Sunteți pe pagina 1din 135

Prezentul suport de curs este realizat in conformitate cu prevederile noului Cod civil

adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicat in M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 si intrat in
vigoare la data de 01 octombrie 2011. Orice referire in text la Codul civil este facuta la
noul Cod civil.
*

CAPITOLUL I
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
1. NOTIUNE:
Contractul de vanzare-cumparare este reglementat de Codul civil* (art. 1.650-1.762), precum si de alte
acte normative cu caracter special.
Art. 1.650 C. civ. defineste vanzarea ca fiind contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz,
se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care
cumparatorul se obliga sa-l plateasca.
Potrivit alin. 2 al articolului mai sus citat prin vanzare se poate, de asemenea, transmite si un
dezmembramant al dreptului de proprietate, precum si orice alt drept real.
Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale si nici
drepturi patrimoniale care au caracter strict personal (de exemplu, dreptul temporar de abitatie al sotului
supravietuitor), nici alte drepturi prevazute de lege (pensii, ajutoare ori indemnizatii materiale) ori
rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte intuitu personae (de exemplu, dreptul de
intretinere).

2. CARACTERE JURIDICE:
a. Contractul de vanzare-cumparare este un contract consensual, deoarece se incheie valabil prin simplul
consimtamant al partilor (art. 1.273 alin. 1 C. civ. coroborat cu art. 1.674 C. civ.).
De la principiul consensualismului este prevazuta si o exceptie in materie de imobile. Astfel, potrivit art.
1.676 C. civ. in materie de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa
dispozitiilor de carte funciara prevazute in Titlul VII din Cartea a III-a intitulat Cartea funciara. Astfel,
1

in conformitate cu art. 885 alin. 1 C. civ., sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale
asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin
inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea. Potrivit noului
Cod civil, inscrierea in cartea funciara se efectueaza in baza unui inscris autentic notarial.
Rezulta, asadar, ca, in materie de imobile, contractul de vanzare-cumparare devine unul formal, trebuind
sa imbrace forma autentica. De asemenea, o modificare adusa de Codul civil este cea potrivit careia
inscrierea in cartea funciara are rol constitutiv de drepturi, dreptul de proprietate sau celelalte drepturi
reale instrainate prin contractul de vanzare-cumparare dobandindu-se in patrimoniul cumparatorului de
la data inscrierii in cartea funciara. Aplicarea art. 885 C. civ. a fost, insa, amanata pana finalizarea
lucrarilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala si deschiderea, la cerere sau din
oficiu, a cartilor funciare pentru imobilele respective. Pana la aceasta data, inscrierea in cartea funciara
va avea efecte de opozabilitate fata de terti a contractului de vanzare-cumparare. Tot astfel, contractul
este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege in cazul vanzarii silite, cand aceasta trebuie sa
fie facuta ad validitatem prin licitatie publica.
b. Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin incheierea
sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante.
c. Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele parti urmaresc
realizarea unor interese patrimoniale.
d. Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ, existenta si intinderea drepturilor si
obligatiilor reciproce fiind cunoscute de catre parti inca de la data incheierii contractului.
e. Contractul de vanzare-cumparare este un contract translativ de proprietate (art. 1.673 alin. 1 C. civ.).
Potrivit noului Cod civil, transferul dreptului de proprietate constituie o obligatie speciala si distincta a
vanzatorului, aceasta obligatie fiind mentionata expres in art. 1.672 C. civ. alaturi de celelalte doua
obligatii de predare a bunului si de garantie contra evictiunii si viciilor bunului.
In ceea ce priveste riscul pieirii fortuite a bunului vandut, in lipsa de stipulatie contrara si atata vreme cat
bunul nu este predat, riscul ramane in sarcina vanzatorului, chiar daca proprietatea a fost transferata
cumparatorului anterior. Prin urmare, suportarea riscului pieirii fortuite a bunului nu mai insoteste
transferul dreptului de proprietate, ci predarea efectiva a bunului. In cazul in care bunul vandut piere
fortuit intre momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare si momentul predarii bunului,
vanzatorul pierde dreptul de a mai incasa pretul, iar daca l-a incasat este obligat sa-l restituie, cu
exceptia cazului in care cumparatorul a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de preluare a bunului.
In aceasta situatie cumparatorul se poate libera, facand dovada ca bunul ar fi pierit si daca l-ar fi preluat
la termen (art. 1.274 C.civ.).
In cazul bunurilor mobile nu trebuie indeplinite formalitatile de publicitate, iar dreptul de proprietate se
transfera la data incheierii contractului.
2

