbon, oxigen, hidrogen, azot i sulf, se gsesc n toate
formele de via - a conchis c ele trebuie s ocupe primul loc
n desfurarea fenomenelor vitale i le-a numit proteine (de
la grecescul proteias care nseamn primar, primul), n anul
938, ROSE (citat de I. MINCU, 1978), n raport de nevoile
organismului, mparte aminoacizii n eseniali (indispensabili
pentru organism) i neeseniali (care pot fi sintetizai n
organism). Ulterior s-a stabilit c (pe lng prezena lor) i
raportul ntre aminoacizii eseniali determin valoarea
biologic a proteinei alimentare.
Cantitatea de proteine ntr-o raie echilibrat a unui adult
trebuie s reprezinte circa 11 - 13% din valoarea energetic,
adic l - 1,2 g/kgc/zi (I. MINCU, 1978). Omul, pentru o
alimentaie raional, are nevoie de toi cei 10 aminoacizi
eseniali (lizina, metionina, treonina, histidina, valina,
izoleucina, leucina. fenilalanina, triptofanul i arginina) aflai n
proteina de origine animal, ns i produsele vegetale (n
special leguminoasele pentru boabe) pot asigura o bun parte
din acest necesar.
Asigurarea necesarului proteic mondial este dependent
tot mai mult de contribuia plantelor bogate n aceste
substane. Grupul consultativ pentru proteine din cadrul
F.A.O. menioneaz o nou revoluie verde - acea a
leguminoaselor, iar ca principal speran pentru rezolvarea
deficitului de protein n lume sunt considerate leguminoasele
pentru boabe.
Pe lng proteine, seminele leguminoaselor conin
hidrai de carbon, grsimi, vitamine, sruri minerale etc., care
le ntregesc valoarea alimentar.
n alimentaia oamenilor, de la aceste plante se folosesc
seminele (boabele) uscate, dar i pstile i boabele verzi, la
prepararea diverselor mncruri sau conserve. Boabele uscate
se pot utiliza n alimentaia omului direct sau dup o prealabil
industrializare. Din boabele de soia se obin produse
asemntoare cu: lapte, brnz, carne etc. Din nut i soia se
obine surogatul de cafea, iar faina unor leguminoase (soia) se
poate amesteca, intr-o anumit proporie, cu cea de gru, la
fabricarea pinii i a pastelor finoase.

n
furajarea
animalelor,
uruiala
din
boabele
leguminoaselor se folosete n amestec, n anumite proporii,
cu cereale, crora le mbuntete valoarea alimentar.
Turtele de soia reprezint, de asemenea, un nutre concentrat.
Leguminoasele pentru boabe se folosesc n furajarea
animalelor n stare verde sau nsilozate, singure sau n amestec
Produsele secundare ale leguminoaselor (tulpini, frunze,
teci) rezultate dup treierat, au un coninut proteic ridicat (8 14%), depind de 10 ori coninutul paielor de cereale (0,7 1,3%). n scop furajer se folosesc n special paiele de mazre,
linte, latir, fasole i fasolit. La unele leguminoase tulpinile se
lignific, fiind consumate de animale numai dup o eventual
prelucrare (tocare. nsilozare).
n asolament, efectul favorabil al leguminoaselor pentru
plantele succesoare se cunoate din antichitate. Acest efect
deriv din simbioza plantelor leguminoase cu bacterii din genul
Rhizobium, care fixeaz azotul atmosferic, mbogind solul cu
100 - 300 kg azot la ha i realiznd o important economie de
energie convenional. Azotul rmas dup leguminoase n sol
este sub form organic, uor accesibil, avnd o aciune lent,
prelungit. Fiind rspndit la diferite adncimi n sol,
favorizeaz dezvoltarea sistemului radicular al plantei
succesoare. Leguminoasele cu mare putere de solubilizare
pentru fosfai (lupinul, mazrea etc.) pun la dispoziia plantelor
succesoare acest element intr-o form mai accesibil. Lupinul
reuete s foloseasc fosforul din minerale foarte greu
solubile, cum este apatita, mbogind solul nu numai n azot,
ci i n fosfor uor asimilabil.
Deoarece toate prile plantelor leguminoase sunt mai
bogate n azot dect alte plante de cultur, se pot folosi ca
ngrmnt verde pentru fertilizarea solurilor. Rezultate bune
s-au obinut cu lupin pe soluri nisipoase i pe soluri acide, n
acest scop se pot folosi i alte leguminoase, pe diverse tipuri
de sol.
Boabele leguminoaselor, folosite n alimentaia omului,
prezint i unele neajunsuri, ntre care se menioneaz (S.
FOI, 1981, GH. BLTEANU, 1998 etc.): nveliul gros a! bobului,
cu coninut ridicat n celuloz, care ngreuneaz simitor
digestibilitatea; durata ndelungat la fierbere; carene n
compoziia proteic a aminoacizilor nesulfurai (cistin i

metionin) i a triptofanului (acetia fiind sub cerinele indicate


de O.M.S.); prezena unor antimetabolii neproteici, care reduc
gradul de digestibilitate, cauznd unele stri de indigestie etc.
Rspndire. Cu toate dificultile prezentate, avnd n
vedere cerinele de protein pe plan mondial, suprafeele
cultivate cu leguminoase pentru boabe sunt mult prea reduse.
Pe glob, leguminoasele pentru boabe (inclusiv soia i
arahidele) se cultiv pe circa 145 milioane ha, ceea ce
reprezint circa 10% din suprafaa arabil. In 2001 suprafeele
cultivate cu principalele leguminoase pentru boabe pe glob au
fost: 75,53 milioane ha soia; 23,24 milioane ha fasole; 25,5
milioane ha arahide; 6,2 milioane ha mazre; 8,58 milioane ha
nut: 3,7 milioane ha linte etc. (Produclion yearbook, 2001).
La noi n ar suprafaa cultivat cu leguminoase pentru
boabe a fost de 596,8 mii ha n 1985 i de 98,8 mii ha n 2001
Principalele leguminoase pentru boabe: mazrea, fasolea,
soia, plante la care sunt create soiuri productive i care
ntlnesc condiii favorabile de cultur la noi n ar, trebuie
nc extinse n cultur, contribuind astfel mai substanial la
asigurarea necesarului de protein, iar n cazul soiei i de ulei.

4.1.2. Particulariti biologice

Germinaie - rsrire. Cerinele fa de temperatur i


umiditate n procesul germinaie - rsrire difer n funcie de
specie. Temperatura minim de germinaie este de l - 2C la
mazre, 3 - 4C la lupin i bob, 6 -7C la soia, 10C la fasole,
12C la arahide etc. Sub temperatura minim, durata
germinaiei i rsririi se prelungete mult, o parte din semine
mucegiesc, rsrirea este anevoioas, neuniform i cu
goluri. Cantitatea de ap absorbit de semine pentru a
germina, raportat la masa lor, este de circa 75% la nut, 92 100% la bob, mazre i linte, 106-110% ia soia i fasole, 116 120% la speciile de lupin etc. Aceast cantitate de ap este
absorbit n 24 - 48 ore, n funcie de temperatur.
Din determinrile efectuate la lupinul alb (L. MUNTEAN,
1973), s-a constatat c leguminoasele absorb mai intens apa n

zona hilului dect n restul suprafeei seminei, influennd i


ritmul germinaiei.
Rsrirea leguminoaselor pentru boabe poate fi epigeic,
atunci cnd hipocotilul se alungete mult, ridicnd
cotiledoanele la suprafaa solului (fasolea, soia, fasolit,
lupinul, arahide) sau hipogeic, la care hipocotilul crete puin,
cotiledoanele rmnnd n sol (mazre, bob, linte, latir) (fig.
4.1). n general, leguminoasele cu frunze trifoliolate i palmate
au rsrire epigeic (excepie fcnd Phaseolus multiflorus),
iar cele cu frunze penate au rsrire hipogeic (excepie
Arachis hypogaea).
La rsrire, dup epuizarea rezervelor din cotiledoane,
plantele intr ntr-o perioad critic (7-12 zile de la rsrire),
pn cnd ptrund bacteriile simbiotice n rdcin i ncepe
s funcioneze sistemul simbiotic, dup care planta crete
normal. n solurile srace n azot, cantiti mici de azot aplicate
la nsmnare evit aceste stagnri n creterea i dezvoltarea
leguminoaselor. Nu se recomand doze mai mari de azot,
deoarece inhib sistemul simbiotic.

Fig.4.1. - Rsrirea epigeic i hipogeic la leguminoase

Rdcina leguminoaselor este pivotant. n prima faz


de vegetaie, o cretere mai viguroas are pivotul principal,
care-i continu dezvoltarea pn aproape la maturitate.
Ramificaiile laterale se dezvolt mai lent la nceput, apoi la
unele specii depesc n cretere pivotul principal. Dup
raportul ntre pivotul principal i ramificaiile secundare, C.

FRUWIRTH. (1931) distinge trei tipuri de rdcini


leguminoase (fig. 4.2, dup; N. ZAMFIRESCU, 1965).

la

Tipul I cu pivotul principal gros, puternic, care ptrunde


adnc n sol. Rdcinile laterale sunt puine la numr, scurte i
se dezvolt mai trziu (n a doua lun de vegetaie). Acestui tip
i aparin speciile de lupin.
Tipul II cu pivotul principal mai subire, avnd puterea de
ptrundere mai redus ca tipul precedent; n schimb,
ramificaiile secundare sunt mai numeroase i se dezvolt ceva
mai devreme, iar ramificaiile de ordinul nti se apropie de
lungimea pivotului principal.

Fig. 4.2. - Rdcini de leguminoase cu nodoziti

Dintre plantele care au acest tip de rdcin, bobul i


nutul au pivotul mai bine dezvoltat dect ramificaiile, pe
cnd la mazre, linte i arahide ramificaiile de ordinul nti se
apropie de grosimea pivotului principal.
Tipul III are rdcina principal asemntoare cu tipul II,
dar ramificaiile de ordinul I i 2 sunt foarte numeroase. Uneori
ramificaiile laterale ce pornesc din apropierea bazei tulpinii
depesc n lungime axul principal, n ansamblu, rdcina
apare ca fasciculat, fiind rspndit mai mult lateral dect n
adncime. Acest tip de rdcin l au speciile de fasole i soia.
Nodozitile i fixarea simbiotic a azotului. Pe
rdcinile leguminoaselor se formeaz nite noduli (nodoziti),
ca urmare a simbiozei cu bacterii din genul Rhizobium. Aceste
bacterii fixeaz azotul atmosferic, oferindu-1, plantei-gazd,
care la rndul ei pune Ia dispoziia bacteriei hidraii de carbon
de care aceasta are nevoie. Valoarea leguminoaselor ca
amelioratoare a solului se cunoate din antichitate, dar abia
HELLRIEGEL i WILFARTH (1886) scot n eviden rolul
microorganismelor n acest fenomen. BEIJERINK (1888) izoleaz
bacteriile din nodoziti, denumindu-le Rhizobium. KLAPP
(1941, citat de N. SULESCU, 1947) arat c se cunosc 15 rase
de Rhizobium, care nu se pot suplini i c pentru fiecare
trebuie folosite culturi pentru inoculare. Ulterior acestea au fost
considerate ca specii diferite, dup cum urmeaz (I. STAICU,
1969 etc.).
Rhizobium leguminosarum - pentru mazre, linte, latir,
nut
etc.
Rhizobium lupini - pentru lupin
Rhizobium phaseoli - pentru fasole
Rhizobium japonicum - pentru soia, fasolit, arahide etc.
Dup unii autori, pentru nut ar fi specific Rh. cicerii, iar
pentru arahide Rh. arahidi (V. VELICAN, 1972).
Se mai cunosc Rh. meliloti pentru lucerna, sulfin i
ghizdei; Rh. trifolii pentru trifoi; Rh. ornithopi pentru seradela
etc.
Bacteriile sunt de forma unor bastonae de l - 7 microni
lungime i
0,2 - l microni grosime, ns forma i
mrimea lor variaz mult n cadrul ciclului vital.

