Sunteți pe pagina 1din 22

C U P R I N S

Prefaţă la ediţia I

 

17

Prefaţă la ediţia a II-a

19

1. FARMACOLOGIE GENERALĂ. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

21

1.1. Ramurile farmacologiei

21

 

1.1.1. Ramurile principale

21

1.1.2. Alte

ramuri în dezvoltare

22

1.2. Ştiinţe de graniţă cu farmacologia

23

1.3. Utilitatea practică a farmacologiei

23

1.4. Fazele evoluţiei medicamentului în organism, de la administrare până la apariţia efectului terapeutic

24

 

1.4.1. Faza

biofarmaceutică

24

1.4.2. Faza

farmacocinetică

24

1.4.3. Faza

farmacodinamică

26

2. NOŢIUNI DE BIOFARMACIE GENERALĂ

27

2.1.

Biodisponibilitatea medicamentelor

27

2.1.1. Aspecte generale

27

2.1.2. Tipurile de biodisponibilitate şi modalităţile de determinare

29

2.2.

Factorii care influenţează biodisponibilitatea

38

2.2.1. Aspecte generale

38

2.2.2. Factorii fizico-chimici ce influenţează dizolvarea şi biodisponibilitatea

40

2.2.3. Factorii dependenţi de organism, ce influenţează absorbţia şi biodisponibilitatea

44

2.2.4. Modificări ale absorbţiei şi ale biodisponibilităţii, per os

49

3. FARMACOCINETICĂ GENERALĂ

58

3.1.

Transferul prin membranele biologice

58

3.1.1. Aspecte generale

58

3.1.2. Tipuri de transfer prin membranele biologice

61

3.2.

Absorbţia medicamentelor în organism

67

3.2.1. Aspecte generale

67

3.2.2. Absorbţia pe căi naturale

72

3.2.3. Absorbţia pe căi artificiale (injectabile)

89

3.3.

Distribuirea medicamentelor în organism

95

3.3.1. Transportul medicamentelor în sânge

96

3.3.2. Difuzarea medicamentelor în ţesuturi

103

3.3.3. Distribuirea propriu-zisă a medicamentelor în ţesuturi

109

3.3.4. Fixarea medicamentelor în ţesuturi

114

3.4.

Epurarea medicamentelor din organism

117

3.4.1. Clearance

117

3.4.2. Biotransformarea (metabolizarea) medicamentelor

119

3.4.3. Eliminarea medicamentelor

156

3.5. Variabilitatea profilului farmacocinetic

168

3.5.1. Farmacocinetica compuşilor chirali. Stereoizomeria în farmacocinetică 168

3.5.2. Influenţa interacţiunilor medicamentoase 170

3.5.3. Influenţa unor variabile fiziologice 170

3.5.4. Influenţa

stării patologice

186

3.5.5. Alimentaţia

189

3.5.6. Variabilitatea interindividuală în farmacocinetică 190

3.5.7. Profilul farmacocinetic şi clasificarea farmacocinetică a medicamentelor 192

3.6. Analiza matematică farmacocinetică. Exprimarea cantitativă a proceselor farmacocinetice 195

 

3.6.1. Tipuri de procese cinetice, în cadrul fazelor biofarmaceutică şi farmacocinetică

195

3.6.2. Analiza matematică farmacocinetică. Calculul parametrilor farmacocinetici

200

4. FARMACODINAMIE GENERALĂ

214

4.1.

Acţiunea farmacodinamică

214

4.1.1. Etapele fazei farmacodinamice

214

4.1.2. Parametrii definitorii ai acţiunii farmacodinamice

214

4.1.3. Tipurile de acţiune farmacodinamică

224

4.2.

Factorii care influenţează acţiunea farmacodinamică

226

4.2.1. Factorii ce influenţează acţiunea farmacodinamică, dependenţi de medicament

226

4.2.2. Factorii dependenţi de organism

236

4.2.3. Factorii dependenţi de mediu şi de alte condiţii

251

4.2.4. Bioritmurile (Elemente de cronofarmacologie)

253

4.2.5. Asocierea medicamentelor. Interacţiuni medicamentoase

259

4.3.

Variabilitatea farmacologică inter- şi intraindividuală

273

4.3.1. Mecanismele variabilităţii farmacologice

274

4.3.2. Tipurile de variabilitate farmacologică

275

4.3.3. Manifestările clinice ale variabilităţii farmacologice

276

4.4.

Exprimarea cantitativă a acţiunii farmacodinamice. Relaţii doză-efect şi concentraţie-efect

276

4.4.1. Parametrii cantitativi ai acţiunii farmacodinamice

276

4.4.2. Tipurile de relaţii doză - efect

277

4.4.3. Efectul mediat de receptori (R)

279

4.4.4. Variabilitatea relaţiilor doză-efect, într-o populaţie. Curbele frecvenţă-distribuţie

286

5. FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ

291

5.1.Efecte secundare

293

5.2.Efecte

toxice

 

294

 

5.2.1. La

nivelul

SNC

294

5.2.2. La nivelul aparatului cardiovascular

295

5.2.3. La nivel sanguin

296

5.2.4. La nivelul aparatului digestiv

296

5.2.5. La nivelul ficatului

296

5.2.6. La

nivelul

rinichiului

297

5.2.7. La nivelul aparatului respirator

298

5.2.8. La nivelul urechii 298

5.2.9. La nivelul ochiului 298

299

5.2.11.La nivelul pielii 301 5.3.Efecte adverse cancerigene 302

5.2.10. La nivelul muşchilor şi al ţesutului conjunctiv

5.4.Efecte

adverse

mutagene

303

5.5.Intoleranţa

303

5.5.1. congenitală. Idiosincrazia

Intoleranţa

303

5.5.2. dobândită

Intoleranţa

310

5.6. Efecte adverse imunosupresive 315

5.6.1. Agranulocitoza 316

5.6.2. Deficienţa imunitară latentă

317

5.6.3. Gravitatea efectelor adverse imunosupresive

319

5.6.4. Măsurile de profilaxie a efectelor adverse imunosupresive 319

320

5.7.1. Toleranţa înnăscută 320

5.7.

Toleranţa

5.7.2. Toleranţa

dobândită

320

5.8.

Farmacodependenţa

322

5.8.1. Farmacodependenţa psihică 322

322

5.9. Toxicomania („Drug addiction”) 323

5.8.2. Farmacodependenţa

fizică

5.10.

Reacţii adverse la întreruperea farmacoterapiei

325

5.10.1.