3. CONDITII DE VALABILITATE
A. Regula si exceptia

Potrivit art. 1.652 C. civ. pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege. De
asemenea, art. 1.180 C. civ. prevede ca poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila
de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte. De unde rezulta ca orice persoana poate incheia un
contract de vanzare-cumparare, fie in calitate de cumparator, fie in calitate de vanzator, daca legea nu ii
interzice expres acest lucru. Prin urmare, regula o constituie capacitatea, incapacitatea fiind exceptia.
Vanzarea-cumpararea constituie pentru ambele parti un act de dispozitie, ceea ce impune ca acestea sa
aiba capacitatea de exercitiu deplina. Potrivit art. 41 alin. 2 C. civ. minorul care a implinit varsta de 14
ani poate sa incheie singur acte juridice cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in
cazurile prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela. Incuviintarea sau autorizarea poate fi
data, cel mai tarziu, in momentul incheierii actului. Pentru minorul care nu a implinit varsta de 14 ani,
precum si pentru interzisul judecatoresc acte juridice se incheie, in numele acestora, de catre
reprezentantul legal (art. 43 alin. 2 C. civ.). actele juridice incheiate cu incalcarea acestor dispozitii
legale sunt anulabile, fara a fi necesar sa se dovedeasca existenta vreunui prejudiciu.
Conform arrt. 206 C. civ. persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile, afara de acelea
care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei fizice. Persoanele juridice fara
scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului
stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Actul juridic incheiat cu incalcarea acestor reguli este
lovit de nulitate absoluta.
B. Incapacitati speciale
a. incapacitati speciale de a cumpara
1. Potrivit art. 1.653 alin. 1 C. civ. vor fi incapabili de a cumpara drepturi cu privire la care exista un
litigiu pe rolul unei instante judecatoresti judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii
publici consilierii juridici si practicienii in insolventa. Aceste persoane nu vor putea cumpara nici direct
si nici prin persoane interpuse. Incapacitatea nu este generala, ci vizeaza aceste persoane numai cu
privire la drepturile litigioase de competenta instantei judecatoresti in care isi desfasoara activitatea. In
cazul acelor persoane care detin calitatea mentionata mai sus si care isi desfasoara activitatea pe langa
instanta suprema, incapacitatea va deveni una generala.
Sanctiunea nerespectarii acestei incapacitati este nulitatea absoluta, Codul civil urmarind sa protejeze
atat prestigiul acestor profesii, cat si sa inlature suspiciunile care s-ar putea isca intr-o asemenea situatie
cu privire la presupusa influenta pe care persoanele declarate incapabile de lege ar putea sa o aiba pe
langa magistratul care instrumenteaza cauza.
3

Alin. 2 al aceluiasi articol prevede si trei situatii exceptionale cand aceste persoane pot totusi sa incheie
in mod valabil contractul de vanzare-cumparare. Astfel, este permisa:
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori
sau coproprietari;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei crea
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa
fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui care stapaneste bunul in legatura cu care
exista dreptul litigios.
Observam ca aceste exceptii au ca scop fie comasarea proprietatii succesorale sau a coproprietatii in
general, fie reglarea unor raporturi juridice obligationale, fie protejarea intereselor persoanei care
stapaneste bunul litigios respectiv.
Incapacitatea speciala prevazuta de art. 1.653 C. civ. are in vedere atat calitatea pe care o detine
cumparatorul, cat si natura bunului care formeaza obiectul contractului de vanzare-cumparare, si anume,
un bun litigios. Putem afirma ca incapacitatea la care facem referire este specializata sub dublu aspect si
ne aflam in cazul interdictiei prevazute de art. 1.653 C. civ. daca se retin cumulativ ambele aspecte, atat
calitatea speciala a cumparatorului, cat si natura speciala a bunului care formeaza obiectul contractului.
Rezulta ca aceste persoane pot cumpara orice alte bunuri cu exceptia bunurilor litigioase, in afara
cazurilor prevazute de alin. 2, precum si ca orice alte persoane care nu detin calitatea la care se refera
art. 1.653 pot sa cumpere bunuri cu privire la care exista un litigiu cu privire la existenta si intinderea sa
deschis la o instanta judecatoreasca si nestins, cu exceptia cazurilor prevazute prin legi speciale.
Potrivit art. 1.654 din noul Cod civil sunt, de asemenea, incapabili de a cumpara atat direct, cat si prin
persoane interpuse, iar, de aceasta data, nici prin vanzare silita la licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda, cu exceptia situatiilor reglementate de
art. 1.304 (mandatul cu sine insusi si dubla reprezentare);
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, cu privire la bunurile persoanelor pe care le
reprezinta;
c) functionarii publici, judecatorii sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea
persoane care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect
bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
Sanctiunea aplicabila in cazul nerespectarii prevederilor art. 1.654 alin. 1 pct. a si b din noul Cod civil
este nulitatea relativa, iar pentru cea de la pct. c nulitatea absoluta, de aceasta data interesul ocrotit fiind
unul public, general.
4