n sol formele ciliate ale bacteriilor se mic, iar cnd


ntlnesc rdcinile leguminoaselor se fixeaz de ele
(chimiotactism specific). Bacteriile ptrund prin perii
absorbani, formnd un cordon ce traverseaz scoara rdcinii
(prin secreia unor enzime, dizolv pereii celulelor). Pn cnd
ncepe s fixeze azot atmosferic, bacteria triete ca parazit pe
planta-gazd, care intr ntr-o criz (la 7-12 zile de la
rsrire) de dezvoltare peste care trece dup ce se stabilesc
relaiile simbiotice.
Procesul de fixare biologic a azotului este determinat de
existena unui sistem enzimatic complex numit nitrogenez,
care mediaz reacia central de rupere a triplei legturi dintre
atomii moleculari de azot i cuplarea lor cu atomi de hidrogen
(ANA POPESCU, 1980).
ntregul sistem fixator de azot este condiionat de o serie
de factori endogeni.
Amoniul produs n nitrogenez este folosit n sinteza
proteic, prin. fixarea de ctre acizii organici i n urma ciclului
lui Krebs, lund natere aminoacizii (CR. HERA i colab., 1980).
Speciile de Rhizobium sunt aerobe, adaptate la diferite
pH-uri i sunt sensibile la uscciunea solului. Ele folosesc ca
surse energetice glucidele (glucoza, zaharoza, maltoza etc.).
n vecintatea cordonului (filamentului) de infecie,
celulele ncep s se divid, formnd nodozitile. Forma,
mrimea i aezarea pe rdcin a nodozitilor este diferit,
dup plant. La mazre, linte, latir, nodozitile sunt alungite,
la bob i fasole aproape sferice, iar la lupin iau diferite forme.
Nodozitile sunt dispuse n special pe pivotul principal la lupin,
iar la fasole i soia pe ramificaii.
Numrul nodozitilor, mrimea i adncimea de formare
ajung la un maxim n faza de nflorire a plantelor (cnd are loc
i acumularea maxim a substanei uscate n rdcini), n
aceast faz este maxim i activitatea bacteriilor simbiotice.
S-a constatat c, n momentul cnd bacteriile devin
active, apare un pigment rou de natur hemoproteic n
nodozitii (G. BOND, 1967, citat de I. STAICU, 1969). H. KUBO
(1939) a descoperit aceast porfirin cu fier n nodozitile
leguminoaselor, dndu-i denumirea de leghemoglobin. Ea
este asemntoare cu hemoglobina sngelui nevertebratelor,

aparinnd grupului eritrocruorinelor (D. KELIN i Y. L. WANG,


citai de C. BODEA, 1966), gsindu-se n nodoziti n cantitate
de 0,25 - 1,0 mg/1 g, substan proaspt (E. G. SMITH i
colab., 1949, citai de C. BODEA, 1966); prin oxidare
leghemoglobin se transform n methemoglobin. Fixarea
azotului este n strns corelaie cu concentraia n
leghemoglobin.
Meninerea echilibrului biologic i al fertilitii solului are
o mare importana n intensitatea fixrii azotului de ctre
bacterii. Folosirea neraional a produselor fitofarmaceutice,
erbicidelor i a altor tratamente fizico-chimice deregleaz
activitatea microflorei fixatoare de azot. Cnd se respect
condiiile de aplicare a acestora, pericolul este minim.
Inocularea (infecia) cu bacterii specifice se poate face i
artificial. Pentru aceasta se folosete preparatul Nitragin
(produs n ara noastr), care conine culturi de bacterii. Se
distribuie n flacoane colorate, pentru a feri bacteriile de
lumin, pe etichet menionndu-se specia pentru care se
poate folosi i tehnica de tratament. Pentru inoculare, cultura
de bacterii din 3-4 flacoane se amestec cu 0,5 - 2 litri ap,
formndu-se o suspensie de bacterii cu care se stropete
smna folosit pentru un ha. Tratamentul se face la umbr i
n preajma semnatului.
Inocularea artificial este necesar n special la plantele
leguminoase nou introduse n cultur n anumite zone, unde nu
se gsesc n sol bacterii specifice, cum este cazul soiei, pe
unele soluri. Rezultate bune s-au obinut, ns, i cu alte plante
leguminoase tratate cu Nitragin.
Simbioza, att cu bacterii din sol sau inoculate artificial,
d rezultate n condiii favorabile de fertilizare cu N.P.K., Ca i
microelemente (borul, molibdenul etc.). n soluri cu azot
asimilabil n cantitate mare, este frnat ptrunderea n
rdcini a bacteriilor, formarea nodozitilor i procesul de
fixarea azotului.
La I.C.C.P.T. Fundulea s-a realizat un dispozitiv special,
prevzut cu duze ataate la brzdarele semntorii (S.P.C.,
S.U., S.U.P) cu care se poate aplica suspensia bacterian prin
pulverizare (presiune 0,5 atmosfere) direct n brazd (G.
TEFANIC, 1979). Astfel, se reduce consumul de for de
munc folosit pentru tratarea seminelor, nu trebuie repetat

tratamentul n cazul ntreruperii semnatului, seminele se pot


trata cu fungicide (care sunt toxice pentru bacteriile cu care se
inoculeaz seminele). La l ha se folosesc 18 - 20 l lichid, atunci
cnd se seamn cu S.P.C, i 60 - 80 l la semnatul n rnduri
dese cu S.U. sau S.U.P.
Se ntmpl uneori ca tulpinile bacteriene cu care s-a
fcut inocularea s nu poat ptrunde n rdcini, datorit
invaziei unor sue ineficace, mai viguroase, existente n sol
(antagonism ntre sue). Se semnaleaz, de asemenea,
existena unor virusuri bacteriofage, care distrug bacteriile din
genul Rhizobium, ceea ce explic n parte nereuita unor
leguminoase pe anumite soluri.
Tulpina difer n funcie de gen (specie), fiind: erect la
fasolea oloag, soia, nut, lupin, bob; volubil Ia fasolea
urctoare sau culcat la mazre i latir. Ct privete
ramificarea, este mai accentuat la soia, fasole, nut, lupin,
latir, alune de pmnt i mai puin ramificat la mazre i bob,
n seciunea transversal tulpina poate fi rotund (lupin i
mazre), prismatic (latir i bob), sau de tranziie (fasole, soia
i linte).
Posibilitatea
de
mecanizare
a
recoltatului
este
condiionat de poziia erect a tulpinii i locul de inserie a
ramificaiilor pe tulpin.
Frunzele leguminoaselor sunt compuse, avnd o
pereche de stipele mai mult sau mai puin dezvoltate. Frunzele
sunt diferite ca tip (conformaie) i dimensiune, form, culoare,
pilozitatea foliolelor i stipelelor. Au frunze paripenate:
mazrea, bobul, latinii, alunele de pmnt, lintea, iar frunze
imparipenate: nutul. Frunze trifoliate sunt la fasole, soia i
fasolit, iar la lupin sunt palmate (fig. 4.3, dup N.
ZAMFIRESCU, 1965).

Fig. 4.3. - Frunze de leguminoase: 1- mazre; 2 - nut; 3,4 lupin; 5 - arahide;


6 -fasole; 7 - soia; 8 - bob; 9 - latir;

Stipelele la unele specii sunt mai mari dect foliolele


(mazre), mai mici (nut, bob, linte) sau lipsesc (fasole).
Unele leguminoase (lupin, fasole, soia i nut) prezint
micri heliotrope; foliolele la lumin puternic se dispun oblic,
pentru a o evita, iar la lumin slab se orienteaz
perpendicular, pentru a o reine.
Florile sunt grupate n inflorescene (raceme) axilare, cu
excepia speciilor de lupin care au racem terminal. Caliciul este
format din 5 sepale concrescute (gamosepal); corola din 5
petale libere (stindard, aripioare i luntrit), colorate diferit;
androceul este compus din 10 stamine, diadelf (9 unite + l
liber) sau monadelf (toate unite); gineceul cu ovarul superior,
monocarpelar, cu numr de ovule diferit dup gen, iar
stigmatul mciucat.
Florile sunt hermafrodite, avnd polenizarea autogam
(mazre, soia, linte, lupinul alb i lupinul albastru), cu diferite
grade de alogamie (mazre, soia, fasole etc.) sau puternic
alogame (lupin galben i peren, bobul, fasolit), polenizarea
fcndu-se prin insecte.
Un caracter comun al leguminoaselor este nfloritul
ealonat (de la baz spre vrful inflorescenei) i un procent
redus de legare (uneori ajunge la 15 -20%). Printr-o irigaie prin

aspersiune n timpul nfloritului, se favorizeaz fecundarea.


Una din cauzele slabei fructificri a leguminoaselor este
umiditatea relativ sczut a aerului n timpul legrii.
Fructul este o pstaie de forme, mrimi i culori diferite,
dehiscent pe linia de sudur a valvelor (tecilor) pericarpului
(fasole, mazre, fasolit) sau indehiscent (nut, linte, bob)
(fig. 4.4 i 4.5, dup N. ZAMFIRESCU, 1965).
Seminele (boabele) sunt prinse n fruct pe partea
ventral, avnd form, culori i mrimi diferite, dup specie.
Hilul - locul de fixare al ovulului de ovar, respectiv a seminei
de pericarp - este un caracter de specie, varietate sau chiar de
soi, fiind diferit ca aezare, form, mrime, culoare. n zona
hilului cele dou cotiledoane sunt unite prin tigel. Seminele
leguminoaselor n-au endosperm, acesta fiind consumat de
embrion n cursul creterii; un "rest" de endosperm se afl doar
la nut.

Fig. 4.4. - Fructe de leguminoase: l - fasole; 2 - lupin alb; 3 mazre; 4 - soia;


5 - arahide; 6 - latir; 7 - nut; 8 - linte

Caracteristic pentru
leguminoase sunt aa-zisele
semine tari, care germineaz greu, deoarece au n nveli un
strat celular palisadic, dens, greu permeabil pentru ap i aer
(fig. 4.6, dup N. ZAMFI-RESCLU965).
n cotiledoane se afl grunciori mari de amidon i
grunciori foarte fini de aleuron. Formarea fructului i a
seminei ncepe dup fecundare, iar dup un timp intr n cele
trei faze de coacere:

- coacerea n verde (lapte), cnd planta,


pstile i
seminele sunt verzi, continund s creasc, iar coninutul
seminelor este moale, lptos;
coacerea
galben
(sau prg),
cnd
lanul
n
ntregime devine
galben, pstile sunt nglbenite,
seminele devin consistente ca ceara, culoarea lor fiind
caracteristic speciei, varietii i soiului la care aparin;
- coacerea deplin, cnd lanul este complet uscat,
fructele i seminele sunt tari, la cele dehiscente fructele
plesnesc, scuturndu-se seminele i producnd pierderi.