Tipurile de reacţii adverse la întreruperea bruscă a farmacoterapiei

325

5.10.2.Medicamente incriminate în RA, la întreruperea farmacoterapiei

328

5.11. Efecte adverse asupra procesului reproducerii 329

5.11.1. Efecte adverse asupra gametogenezei 329

5.11.2. Efecte adverse asupra blastogenezei 329

5.11.3. Efecte adverse asupra embriogenezei

330

5.11.4. Efecte adverse asupra fetogenezei

332

5.11.5. Efecte adverse, în perioadele prenatală şi obstetricală 333

5.12. Efecte adverse asupra sugarului 334

6.

FARMACODINAMIE FUNDAMENTALĂ (CELULARĂ ŞI MOLECULARĂ)

337

 

6.1.

Locul acţiunii farmacodinamice

337

 

6.1.1. Locul de acţiune asupra microorganismelor

337

6.1.2. Locul de acţiune asupra macroorganismului

337

 

6.2.

Mecanismele acţiunii farmacodinamice

338

 

6.2.1. Mecanismele acţiunii farmacodinamice asupra microorganismelor

339

6.2.2. Mecanismele acţiunii farmacodinamice asupra macroorganismului

340

 

6.3.

Acţiunea farmacodinamică la nivel molecular, biochimic

342

 

6.3.1. Acţiunea asupra farmacoreceptorilor (R)

342

6.3.2. Acţiunea asupra enzimelor (E)

345

6.3.3. Acţiunea asupra mediatorilor şi a mesagerilor celulari

347

6.3.4. Acţiunea asupra altor substraturi biochimice şi metaboliţi

349

6.3.5. Mecanismul de tip antimetabolit

350

 

6.4.

Acţiunea în metabolismul radicalilor liberi ai oxigenului

351

 

6.4.1. Funcţia microbicidă a radicalilor liberi ai oxigenului

351

6.4.2. Patologia radicalilor liberi ai oxigenului

352

6.4.3. Mecanismele fiziologice de protecţie contra agresiunii radicalilor liberi ai oxigenului

352

6.4.4. Farmacologia metabolismului radicalilor liberi ai oxigenului

353

6.5.

Acţiunea farmacodinamică la nivel celular

353

6.5.1. Acţiunea la nivelul membranei celulare

353

6.5.2. Acţiunea la nivelul veziculelor şi al granulelor intracitoplasmatice

356

6.5.3. Acţiunea la nivelul organitelor celulare 357

6.5.4. Acţiunea la nivel de nucleu 357

357

6.6.1. Canalele de sodiu, dependente de voltaj 359

6.6. Acţiunea farmacodinamică asupra canalelor ionice dependente de voltaj

6.6.2. Canalele de calciu, dependente de voltaj

360

6.6.3.

Canale de potasiu

360

6.7.

Farmacoreceptorii (R)

361

6.7.1. Definiţia farmacoreceptorilor

361

6.7.2. Structura biochimică a R

361

6.7.3. Formarea complexului medicament - receptor (M-R). Tipuri de legături 362

6.7.4. Rezerva de receptori

363

6.7.5. Factorii care influenţează numărul şi funcţionalitatea R

363

6.7.6.

Situarea R

365

6.7.7. Tipuri de sisteme R. Structura generală a sistemelor R

366

6.7.8. Mecanismul intim al funcţionării R

367

6.7.9. Clasificarea receptorilor (R)

371

6.8. Acţiunea farmacodinamică la nivel sinaptic 371

6.8.1. Sinapsa

electrică

372

6.8.2. Sinapsa

chimică

372

6.8.3.

Mecanisme de acţiune farmacodinamică asupra transmisiei

sinaptice chimice

379

6.9. Acţiunea farmacodinamică la nivelul sistemelor de transmisie (farmacologia transmisiilor) 380

380

6.9.2. Transmisia colinergică 384

6.9.3. Transmisia adrenergică 394

6.9.4. Transmisia dopaminergică 406

6.9.1. Clasificarea transmisiilor

6.9.5. Transmisia

serotoninergică

410

6.9.6. Transmisia

histaminergică

415

6.9.7. Transmisia

GABA-ergică

419

6.9.8. Transmisia glutamatergică 424

6.9.9. Transmisia opioidergică 428

6.9.10.Transmisia icosanoidergică

437

6.9.11.Transmisia

canabinoidergică

453

6.9.12.Transmisia

purinergică

462

7. FARMACOGRAFIE GENERALĂ

472

7.1.

Noţiuni generale de farmacografie

472

7.1.1. Medicamentul

472

7.1.2. Denumirea medicamentului

472

7.1.3. Formele farmaceutice

473

7.1.4. Reţeta (prescripţia) medicală

473

7.1.5. Reglementări privind prescrierea şi eliberarea medicamentelor 473

7.1.6. Stabilirea schemelor farmacografice

474

7.2.

Noţiuni generale de posologie

476

7.2.1. Doza 477

7.2.2. Concentraţia plasmatică şi zona terapeutică

477

7.2.3. Metaboliţii activi de importanţă clinică

481

7.2.4. Posologia standard 482

7.2.5. Scheme posologice

482

7.3.

Individualizarea posologiei

483

7.3.1. Adaptarea dozelor în funcţie de factorii fiziologici biometrici 484

7.3.2. Individualizarea dozelor în insuficienţa renală

488

7.3.3. Individualizarea dozelor în enzimopatii

490

7.4. Supravegherea terapeutică şi optimizarea posologiei 491

7.4.1. Supravegherea pe criteriul clinic 492

7.4.2. Supravegherea pe criteriul biochimic 492

7.4.3. Supravegherea pe criteriul farmacocinetic (Monitorizarea farmacografiei)

492

7.5.

Monitorizarea

farmacografiei

492

7.5.1. Metodele analitice 494

7.5.2. Eşantionul recoltat 494

495

7.5.3. Momentul prelevării eşantionului

7.5.4. Metodologia de monitorizare şi de optimizare a farmacografiei 495

7.5.5. Metode de monitorizare a farmacografiei, pe baza „dozei-test”

496

8. FARMACOTERAPIE GENERALĂ

503

8.1. Noţiuni generale de farmacoterapie

503

8.1.1. Locul farmacoterapiei în terapeutică

503

8.1.2. Metode farmacoterapeutice alternative

504

8.1.3. Tipuri de farmacoterapie

505

8.1.4. Medicamente esenţiale

506

8.1.5. Clasificarea ATC a medicamentelor

507

8.1.6. Produse farmaceutice cu asocieri fixe de medicamente

507

8.1.7. Selectivitatea clinică

509

8.1.8. Tendinţe privind administrarea medicamentelor. Farmacomania şi farmacofobia

511

8.1.9. Medicamente OTC

512

8.2. Principii pentru o farmacoterapie ştiinţifică şi raţională

513

8.3. Aspecte privind încetarea farmacoterapiei

516

8.4. Supravegherea terapeutică şi optimizarea farmacoterapiei

518

8.4.1

Etapele optimizării farmacoterapiei, prin mecanismul de feed-back

al supravegherii terapeutice

518

8.4.2. Particularităţile supravegherii terapeutice

519

8.4.3

Tipurile de supraveghere terapeutică

521

9. FARMACOEPIDEMIOLOGIE GENERALĂ

524

9.1. Noţiuni introductive

524

9.2. Statistica reacţiilor adverse şi a morbidităţii medicamentoase

525

9.3. Procesul farmacoepidemiologic

525

9.3.1. Etapele

526

9.3.2. Formele de manifestare

529

9.3.3. Factorii farmacoepidemiologici

529

9.4.