b. incapacitati speciale de a vinde


Conform art. 1.655 C. civ. persoanele mentionate la art. 1.654 C.civ. nu pot sa vanda bunuri proprii
pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea ori exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza.
Aceasta incapacitate vizeaza acea situatie in care persoanele mentionate la art. 1.654, o data in calitatea
speciala pe care o au vand bunuri ale persoanelor pe care le reprezinta sau vand bunuri pe care le
administreaza sau a caror administrare o supravegheaza sau care se vand prin intermediul lor si a doua
oara, in schimbul sumelor de bani astfel obtinute, vand bunuri proprii incasand in final pretul initial.
Legiuitorul noului Cod civil a dorit sa fie extrem de prevazator si sa inlature orice contrarietate de
interese si orice suspiciune de influentare a pretului vanzarii nu in interesul persoanelor pe care le
reprezinta sau a caror bunuri le administreaza sau administrare o supravegheaza, ci in favoarea, in final,
a propriilor interese.
C. In ceea ce priveste posibilitatea cetatenilor straini si a apatrizilor de a dobandi terenuri situate in
Romania, Constitutia revizuita prevede in art. 44 alin. 2 cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul
de proprietate asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea
Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in
conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala. In acest sens a fost adoptata
Legea nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre
cetatenii straini si apatrizi, precum si de catre persoanele juridice straine.

2. Consimtamantul partilor
A. Consideratii generale
Pentru a fi eficient, consimtamantul trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza,
respectiv sa nu fie viciat prin eroare, dol, violenta sau leziune.
In cadrul contractului de vanzare-cumparare, in legatura cu consimtamantul, se pune
problema pactului de optiune privind contractul de vanzare-cumparare, a promisiunii bilaterale de
vanzare ori a promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare, promisiuni care pot precede
incheierea valida a contractului de vanzare-cumparare, precum si a dreptului de preemtiune.
B. Pactul de optiune privind contractul de vanzare-cumparare Pactul de optiune este definit de art.
1.278 alin. 1 C. civ. ca fiind acea conventie prin care partile convin ca una dintre ele sa ramana legata
de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza. Natura juridica a acestui pact
de optiune va fi aceea a unei oferte irevocabile.
In acest caz contractul de vanzare-cumparare se considera incheiat prin exercitarea optiunii in sensul
acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti in cadrul termenului stabilit pentru
5

acceptare. Cand partile nu au stabilit un termen de acceptare, termenul poate fi stabilit de catre instanta
de judecata pe calea ordonantei presedintiale (art. 1.278 alin. 2).
Potrivit art. 1.668 C. civ. in cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare-cumparare asupra
unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau a expirarii
termenului de optiune, nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. Desi Codul civil
nu prevede, consideram ca, in situatia in care se incalca aceasta prevedere si se dispune de bun, partea
care si-a nesocotit obligatiile asumate datoreaza daune-interese.
C. Promisiunea bilaterala de vanzare
Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare este un acord prin care ambele parti se obliga sa incheie
in viitor contractul de vanzare-cumparare, avand fiecare atat calitatea de promitent, cat si pe aceea de
beneficiar.
Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare trebuie sa contina toate clauzele contractului promis in
lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea.
Ca natura juridica, promisiunea de vanzare-cumparare este un antecontract care obliga partile semnatare,
dar care nu transfera dreptul de proprietate sau alt drept real.
Potrivit art. 1.669 C. civ. daca una dintre partile promisiunii refuza din motive care ii sunt imputabile sa
incheie contractul promis, cealalta parte poate cere instantei de judecata pronuntarea unei hotariri care sa
tina loc de contract, sub conditia de a fi indeplinite toate conditiile de valabilitate ale contractului
prefigurat. Dreptul la actiune in instanta se prescrie intr-un termen de 6 luni de la data la care contractul
trebuia incheiat.
In situatia in care partile prevad in cuprinsul promisiunii plata unui pret, acesta se considera avans din
pretul contractului prefigurat.
D. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare
Promisiunea unilaterala constituie un acord de vointa prin care o anumita persoana, prevazand un
eventual interes pentru ea de a dobandi proprietatea unui bun, primeste promisiunea proprietarului de a
vinde acel bun, rezervandu-si dreptul de a-si manifesta ulterior, la o anumita data, consimtamantul de a-l
cumpara.
Ca natura juridica, promisiunea de vanzare este un antecontract care nu transfera dreptul de proprietate,
ci da nastere la un drept de creanta in persoana beneficiarului, acesta avand posibilitatea de a opta intre a
cumpara sau nu.
Potrivit art. 1.669 alin. 4 C. civ., in cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual
determinat, daca, mai inainte ca promosiunea sa fi fost executata, creditorul sau instraineaza bunul ori
constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa.
6