Fig.4.5. - Seciune transversala prin pericarpul fructului de


mazre:
A - vedere la microscop; ep - epiderm; se - sclerenchim; f fascicule libero-lemnoase; sp - strat pergamentos; p
parenchim;
B - vedere de ansamblu; cs cordon sclerenchirnatic; tp esut pergamentos;
f- fascicule libero-lemnoase

Fig. 4.6. Seciune transversal prin tegumentul seminei de


leguminoase:
A - lupin; t - test formata din strat palisadic i strat de
celule mosor; tgm - tegmen
B - fasole; t - test format din strat palisadic i strat de
celule mosor;
tgm - tegmen; p - esut format din celule cu perei subiri.
C - nut; t i s - test format din strat palisadic i strat de
celule mosor;
tgm - tegmen

Organogeneza Diferenierile la nivelul conului de


cretere sunt puin vizibile i se succed foarte rapid. La apariia
primelor frunze, vrful de cretere ia form semisferic, iar mai
trziu la baza lui apar conuri secundare care, treptat, dau
natere organelor de fructificare, primordiile bobocilor florali,
apoi a organelor florii. Detalii privind organogeneza se vor
prezenta la fiecare plant n parte.

4.2. MAZREA

4.2.1. Importan. Biologie. Ecologie

4.2.1.1. Importan

Boabele de mazre sunt folosite n alimentaie n stare nematur, ca


legum sau n stare matur (boabe uscate), decorticate i transformate
n fain, apoi preparate sub form de supe sau piure. Consumul
boabelor mature de mazre are tradiie n rile Europei Centrale i de
Vest; n sudul i estul Europei, mazrea este nlocuit n alimentaie cu
fasole, nut sau linte.

Mazrea are utilizri furajere multiple: boabele, ntregi


sau sub form de fain (uruite) sunt folosite n hrana
animalelor, ndeosebi a tineretului; planta de mazre intr i n
componena amestecurilor furajere, alturi de secar sau ovz
(borceag de toamn sau de primvar), consumate ca nutre
verde sau fn; resturile vegetale (vrejii i tecile), avnd un
coninut n protein de circa 3 ori mai mare comparativ cu
paiele de cereale, sunt foarte apreciate n furajarea animalelor,
mai ales a ovinelor.
Importana agronomic a mazrii este deosebit. Cultura
este mecanizabil n ntregime. n plus, mazrea prsete
terenul devreme, lsndu-l mbogit n substan organic i
azot, curat de buruieni, fr resturi vegetale, cu umiditate
suficient pentru a fi lucrat timpuriu i n condiii bune. Ca
urmare, mazrea este o premergtoare foarte bun pentru
majoritatea culturilor i o excelent premergtoare pentru
grul de toamn. Datorit recoltri i foarte timpurii, trebuie

avut n vedere i posibilitatea amplasrii dup mazre a unor


culturi succesive.

4.2.1.2. Compoziia chimic

Rein atenia (tab.4.2., dup Techniques agricoles,


1990) n primul rnd, cantitatea mare de substane proteice
din boabele de mazre, precum i calitatea deosebit a
acestora, dat de ponderea importanta a aminoacizilor
eseniali, ndeosebi lizin, triptofan, metionin i cistin.
Totodat, prezena n cantiti importante a amidonului,
confer boabelor de mazre o valoare energetic deosebit.

Tabelul 4.2
Compoziia chimic a seminelor de mazre (g/100 g s.u.)
Specificare
Mazre
Gru
Turte de soia
ProProteine: -

25,0

12,9

51,9

1,85

0.37

3,30

0,25

0,21

0,73

0,37

0,32

0,83

0,96

0,40

2,02

0,20

0,16

0,70

50,0

68.5

3,4

Lipide

1,2

1,7

1,5

Celuloz

6,1

2,8

6,0

Sruri minerale:

3,5

1,9

7,2

0,40

0,38

0,78

0,09

0,07

0,31

lizin
metionin
cistin
treonin
triptotan

Amidon

fosfor
calciu

Ca urmare, boabele de mazre au o valoare alimentar i furajer


excepional. Ele pot fi folosite cu bune rezultate n furajarea tuturor
speciilor de animale: psri (2.920 kcal/kg s.u. energie metabolizabil),
porci (4.000 kcal/kg s.u. energie digestibil i 88% digestibilitatea
proteinelor), rumegtoare (88% digestibilitatea proteinelor), vaci cu
lapte, turai i berbecui la ngrat.

4.2.1.3. Rspndire

Mazrea este o cultur agricol specific zonei temperate


din emisfera nordic, fiind cultivat ndeosebi ntre 40 i 50
latitudine. Mai spre nord, produciile scad din cauza
insuficienei cldurii, iar spre sud acestea sunt limitate de
cldurile excesive, secet i atacul duntorilor.
Suprafaa cultivat cu mazre pe glob n anul 2001 a fost
de 6,2 mil.ha, cu o producie medie mondial de 1.688 kg/ha
(dup F.A.O. Yearbook, 2001). Suprafee mai importante sunt
concentrate n rile fostei LJRSS (0,575 mil.ha n Federaia
Rus i 0,301 mil.ha n Ucraina), n China (0,75 mil. ha), India
(0,70 mii. ha), Canada (1,39 mil. ha), n Europa au fost
semnate cu mazre circa 2,05 mil.ha, cu o producie medie
de 2.533 kg boabe/ha. Frana este cel mai mare cultivator de
mazre din Europa (417 mii ha - furaj proteic i amelioratoare a
fertilitii solurilor), urmat de Germania i Danemarca (164 i
respectiv 60 mii ha). Produciile depesc frecvent 4.000 kg
boabe/ha n rile vest-europene (Belgia, Olanda, Elveia), iar
Frana a obinut 4.840 kg/ha n 1996 i peste 4.028 kg/ha n
2001.
n Romnia, suprafeele ocupate cu mazre au fost foarte
fluctuante:
31 mii ha n perioada 1930-1939, 109 mii ha n
1952, doar 12,5 mii ha n 1979, aproape de 100 mii ha n 1987.
n ultimii ani, mazrea s-a restrns mult n cultur, ajungnd la
doar 22 mii ha n 1992, cu o producie medie pe ntreaga
suprafa de 1.509 kg boabe/ha, i 15 mii ha n 2001, cu o
producie medie de 1.333 kg/ha; trebuie ns subliniat c

exist exploataii agricole care realizeaz recolte medii de


2.500-3.500 kg boabe/ha.
Mazrea cultivat aparine genului Pisum, Speciile
importante ale genului Pisum sunt: Pisum sativum L.- mazrea
comun, cu flori mari, albe, i Pisum arvense L.- mazrea
furajer, care se recunoate prin florile roii-violacee i prin
inelul violaceu de la baza stipelelor.
Specia Pisum sativum cuprinde un numr mare de
varieti, difereniate dup mrimea seminelor, aspectul
suprafeei i culoarea tegumentului seminelor. Soiurile de
mazre de cmp cultivate, n prezent, n Romnia, aparin
varietii vulgatum, caracterizat prin semine de mrime
mijlocie, netede, de culoare alb-glbuie (tabelul 4.3).
n ultimele decenii, n rile care cultiv pe suprafee mari
mazrea pentru boabe uscate au fost create i extinse n
cultur soiuri cu anumite caracteristici care favorizeaz
recoltarea direct, reducnd dificultile ntmpinate, n mod
obinuit, la recoltare i limitnd pierderile: dezvoltarea grupat
i coacerea mai uniform a pstilor; soiurile de tip afila, la
care foliolele frunzelor sunt transformate n crcei, plantele din
lan rmnnd relativ erecte la maturitate i permind
recoltarea direct cu combina. Soiul Dora, creaie a
amelioratorilor romni de mazre, aparine tipului afila i
este inclus n sortimentul de soiuri aflate n cultur.

4.2.1.5. Particulariti biologice

Ciclul vegetativ al mazrei dureaz, de la semnat la


maturitate, 100 - 120 zile.
Germinaia este hipogeic, ceea ce impune atenie la
efectuarea lucrrilor de pregtire a terenului pentru ca acesta
s nu formeze crust.
Rdcina mazrii este pivotant, ramificat, destul de
bine dezvoltat, putnd atinge 1m adncime. Pe rdcin se
formeaz nodoziti, datorit inoculrii cu bacterii fixatoare de
azot, aparinnd speciei Rhizobium leguminosarum, existente
n sol sau provenind de la tratarea seminelor nainte de
semnat. Nodozitile mici, foarte numeroase n primii 30 cm

adncime, se formeaz mai ales pe ramificaiile laterale ale


rdcinii. Particularitatea de a forma nodoziti pe rdcini i
confer mazrii pretenii mari fa de aerarea solului, precum
i sensibilitate la excesul de ap, care inhib formarea
nodozitilor.
Tulpina este nalt de 60 - 150 cm i are cretere
nedeterminat. La formele normale de mazre, pn la
nflorire, tulpina este erect sau semierect; apoi, pe msur
ce se formeaz psti le i boabele, planta se culc sub
greutatea lor, dar i din cauz c esuturile mecanice ale
tulpinii sunt slab dezvoltate.
Apexul tulpinii d natere la internodii succesive, cu o
dispunere pe dou rnduri a frunzelor, care confer tulpinii o
form de zig-zag mai mult sau mai puin accentuat (fig.4.9,
dup J.-P. LACONDE, B. NEY, M. GIBAN, 1994). La subsuoara
fiecrei frunze se difereniaz cte un mugure. Primii muguri
formai la baza tulpinii sunt vegetativi. Dac ei se dezvolt, vor
da natere la ramificaii. Gradul de ramificare depinde de soi,
densitatea culturii i perioada de semnat.
Tabelul 4.3
Soiurile de mazre de cmp existente n cultur n Romnia
Soiul

ara de
Poziia
Perioada
origine
plantelor
de
(anul
la
vegetaie
nregistr
maturitat
(zile)
rii)
e

MMB
(g)

ALFETTA Olanda
(1997)

73-87

Erect

ALINA

Romnia
(1995)

69-90

S
emierect

190-250 Toate zonele de


cultivare a mazrii

ATOL

Frana
(1992)

85

Semierect

200*250 Cmpia de
Transilvania

Vest,

7-85

Culcat

200-250 Cmpia de
Transilvania

Vest,

70-82

Erect

240-280 Toate zonele de


cultivare a mazrii

GRAFILA Germania
(1997)

68-86

Semierect

240-260 Cmpia de
Transilvania

MARINA Romnia
(1990)

80

Culcat

230-260 Sudul i sud-estul


rii

CORINA Romnia
(1981)
DORA

Romnia
(1989)

255

Zonele de
cultivare
recomandate
Cmpia de
Transilvania

Vest,

Vest,

MONTAN Olanda
A
(1997)

72-85

Erect

245-270 Cmpia de
Transilvania

Vest,

MONIQU Frana
E
(1998)

66-82

Erect

240260 Cmpia de
Transilvania

Vest,

PROF1

72-87

Erect

200-240 Cmpia de
Transilvania

Vest,

RENATA Frana
(1995)

73-88

Erect

RODIL

Romnia
(1994)

70-92

Semierect

200-250 Toate zonele de


cultivare a mazrii

TURBO

Germania
(1995)

72-85

Erect

240-260 Cmpia de
Transilvania

VEDEA

Romnia
(1991)

82

Culcat

220-280 Sudul i sud-estul


rii

Danemarc
a( 1 995)

250

Cmpia de
Transilvania

Vest,

Vest,

Au mai fost nregistrate soiurile: Baccara (F); Caracal (R );


Eifell (F); Loto (F); Mona (R ).