Activitatea de farmacoepidemiologie

530

9.4.1. Activitatea de profilaxie

530

9.4.2. Activitatea de combatere

533

9.5.

Farmacovigilenţa (FV)

534

9.5.1. Definiţie şi obiective

534

9.5.2. Sistemul

de FV

534

9.5.3. Sursele de informaţie asupra RA

535

10. FARMACOLOGIE INFORMAŢIONALĂ SAU FARMACOINFORMATOLOGIE (FI)

536

10.1. Sinteze de farmacologie informaţională

536

 

10.1.1. Necesitatea apariţiei farmacologiei informaţionale (FI)

536

10.1.2. Bazele cibernetice - informaţionale ale farmacologiei informaţionale

537

10.1.3. Farmacodinamia informaţională

541

10.1.4. Farmacotoxicologia informaţională

550

10.1.5. Implicaţii practice ale farmacologiei informaţionale

552

10.2. Analize de farmacologie informaţională

553

 

10.2.1. Medicamentul ca semnal

553

10.2.2. Cauzalitatea informaţională a efectului medicamentului

556

10.2.3. Farmacologia informaţională a dozelor

560

10.2.4. Izo-, homeo-, alo- şi enantio-reglarea farmacologică a sistemului biocibernetic uman. Noţiuni de farmacocibernetică

566

10.2.5. Natura informaţională a reacţiilor adverse

569

Bibliografie specifică pentru capitolul 10

573

Index

577

Bibliografie selectivă

587

C O N T E N T

Foreword

to

1 st Edition

17

Foreword

to

2 nd Edition

19

1. GENERAL PHARMACOLOGY. INTRODUCTION

21

1.1. Subdivisions of Pharmacology

21

 

1.1.1. Main Subdivisions

21

1.1.2. Other Developing Subdivisions

22

1.2. Border Sciences

23

1.3. The Practical Usefulness of Pharmacology

23

1.4. Phases of Drug Evolution in the Body, from Administration until Time of Therapeutic Effect

24

 

1.4.1. Biopharmaceutic Phase

24

1.4.2. Pharmacokinetic Phase

24

1.4.3. Pharmacodynamic Phase

26

2. INTRODUCTION IN GENERAL BIOPHARMACY

27

1.1.

Drug Bioavailability

27

2.1.1. General Aspects

27

2.1.2. Types of Bioavailability and Ways of Determining

29

2.2.

Factors Influencing Bioavailability

38

2.2.1. General Aspects

38

2.2.2. Physicochemical Factors Influencing Dissolution and Bioavailability

40

2.2.3. Organism-Related Factors Influencing Absorption and Bioavailability

44

2.2.4. Changes in per os Absorption and Bioavailability

49

3. GENERAL PHARMACOKINETICS 58

3.1. Drug Transport Across Biological Membranes (Biotransport) 58

58

3.1.2. Types of Biotransport 61

3.1.1. General Aspects

3.2.

Drug Absorption

67

3.2.1. General Aspects

67

3.2.2. Absorption in Enteral and Other Natural Routes

72

3.3.3. Absorption in Parenteral Routes

89

3.3.

Drug Distribution

95

3.3.1. Drug Transport into the Blood Stream 96

3.3.2. Drug Diffusion into the Tissues

103

3.3.3. Drug Distribution into the Tissues

109

3.3.4. Drug

Tissue Binding

114

3.4.

Drug Elimination

117

3.4.1. Clearance 117

119

3.4.3. Drug Excretion 156

3.4.2. Drug Biotransformation (Drug Metabolism)

3.5.

The Variability of the Pharmacokinetic Profile

168

3.5.1. Pharmacokinetics of Chiral Compounds

168

3.5.2. Influence of Drug Interactions

170

3.5.3. Influence of Some Physiological Variables

170

3.5.4. Influence

of

Pathological State

186

3.5.5. Influence of Food

189

3.5.6. Interindividual Variability in Pharmacokinetics

190

3.5.7. Pharmacokinetic Profile and Pharmacokinetic Drug Classification

192

3.6.

Mathematical Analysis of Pharmacokinetic Data. Quantitative expression of pharmacokinetic processes

195

3.6.1. Types of Kinetic Processes in Biopharmaceutic and Pharmacokinetic Phases

195

3.6.2. Pharmacokinetics – Mathematical Analysis. Calculation of Pharmacokinetic Parameters

200

4. GENERAL PHARMACODYNAMICS

214

4.1.

Pharmacodynamic action

214

4.1.1. Stages of Pharmacodynamic Action

214

4.1.2. Fundamental Parameters of Pharmacodynamic Action

214

4.1.3. Types of Pharmacodynamic Action

224

4.2.

Factors Influencing Pharmacodynamic Action

226

4.2.1. Drug-Related Factors

226

4.2.2. Organism-Related Factors

236

4.2.3. Environmental Factors and Others

251

4.2.4. Biorhythms (Elements of chronopharmacology)

253

4.2.5. Associated Drug Administration. Drug Interactions

259

4.3.

Inter- and Intraindividual Pharmacological Variability

273

4.3.1. Mechanisms of Pharmacological Variability

274

4.3.2. Types of Pharmacological Variability

275

4.3.3. Clinical Manifestations of Pharmacological Variability

276

4.4.