De asemenea, in situatia in care cealalta parte refuza nejustificat incheierea contractului, partea
indreptatita se poate adresa instantei de judecata pentru ca aceasta sa pronunte o hotarare care sa tina loc
de contract de vanzare-cumparare.
E. Dreptul de preemtiune Dreptul de preeptiune este acel drept stabilit fie prin lege, fie prin contract in
temeiul caruia titularul dreptului, denumit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un anumit bun (art.
1.730).
Potrivit alin. 3 al acestui articol preemptorul care a respins o oferta de vanzare nu isi mai poate exercita
acest drept cu privire la contractul care i-a fost propus. Oferta se considera respinsa daca nu a fost
acceptata in termen de cel mult 10 zile, atunci cand are ca obiect bunuri mobile, si de cel mult 30 de zile,
cand obiectul il constituie bunuri imobile, ambele termene curgand de la data cand oferta i-a fost
comunicata preemptorului.
Bunul cu privire la care preemptorul are stipulat in favoarea sa dreptul de preemtiune poate fi instrainat
de catre vanzator unei terte persoane, insa aceasta vanzare va fi afectata de conditia suspensiva a
neexercitarii de catre preemptor a dreptului sau.
Vanzatorul trebuie sa notifice de indata preemptorului cuprinsul contractului incheiat cu tertul.
Notificarea va cuprinde obligatoriu numele si prenumele vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care
il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, locul unde este situat bunul.
Preemptorul isi exercita dreptul sau de preemptiune prin comunicarea catre vanzator in cadrul
termenului mentionat mai sus a acordului sau de a incheia contractul de vanzare-cumparare, precum si
prin consemnarea pretului la dispozitia vanzatorului.
Desi alin. 2 al art. 1.732 C. civ. nu precizeaza printre mentiunile obligatorii ale notificarii adresate
cumparatorului si pe cea privitoare la pret, consideram ca acest element ar trebui sa se regaseasca in
cuprinsul notificarii, pentru ca, in caz contrar, preemptorul nu-si poate indeplini obligatia de consemnare
a pretului, iar consemnarea sumei si a acceptului de incheiere a contractului trebuie sa fie cumulative si
simultane pentru a putea aprecia indeplinite prevederile art. 1.732 alin. 3 cu privire la exercitarea acestui
drept.
Ca urmare a exercitarii dreptului de preemptiune contractul de vanzare-cumparare se considera incheiat
intre preemptor si vanzator in aceleasi conditii ca cel incheiat cu tertul care se desfiinteaza retroactiv cu
obligatia pentru vanzator de a-l despagubi pe tertul de buna-credinta.
Codul civil prevede, de asemenea, ordinea de preferinta in cazul in care exista o pluralitate de
preemptori, atat legali, cat si conventionali, ori numai legali sau numai conventionali. Codul civil nu
face nicio referire cu privire la persoanele care sunt titulari legali ai dreptului de preemptiune (cu
exceptia terenurilor forestiere din proprietatea privata, caz in care in art. 1.746 vorbeste despre
coproprietari si vecini ca titulari ai dreptului de preemptiune), ceea ce inseamna ca acestia vor cei

mentionati prin legi speciale care, cu privire la anumite bunuri, reglementeaza un drept de preemptiune,
Codul civil avand menirea de a crea cadrul general de reglementare.
Dreptul conventional de preemptiune se va stinge prin moartea titularului sau, exceptie facand cazul
cand a fost prevazut pentru un anume termen. Daca acest termen este mai lung de 5 ani, el se reduce la 5
ani de la data la care a fost constituit.
Dreptul de preemptiune reglementat de Codul civil este indivizibil si nu poate forma obiectul unei
cesiuni (art. 1.739).
3. Obiectul contractului
Potrivit art. 1.225 C. civ. obiectul contractului de vanzare-cumparare il constituie operatiunea juridica
in sine convenita de catre parti, respectiv vanzarea, iar obiectul obligatiei il constituie prestatia la care
se angajeaza debitorul (art. 1.226 C. civ.). Atat obiectul contractului, cat si obiectul obligatiei trebuie sa
fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obiectul obligatiei poate sa fie si determinabil.
Obiectul Vanzarii il constituie lucrul vandut si pretul.
A. Lucrul vandut
Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei vanzatorului, el trebuie sa
indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a. Lucrul trebuie sa fie in comert (in circuitul civil)
Potrivit regulei generale instituite prin art. 1.229 C. civ. pot forma obiectul unei prestatii contractuale
numai bunurile care se gasesc in circuitul civil. In acelasi sens dispune si art. 1.657 C. civ. conform
caruia orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau
prin conventie ori testament.
- Nu pot forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare lucrurile care, prin natura lor, nu sunt
susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate, ele nefiind produse ale activitatii oamenilor (de
exemplu, aerul, lumina soarelui, apa raurilor s.a.);
- De asemenea, nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare bunurile care fac parte din
domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, intrucat sunt inalienabile,
insesizabile si imprescriptibile, putand fi date in administrare regiilor autonome sau institutiilor publice
ori chiar concesionate ori imprumutate, sau date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica (art.
136 alin. 3 si 4 din Constitutie si art. 861 C. civ.);
- Un alt caz de inalienabilitate este reglementat de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicata,
potrivit caruia terenurile cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi instrainate prin
acte intre vii timp de 10 ani socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea
proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare;
8