Frunzele sunt paripenat compuse, avnd, 1 - 3 perechi


de foliole cu stipele mari la baz i crcei la partea superioar.
La soiurile de tip afila foliolele sunt nlocuite cu crcei; n
acest caz, fotosinteza este asigurat de stipelele foarte mari,
precum i de celelalte pri verzi ale plantei (fig. 4.10, dup J.P. LACONDE, 1994). n acest caz, plantele se susin ntre ele
datorit crceilor i nu se lipesc de pmnt la maturitate;
pagubele n perioadele ploioase sunt mai mici i, n plus, foarte
important, lanul se poate recolta dintr-o singur trecere cu
combina.
Florile. Mazrea nflorete devreme, n mod obinuit
ncepnd din luna mai.
Florile
albe
au
constituia
specific leguminoaselor i sunt grupate n raceme dispuse la
subsuoara frunzelor. Se formeaz, de regul, 2-3 flori pe un
etaj (la un nod), ndeosebi la primele 4 -7 etaje (noduri) bzie,
care sunt i cele mai
productive (fig.
4.11,
dup J.-P.
LACONDE, 1994). Fecundarea este autogam.

Fig.4.9. - Plant matur de mazre

Fig.4.10. - Frunze de mazre

Fructul este o pstaie, coninnd, de regul, 3-6 boabe.


Pstile sunt uor dehiscente la maturitate, ceea ce creeaz
dificulti la recoltare i determin pierderi mari de boabe prin
scuturare.
Seminele (boabele) au MMB -200 - 350 g i MH = 75 80 kg; ele se sparg cu uurin la recoltare i la orice
manipulri mecanice.

Figura 4.11. - Formarea florilor i a pstilor

Ciclul de vegetaie al mazrii se poate divide n 4


perioade (figura 4.12, dup Techniques agricoles, 1990):
- perioada I, care ncepe cu rsritul
plntuei
i
se
ncheie
la nceputul nfloritului; este perioada n care
planta formeaz numai organe vegetative;
- perioada a II-a, care debuteaz la nceputul nfloritului i
dureaz pn la atingerea stadiului limit de avortare;
nceputul acestui stadiu este marcat de momentul n care la
prima pstaie, lungimea bobului este de 6 mm;
- perioada a III-a corespunde intervalului cuprins ntre
stadiul
limit
de
avortare i pn cnd pstaia de pe ultimul etaj florifer conine
o
smn
mai
mare de 6 mm;
- perioada a IV-a dureaz pn la maturitatea fiziologic;
este
faza
cnd
are loc umplerea seminelor i n care se manifest o
competiie
ntre
diferitele
etaje ale plantei pentru asimilatele necesare formrii boabelor.
Etapele formrii componentelor de producie (elementele
productivitii) rezult din perioadele ciclului vegetativ,
prezentate anterior, i anume :
- numrul de plante/m2 rezult din densitatea de semnat

i
procentul
de
rsrire; acest prim component se formeaz n perioada I;
- numrul de semine/m2 este format ncepnd de la
iniierea
floral
i
pn la ncheierea perioadei a III-a;
- mrimea boabelor (MMB) este stabilit n intervalul de
la
nceputul
stadiului limit de avortare i pn la maturitate.
Densitatea lanului joac, un rol important n elaborarea
produciei. Planta de mazre posed capacitatea de a ramifica,
proces prin care poate compensa, parial, efectul unei densiti
prea mici.

Fig. 4.12. - Schema creterii i dezvoltrii la mazre; formarea componentelor de


producie

Mrimea boabelor (MMB) depinde de felul n care


desfoar procesele de umplere a boabelor i care, la rndul
su depinde de ali doi factori: rata de cretere a boabelor,
determinat de cantitatea de asimilate disponibile i durata
umplerii boabelor.
Numrul de boabe pe plant este considerat factorul cel
mai important n elaborarea produciei. Acesta depinde, n
principal, de alte dou componente: numrul de noduri
productoare (fertile) pe o plant, care este determinat, la

rndul su, de durata nfloririi; numrul de boabe format la un


nod reproductor.

4.2.1.6. Cerine fa de clim i sol

Mazrea este o plant a climatelor mai umede i


rcoroase. La germinat are cerine reduse fa de cldur (l 3C temperatura minim de germinat) i cerine mari fa de
ap (100 - 120% ap din masa bobului). Dup rsrire plantele
de mazre suport, pe perioad scurt, temperaturi negative,
de
-4.....-6C.
Dezvoltarea normal a plantelor este favorizat de
temperaturile moderate i umiditate suficient. De asemenea,
planta reacioneaz puternic la lungimea zilei (fotoperioad).
Ca urmare, se impune semnatul culturilor de mazre ct mai
timpuriu n primvar, pentru ca plantele s creasc n
perioada cu zile ceva mai scurte i vreme umed i rcoroas.
nfloritul ncepe dup circa 30 zile de la rsrire la soiurile
mai timpurii i dup 40-50 zile la soiurile ceva mai tardive.
Temperatura optim la nflorit este 15 - 18C, iar dup
fecundare temperaturile favorabile sunt de 15 - 20C.
Mazrea are pretenii mari fa de umiditate. Coeficientul
de transpiraie este de 600 - 700 (prin comparaie cu 500 la
gru). Perioada de consum maxim al apei este cuprins ntre
faza premergtoare nfloritului (circa 2 sptmni) i
aproximativ 2 sptmni dup ncheierea nfloritului.
Mazrea prefer solurile mijlocii, luto-nisipoate sau nisipolutoase, bine drenate, cu o bun capacitate de reinere a apei,
bogate n humus, fosfor, potasiu i calciu, cu reacie neutr (pH
= 6,5 - 7,5), bine structurate. Nu sunt potrivite solurile grele,
argiloase, acide, cu exces de ap sau cu stagnarea apei i nici
cele nisipoase, srace n materie organic. Mazrea este
considerat leguminoasa cernoziomurilor, a zonelor foarte
favorabile pentru gru.

4.2.1.7. Zone ecologice

Zona foarte favorabil pentru cultura mazrei se afl


n Cmpia de Vest, caracterizat prin precipitaii bine
repartizate i 20C temperatura medie n perioada de
fructificare.
Zona favorabil se situeaz n sudul Cmpiei Romne,
Cmpia Transilvaniei, a Criurilor i n partea de nord-vest a
rii. Trebuie subliniat c zona cernoziomurilor din Dobrogea,
Brgan, Moldova, cu climat secetos, n general, poate asigura
producii bune la mazre, cu condiia unui semnat ct mai
timpuriu.

4.2.2. Tehnologia de cultivare a mazrii

4.2.2.1. Rotaia

Este de dorit ca mazrea s urmeze dup plante care


prsesc terenul devreme, permind lucrarea mai timpurie i
ct mai corect a solului, care s fie nivelat, fr resturi
vegetale i buruieni nc din toamn. Cele mai bune rezultate
se obin dup cereale pioase i dup unele culturi prsitoare
cu recoltare mai timpurie i n condiiile n care au fost
combtute bine buruienile.
n Romnia structura culturilor a impus, timp ndelungat,
cultivarea mazrii, n primul rnd dup porumb, floareasoarelui, sfecl de zahr, cartof, rpit (cu rezultate destul de
bune). Se recomand, de altfel, ca mazrea s urmeze dup
porumb, datorit rezistenei (relative) la efectul remanent al
erbicidelor pe baz de atrazin.
Nu se recomand amplasarea culturilor de mazre dup
alte leguminoase, pe de o parte, pentru a evita riscurile
excesului de azot, iar pe de alt parte, din cauza perpeturii i
amplificrii atacului unor boli; de altfel, pentru structura
culturilor din Romnia ar fi neraional s se renune la efectul
ameliorator al leguminoasei n asolament.
Mazrea este o plant care nu se autosuport i ca atare,
monocultura este exclus. In cazul cultivrii repetate a mazrii
pe acelai teren, apare fenomenul de "oboseala solului", care
se manifest, n principal, prin tulburri brute de cretere,
absena formrii nodozitilor pe rdcini, putrezirea
rdcinilor i a tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de
stagnarea apei i de excesul de ap datorate compactrii
solului i drenajului defectuos, n monocultura se amplific
mburuienarea terenului, atacul de boli i duntori, astfel c
produciile scad considerabil. In prezent, se accept c
mazrea poate reveni pe acelai teren dup 3-4 ani, fr risc,
cu condiia tratrii seminelor, nainte de semnat, mpotriva
bolilor.
La rndul su, mazrea este o premergtoare foarte bun
pentru multe culturi i o excelent premergtoare pentru gru,

deoarece, se recolteaz timpuriu, are o influen favorabil


asupra structurii solului, solul este reavn i se poate ara n
condiii bune, n sol rmne o cantitate apreciabil de materie
organic i de azot (circa 1,5 t substan uscat i 30 - 100 kg
N/ha), n condiiile din Romnia mazrea trebuie cultivat n
solele n care urmeaz s fe semnat gru de toamn. Sunt
situaii cnd, dup mazrea recoltat timpuriu, n luna iunie,
sunt semnate culturi succesive, care folosesc bine disponibilul
termic rmas pn n toamn.

4.2.2.2. Fertilizarea

Se consider c, pentru a da o recolt de o ton boabe, o


cultur de mazre consum, n medie, 60 kg N, 8 kg P 2O5, 30
kg K2O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.
Azotul. n condiii normale de cultivare, s-a determinat
c cea mai mare parte din azotul necesar plantelor de mazre
(42 - 75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare;
restul provine din rezervele solului sau din remanena
ngrmintelor aplicate plantei premergtoare.
Ca urmare, pe terenurile fertile, bine cultivate an de an,
dup premergtoare fertilizate, mazrea nu necesit
ngrminte cu azot; administrarea acestora are un efect
nesemnificativ asupra nivelului produciilor i a coninutului
boabelor n proteine. Din contr, azotul, n cantiti mai mari,
are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea
dezvoltrii vegetative n dauna formrii pstilor i a boabelor;
amplificarea problemelor legate de buruieni; este influenat
nefavorabil formarea nodozitilor i fixarea azotului de ctre
bacteriile din nodoziti.
Administrarea ngrmintelor cu azot n cultura mazrii
este recomandat numai n condiii de cultivare mai puin
favorabile: pe solurile mai puin fertile, cum sunt cele acide sau
cele nisipoase, care ofer condiii mai puin bune pentru
activitatea bacteriilor fixatoare; dup premergtoare care
srcesc solul n azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, n
funcie de situaia concret; ntreaga doz aplicat la
pregtirea patului germinativ.

Fosforul. Este important n dezvoltarea mazrii,


influennd favorabil formarea nodozitilor, deci fixarea
azotului i determin un nflorit mai bogat i o legare mai bun
a boabelor. Dei consumul de fosfor este moderat, totui
trebuie reinut c mazrea reacioneaz puternic la insuficiena
fosforului.
Ca urmare, n toate situaiile se recomand administrarea
ngrmintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P 2O5/ha pe
terenurile fertile i de pn la 50 -60 kg P 2O5/ha pe terenurile
mai srace.
Potasiul. Pe solurile uoare, superficiale, administrarea
potasiului poate fi necesar. Dozele, n asemenea, situaii sunt
de 40 - 60 kg K2O/ha, aplicate o dat cu fosforul, sub artur
(ca ngrminte simple) sau la patul germinativ (ca
ngrminte complexe).
Influena favorabil a administrrii ngrmintelor cu
microelelemente,
ndeosebi
a
borului,
molibdenului,
manganului, este menionat frecvent de ctre specialiti.
Microelementele contribuie la mbuntirea condiiilor de
fixare a azotului i, n general, la o mai bun dezvoltare a
plantelor, ngrminte le cu microelemente pot fi administrate
prin ncorporare n sol, nainte de semnat sau n vegetaie,
prin stropiri pe frunze.