Quantitative Expression of Pharmacodynamic Action. Dose-Effect and Concentration-Effect relationships

276

4.4.1. Quantitative Parameters of the Pharmacodynamic Action

276

4.4.2. Types of Dose-Effect Relationships

277

4.4.3. Receptor-Mediated Drug Effect

279

4.4.4. Variability of Dose-Effect Relationships in Populations. Frequency- distribution curves

286

5. GENERAL PHARMACOTOXICOLOGY

291

5.1. Secondary Side Effects

 

293

5.2. Toxic Side Effects

294

 

5.2.1. Nervous system Toxic Side Effects

294

5.2.2. Cardio-vascular Toxic Side Effects

295

5.2.3. Blood Toxic Side Effects

296

5.2.4. Gastrointestinal Toxic Side Effects

296

5.2.5. Hepatic Toxic Side Effects

296

5.2.6. Renal Toxic Side Effects

297

5.2.7. Respiratory Toxic Side Effects

298

5.2.8. Ear Toxic Side Effects

298

5.2.9. Eye Toxic Side Effects 298

5.2.10. Musculoskeletal and Connective Tissue Toxic Side Effects 299

5.2.11. Skin Toxic Side Effects 301

5.3. Carcinogenic Side Effects 302

5.4. Mutagenic Side Effects

5.5. Drug Intolerance 303

5.5.1. Inborn (congenital) Intolerance. Idiosyncrasy 303

310

5.6. Immunosuppressive Side Effects 315

5.6.1. Agranulocytosis

5.6.2. Delayed Immune Deficiency. Acquired Immune Deficiency Syndrome (AIDS) 317

316

303

5.5.2. Acquired Intolerance

5.6.3. Severity of Immunosuppressive Side Effects 319

5.6.4. Prophylaxis of Immunosuppressive Side Effects 319

5.7. Drug Tolerance

5.7.1. Inborn (congenital) Tolerance 320

5.7.2. Acquired Tolerance 320

5.8. Pharmacodependence 322

320

5.8.1. Psychic Pharmacodependence

322

5.8.2. Physiological Pharmacodependence

322

5.9.

Drug Addiction

323

5.10.

Side Effects after Discontinuation of Therapy

325

5.10.1. Side Effects after Sudden Withdrawal of Pharmacotherapy

325

5.10.2. Drugs Inducing Side Effects after Discontinuation of Therapy

328

5.11. Side Effects on the Reproductive Process 329

5.11.1. Side Effects in Gametogenesis 329

329

5.11.3. Side Effects in Embryogenesis 330

5.11.2. Side Effects in Blastogenesis

5.11.4. Side

Effects

during

Fetal Development

332

5.11.5. Side Effects during the Prenatal and Obstetrical Period

333

5.12. Side Effects in Nursing Period 334

6. FUNDAMENTAL PHARMACODYNAMICS (CELLULAR AND MOLECULAR)

337

6.1.

Sites of Pharmacodynamic Action

337

6.1.1. Sites of Drug Action In Microorganisms

337

6.1.2. Sites of Drug Action In Macroorganisms

337

6.2

Mechanisms of Pharmacodynamic Action

338

6.2.1. Mechanisms of Drug Action on Microorganisms

339

6.2.2. Mechanisms of Drug Action on Macroorganisms

340

6.3.

Pharmacodynamic Action in Molecular and Biochemical Level

342

6.3.1. Drug Effect on Receptors

342

6.3.2. Drug Effect on Enzymes

345

6.3.3. Drug Effect on Mediators and Cellular Messengers

347

6.3.4. Drug Effects on Other Biochemical Substrates and Metabolites

349

6.3.5. Mechanism of Action Antimetabolite like

350

6.4.

Effects on the Metabolism of Oxygen Free Radicals

351

6.4.1. Microbicidal Function of Oxygen Free Radicals

351

6.4.2. Oxygen Free

Radicals

Pathology

352

 

6.4.3. Physiological Mechanisms of Protection against Oxygen Free Radicals

352

6.4.4. Pharmacology of Oxygen Free Radicals Metabolism

353

 

6.5.

Pharmacodynamic Action in Cellular Level

353

 

6.5.1. Effect on Cell Membranes

353

6.5.2. Effect on Intracitoplasmatic Granules and Vesicles

356

6.5.3. Effect

on

Intracellular Organelles

357

6.5.4. Effects on Cell Nucleus

357

 

6.6.

Pharmacodynamic Effect on Voltage-Gated Ion Channels

357

 

6.6.1. Voltage-Dependent

Sodium Channels

359

6.6.2. Voltage-Dependent

Calcium Channels

360

6.6.3. Potassium Channels

360

 

6.7.

Pharmacoreceptors (R)

361

 

6.7.1. Definition

361

6.7.2. Biochemical Structure

361

6.7.3. The Drug-Receptor Complex. Types of Drug-Receptor Binding

362

6.7.4. Receptor Reserve

363

6.7.5. Factors Influencing the Receptors Number and Function

363

6.7.6. Pharmacoreceptor Localization

365

6.7.7. Types of Receptor-Effector Systems. General Structure

366

6.7.8. Intimate Mechanism of Action of the Receptor-Effector System

367

6.7.9. Receptor Classification

371

 

6.8.

Pharmacodynamic Action at Synaptic Level

371

 

6.8.1. Electrical synapse

372

6.8.2. Chemical synapse

372

6.8.3. Mechanisms of pharmacodynamic action on chemical synapses

379

 

6.9.

Pharmacodynamic Action on Transmission Systems (Pharmacology of Transmissions)

380

 

6.9.1. Classification of Transmissions

380

6.9.2. Cholinergic Transmission

384

6.9.3. Adrenergic Transmission

394

6.9.4. Dopaminergic Transmission

406

6.9.5. Serotoninergic Transmission

410

6.9.6. Histaminergic Transmission

415

6.9.7. GABA-ergic Transmission

419

6.9.8. Glutamatergic Transmission

424

6.9.9. Opioidergic Transmission

428

6.9.10. Eicosanoid System

437

6.9.11. Cannabinoid Transmission

453

6.9.12. Purinergic Transmission

462

7.

GENERAL PHARMACOGRAPHY

472

 

7.1.

General Aspects of Pharmacography

472

 

7.1.1. Pharmaceutical Drug

472

7.1.2. Name of Pharmaceutical Drug

472

7.1.3. Pharmaceutical Forms

473

7.1.4. Medical Prescription

473

7.1.5. Legal Considerations regarding Drug Prescription and Delivery

473

7.1.6. Determination of Pharmacographic Schemes

474

7.2.

General Notions of Posology

476

7.2.1. Dose

477

7.2.2. Plasma Concentration and Therapeutic Range 477

7.2.3. Active Metabolites of

Clinical Significance

481

7.2.4. Standard Posology

482

7.2.5. Posologic Scheme

482

7.3. Dosage Individualization 483

7.3.1. Dosage Individualization based on Physiological Biometrical Factors 484

7.3.2. Dosage Individualization in Renal Failure 488

7.3.3. Dosage Individualization in Enzymopathies 490

7.4.

Therapeutic Surveillance and Dosage Optimization

491

7.4.1. Clinical Criterion

492

7.4.2. Biochemical Criterion

492

7.4.3. Pharmacokinetics Criterion (Pharmacography Monitoring)

492

7.5.