- O alta categorie de bunuri, desi se gasesc in circuitul civil, din motive de ordine publica sau
economico-sociala, vor putea forma obiectul contractului de vanzare-cumparare numai in conditiile
Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, modificata si completata prin Legea nr.
171/2001. Astfel, potrivit art. 2 din legea citata, constituie monopol de stat: armamentul, munitiile si
explozibilii, substantele si medicamentele care contin stupefiante etc.
- Bunurile din patrimoniul cultural-national, precum si documentele care fac parte din fondul arhivistic
national, desi sunt in circuitul civil, instrainarea lor se poate realiza in conditiile si limitele prescrise
special prin lege.
Sanctiunea incheierii unui contract de vanzare-cumparare al carui bun nu este destinat comertului este
nulitatea absoluta.
b. Lucrul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor
Potrivit art. 1.659 C. civ., daca lucrul individual determinat asupra caruia partile s-au invoit era pierit in
intregime in momentul vanzarii, contractul nu produce nici un efect, intrucat obligatia vanzatorului este
fara obiect, iar obligatia cumparatorului fara cauza. Solutia este similara si in cazul in care se incheie un
contract de vanzare-cumparare al carui bun nu a existat in realitate.
In ipoteza in care, in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, bunul pierise numei in
parte, iar cumparatorul nu cunostea aceasta imprejurare in momentul vanzarii, el poate cere fie anularea
vazarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului (art. 1.659 C. civ., teza a-II-a). Optiunea facuta de
cumparator nu trebuie sa fie abuziva, el putand sa renunte la contract numai daca partea care a mai
ramas din bun nu mai poate servi scopului pentru care s-a decis sa-l cumpere.
Bunurile viitoare pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare, in conditiile art. 1.658 . civ. In
aceasta situatie proprietatea asupra lucrului este dobandita de catre cumparator in momentul realizarii
bunului. Daca bunurile viitoare vandute sunt bunuri dintr-un gen limitat, cumparatorul dobandeste
proprietatea in momentul individualizarii acestor bunuri de catre vanzator. Atunci cand bunul sau genul
limitat nu se realizeaza, contractul nu produce nici un efect, vanzatorul fiind tinut sa plateasca dauneinterese atunci nerealizarea se datoreaza culpei sale.
Daca bunul viitor sau genul limitat se realizeaza numai partial, cumparatorul poate sa ceara fie
desfiintarea contractului, fie reducerea corespunzatoare a pretului.
Potrivit alin. 4 al art. 1.658 C. civ. cumparatorul este obligat la plata pretului in situatia in care si-a
asumat riscul nerealizarii bunului sau genului limitat.
Dintre bunurile viitoare, nu pot fi instrainate succesiunile nedeschise (art. 1.747 alin. C. civ.).
c. Lucrul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil
Pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare este necesar ca bunul sa fie determinat la data
incheierii contractului sau sa poata fi determinat in viitor pe baza anumitor elemente stabilite de parti.
9

Bunurile certe se determina prin trasaturi proprii (de exemplu, o constructie este determinata prin
indicarea localitatii in care este situata, a strazii, numarului, dimensiunilor, vecinatatilor, materialului din
care este construita, cu ce este acoperita s.a.,). Daca bunul vandut este un bun de gen, determinarea se va
face prin aratarea speciei (grau, porumb), cantitatii, calitatii s.a.
Bunul vandut trebuie sa fie si posibil din punct de vedere fizic (material) si juridic; nimeni nu se poate
obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciaza in abstracto, trebuind sa fie absoluta si de neinvins
pentru oricine).
De asemenea, bunul trebuie sa fie licit si corespunzator regulilor de morala.
d. Lucrul vandut trebuie sa fie proprietatea vanzatorului
Avand in vedere ca vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate, pentru validitatea sa,
trebuie ca vanzatorul sa fie proprietarul lucrului individual determinat care formeaza obiectul
contractului.
Noul Cod civil cuprinde reguli exprese in ceea ce priveste vanzarea lucrului altuia, facand-o posibila si
statornicind valabilitatea acesteia. Astfel, conform art. 1.683 C. civ. vazarea bunului individul determinat
care la momentul incheierii contractului apartinea in proprietate unui tert este valabila, vanzatorul avand
obligatia de a asigura transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator.
Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, obligatia vanzatorului de a transfera dreptul de proprietate se
considera a fi executata fie prin dobandirea de catre el in proprietate a bunului transmis, fie prin
ratificarea vanzarii de catre adevaratul proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct sau indirect, care poate
procura cumparatorului proprietate bunului.
Daca legea sau partile nu prevad altceva, proprietatea se stramuta de drept la cumparator din momentul
dobandirii dreptului de catre vanzator sau al ratificarii contractului de vanzare-cumparare de catre
proprietarul bunului (alin. 3).
Pentru situatia in care vanzatorul nu asigura transferul dreptului de proprietate catre cumparator, Codul
civil a preferat solutia rezolutiunii contractului de vanzare-cumparare, cumparatorul avand posibilitatea
de a cere rezolutiunea vanzarii, restituirea pretului si daune-interese.
Orice act juridic subsecvent incheiat de catre cumparator cu privire la bunul care a facut obiectul
vanzarii lucrului altuia va avea aceeasi soarta juridica ca si vanzarea, putand sa se consolideze retroactiv
sau sa se desfiinteze ca urmare a rezolutiunii vanzarii.
Potrivit alin. 5 al art. 1.683 din noul Cod civil in situatia, des intalnita actualmente in practica, un
coproprietar vinde bunul proprietate comuna si nu asigura transferul dreptului de proprietate asupra
intregului bun in patrimoniul cumparatorului, acesta din urma are alegerea intre a cere reducerea
proportionala a pretului si a cere rezolutiunea intregului contract de vanzare-cumparare daca nu ar mai fi