4.2.2.3. Lucrrile solului

Fiind semnat primvara foarte timpuriu, mazrea are


pretenii deosebite fa de lucrrile de pregtire a terenului.
Dezmiritirea.
Imediat
dup
recoltarea
plantei
premergtoare i eliberarea terenului de resturile vegetale, se
recomand s se efectueze o lucrare de dezmiritit, cu scopul
mrunirii buruienilor, a resturilor vegetale (miritea) i a
stratului superficial al solului.
Artura. Ct mai curnd posibil terenul se ar cu plugul
n agregat cu grapa stelat, la adncimea de 25 - 30 cm.
Cultivatorii de mazre recomand, adesea, s se are mai
adnc dect pentru alte culturi; ndeosebi pe solurile grele,

afnarea adnc a solului favoriznd o mai bun dezvoltare a


rdcinilor n straturile adnci ale solului.
Arturile efectuate vara se lucreaz n mod repetat pn
n toamn (se grpeaz), lucrri prin care este nivelat terenul,
sunt mrunii bulgrii i sunt distruse buruienile care rsar,
reducnd, astfel, rezerva de buruieni.
Arturile efectuate dup premergtoare cu recoltare mai
trzie pot fi lucrate nc din toamn sau pot fi lsate n brazd
crud, n mod obinuit, se susine necesitatea grprii i
nivelrii arturii n toamn, ceea ce ofer avantajul c, la
desprimvrare, terenul se usuc mai repede i mai uniform i
se poate semna mai devreme; cultivatorii de mazre din
zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) prefer acest sistem
de lucrare a solului.
Pe anumite terenuri, i ndeosebi n zonele cu soluri grele
i unde cad cantiti mari de precipitaii n sezonul rece,
grparea i nivelarea terenului n toamn pot conduce la
compactarea exagerat a solului pe timpul iernii, acesta se
usuc mai greu n primvar i se ntrzie semnatul, n
asemenea situaii este de .preferat ca artura s fie lsat
nelucrat peste iarn.
n primvar terenul se lucreaz ct mai timpuriu posibil,
dar numai dup ce apa s-a scurs n profunzime, pentru a evita
compactarea exagerat prin trecerea agregatelor agricole; din
aceleai motive, trebuie redus la minimum numrul de treceri
pe teren cu agregatele agricole.
Grparea. De regul, n primvar, sunt necesare dou
lucrri, dintre care o lucrare de grpat la desprimvrare,
pentru mobilizarea solului i o a doua lucrare, efectuat chiar
nainte de semnat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri n
agregat cu cmpuri de grap cu coli i lam nivelatoare,
pentru mobilizarea solului pe adncimea de semnat.
Prin toate lucrrile solului trebuie urmrit s se obin un
teren foarte bine nivelat, care s permit un semnat uniform,
ca adncime i ca distribuire a seminelor, realizarea unei
culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a nlesni
recoltarea mecanizat a culturii.

4.2.2.4. Smna si semnatul

Smna de mazre destinat semnatului trebuie s


provin din culturi certificate, s fie sntoas, nefisurat, fr
atac de grgri, s aib puritatea fizica minimum 98% i
capacitatea de germinaie minimum 80%.
Tratarea seminelor nainte de semnat este obligatorie,
mpotriva agenilor patogeni de pe tegumentul seminei, care
produc fuzarioza (Fusarium. sp.) i antracnoza (Ascochyta pisi)
se recomand folosirea preparatelor pe baz de tiuram (Tiradin
70 PUS, 4,0 kg/t de smn), tiofanat metil (Metoben 70 PU,
2,0 kg/t de smn). Tratamentele trebuie efectuate cu circa 2
sptmni nainte de semnat, pentru a nu diminua
eficacitatea preparatelor bacteriene.
Tratarea cu preparate bacteriene se efectueaz chiar
nainte de semnat sau concomitent cu semnatul, n Romnia
este folosit preparatul Nitragin-mazre (care conine bacteria
specific mazrei Rhizobium leguminosarum), n doz de 2 - 4
flacoane pentru cantitatea de smn semnat la un hectar.
Semnatul. Mazrea este semnat primvar ct mai
timpuriu, atunci este sensibil la concurena buruienilor, care
pot diminua considerabil produciile i pot crea dificulti la
recoltare.
Combaterea buruienilor din culturile mazre se
realizeaz cu ajutorul erbicidelor. Pentru combaterea
buruienilor dicotiledonate, anuale i perene, cele mai frecvente
i mai duntoare n culturile de mazre de la noi (Sinapis,
Sonchus, Cirsium, Raphanus, Polygonum, Chenopodium), se
recomand aplicarea n vegetaie a unor tratamente cu
preparate pe baz de MCPA (Dicotex 40 lichid. 1,5 - 2,0 l/ha)
sau bentazon (Basagran, 2-3 l/ha), cnd plantele de mazre au
8 -10 cm nlime, iar buruienile sunt n faza de cotiledoane
sau rozet.
n cultura mazrii se poate folosi i prometrinul (Gesagard
50 WP, 3 - 5 kg/ha) aplicat dup semnat i nainte de rsrit;
acest erbicid controleaz att buruienile monocotiledonate, ct
i cele dicotiledonate anuale, in acest caz, trebuie semnat
ceva mai adnc dect n mod obinuit (ndeosebi pe solurile
uoare), pentru a evita apariia unor efecte fitotoxice

(inhibarea germinaiei), n cazul c, dup semnat, survin


precipitaii mai bogate i care deplaseaz pelicula de erbicid n
zona de germinare a seminelor.
Dac n culturile de mazre se dezvolt costreiul din
rizomi (alturi de ale buruieni monocotiledonate), acesta poate
fi combtut prin tratamente n vegetaie, cu propaquizafop
(Agil 100 EC, 0,8 - l l/ha) sau fenoxapropetil (Furore Super 75
EW, 2-3 l/ha) administrate postemergent, cnd plantele de
costrei au 15 - 30 cm nlime.
n culturile de mazre din zonele umede i rcoroase pot
s apar buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor
zone, cum este odosul (Avena fatuay, n asemenea situaii se
pot face tratamente cu trialat (Avadex BW EC, 5 - 6 l/ha),
aplicat nainte de semnat i ncorporat n sol la pregtirea
patului germinativ, sau se poate folosi fluazifopbutil (Fusilade
Super), asociat, eventual, cu erbicide pentru controlul
dicotiledonatelor.
Mazrea furajer se elimin prin plivit. Lucrarea este
dificil de realizat i destul de costisitoare; ca urmare, este de
dorit ca aceast operaiune s fie efectuat corect n loturile
semincere.
Combaterea duntorilor. Cel mai periculos duntor
din culturile de mazre de la noi este grgria mazrii
(Bruchus pisorum), foarte pgubitoare n cmp, dar ales n
depozite. Adulii hibernani apar n cmp n cursul lunii mai i
i depun oule pe pstile n formare. Larvele consum
coninutul seminelor. La coacere, larvele rod n nveliul
seminelor o ferestruic acoperit, care poate fi strbtut de
adult n primvara urmtoare.
Pentru combatere sunt necesare tratamente n cmp, la
nceputul nfloritului, pentru distrugerea adulilor, cu produse
pe baz de dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha), sau malation
(Carbetox 37 CE, 2 l/ha). Tratamentele se pot repeta la interval
de 7 - 10 zile, cu scopul distrugerii larvelor.
Dup recoltare i nainte de depozitare este obligatorie
gazarea seminelor n spaii ermetic nchise, timp de 48 ore; se
folosesc sulfura de carbon (l - 1,5 l/t de smn) sau fosfura
de aluminiu (pastile de Phostoxin sau Delicia, 30 g/t de
smn, n depozite i 40 - 50 g/t de smn sub prelate).

Combaterea bolilor. Se realizeaz prin msuri preventive, ca:


evitarea revenirii mazrii prea curnd pe acelai teren; tratarea
seminei nainte de semnat, n situaii extreme, pentru
combaterea antracnozei mazrii (Ascochita pisi), boal
rspndit n toat ara, ndeosebi n primverile ploioase, sunt
necesare tratamente n vegetaie. Tratamentele se fac la
avertizare, dup controlul culturilor; primul tratament se
recomand, de regul, imediat dup rsrit, fiind repetat la
nceputul nfloritului i dup formarea primelor psti. Se
utilizeaz benlate (Fundazol 2 kg/ha), mancozeb (Dithane M45, 2 kg/ha) sau preparate pe baz de cupru (Turdacupral 50
PU sau Oxiclorura de cupru, 4 kg/ha).
4.2.2.6. Recoltarea

Se poate afirma c recoltarea este cea mai dificil lucrare


din tehnologia de cultivare a mazrii. Momentul optim de
recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea
ealonat a boabelor i a pstilor; dehiscena pstilor i
scuturarea cu uurin a boabelor; culcarea tulpinilor la
pmnt, la maturitate; spargerea uoar a boabelor la treierat.
Se apreciaz c perioada optim de recoltare a unui lan
de mazre este foarte scurt, de numai 4-5 zile. Ca urmare,
lanurile de mazre trebuie recoltate cu prioritate fa de alte
culturi. La recoltare, terenul trebuie s fie foarte bine nivelat i
fr buruieni.
Se recomand s se nceap recoltatul atunci cnd
plantele s-au nglbenit, frunzele s-au uscat i 75% din psti
sunt galbene, pergamentoase i boabele s-au ntrit. De
regul, maturarea i recoltarea mazrii au loc n a doua
jumtate a lunii iunie; n zonele umede i rcoroase i n unii
ani mai ploioi, se ntrzie pn n prima decad a lunii iulie.
n ara noastr recoltarea lanurilor de mazre se
efectueaz divizat (n dou faze): n prima faz plantele sunt
smulse sau tiate cu maina de recoltat mazre (sau manual,
pe suprafee mici) dup care sunt lsate n brazd continu
cteva zile pentru uniformizarea coacerii; n faza urmtoare se
treier cu combina de cereale, prevzut cu ridictor de brazd
i efectundu-se o serie de relaje specifice, ndeosebi cu scopul
de a limita spargerea boabelor: reducerea turaiei aparatului

de treier la mai puin de 600 rotaii/minut; mrirea distanelor


dintre bttor i contrabttor; reglajele se refac de 2 - 3 ori pe
zi.
Dificultile ntmpinate la recoltarea mazrii impun o
foarte bun organizare; se lucreaz de preferat dimineaa
devreme, pe rou i spre sear.
Treieratul se desfoar cel mai bine cnd umiditatea
boabelor este cuprins ntre 18 i 20%; sub 15% boabele se
sparg uor, iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate.
Extinderea n cultur a soiurilor de tip afila, la care
plantele nu se culc la pmnt la maturitate, permite
recoltarea direct a lanurilor de mazre dintr-o singur trecere
cu combina, n acest caz se practic montarea unor degete
speciale ridictoare de lan la dispozitivul de tiere al combinei.
n anumite situaii, pentru uniformizarea coacerii se recomand
tratamente cu preparate desicante (Reglone).
Imediat dup recoltare i nainte de depozitare boabele
de mazre trebuie supuse operaiunilor de condiionare
(gazarea contra grgriei, eliminarea impuritile, uscarea
boabelor pn la 14% umiditate).
Mazrea este o cultur productiv, de la care se pot
obine producii de peste 3.000 kg boabe/ha. Din producia
total, boabele reprezint 35 - 50%.
Adunarea resturilor vegetale i eliberarea terenului nu
pun probleme deosebite. Vrejii de mazre au valoare furajer
ridicat i sunt adunai uor, prin presare, folosind presa pentru
furaje. Se poate conta pe recolte de 1,5 - 3 t vreji/ha.
4.3. FASOLEA

