in special cand se suspicioneaza un posibil infarct; alte cauze posibile ale durerii de

piept ce pot fi diagnosticate printr-o electrocardiograma sunt aritmiile, hipertrofia

unei camere (peretii camerei sunt ingrosati), inflamatia sacului ce inconjoara inima
(pericardita), scaderea fluxului sanguin catre inima (ischemia)
- monitorizarea activitatii electrice ale inimii
- diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
- monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot
afecta activitatea electrica a inimii
- verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare)
implantate in inima cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia.
O electrocardiograma poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiuni
cardiace (precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli, palpitatii sau o
stare de slabiciune) sau functia cardiaca, atunci cand exista factori de risc pentru boli
cardiace (precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea
arteriala, sau istoric familial de afectiuni cardiace la varste tinere).
Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pe
care pacientul o are prescrisa. Unele medicamente pot influenta rezultatele
electrocardiogramei.
Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul
este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie,
cardiolog sau chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale
de catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi
efectuat, practic, oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac
continuu printr-un electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie.Inainte de
efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de
pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor.
In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele
de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt
curatate si eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si
electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool
sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si
electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel sau alcool.
In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa
terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii
testului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea
musculara poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa
stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si
tina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 pana
la 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci
cand se masoara ritmul cardiac.
De retinut!
Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa. Electrozii si gelul pot fi reci
atunci cand sunt aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de caldura sau intepatura,
atunci cand zona in care vor fi atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea si parul
pot fi trase atunci cand electrozii sunt indepartati, ceea ce poate crea un mic
disconfort.
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test

foarte sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru care un pacient sa
nu poata efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici un
curent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de electrocutare.
Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor
electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul
ST si unda T:
- unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
- complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi)
- segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment
ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu
primeste suficient sange
- unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere
electric si se pregatesc pentru o noua contractie.
Electrocardiograma
Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut)
si ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala.
Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.
Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.
Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni
cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in
contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si,
daca este necesar, a altor investigatii.
Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace.
In unele cazuri EKG-ul deceleaza anomalii numai in timpul efortului
fizic sau atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesara o
forma speciala a electrocardiogramei denumita EKG de efort.
Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O
frecventa cardiaca sub 60 de batai pe minut este denumita
bradicardie. O frecventa cardiaca peste 100 de batai pe minut este
denumita tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu
origine in ventriculi (fibrilatie ventriculara), sau un ritm rapid regulat
cu pornire in atrii (flutter atrial). Tot in categoria aritmiilor intra si
anomaliile de conducere a impulsurilor electrice.
Boala coronariana si infarctul miocardic. Daca arterele coronare
ce furnizeaza sangele muschiului cardiac sunt blocate, acesta primeste
mai putin oxigen decat are nevoie, determinand aparitia ischemiei sau
chiar a necrozei (moartea muschiului cardiac). Aceasta leziune apare
pe electrocardiograma. Semnele precoce de ischemie cardiaca
(scaderea fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de
subdenivelarea segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic
sunt reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa
infarct, unda Q a complexului QRS apare mai adanca pe EKG.
Hipertrofia cardiaca (ingrosarea peretilor camerelor). Unele

modificari ale EKG-ului sugereaza ingrosarea muschiului inimii la

nivelul uneia sau a mai multor camere. Afectiunile ce pot determina
aparitia hipertrofiei sunt hipertensiunea arteriala, boala coronariana,
cardiomiopatia si bolile valvulare.
Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare si in cazul
inflamarii muschiului inimii (miocardita) sau a sacului ce inconjoara
inima (pericardita).
Modificari chimice (dezechilibre electrolitice). Activitatea normala
a inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substante
chimice (denumite electroliti), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri
crescute sau scazute ale acestor electroliti, determina aparitia
anumitor aritmii, precum modificari ale undei P, ale complexului QRS
sau a undei T.
Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru afectiuni
cardiace sau de alta natura pot determina modificari ale EKG-ului.
Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:
- defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice datorate impamantarii
necorespunzatoare sau datorate altor aparate electrice aflate in vecinatate
- atasarea
necorespunzatoare
a
electrozilor
la
piele
- daca
pacientul
vorbeste
in
timpul
testarii
- efort
fizic
important
inaintea
efectuarii
testarii
- anxietate
sau
aparitia
dispneei
- plasarea gresita a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara
la rasa neagra.
De retinut!
Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceasta
poate sa apara initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri anterioare; de
aceea, electrocardiograma trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva ore
sau zile; aceasta trebuie coroborata cu analize sanguine specifice pentru leziunile
muschiului cardiac.
Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea
ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
- telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKGului
in
timpul
spitalizarii
sau
la
domiciliu
- telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doi
electrozi conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar;
acest aparat emite un semnal ce va fi captat si afisat de un sistem central de
monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt inregistrate si pot declansa o alarma la
aparitia
lor
- monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48
de
ore,
in
timp
ce
pacientul
isi
desfasoara
activitatile
zilnice
- electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar in
timpul efortului.

Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort se face una in repaus, deoarece

anumite anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De
asemenea, EKG-ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facand
astfel periculoasa efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor
pacientilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile ulterioare. Aceasta
elctrocardiograma martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentru
afectiuni cardiace.Uneori apar modificari EKG numai in timpul efortului sau a
simptomelor. Pentru a detecta aceste modificari se efectueaza o electrocardiograma
de efort sau Holter. Electrocardiograma Holter este o monitorizare continua a
activitatii cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de
efort se realizeaza in timpul exercitiilor fizice.Este posibil ca dupa efectuarea unei
electrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a pune un diagnostic
cert.