Pharmacography Monitoring

492

7.5.1. Analytical Methods 494

7.5.2. Samplings 494

7.5.3. Samplings Intervals 495

7.5.4. Pharmacography Monitoring and Dosage Optimization Methods 495

7.5.5. Pharmacography Monitoring Based on “Test–Dose” Method 496

8. GENERAL PHARMACOTHERAPY

503

8.1. General Aspects

of Pharmacotherapy

503

8.1.1. The Role of Pharmacotherapy in Therapeutics

503

8.1.2. Alternative Pharmacotherapeutic Methods

504

8.1.3. Types of Pharmacotherapy

505

8.1.4. Essential Drugs

506

8.1.5. Anatomical Therapeutical Chemical (ATC) Classification System of Drugs

507

8.1.6. Fixed Drug Combinations

507

8.1.7. Clinical Selectivity

509

8.1.8. Trends in Drug Administration. Pharmacomania and Pharmacophobia

511

8.1.9. OTC Drugs

512

8.2. Principles of a Rational and Scientific Pharmacotherapy

513

8.3. Abrupt Drug Withdrawal Aspects

516

8.4. Therapeutic Surveillance and Pharmacotherapy Optimization

518

8.4.1. Stages of Pharmacotherapy Optimization Based on the Feed-Back

Mechanism of Therapeutic Surveillance

518

8.4.2. Specific Features of Therapeutic Surveillance

519

8.4.3. Types of Therapeutic Surveillance

521

9. GENERAL PHARMACOEPIDEMIOLOGY (DRUGS EPIDEMIOLOGY)

524

9.1. Introductive Aspects 524

9.2. Side Effects and Drug Morbidity Statistics

525

9.3. Pharmacoepidemiological Process

525

9.3.1. Stages

526

9.3.2. Types 529

529

9.3.3. Pharmacoepidemiological factors

 

9.4.

Pharmacoepidemiology Activities

 

530

 

9.4.1. Prophylactic Activity

530

9.4.2. Combating Activity

533

 

9.5.

Pharmacovigilance (FV)

534

 

9.5.1. Definition and Objectives

534

9.5.2. Pharmacovigilance system

534

9.5.3. Sources of Information on Side Effects (Undesired Effects)

535

10.

INFORMATIONAL PHARMACOLOGY

536

10.1.

Informational Pharmacology Synthesis

536

 

10.1.1. The Necessity of the Development of Informational Pharmacology

536

10.1.2. Cybernetic–Informational Basis of Informational Pharmacology

537

10.1.3. Informational Pharmacodynamics

541

10.1.4. Informational Pharmacotoxicology

550

10.1.5. Practical Involvements of Informational Pharmacology

552

 

10.2.

Informational

Pharmacology

Analysis

553

 

10.2.1. Drug as a

Signal

553

10.2.2. Informational Causality of the Drug Effect

556

10.2.3. Informational Pharmacology of Dosages

566

10.2.4. Pharmacological Iso-, Homeo-, Allo- and Enantio-regulation of the Human Biocybernetic System. Notions of Pharmacocybernetics

566

10.2.5. Informational Nature of Side Effects (Undesired Effects)

569

Metabolizatorii rapizi (cu genă CYP2D6*2 duplicată sau multiduplicată) sunt reprezentaţi diferit în diferite populaţii. De exemplu: procentul înregistrat este de 1% printre suedezii de tip caucazian, 3,6% în Germania, 7 – 10% în Spania, 20% în Arabia Saudită. Frecvenţa maximă de metabolizatori rapizi a fost înregistrată la negrii etiopieni, fiind 29%.

Polimorfismul CYP2C19 Deficienţa de CYP2C19 (cunoscută ca deficienţa de „mefenitoin hidroxilază”) este semnificativă la populaţia asiatică, fiind identificată la un procent de aproxi- mativ 20% dintre indivizi şi existând într-un procent sub semnificaţia statistică (3 – 5%) la populaţia caucaziană. Deficienţa de CYP2C19 este moştenită ca o trăsătură autosomal recesivă şi au fost identificate, până în prezent, patru allele deficiente (defective).

3.4.2.3.7.2. Polimorfismul sintetazelor Activitatea unor enzime ale fazei a II-a de metabolizare a medicamentelor la indivizii umani este exprimată polimorfic.

Polimorfismul la N-Acetiltransferaza-2 (NAT-2) Mutaţiile enzimei N-acetiltransferaza-2 (NAT-2) sunt frecvente. Ele induc variabilitate farmacocinetică, dar până în prezent nu au fost evidenţiate consecinţe importante asupra efectului farmacodinamic. Fenotipul acetilator lent este asociat cu moştenirea a două allele nefuncţionale

NAT-2.

Proporţia de indivizi acetilatori NAT-2 lenţi şi respectiv rapizi într-o populaţie variază, în funcţie de originea etnică şi geografică, pe o scară foarte extinsă. Astfel, procentul de acetilatori NAT-2 lenţi variază de la numai 1 – 5% la eschimoşii canadieni, la cca 7% la polinezieni şi 15 – 22% la chinezi, la 42 – 55% la americanii de origine caucaziană şi africană şi la 49 – 57% la africani, crescând până la 33 – 70% la europeni şi la americanii de origine europeană şi la 55 – 75% la populaţiile mediteraneene (evrei israelieni etc.), atingând 82% la egipteni [9]. Variabilitatea frecvenţei de distribuţie a fenotipului acetilator rapid, în grupurile populaţionale cu diferite origini etnice, este sintetizată în continuare (sinteză după Avery’s, 1997):

Grupurile etnice de origine asiatică au frecvenţa distribuţiei = 40 – 100%;

Grupurile etnice de origine africană au frecvenţa distribuţiei = 20 – 59%;

Grupurile etnice de origine europeană au frecvenţa distribuţiei = 30 – 67%;

Grupurile etnice de origine mediteraneeană au frecvenţa distribuţiei =

18 – 45%.

Polimorfismul la Tiopurin S-metil transferază (TPMT) Polimorfismul a fost evidenţiat la mai multe metil transferaze, între care:

Topurin S-metiltransferază (TPMT) şi catecol O-metil transferază (COMT).

140

Fig. 3.17. Cinetica în modelul bicompartimentat, dup ă administrare intravascular ă : faza α =
Fig. 3.17. Cinetica în modelul bicompartimentat, dup ă administrare intravascular ă : faza α =

Fig. 3.17. Cinetica în modelul bicompartimentat, după administrare intravasculară: faza α = distribuţia în compartimentul periferic; faza β = eliminarea din compartimentul central.