4.3.1. Importan. Biologie. Ecologie

4.3.1.1. Importan

Boabele de fasole sunt folosite n alimentaia uman, ca


unul dintre alimentele de baz; dup unele statistici FAO, peste
500 milioane de oameni consum curent preparate din boabe

de fasole. Timp ndelungat, fasolea a fost denumit carnea


oamenilor sraci, datorit coninutului ridicat al boabelor n
proteine de foarte bun calitate, bogate n aminoacizi eseniali
(lizin, arginin, triptofan) i mai accesibile ca pre, prin
comparaie cu proteinele de origine animal. Valoarea
energetic a boabelor de fasole este, de asemenea,
considerabil, apreciat la circa 335 calorii furnizate de 100 g
boabe uscate.
Preparatele culinare din fasole uscat au caliti gustative
foarte apreciate; nu sunt de neglijat nici proprietile lor
dietetice, fapt pentru care sunt indicate n dieta care nsoete
tratarea anumitor boli, printre care afeciunile ficatului.
Fina de fasole poate fi folosit n proporie de 5 - 10% n
amestec cu faina de gru, pentru obinerea unei pini gustoase
i hrnitoare.
Pstile verzi reprezint o legum foarte apreciat, iar n
buctriile chinezeasc sau japonez lstarii tineri de fasole
sunt preparai sub form de salat.
Vrejii (substane proteice - 8,1% din s.u.; glucide - 31%
din s.u.; celuloz - 36% din s.u.) i tecile reprezint un furaj
valoros, ndeosebi pentru ovine i caprine. Tecile au i utilizare
medicinal, fiind folosite sub form de ceai n tratarea
diabetului.
Fasolea se recolteaz vara, destul de devreme (lunile
iulie-august), lsnd terenul mbogit n azot, curat de
buruieni, fr resturi vegetale, lucrrile solului se fac n condiii
bune, astfel c este o premergtoare bun pentru alte culturi
agricole i ndeosebi pentru grul de toamn.

4.3.1.2. Compoziia chimic

n compoziia chimic a boabelor de fasole predomin


glucidele (50,8 -58,0%, din care 47,3% amidon) i proteinele
(17 - 32%, n medie 23 - 25%). Boabele mai conin lipide (0,8 2,8%), sruri minerale (2,1 - 2,3%), celuloz (3,8 - 7,9%, n
proporie mai mare la formele de fasole cu bob mic i
tegument seminal gros) (tabelul 4.4, dup N. OLARU, 1982).

Prezena unor aminoacizi eseniali n proporie mai


ridicat: lizin (1,59 g/100 g boabe), triptofan (0,21 g/100 g),
tirozin (0,81 g/100 g), valma, leucin, fenilalanin, a
carotenului (provitamina A) i a acidului ascorbic (vitamina C)
confer o valoare nutritiv excepional boabelor de fasole
(tabelul 4.5., dup N. OLARU, 1982)). Dintre glucide, zaharoza
reprezint 3 - 4%, iar glucoza 4 - 5%. Durata de fierbere este
un indice important de apreciere a soiurilor de fasole i care
este influenat, printre altele, de grosimea nveliului i de
vechimea boabelor.
Tabelul 4.4
Repartizarea n bobul de fasole a principalilor constitueni
chimici (% din s.u.)
Specificare

Bobul ntreg

Cotiledoane

Tegument

Proteine

20,8 - 26,5

24,0 - 27,0

3,0

Glucide

50,8 - 58.0

52,0 - 60,0

34,0 - 46,0

Lipide

0,8- 1,5

1,0- 1,6

0,1 -0,9

Celuloz

5,2-7,9

1,0- 1,7

46,0 - 59,0

Sruri minerale

2,1 -2,3

2,1 -2,3

2,1 -2,3

4.3.1.3. Rspndire

Fasolea este una dintre cele mai vechi plante cultivate.


Prin denumirea de phaseolus latinii nelegeau, de fapt
fasolit, cultivat n antichitate i nlocuit destul de trziu n
cultur, cu fasolea propriu-zis, adus din America.
Formele americane de fasole au existat n cultur n Peru
i Mexic nc din perioada preinca; ele au nsoit porumbul,
cerinele fa de factorii climatici fiind foarte asemntoare.
Speciile de origine asiatic i au originea n sudul Asiei
(Birmania, India), popoarele asiatice cultivndu-le nc din
vechime.
n Europa fasolea a fost introdus pentru prima dat Ia
1542 i apoi s-a extins foarte mult.

Suprafaa mondial cultivat cu fasole n anul 2003 a fost


de 23,24 mii. hectare, iar producia medie mondial a fost de
721 kg boabe/ha (dup F.A.O. Yearbook, 2001). Printre rile
mari cultivatoare de fasole se menioneaz: India -7,1 mii. ha,
Brazilia - 3,4 mii. ha, Mexic - 1,7 mii. ha, China - 1,05 mii. ha.
n Europa fasolea se cultiv mai puin 0,43 mii. ha, cele
mai mari suprafee existnd n Belarus (315 mii ha) i Romnia
(45 mii ha).
n Romnia, fasolea este o cultur agricol important. In
perioada 1934 -1938 se cultivau cu fasole 49 mii ha n cultura
pur i 917 mii ha n cultur intercalat prin porumb. n
deceniile urmtoare suprafeele au crescut pn la 170 mii ha
n cultur pur i 1.400 mii n cultur intercalat (n perioada
1985 - 1989). In ultimii ani cultura fasolei a cunoscut un regres
evident (58 mii ha i 717 kg/ha n 1992, sau 45,0 mii ha i 888
kg/ha n 2001), astfel nct exist un mare deficit de fasole
uscat, fa de necesarul pentru consumul intern.

Tabel 4.5.
Coninutul n aminoacizi eseniali n boabele de fasole, comparativ cu alte produse alimentare (g
la 100 g
Prod Protei Tripto Treon Izoleu Leuci Lizi Metio Cist Fenilal Treoni Vali
usul ne
fan
in
cin
n
n nin in anin
n
n
Fasol
e
boab
e

21,51 0,21

0,92

0,20

1,83 1,59

0,21

0,21

1,16

0,81

1,31

Carne 18,16 0,21


de
vac

0,80

0,95

1,49 1,67

0,45

0,23

0,75

0,62

1,01

Carne 20,63 0,24


de
pui

0,87

1,08

1,49 1,81

0,54

0,27

0,81

0,72

1,01

Came 16,40 0,21


de
porc

0,76

0,84

1,21 1,35

0,41

0,20

0,64

0,58

0,86

Ou

12,80 0,22

0,64

0,84

1,12 0,82

0,40

0,30

0,74

0,56

0,96

Pete 18,16 0,18

0,78

0,92

1,37 1,59

0.53

0,25

0,68

0,49

0,97

Lapte
de
vac

0,05

0,15

0,22

0,34 0,27

0,09

0,03

0,17

0,18

0,24

Fin 13,33 0,17


de
gru

0,38

0,57

0,89 0,37

0,20

0,29

0,66

0,50

0,62

Carto
fi

0,02

0,07

0,09

0,11 0,11

0,02

0,02

0,11

0,07

0,13

34,92 0,53

1,52

2,04

2,96 2,40

0,53

0,67

1,90

1,20

2,01

Soia
boab
e

3,48

1,96

Produciile medii pe ar situeaz fasolea printre culturile cele


mai puin productive, rareori acestea depind 1.000 kg boabe/ha (655
kg/ha n 1930- 1939, 229 kg/ha n 1979-1981, 841 kg/ha n 1989 1991, 737 kg/ha n 1994). Trebuie subliniat, ns, c exist exploataii
agricole care realizeaz i peste 2.000 kg boabe/ha.

4.3.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Genul Phaseolus cuprinde aproximativ 20 de specii cultivate, de


origine american sau asiatic.
Phaseolus vulgaris (L.) Savi. (fasolea comun) este specia de
origine american cea mai rspndit. Originar din Mexic i Argentina
(unde au fost gsii strmoii slbatici), are forme numeroase, grupate
n 4 varieti, care se difereniaz dup forma boabelor (sphaericus,
ellipticus, oblongus, compressus), existnd i multe tipuri
intermediare, date de un anumit procent de polenizare ncruciat.
Aceast specie este cultivat pe suprafee ntinse n Europa,
America de Sud, Africa. Boabele sunt de culori foarte diferite, dar
predominnd culoarea alb.
Ph. multiflorus Wild. (sin. Ph. coccineus L.) (fasolea de Spania)
este o specie anual sau bienal cultivat ca plant anual, ndeosebi
n zona Mediteranei. Se caracterizeaz prin germinaie hipogeic,
tulpin urctoare, flori albe sau roii, psti mari, late i boabe mari
(MMB = 600-1.250 g), ptate cu negru, foarte decorative. Este
cultivat n America i Europa ca plant alimentar, furajer sau
ornamental.
Ph. lunatus L. (fasolea de Lima), are forme anuale, bienale sau
perene. Tulpina este urctoare, florile mici, de culoare violet, pstile
sunt late, turtite i conin 2-3 boabe albe sau colorate, cu dungi
radiale. Specia este cultivat n S.U.A. (California), n numeroase ri
din climatele calde i, mai rar, n Europa. Boabele sunt folosite n
alimentaie, mai ales n stare conservat.
Dintre speciile de origine asiatic (Ph. aureus (Roxb.) Piper, Ph.
angularis (Wild.) W. (fasolea de Azuki) sunt plante anuale, puternic
ramificate, urctoare sau culcate, cu psti lungi, nguste, cilindrice, cu
6 - 15 boabe mici (MMB = 55 - 110 g), de culori diferite. Sunt cultivate
n Asia (India, China, Coreea, Japonia, Filipine, Tadjikistan, Uzbechistan)
i n unele insule din Africa.
n Romnia se cultiv aproape n exclusivitate fasolea comun.
Sortimentul de soiuri existente, n prezent, n cultur n Romnia (tab.
4.6) cuprinde 10 soiuri de creaie romneasc, care se difereniaz

dup o serie de caracteristici, cum ar fi tipul de cretere, poziia


plantelor la maturitate, rezistena la boli i la secet.