10

cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea intregului bun, in ambele situatii putand sa ceara
si daune-interese.
Cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul nu apartine in intregime vanzatorului
nu poate solicita rambursarea cheltuielilor suportate cu lucrarile autonome sau voluptuare.
B. Pretul
Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului, constand intr-o suma de bani care corespunde valorii
lucrului vandut.
In lipsa unui pret, vanzarea este nula absolut, deoarece obligatia cumparatorului nu are obiect, iar
obligatia vanzatorului este lipsita de cauza.
Pentru validitatea contractului de vanzare-cumparare, pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
a. Pretul trebuie sa fie fixat intr-o suma de bani
Stabilirea pretului in bani este de esenta vanzarii, in caz contrar schimbandu-se natura juridica a
contractului in contract de schimb, de intretinere sau de renta viagera.
b. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil
Potrivit art. 1.661 C. civ. vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila
daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat ulterior, dar nu mai
tarziu de data platii, si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor. Totusi, conform art. 1.664
alin. 1 pretul vanzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit potrivit imprejurarilor. Alin. 2 si 3
al art. 1.664 stabilesc doua prezumtii pe baza carora se poate face determinarea pretului neprecizat
expres de catre parti prin contract. O prima situatie are in vedere pe vanzatorul care vinde in mod
obisnuit anumite bunuri, deci ca o activitate permanenta de comert, caz in care se prezuma ca partile au
avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator. A doua situatie se refera la bunurile
care au un pret fixat pe piete organizate, caz in care se prezuma ca vanzarea s-a facut pentru pretul
mediu aplicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului.
Daca ziua incheierii contractului este o zi nelucratoare, se ia in calcul ultima zi lucratoare.
Conchidem ca in situatia in care nu ne vom afla in vreuna dintre aceste situatii exceptionale la care face
referire art. 1.664 alin. 2 si 3 cand este posibila stabilirea pretului prin aplicarea celor doua prezumtii, iar
partile au omis sa faca determinarea pretului sau a modalitatii lui de determinare si nici n-au desemnat o
alta persoana sa faca determinarea pretului, contractul va fi lovit de nulitate pentru lipsa cauzei obligatiei
vanzatorului.
Pretul vanzarii poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate prin acordul
partilor contractante. Conform art. 1.662 alin. 2 in cazul in care persoanele desemnate cu determinarea
pretului nu fac aceasta operatiune in termenul stabilit de catre parti, iar, atunci cand partile nu au fixat un
11