3.6.2.1.2.3. Reprezentarea grafică: vezi figurile 3.16 b şi 3.17. În cazul medicamentelor ce se fixează şi se depozitează în organul de eliminare, în etapa de eliminare apare şi o a treia fază, faza γ de eliminare tardivă din compartimentul profund. Acestei faze γ îi corespunde un timp de înjumătăţire lung. Exemplu: aminoglicozidele (tip streptomicină) care se fixează în cortexul renal. În consecinţă, aminozidele au doi timpi de înjumătăţire în etapa de eliminare:

T

1/2 scurt (al fazei β) = 1,5 – 2,5 ore;

T

1/2 lung (al fazei γ) = 50 – 120 ore.

Faza γ este responsabilă pentru nefrotoxicitatea aminoglicozidelor. În cazul în care medicamentele se administrează oral, modelul compartimental farmacocinetic se complică prin procesul de absorbţie. Apare un compartiment suplimentar, cuprinzând volumul din care se face absorbţia (fig. 3.18 şi 3.19).

din care se face absorb ţ ia (fig. 3.18 ş i 3.19). Fig. 3.18. Curba, în

Fig. 3.18. Curba, în modelul monocompar- timentat, după administrare extravasculară.

204

timentat, dup ă administrare extra vascular ă . 204 Fig. 3.19. Curba, în modelul bi comparti-

Fig. 3.19. Curba, în modelul bicomparti- mentat, după administrare extravasculară.

– Cataractă, nistagmus, diplopie provoacă fenitoina;

– Glaucom cu unghi deschis prin creşterea presiunii intraoculare pot provoca

glucocorticosteroizii administraţi sistemic sau aplicaţi topic la nivelul ochiului, pe fondul unei boli genetice. Frecvenţa în populaţia SUA este sub 5%.

5.2.10. LA NIVELUL MUŞCHILOR ŞI AL ŢESUTULUI CONJUNCTIV

Un

număr

considerabil

de

medicamente

este

incriminat

în

tulburările

musculare şi ale ţesutului conjunctiv (tabelul 5.6) [37, 55], de tip:

– tremor;

– sindrom miastenic;

– miopatii şi neuropatii însoţite sau nu de mialgii;

– rabdomiolize (distrucţii musculare);

– hipertermia malignă;

– colagenoze (cu manifestare de lupus sau de poliartrită reumatoidă).

Tabelul 5.6

Miopatii şi rabdomiolize medicamentoase

Tulburări musculare

Medicamente (exemple)

1

2

MIOPATII Miopatii fără mialgie Miopatii cu mialgie Polimiozite cu mialgie

Corticoizi, β-blocante Fluoroquinolone, ciclosporine, acid nalidixic Antihistaminice-H 2 (cimetidina, ranitidina), piritinol D-penicilamina Aminoglicozide, polimixine, β-blocante, piritinol

Miastenii (anomalii de transmisie neuromusculară)

NEUROPATII Neuropatii fără mialgie Neuropatii cu mialgie

Antimalarice (clorochina, hidroxiclorochina) Hipokaliemiante, hipofosfatemiante

RABDOMIOLIZE

Anestezice generale (halotan) Analgezice (paracetamol, salicilaţi) Antibiotice (peniciline) Antidepresive (IMAO, litiu) Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (ibuprofen) Antiinflamatoare steroidiene (AIS) (fluoroprednisolon) β-blocante Curarizante Diuretice (furosemid) Hormoni (vasopresina, insulina) Simpatomimetice Neuroleptice anti-D 2 Opiacee Statine hipocolesterolemiante inhibitori de HMG-CoA reductază, la doze mari şi în asociere cu fibraţi (gemfibro- zil); cerivastatin – Baycol ® , Lypobay ® retrasă în 2001 Precauţii: monitorizarea funcţiei musculare; sistarea tratamentului la primele semne

299

5.5.2.5. Tipurile de RA alergice

RA alergice

(tabelul 5.10).

sunt de patru tipuri,

după mecanismul

Tipurile de RA alergice

imunologic

implicat

Tabelul 5.10

Tipul de RA alergică

Agentul

Mecanism

Reacţii imediate

TipI

anafilactic

Tip II citotoxic Tip III mediat prin complexe imune

IgE reactiv

IgG, IgM

IgG, IgM

– reacţia antigen-IgE, la nivelul mastocitelor sau al bazofilelor, cu eliberare de histamină şi de alte substanţe tisular-active

– reacţia între IgG şi celulele sanguine purtătoare de antigen, cu efect citotoxic

– complexele circulante antigen-IgG, depuse în vasele mici, mediază inflamaţia

Reacţii întârziate

Tip IV

mediat celular

(tip tuberculină)

Limfocite T

sensibilizate

– limfocitele T sensibilizate eliberează limfokine, ce mediază infiltrate monocelulare perivenulare

Medicamentele alergizante produc diferite tipuri de RA, cu diferite mani- festări clinice alergice. Medicamentele cu potenţial mare alergizant pot declanşa mai multe tipuri de RA alergice (tabelele 5.11 5.14) [37].

Tabelul 5.11

Medicamente ce declanşează RA alergice de tip I anafilactic

Manifestări clinice

Medicamente alergizante

Şoc anafilactic x , astm bronşic alergic, edem glotic, edem Quincke, conjunctivită şi rinită alergice, erupţii cutanate (prurit, urticarie)

Peniciline (penicilina G inj. x , ampicilina etc.), cefalosporine, dextrani, substanţe iodate radiografice de contrast, anestezice locale i.v., acid acetilsalicilic, metamizol, procaină, antihipertensive IEC

Tabelul 5.12

Medicamente ce declanşează RA alergice de tip II citotoxic

Manifestări clinice

Medicamente alergizante

Anemie hemolitică imună

Peniciline, sulfonamide, rifampicina, PAS, izoniazida, fenacetina, chinidina

Granulocitopenie imună

Peniciline, sulfonamide, fenilbutazona, metamizol, izoniazida, sulfoniluree hipoglicemiante, tiouracili

Trombocitopenie imună

Sulfonamide, rifampicina, tiouracili, chinina, chinidina, tiazide diuretice, izoniazida

312

Evidenţierea se face prin apariţia sindromului de abstinenţă, sau de retragere („withdrawal syndrom”), manifestat prin simptome caracteristice psihice, vege- tative şi somatice, opuse acţiunilor farmacodinamice ale substanţei. De ex., în sindromul de abstinenţă la morfinomimetice apar simptome de tip adrenergic. Farmacodependenţa fizică reclamă necesitatea continuării administrării sub- stanţei, pentru a evita tulburările şi simptomele neplăcute, şi uneori grave, ale sindromului de abstinenţă. Mecanismul instalării sindromului de abstinenţă constă în sensibilizarea unui sistem, a cărui activitate este modulată de sistemul asupra căruia acţionează drogul.