4.3.1.5. Particulariti biologice

Rdcina plantei de fasole este mai slab dezvoltat dect a


celorlalte leguminoase, majoritatea rdcinilor fiind rspndite n
stratul arabil (0-25 cm).
Nodozitile care se formeaz pe rdcini sunt mici i rotunde,
fiind situate ndeosebi spre extremitile rdcinii, pe ramificaiile mai
subiri.
Tabelul 4.6.
Soiurile de fasole de cmp existente n cultur n Romnia
Poziia
Perioad
tulpinii MMB
Zone de
Soiul (anul
a de
Tipul de
la
cultivare
nregistrrii)
vegeta cretere
(g)
maturit
recomandate
ie (zile)
ate
AMI (1991)
ARDELEANA
(1982)
ASTRA
(1987)
AVANS
(1981)
AVERSA
(1983)
CEAL1
DOBROGEA

82

Semidetermi Semierec 200nat


t
280

82

Determinat

Erect

160190

Transilvania,
Moldova, Banat

85

Semidetermi
Srect
nat

160200

Zonele de step, cu
atac frecvent de )
acterioze

81

Nedetermina Semierec 280t


t
430

Sudul
rii

95

Nedetermina Semierec 340t


t
470

Sudul rii i Banat

95

Nedetermina
Culcat
t

300400

Dobrogea i zonele
limitrofe din Cmpia
Dunrii

85

Semidetermi Erect

180-

Sudul

DE

(1952)
DIVA

Sudul
rii

sud-estul

sud-estul

sud-estul

(1995)

nat

240

rii

EMILIANA

80

Nedetermina
Erect
t

220300

Sudul
Olteniei
n
condiii de irigare :
Cmpia de sud n
regim neirigat

81

Semidetermi
Erect
nat

200280

Zonele de step, cu
atac puternic d e
bacterioze

85

Semidetermi
Erect
nat

190220

Zonele de step, cu
atac
frecvent
de
bacterioze

(1991)
STAR
(1989)
VERA
(1996)

Fig. 4.13. - Plant de fasole pitic

Fig. 4.14. Smn de fasole - aspectul exterior; 1- micropil; 2 - hil;


3 - alaz (dreapta); structura anatomic: a - cotiledon; b tegument; c - primordiile
primelor dou frunze; d - gemul; e -punct de prindere a celui de-al
doilea cotiledon; f - radicul; g - cotiledon (stnga)

Tulpina. La fasolea oloag sau pitic, cu cretere determinat,


tulpina este scund, cu port erect, de 30-50 cm nlime i ramificat.
Acest tip de fasole se preteaz pentru cultura mare (fig. 4.13). La
formele urctoare sau volubile, cu cretere nedeterminat, tulpina
poate fi lung, chiar pn la 3-6 m, necesitnd supori de susinere; nu
este potrivit pentru cultura mare. Exist i forme intermediare,
semivolubile care merg n cultura mare. Diferenierea ntre formele
pitice i cele volubile apare la cteva zile dup formarea primelor
frunze trifoliate, cnd ncepe alungirea tulpinii subiri, specifice, cu
tendin de rsucire i crare (dup N. OLARU, 1982).
Dup rsrire, marcat prin apariia cotiledoane lor la suprafaa
solului, planta de fasole formeaz primele 2 frunze adevrate, care
sunt simple; urmtoarele frunze sunt trifoliate, avnd foliolele
cordiforme, cu vrful ascuit.
Florile au culori diferite (predomin culoarea alb) i sunt situate
la subsuoara frunzelor, grupate n raceme scurte. Fecundarea este
dominant alogam, dar cu numeroase cazuri de alogamie.

Fig. 4.15. - Seciune prin tegumentul seminal la fasole: 1 - cuticula;


2 - celule palisadice; 3 - celule mosor; 4 - parenchim

Deschiderea florilor are loc de la baz spre vrful plantei,


nflorirea este ealonat pe o perioad cuprins ntre 20 de zile la
fasolea oloag i pn la 60 zile la formele de fasole urctoare. Seceta
i cldura scurteaz aceast perioad, iar vremea umed i rcoroas
o prelungete.

Fructul este o pstaie, dehiscent la maturitate, care cuprinde


semine de culori diferite (predomin culoarea alb) i mrimi foarte
variabile (MMB ntre 200 i 400 g) (fig. 4.14). Tegumentul seminal are
straturile periferice formate din celule cu pereii ngroai i cu celulele
strns unite, adesea greu permeabile pentru ap i gaze (fig. 4.15,
dup M. SEIFFERT, 1981); ca urmare, materialul semincer la fasole
conine, adesea, un numr mare de semine tari, care germineaz cu
ntrziere.

4.3.1.6. Cerine fa de clim i sol

Datorit originii sale tropicale, fasolea este o plant termofil;


pentru un ciclu de vegetaie de 90 - 120 zile, necesarul de cldur este
de 1.400 - 3.900C (suma temperaturilor mai mari de OC).
Boabele germineaz la minimum 8 - 10C (similar cu porumbul) i
absorb pentru germinat o cantitate mare de ap (110 - 120% din masa
uscat a bobului). La temperaturi de 18C i umiditate suficient,
boabele de fasole germineaz n 3 - 4 zile.
Germinaia este epigeic la majoritatea speciilor de fasole i
hipogeic la specia Ph. multiflorus. Datorit tipului de germinaie,
germenii au putere mic de strbatere, ndeosebi pe solurile grele care
sunt predispuse la formarea crustei, ceea ce impune atenie la
efectuarea lucrrilor solului i la respectarea adncimii de semnat. In
cazul n care crusta ntrzie rsritul, precum i pe solurile slab drenate
si reci, cu mult ap, seminele putrezesc uor.
n condiii favorabile de temperatur i umiditate, rsrirea are
loc, de obicei, dup 10-12 zile de la semnat.
Dup rsrire, plntuele sunt distruse de temperaturile uor
negative (de -1... -2C sau chiar de brume uoare); sensibilitatea
maxim se manifest imediat dup rsrire, cnd cotiledoanele deger
foarte uor.
n perioada urmtoare, cerinele plantei de fasole fa de
temperatur cresc, optimum termic la nflorire situndu-se n jur de 22
- 25C; la temperaturi mai ridicate, nsoite de secet atmosferic,
florile rmn nefecundate, se usuc i cad (avorteaz). Maturitatea

este accelerat de temperaturile mai ridicate i de condiiile de secet,


dar n detrimentul nivelului recoltei.
Dei nu necesit o cantitate de ap mai mare dect alte culturi,
fasolea este deosebit de sensibil la asigurarea umiditii, mai ales n
fazele de germinare-rsrire i Ia nflorire-formarea pstilor i a
boabelor (cnd se nregistreaz consumul maxim de ap).
n perioadele de secet planta se ofilete n orele de amiaz, iar
n condiii extreme pstile rmn mici i avorteaz.
Plantele de fasole suport mai bine seceta din sol dect seceta
atmosferic; vnturile uscate i calde sunt deosebit de duntoare. Ca
urmare, n zonele de step a aprut necesitatea culturii intercalate a
fasolei (de regul, prin porumb). Fasolea "oloag" este mai rezistent
la secet, datorit precocitii sale (plantele nfloresc i i formeaz
pstile nainte de instalarea secetelor din var) i masei vegetale mai
reduse. Adesea, n zona de sud a rii este necesar un aport
suplimentar de ap, prin irigare, pentru a asigura vegetaia normal a
culturilor de fasole pn la maturitate i a obine producii bune.
Umiditatea prea ridicat este, de asemenea, duntoare.
Precipitaiile prea bogate i timpul umed prelungesc perioada de
nflorire i stnjenesc fecundarea. Excesul de umiditate mrete
sensibilitatea plantelor la boli i depreciaz calitatea boabelor.
Un sol potrivit pentru fasole trebuie s fie bine afnat n
adncime, pentru a permite ptrunderea n adncime a rdcinilor i
s nu formeze crust, pentru a favoriza aerarea i nclzirea solului i o
rsrire ct mai rapid. Reacia optim a solului pentru fasole este cea
neutr (pH = 6 - 7,5), care este potrivit pentru formarea nodozitilor
i pentru asigurarea unui regim normal de nutriie cu azot.
Este adevrat, fasolea poate vegeta pe soluri foarte diferite, chiar
pe solurile superficiale, cu condiia s fie asigurat umiditatea
necesar. Prefer solurile cu textur mijlocie, fertile, din categoria
cernoziomurilor, solurile brun-rocate i aluviunile fertile.
Fasolea se comport slab pe solurile podzolite, acide, sau pe cele
umede, nisipoase sau salinizate. Se adapteaz mai bine dect mazrea
pe solurile grele, dar trebuie evitat formarea crustei. Fr condiii de
irigare, solurile nisipoase sunt improprii pentru cultura fasolei.

4.3.1.7. Zone ecologice

Zona foarte favorabil pentru fasole este situat n Cmpia de


Vest (n jurul Aradului, mai ales pe Valea Mureului, pe aluviunile fertile
ale Timiului i vile Criurilor, pe Valea Someului) i n Transilvania
(pe luncile Mureului i Trnavelor). n aceste areale, condiiile de
temperatur i umiditate sunt favorabile, solurile sunt fertile, cu reacie
i textur favorabile, apa freatic nu prea adnc (fig. 4.16, dup O.
BERBECEL, 1960).
Zona favorabil se ntinde pe cea mai mare parte a terenurilor
arabile din Romnia (n Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania),
existnd unele diferene de favorabilitate n cuprinsul acesteia, legate
de fertilitatea solurilor i de cantitile de precipitaii care cad n lunile
iunie i iulie. Se evideniaz, prin favorabilitate, vile inferioare ale
Jiului i Oltului, Valea iretului, Depresiunea Jijiei.
Condiii favorabile pentru cultura fasolei se ntrunesc i n lunca
ndiguit a Dunrii unde sunt asigurate umiditatea atmosferic mai
ridicat i aportul freatic, dar este necesar un drenaj bun al terenului,
care s evite bltirea apei sau excesul de umiditate n sol, n zona
rdcinilor. In zona de sud a rii, amplasarea culturilor de fasole (n
cultur principal sau succesiv) trebuie fcut cu prioritate n
perimetrele irigate.

Fig. 4.16. Aria rspndirii n cultur a fasolei n Romnia

4.3.2. Tehnologia de cultivare a fasolei

4.3.2.1. Rotaia

PLANTE TEXTILE
Bumbacul este o plant tehnic ca i inul, bumbacul face
parte din familia Malvaceae care se prezint sub form de
tufe, seminele bumbacului sunt toxice, prin coninutul de
1,5 % Gosypol. Bumbacul este un material foarte folositor
pentru a obine mbrcminte. Bumbacul are mai multe
proprietati printre care se numara si : luciul: bumbacul are
luciu mat; culoarea: in general la bumbac culoarea este
alba, galbuie; lungimea:fibre scurte:la bumbac, lana fibre

lungi:in canep, filament, higroscopicitatrea Ca i bumbacul


sunt mai multe materiale care au luciu. unele dintre ele ca si
mtasea au luciul mai evident sau altele au un luciu slab
(cnepa i inul) Culoarea bumbacului depinde de felul
pigmenilor naturali.
hidroscopiccitatea: este o proprietate la firelor de a
absorbi lichidele in mediul ambiant. exemplul cel mai
caracteristic este lna.
Plant cultivat n zonele clduroase, cu rdcin
pivotant. Tulpina este la nceput ierboas, iar apoi
devine lemnoas. Frunzele sunt mari, lucioase pe partea
superioar. La coacere, fructul se desface n 5 pri,
elibernd seminele nconjurate de fire lungi, subiri
(fibre textile).Impotanta bumbacului:1.firele
albe,2.vata,3.uleiul din seminte este folosit la sapun.
nc din cele mai vechi timpuri cnepa a fost o plant
traditional a romnilor obtinndu-se productii record pe
teritoriul trii noastre.ncercm acum relansarea
acestei vechi traditii combinnd tehnologia modern cu
vasta experienta dobndit n trecut ncepd de la
cercetare, cultur, industrializre si pn la
comercializare.
Canepa pentru fibra "Cannabis Sativa" este o planta
folosita din vechi timpuri pentru imbracaminte si alte
articole gospodaresti. Dovezile arheologice o atesta din
anii 7000 - 8000 I. Hr. Pe teritoriul Romaniei, cultura
canepii a fost inlesnita de sciti incepand cu secolul VII I.
Hr. Herodot mentioneaza indeletnicirea femeilor dace in
realizara de imrcaminte si decoratiuni in gospodarie.