termen, intr-un interval de 6 luni de la data incheierii contratului, partea interesata se poate adresa
instantei de judecata (presedintelui judecatoriei de la locul incheierii contractului) pentru a se desemna
de urgenta, prin incheiere definitiva data in camera de consiliu, un expert care sa faca determinarea
pretului, urmand ca remuneratia expertului sa fie platita egal de catre parti.
In cazul in care, si dupa desemnarea expertului, pretul nu s-a determinat in termen de un an de la data
incheierii contractului, vanzarea este nula, daca partile nu au indicat o alta modalitate de determinare a
pretului.
c. Pretul trebuie sa fie sincer si serios
Pretul este sincer atunci cand cuantumul lui, mentionat in contract, este acela convenit in realitate de
parti; este un pret real si nu fictiv sau simulat.
Pretul este fictiv (simulat) atunci cand partile nu intentioneaza sa-l ceara, respectiv sa-l plateasca; cand
din actul secret rezulta ca el nu este datorat.
Daca pretul este fictiv, contractul va fi nul ca vanzare-cumparare, putand echivala cu o liberalitate (o
donatie deghizata), daca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestui act.
In cazul in care partile s-au inteles sa treaca in contract un pret inferior celui convenit, dar fara ca pretul
sa devina derizoriu, ne aflam in prezenta unei deghizari partiale a pretului, contractul de vanzarecumparare fiind valabil. Deghizarea partiala urmareste, de regula, fraudarea fiscului.
Pretul este serios daca nu este derizoriu, disproportionat cu valoarea lucrului vandut.
Pretul este neserios (derizoriu), in cazul in care nu reflecta valoarea reala a bunului, adica este atat de
disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, incat apare ca ridicol, in sens juridic, ca inexistent.
La aprecierea seriozitatii pretului, se poate tine seama si de gradul de rudenie dintre parti, care poate
justifica un pret inferior valorii de circulatie a unui bun, si chiar de relatiile de concubinaj dintre partile
contractante, care pot justifica un pret redus.
Daca pretul este derizoriu, contractul va fi nul ca vanzare-cumparare, dar ar putea fi valabil ca donatie,
daca intentia partilor a fost de a face o liberalitate si, evident, daca sunt intrunite conditiile de fond si de
forma cerute de lege pentru contractul de donatie.
d. Pretul trebuie sa nu contravina dispozitiilor legale imperative privitoare la regimul preturilor
Daca exista preturi stabilite de lege, acestea sunt obligatorii pentru parti. In cazul in care partile au
convenit asupra altui pret, acesta se inlocuieste de drept cu pretul prevazut de lege. Plata unui pret mai
mare are caracter ilicit, dand dreptul cumparatorului la actiunea in repetitiune, chiar daca plata a fost
facuta cu stiinta.
4. Cauza contractului
12

Cauza contractului de vanzare-cumparare este un element constitutiv in structura sa si o conditie de


validitate a acestuia si se compune din doua elemente: scopul direct (imediat) si scopul indirect (mediat).
Scopul direct al vanzatorului este primirea pretului in schimbul instrainarii bunului, iar al
cumparatorului dobandirea bunului in schimbul platii pretului. Scopul direct este un element abstract,
invariabil si obiectiv (cauza juridica a obligatiei).
Scopul indirect il constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea consimtamantului de a
incheia contractul. Altfel spus, scopul indirect vizeaza nevoile pe care vanzatorul si le va satisface din
pretul obtinut, iar cumparatorul cu bunul dobandit.
Scopul indirect apare ca un element concret, variabil si subiectiv in fiecare contract de vanzarecumparare.
Pentru validitatea contractului de vanzare-cumparare cauza trebuie sa existe, chiar daca nu este stipulata
expres in contract; de altfel (art. 1.236 C. civ.). Partea care pretinde ca vanzarea-cumpararea este lipsita
de cauza, este tinuta sa faca dovada.
Absenta cauzei atrage sanctiunea nulitatii relative a vanzarii, cu exceptia cazului in care contractul a fost
gresit calificat si poate produce alte efecte juridice (art. 1.238 C. civ.).
Cauza trebuie sa fie reala si nu falsa; in caz contrar, atrage nulitatea relativa a contractului de vanzarecumparare.
Cauza trebuie sa fie licita, deoarece, in caz contrar, contractul este sanctionat cu nulitatea absoluta.
Cauza trebuie sa fie si morala, adica scopul actului juridic sa corespunda regulilor
de convietuire sociala. De exemplu, pentru imoralitatea cauzei s-a declarat nul absolut contractul de
vanzare-cumparare incheiat in scopul mentinerii unei relatii de concubinaj.
5. Alte conditii de validitate
A. Forma contractului de vanzare-cumparare
Forma contractului de vanzare-cumparare reprezinta, in sens restrans, modul in care se exteriorizeaza
vointa vanzatorului si a cumparatorului.
Contractul de vanzare-cumparare este, ca regula generala, un contract consensual care se incheie prin
simpla manifestare de vointa a partilor, fara sa fie necesara respectarea anumitor formalitati. Prin
exceptie, contractul de vanzare-cumparare care are ca obiect bunuri imobile trebuie sa imbrace forma
autentica. Astfel, conform art. 1.676 C. civ. in materie de imobile, stramutarea proprietatii este supusa
dispozitiilor de carte funciara, iar potrivit art. 888 C. civ. inscrierea in cartea funciara se efectueaza in
baza inscrisului autentic notarial. Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a contractului
conform art. 1.244 C. civ.
13

In sensul dispozitiilor de carte funciara, prin imobil se intelege una sau mai multe parcele de teren
alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi proprietar,
situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si care sunt identificate printr-un numir cadastral
unic (art. 876 alin. 3 C. civ.).
Prin urmare, numai atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri imobile in sensul definit mai sus,
contractul trebuie sa imbrace forma inscrisului autentic notarial, in restul situatiilor fiind suficient sa se
realizeze acordul de vointa al partilor pentru nasterea contractului.