Exemple În cazul morfinomimeticelor se instalează sensibilizarea receptorilor adrenergici („up-regulation”), sistemul adrenergic fiind modulat de către sistemul opioid endogen, la nivelul căruia acţionează morfinomimeticele, în sensul diminuării eliberării de neuromediator adrenergic;

În cazul barbituricelor (fenobarbital) se sensibilizează receptorii glutamat- ergici, deoarece eliberarea neuromediatorului specific – acidul glutamic – este inhibată de un tratament îndelungat cu barbiturice, prin stimularea activităţii transmisiei inhibitoare GABA-ergice.

5.9. TOXICOMANIA („DRUG ADDICTION”)

Este o stare de intoxicaţie cronică, ce totalizează trei efecte adverse:

farmacodependenţa psihică;

farmacodependenţa fizică;

toleranţa (obişnuinţa).

Tipuri de toxicomanii

În funcţie de numărul drogurilor, există:

– monotoxicomanii

– politoxicomanii.

În funcţie de drog, sunt:

– toxicomanii minore (de ex.: la barbituricele hipnotice, tranchilizante, alcool);

– toxicomanii majore (de ex.: la morfină, heroină, canabis, LSD).

Substanţe capabile să producă farmacodependenţa

Sunt:

– deprimante SNC (alcool, hipnotice precum barbituricele, sedative,

tranchilizante, ca diazepamul şi meprobamatul);

– morfinomimetice (tip morfină şi heroină);

– stimulente SNC (tip amfetamină, tip cocaină şi tip khat);

– halucinogene (tip indol, precum dietilamida acidului lisergic – LSD –, şi tip mescalină);

– cannabis (marijuana, haşiş, tetrahidrocanabinol);

– solvenţi organici volatili (acetonă, tetraclorură de carbon, toluen);

323

Tabelul 6.8

Subtipuri de R colinergici

 

R

Agonist definitoriu

Nicotinici (N)

nicotină

N

1 –N 2

(alcaloid din Nicotiana tabacum)

Muscarinici (M)

muscarina

M

1 –M 5

(alcaloid din Amanita muscaria)

Receptorii nicotinici:

sunt împărţiţi în două tipuri: N 1 (neuronali = N SNC ; şi ganglionari = N N ) şi N 2 = N M (joncţiune neuromusculară);

sunt receptori ionotropici, pentameri, alcătuiţi din 17 subunităţi (subu-

nităţile α2-α7 şi β2-β4 au fost identificate la om, restul au fost identificate la galinacee şi şobolani); subunităţile au fost împărţite în 4 subfamilii (I-IV); familia III a fost împărţită în 3 triburi (vezi tabelul 6.9) [142].

Tabelul 6.9

Subunităţile, subfamiliile şi triburile receptorilor nicotinici

 

N 1 (neuronal)

N 2 (muscular)

Familia I

Familia II

 

Familia III

Familia IV

   

Tribul 1

Tribul 2

Tribul 3

 

α9, α10

α7, α8

α2, α3, α4, α6

β2, β4

β3, α5

α1, β1, δ, γ/ε

Receptorul N 2 (joncţiunea neuromusculară) este alcătuit din două subunităţi α, o subunitate β, o subunitate δ şi o subunitate γ sau ε. În stadiul embrional receptorul N 2 are subunitatea γ, care după naştere este înlocuită cu subunitatea ε [211]. Localizarea, efectul şi liganzii farmacologici sunt prezentaţi în tabelul 6.10.

Tabelul 6.10 Subtipuri de R nicotinici, localizare, efecte şi liganzii farmacologici selectivi (după Rang H.P., 2003, completat)

Tip de

Localizare

Efect

Agonişti

Antagonişti

receptor

1

2

3

4

5

N M (muscular) (α1) 2 β1δε sau (α1) 2 β1δγ

joncţiune

potenţial excitator postsinaptic, creşte permeabilitatea pentru K + şi Na +

Acetilcolina

α-bungarotoxina

neuromusculară

Carbacol

α-conotoxina

Suxametoniu

Tubocurarina

 

Pancuronium

N N (ganglionar) (α3) 2 (β4) 3

ganglioni

potenţial excitator postsinaptic, creşte permeabilitatea pentru K + şi Na +

Acetilcolina

α-bungarotoxina

vegetativi

Carbacol

Hexametoniu

 

Nicotina

Bupropion

Epibatina

Dextrometorfan

Vareniclina

386

Acizii graşi polinesaturaţi se află în competiţie în special în privinţa desaturării. În special acizii omega 3 sunt capabili să inhibe -6-desaturarea şi -5-desaturarea. De exemplu, dacă se doreşte creşterea concentraţiei de acid dihomo γ-linolenic din care se sintetizează icosanoizi cu efecte benefice, atunci se recomandă administrarea precursorului (acidul γ-linolenic) împreună cu acidul eicosapentaenoic pentru a se bloca conversia (prin -5-desaturază) către acidul arahidonic. Suplimentarea dietei cu acizi graşi omega 3 (ulei de peşte, ulei de seminţe de in, ulei de nucă, ulei de rapiţă), concomitent cu administrarea de aspirină, creşte producţia de rezolvine cu efecte antiinflamatorii.

6.9.11. TRANSMISIA CANABINOIDERGICĂ

Sistemul semnalizator cannabinoid endogen (SCBE) este clasificat ca sistem lipidergic, în raport cu structura biochimică a mediatorilor chimici. Mediatorii chimici, denumiţi endocannabinoide, au fost sintetizaţi din lipidele membranelor celulare, ca şi eicosanoidele, cu care au similitudine de structură chimică, derivând de la acidul arahidonic. Receptorii cannabinoizi CB1 şi CB2 au fost identificaţi prin clonare moleculară, respectiv din creier, în 1990, şi din splină, în 1993 [60]. Sistemul endocannabinoid a fost evidenţiat nu numai la vertebrate, ci şi la nevertebrate, dar nu la toate, iar receptorii şi funcţiile fiziologice ale acestora prezintă diferenţe. Sistemul cannabinoid endogen (sau o parte dintre componentele sale) pare să fie conservat la aproape toate speciile animale, de la Hydra sp. la Homo sapiens [61]. Endocannabinoidele au fost identificate în cantităţi mici şi în cacao (seminţe fermentate de Theobroma cocoa) şi în ciocolată. SCBE oferă ţinte noi farmacologice pentru dezvoltarea medicaţiei [104]. Există însă o largă dezbatere în lumea ştiinţifică, referitoare la următoarea dilemă: prezintă sau nu siguranţă, pentru pacient, introducerea în terapeutică a cannabinoidelor (de sinteză sau semisinteză) sau/şi a unor compuşi ce pot creşte nivelurile de cannabinoide endogene? Pericolul principal este reprezentat de potenţialul de abuz şi de riscul bolilor psihiatrice, cunoscute a fi induse la utilizarea pe termen lung a fitocannabinoidelor din cannabis (produsele rezultate din Cannabis indica – cânepa indiană –, cunoscute sub numele generic de cannabis, sunt: marijuana = frunzele şi inflorescenţa; şi haşiş = rezina). Acest potenţial de efecte adverse psihotrope este declanşat prin activarea receptorilor canabinoizi CB1.

