Valorile, ideile pe care le-au urmat filosofii apar in Amurgul idolilor, opera tarzie a lui

Nietzsche , drept idoli, zei care au incremenit intr-o eternitate statuta si a caror evolutie pe
scena lumii, prin urmare, s-a incheiat. Un exemplu paradigmatic de idol,
lumea adevarata, lumea ideilor lui Platon, s-a retras treptat in sine, a ajuns inaccesibila,
indemonstrabila, iar pentru om a devenit o idee nefolositoare.
Cartea are drept subtitlu: cum se face filosofia cu ciocanul reprezentativ pentru rzboiul
pe care-l declar Nietzsche: moralei traditionale, crestinismului, metafizicii " pe scurt, intregii
filosofii si culturi de pana la el. Motivul il reprezinta
erorile
si
prejudecatile pe care filosofia traditional le-a declarat drept adevruri ultime, ce si-au dovedit
roadele in epoca sa. Pretutindeni Nietzsche vede manifestri ale acestei filosofii, ce au dus la
decdere si distrugere a vointei, a vietii insasi.
Nietzsche consider c lumea n care trim este un teatru al mtilor, oamenii joac ntr-o
mascarad continu, iar sub aceste mti nu mai exist nimic. De aceea el nu se opre te
doar la a ataca idolii prezeni si isi exprima furia si asupra universit ilor si germanilor.
Filosoful i condamn pe germanii c i-au pierdut spiritul, pathosul i s-au lsat prad unei
moleeli ca aceea indus de spuma berii. Universitile sunt, la rndul lor, pepiniere de gurcasc i fuduli. ntr-o lume a decadenei, aa cum o numete el adesea, Nietzsche gsete ca
unic soluie drmarea idolilor venerai mult prea mult i care i-au pierdut acum din puterea
lor salvatoare. Trecerea trebuie s fie dur, brusc, de natur s nimiceasc, de unde i
subtitlul crii: Cum se filozofeaz cu ciocanul .

El simte c a venit vremea ca faeta realitii umane s se schimbe. Raiunea pierde n faa
pulsiunii vieii. Ideologiile, pn la Nietzsche, s-au nvechit i nu se mai muleaz pe ceea ce el
consider c este lumea. Acesta aduce n vederea un nou spirit, o nou filosofie, o nou
direcie specific in special tinerilor.

Simturile in opinia filosofului sunt vinovate din cauza caracterului lor inselator, ele mint,
falsifica adevarata lume, sunt imorale. Astfel credinta in simturi este sinonima cu credinta in
minciuna. Conceptia noastra despre morala, credinta in fiinta si nu in devenire, este cea care
ne conduce catre credinta in caracterul inselator al simturilor. Insa , in cele din urma Nietzsche
dezvinovateste simturile si deplasaza vinovatia catre adevarata sursa a minciunii, ratiunea.

Nietzsche se consider pe sine a fi cel dinti gnditor care a ridicat problema moralei.
n viziunea sa, rul este prezent n via, el nu poate fi negat sau blestemat. Omul trebuie s
aleag ntre rolul de acuzator moral, care condamn viaa i condiia uman si dragostea
fa de destin, fa de necesitate, cu alte cuvinte fa de via, aa cum este aceasta n realitate,
dragoste pentru viaa real, care a fost, este i va fi mereu la fel.

Filosof anti-cretin, Nietzsche condamn Biserica pentru faptul de a fi pus la stlpul

infamiei atribute umane precum: mndria, setea de putere, setea de ctig i setea de
rzbunare, adic exact acele rotie care pun lumea n micare: a ataca pasiunile la
rdcin nseamn a ataca viaa la rdcin: practica bisericii este ostil vieii. Numai
oamenii cu voin slab sclavii, cum i numete filosoful au mbriat, de-a lungul
timpului, valorile morale promovate de cretinism. Mai mult dect att, dezideratul cretin al
pcii sufletului reprezint un atac la adresa vieii, o condamnare a instinctelor care fac
posibil subzistena pe pmnt. Asumarea valorilor cretine echivaleaz cu o moarte n alb:
omul e fecund numai cu preul de a fi bogat n contrarii; se pstreaz tnr cu condiia ca
sufletul s nu i se leneveasc, s nu tnjeasc dup pace.

Friedrich Nietzsche este iubitor al grecescului amor fati: nici omul i nici cei care se
presupune, ndeobte, c i-ar fi format caracterul (Dumnezeu, societatea, prinii,
strmoii sau el nsui), nimeni nu este rspunzror pentru ceea ce a fost, este i devine
individul. Trebuie s i iubeti soarta, aadar s i accepi destinul dat, chiar dac nu ai
nicio contribuie i nicio putere asupra lui. n acest context al imposibilitii de a ne
ameliora destinul, adevratul filosof este chemat s se situeze dincolo de bine i de ru, aadar
s renune la a judeca existena i lumea din perspectiva valorilor morale.

In opinia mea aceast carte este un bisturiu al luciditii menit s taie fumul iluziei n care am
trit pn acum, o carte a rzvrtirii, specific sufletelor tinere, singurele n msur s- i pun
ntrebri si s ridice probleme.