Dacii au folosit canepa si la vindecarea ranilor si


arsurilor cu cataplasma din inflorescenta. Traditia
cultivarii si prelucrarii canepii in sistem gospodaresc s-a
mentinut in unele zone pana in zilele noastre.
Pana in anul 1989 Romania ocupa primil loc in Europa
cultivand 56-70% din productia totala si locul 4 in lume
(45.000 ha) pentru ca sa ajunga in 1994 la numai 800 ha.
Necesitatea relansarii acestui domeniu decurge din
avantajele culturii si insusirile deosebite ale fibrei.

Canepa romaneasca are cel mai mic continut de


substanta drog
din lume - maxim 0,02%.
- Este buna premergatoare multor culturi agricole
(asolament).
- Productie mare de planta: 7.000-10.0000 kg/ha.
- Productie mare de fibra: 3.000 kg/ha.
- Tehnologie simpla.
- Cheltuieli relativ scazute.
- Nu se erbicideaza si nu se praseste - determina
distrugerea buruienilor prin inabusire.
- Are foarte putine boli, in cazuri foarte rare necesita
tratamente.
- Fertilizeaza organic solul.
- Este o planta ecologica.
- Dupa epurarea apelor rezultate dupa topirea in bazine,
acestea pot fi folosite in irigatii.
- Planta poate fi folosita in procent de 100%.

Buruienile si combaterea lor


Ce pagube produc buruienile?
Reduc spatiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determina scaderea temperaturii la suprafata
solului cu 2-4 grade C, iau lumina plantelor, saracesc atmosfera in bioxid de carbon de care plantele
cultivate au nevoie. De asemenea, buruienie ingreuneaza efectuarea lucrarilor agricole si incarca
costurile de productie.
Cum apar buruienile in culturile agricole?
Cea mai importanta sursa de imburuienare este rezerva de seminte de buruieni din sol, provenite de la
speciile care au invadat in anii precedenti culturile si care este, de obicei, de ordinul sutelor de
milioane de seminte la hectar. Gunoiul de grajd nefermentat contine seminte de buruieni viabile,
deoarece in multe cazuri trec prin tubul digestiv al animalelor fara sa-si piarda in intregime facultatea
germinativa. Nu in ultimul rand, semintele folosite la semanat pot constitui o alta sursa de
imburuienare, daca nu sunt curatate de seminte de buruieni.
Clasificarea buruienilor
Criteriul cel mai important de clasificare este cel care tine cont de felul nutritiei, durata vietii si
particularitatile de inmultire.
dupa felul nutritiei, buruienile pot fi: buruieni neparazite (au nutritie independenta); buruieni
parazite (se hranesc pe baza unei plante gazda); buruieni semiparazite ( pot sa-si sintetizeze singure
harana sau pot parazita pe radacinile unor plante verzi).
dupa durata vietii, pot fi:
buruieni anuale, sunt cele care se imultesc prin seminte; dupa timpul cand apar se impart in:
- efemere, au perioada scurta de vegetatie, rasar primavara timpuriu iar samanta lor se scutura inainte
de

maturizarea

culturii

ciocul

berzei,

soparlita);

- buruieni de primavara cu germinatie timpurie, germineaza primavara timpuriu si ajung la maturitate

aproximativ odata cu culturile infestate ( mustar salbatic, turita, troscot, trisca urcatoare, etc );
- buruieni de primavara cu germinatie tarzie, germineaza dupa ce s-a incalzit solul si ajung la
maturitate

odata

cu

sau

dupa

recoltarea

culturilor

infestate

mohor,

loboda,

stir,

etc);

- buruieni umblatoare pot germina toamna sau primavara (neghina, nemtisor, albastrita, etc.);
- buruieni de toamna, germineaza toamna si fructifica numai dupa iernare (obsiga de camp).
buruieni bienale, germineaza primavara, fac o mica rozeta de frunze, iar in sol un sistem radicular
puternic. Din mugurii existenti pe radacini se formeaza in al doilea an plante care vor fructifica ( ex:
maselarita, sulfina alba, mazarica paroasa, etc).
buruieni perene, se inmultesc atat prin seminte cat si vegetative prin rizomi, bulbi, stoloni, etc ( ex:
papadia, rugul, brandusa de toamna, vorbura, susaiul, pirul tarator, costreiul, etc.).
Combaterea buruienilor
Este una dintre masurile importante pentru obtinerea de productii mari si se bazeaza pe cunoasterea
surselor de imburuienare, a vegetatiei existente pe terenul agricol, a rezervelor de seminte si alte
organe de inmultire din sol, precum si pe recunoasterea particularitatilor biologice ale fiecarei specii,
modul de viata, inmultire si raspandire.

Seminele de floarea-soarelui, surs de


sntate i energie

Dac seminele de floarea-soarelui nu sunt pe lista obinuit de cumprturi, ar fi bine s le


facei un loc acolo. Cutai-le n magazinele cu produse naturiste pe cele crude i consumaile cu ncredere n loc de migdale sau caju.
Sunt mult mai ieftine, dar au numeroase proprieti benefice: conin grsimi sntoase, fibre i
proteine, vitamine i minerale.
Aceste semine sunt bogate n vitaminele E, B1, B6, acid folic, n minerale, precum magneziu,
seleniu, mangan, cupru, fosfor, n tryptofan i fitosteroli (ajut la reducerea nivelului de
colesterol n sange).
Pe

scurt

reprezint

adevrat

surs

de

sntate

un

excelent

energizant.

Seminele de floarea soarelui i fisticul au aproximativ 270-289 mg fitosteroli la 100 g.


Fitosterolii sunt compui existeni n plante, care au o structur chimic foarte asemntoare cu a
colesterolului, iar atunci cnd sunt prezeni n diet n cantiti suficiente, se consider c ajut la
reducerea nivelului de colesterol din snge, la mbuntirea rspunsului sistemului imunitar
i scderea riscului de a face anumite tipuri de cancer.
Efectele benefice ale fitosterolilor sunt att de importante nct au fost extrai din soia, porumb, ulei
de pin i adugai n alimentele procesate, cum ar fi n substituieni ai untului, care au fost apoi
considerate

alimente

ce

ajut

la

reducerea

nivelului

de

colesterol.

Dar de ce se te mulumeti cu o imitaie atunci cnd natura i pune la dispoziie nuci si semine ce
constituie o surs bogat n mod natural de fitosteroli i de fibre, minerale i grsimi sntoase n
acelai

timp?

35 gr de semine de floarea soarelui conin: 61% din DZR (doza zilnic recomandat) de
vitamina E, 34% din DZR de vitamina B1, 31% din DZR de cupru, 28% din DZR de magneziu,
26% din DZR de seleniu, 23% din DZR de fosfor, aducnd un aport de 204 calorii.

Seminele de floarea soarelui sunt o surs bun de magneziu. Numeroase studii au demonstrat c
magneziul ajut la reducerea intensitii astmului, la diminuarea tensiunii arteriale mari, prevenirea
migrenelor, precum i la reducerea riscului de atac de cord i accident vascular cerebral.
Seleniul a fost demonstrat c induce repararea i sinteza ADN-ului n celulele deteriorate, inhib
proliferarea celulelor canceroase, i induce apoptoza lor (moartea celulara programat).
Aceste semine conin peste 40% proteine, care se apropie ca valoare nutritiv de cele de origine
animal.
Le putem consuma i n stare crud pentru a profita la maxim de calitile lor nutritive. Dac le
punei puin la cuptor, vor da o savoare deosebit salatelor, omletelor i preparatelor din legume.

USTUROIUL UN ADEVARAT MEDICAMENT

Usturoiul
(
Allium sativum
) este o plant comestibil, utilizat caaliment i condiment. n medicina popular
este considerat, alturi de ceapa, un

adevrat medicament, datorit coninutului bogat de vitamine i substane

minerale. n Egiptul Antic i n timpul romanilor, usturoiul era cunoscut ca un

mijloc preventiv al bolilor contagioase. Ulterior s-a stabilit c efectulusturoiului, n


combinaie cu miereade albine, sau alte produse naturale, este

benefic n prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a


tulburrilor degestive, sau a pneumopatiilor. n afar de efectul antimicrobian, are i
un efect

antihelmintic (contra viermilor intestinali).n unele zone ale rii noastre este
cunoscut i sub denumirea de: ai. Plantlegumicol bienal, cu frunze lanceolate
alungite u cu bulbul format din maimuli bulbi mici bogai n substane nutritive i
n vitamine, originar din Africai Asia Central, introdus n Europa n cultur nc
din antichitate i folosit nscopuri condimentare i terapeutice. Att n medicina
tradiional ct i n ceatiinific se folosesc bulbii(cei) i frunzele verzi.Natura
ne-a pus la ndemn dou legume ncrcate cu vitamine care deinrecordul
binefacerii: usturoiul si ceapa.Proprietile nutritive ale usturoiului i cepei sunt
marcate n special de prezena unor importante cantiti de vitamine, mai ales A,
B1, B2, C i a unor substane minerale utile printre care: fosfor, sulf, potasiu, iod,
calciu, siliciu.Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice
aleusturoiului. De exemplu constructorii de piramide din Egiptul
Antic consumauusturoi, ceap i ridichii pentru prevenirea bolilor contagioase. De
asemenea ,legiunile romane foloseau cantiti nsemnate de usturoi n
alimentaie. n acele
2

vremuri usturoiul era recomandat pentru tratarea a peste 60 de


boli. Medicina popular recomand usturoiul mai ales n cazuri de hipertensiune i

obezitate.Usturoiul este o plant cu multiple caliti terapeutice cunoscute de


multvreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman. Pe lang
roluldeosebit pe care l are in buna funcionare a sistemului cardiovascular,
usturoiul posed un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul digestiei i
ofera protecie fa de agenii cancerigeni.Introducerea cu regularitate a usturoiului
i a cepei n alimentaie,contribuie la asigurarea bunei funcionri a organelor
tubului digestiv, laconsolidarea rezistenei fa de agresiuni microbiene i virotice, la
regenerareanormal a dermei i la meninerea tenului frumos. Dar, pe
lng virtuiile lor nutritive, ele sunt apreciate si n tratamentul unor
boli cronice. Aceste efecte sedatoresc celor 200 de substane active pe care le
conine: vitamine, minerale,aminoacizi, enzime. Deosebit de activi sunt cei 70
de compui ce au n structuralor sulf.Principalul component activ al usturoiului este
alicina, substan cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezult n urma
aciunii unei enzime-alinaza- asupra alinei din compoziia plantei. De
asemenea este demn deremarcat i coninutul apreciabil de seleniu.Efectele asupra
aparatului cardiovascular constau n combatereatahicardiei i spasmelor arterelor
coronare rspunztoare de producerea crizelor de anghin i a infarctului de
miocard, nbuntind astfel performana cardiac.De asemenea, usturoiul previne
formarea cheagurilor i a trombozei arteriale.Usturoiul este un vermifid, fortifiant,
laxativ, diuretic, antiseptic, bactericid, rezolutiv, expectorant, febrifug, tonic
muscular, hipotensor (scadereatensiunii arteriale), antireumatismal, antiasmatic,
detoxifiant, sudorific, are efect
3

antihelmintic i anticarcinogenetic, fiind i afrodisiac. Conine vitaminele B1 siC,


precum i o serie de elemente ca: Brom, Cobalt, Iod, Magneziu, Siliciu iZinc