6.9.11.1. Neuromediatorii

Sunt cunoscute următoarele endocannabinoide:

– arahidonoyletanolamida (AEA), denumită anandamidă;

– 2- arahidonoylglicerol (2- AG);

– 2-arachidonoylglicerol eter (noladin eter).

453

10

FARMACOLOGIE INFORMAŢIONALĂ SAU FARMACOINFORMATOLOGIE (FI)

Farmacologia informaţională – sau farmacoinformatologia * – este o ramură a farmacologiei, care studiază natura informaţională a medicamentului şi a proceselor farmacologice. În forma actuală, prezentată în carte, farmacologia informaţională este fundamentată pe baza unui concept de farmacologie cibernetică - informaţională, elaborat şi dezvoltat teoretic şi experimental (Cristea, A., 1985 – 1998). Având în vedere noutatea şi dificultatea de abordare a farmacologiei ciber- netice-informaţionale, din punct de vedere didactic, capitolul 10 este împărţit în două mari părţi:

10.1. Sinteze de farmacologie informaţională; 10.2. Analize de farmacologie informaţională.

10.1. SINTEZE DE FARMACOLOGIE INFORMAŢIONALĂ

10.1.1. NECESITATEA APARIŢIEI FARMACOLOGIEI INFORMAŢIONALE (FI)

Farmacologia, similar cu alte ştiinţe înrudite (biologie, medicină), a evoluat de la farmacologia clasică, la nivel fiziologic (organe, aparate, sisteme), la farmacologia modernă, la nivel biochimic (celular şi molecular), cu un imens câştig în detaliu şi profunzime (a se vedea la cap. 6). Farmacologia modernă şi-a însuşit noţiunile de semnal (biologic sau farma- cologic), informaţie, receptor, acceptând faptul, evident la nivelul actual de cunoaş- tere, că medicamentul acţionează prin informaţia transmisă sistemului receptor specific. Evoluţia firească a farmacologiei moderne este spre o farmacologie ultra- modernă informaţională, cu un câştig în regăsirea conexiunilor, a principiilor şi a legilor, la nivel sistemic cibernetic - informaţional (fig. 10.1). Necesitatea introducerii în farmacologie a concepţiei informaţionale (a teoriei generale a sistemelor, a teoriei generale a informaţiei, a legilor informaţiei şi ale cauzalităţii informaţionale) a fost semnalată [4].

* Informatologia = ştiinţa generală a informaţiei (Restian, A., 1983).

536

– Traductorii: baro- şi chemoreceptorii, aparatul juxta-glomerular renal, receptorii presinaptici modulatori etc. Componentele sistemului informaţional uman sunt:

– Sursele de semnale: nucleul cu acizii nucleici (ADN şi ARN), depozitele de

mediatori chimici (vezicule presinaptice, granule mastocitare, glande endocrine etc.);

– Canalele de comunicaţie a informaţiei: nervoase (fibre, sinapse) şi umorale

(sânge, limfă);

– Sistemele receptoare: receptorii celulari (membranari, citoplasmatici, nucleici). Mecanismele de reglare cibernetică a organismului uman sunt:

– mecanismul de feed-back (mecanism de retrocontrol): ex.: feed-back

endocrin şi feed-back sinaptic;

– mecanismul de feed-before (mecanism de anticipare): ex.: feed-before de

stres şi reflexele condiţionate alimentare [46].

10.1.2.2. Sistemul mesager informaţional al organismului uman

Se bazează pe triada substanţă–energie–informaţie, triadă metodologică descrisă de Norbert Wiener (1948), care a arătat că informaţia se deosebeşte de

substanţă şi de energie, informaţia nefiind nici substanţă şi nici energie [56]. Informaţia este foarte greu de definit. Se poate accepta următoarea definiţie:

informaţia reprezintă expresia ordinii şi a organizării sau a noutăţii pe care o poate aduce o reorganizare sau o altă ordine. Informaţia reprezintă un alt aspect al realităţii, care are alte legi de transformare şi conservare [47]. Astfel, trebuie reţinut că:

– Informaţia poate trece foarte uşor de pe un substrat pe altul; de aceea, ea nu

trebuie şi nu poate să fie confundată cu substanţa sau cu energia care o poartă;

– Informaţia poate suferi modificări importante, prin simpla reorganizare,

chiar dacă substanţa şi energia rămân perfect conservate. Informaţia are şi alte unităţi de măsură, faţă de substanţă şi energie (tabelul 10.1).

Tabelul 10.1

Exprimarea substanţei, a energiei şi a informaţiei

Substanţă

Energie

Informaţie

MASĂ

FORŢĂ

ORDINE

VOLUM

CÂMP

ORGANIZARE

GRAM (MOL)

CALORIE

BIT

Mărimea informaţiei (I) pe care o aduce un eveniment, în cazul în care feno- menele sunt echiprobabile, este dată de următoarea ecuaţie (după Hartley R. V., 1928) [35]:

I = log 2 n,

unde: n = numărul de evenimente posibile.

538

10.2.5. NATURA INFORMAŢIONALĂ A REACŢIILOR ADVERSE [7, 14, 15, 25]

10.2.5.1. Conceptul de farmacotoxicologie informaţională

Conceptul de „farmacologie informaţională”, dezvoltat ca un concept de bază

în farmacologie şi farmacoterapie [18], conform legilor cauzalităţii informaţionale,

evidenţiază faptul că: atât efectele biologice benefice terapeutic, cât şi reacţiile

adverse (RA) – sunt de natură informaţională. Dezvoltând farmacotoxicologia informaţională, conceptul relevă faptul că M

poate fi şi nociv, nu prin cantitatea (doza) de substanţă în sine, ci tocmai prin infor- maţia purtată de aceasta, informaţie ce poate deveni agresivă pentru biologic, în anumite condiţii, în corelaţie cu cantitatea sa, dar mai ales cu semnificaţia pe care i-o acordă substratul receptor şi organismul, într-un context spaţio-temporal. Pe această bază, se susţine importanţa tratării aspectului farmaco-toxicologic, ca un fenomen informaţional şi nu substanţial, pentru a înţelege întreg pericolul pe care

M îl poate constitui în anumite situaţii pentru organism, nu numai la doze mari, dar

posibil şi la doze mici şi chiar infinitezimale de substanţă. Pentru că, dac