EFECTELE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE


1. Consideratii generale
Prin efectele unui contract se inteleg obligatiile pe care acesta le creeaza in sarcina partilor contractante.
In cazul in care contractul cuprinde clauze indoielnice, interpretarea acestora se face potrivit regulii
generale inscrise in art. 1.266 s. urm. C. civ. Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul
ramane neclar, ca regula, acesta se interpreteaza in favoarea debitorului. In materie de vanzarecumparare, clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului (art. 1.671 C. civ.).
2. Obligatiile vanzatorului
Potrivit art. 1.672 C. civ., vanzatorului ii revin trei obligatii principale, si anume:
a. obligatia de a transmite proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;
b. obligatia de a preda bunul vandut;
c. obligatia de a-l garanta pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.
Partile pot sa modifice obligatiile prevazute de lege sau pot sa stipuleze si alte obligatii accesorii (de
exemplu, informatii asupra utilizarii si pastrarii bunului).
A. Transmiterea proprietatii bunului sau, dupa caz, dreptului vandut
Potrivit art. 1.673 C. civ. vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului
vandut. Odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii care au
apartinut vanzatorului.
Codul civil nu precizeaza insa modalitatea in care s-ar putea realiza concret o asemenea obligatie de
catre vanzator. Dreptul de proprietate este o notiune abstracta, imateriala, nesusceptibila de traditiune in
vreun fel.

14

Articolul urmator (art. 1.674) prevede ca, cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa
partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii
contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.
In materie de imobile, stramutarea proprietatii este supusa dispozitiilor de carte funciara care prevad ca
dreptul de proprietate, precum si celelalte drepturi reale se constituie din momentul inscrierii
contractului de vanzare-cumparare in cartea funciara.
Pe de alta parte, arrt. 1.483 C. civ. prevede ca obligatia de a stramuta proprietatea o cuprinde si pe aceea
de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare, iar in materie de imobile inscrise in cartea funciara,
obligatia de a stramuta proprietatea o cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru
efectuarea inscrierii.
In cazul bunurilor generic determinate, proprietatea se stramuta numai prin individualizarea acestora
prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.
Fata de aceste dispozitii legale citate, putem concluziona ca legiutorul se contrazice, pe de o parte,
stabilind in sarcina vanzatorului obligatia de transfer a dreptului de proprietate, iar, pe de alta parte,
prevazand ca dreptul de proprietate se stramuta de drept in momentul realizarii acordului de vointa intre
parti sau in momentul inscrierii dreptului in cartea funciara.
De asemenea, putem observa ca legiuitorul confunda obligatia de transfer a dreptului de proprietate cu
cea de predare a bunului, si atunci apare intrebarea fireasca de ce a fost nevoie sa prevada in mod
distinct obligatia de transfer a proprietatii? In aceeasi ordine de idei, nestipuland in ce fel trebuie
realizata de catre vanzator obligatia de transfer a dreptului de proprietate, ne intrebam cum poate fi
sanctionat vanzatorul in situatia in care in mod culpabil nu-si indeplineste aceasta obligatie?
B. Predarea lucrului vandut
Prin predarea bunului de catre vanzator se intelege punerea bunului la dispozitia cumparatorului,
impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei.
Vanzatorul are si obligatia accesorie de a pastra si conserva lucrul vandut pana la predarea sa
cumparatorului.
De asemenea, vanzatorul trebuie sa predea si toate accesoriile bunului si tot ceea ce este destinat
folosintei perpetue a bunului, precum si toate titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau
folosinta bunului.
Bunurile imobile se predau, potrivit art. 1.687 C. civ., prin punerea acestora la dispozitia cumparatorului,
liber de orice bunuri ale vanzatorului.
Bunurile mobile se predau, potrivit art. 1.688 C. civ., fie prin remiterea materiala, fie prin remiterea
titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care ii permite cumparatorului preluarea in orice
moment.
15

Bunurile trebuie predate in starea in care se aflau la momentul incheierii contractului de vanzarecumparare (art. 1.690 C. civ.). Cumparatorul are obligatia ca, imediat dupa preluare, sa verifice starea
bunului potrivit uzantelor si sa-l instiinteze pe vanzator fara intarziere asupra faptului daca bunul
prezinta vicii. In lipsa informarii vanzatorului, se considera ca acesta din urma si-a indeplinit obligatia
de predare.
Daca cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie,
presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei de predare, la cererea oricarei
dintre parti, va desemna de indata un expert in vederea constatarii calitatii sau starii bunului.
Toate fructele produse de bun se cuvin cumparatorului din ziua vanzarii.
Momentul predarii lucrului de catre vanzator este lasat de lege la aprecierea partilor.
Daca partile nu au stipulat un termen, bunul se va preda da indata ce a fost platit pretul (art. 1.693 C.
civ.). Daca, datorita unor imprejurari cunoscute de cumparator la momentul incheierii contractului,
bunul nu poate fi predat decat dupa trecerea unui termen, se prezuma ca partile au convenit ca predarea
sa se faca dupa trecerea acelui termen.
In ceea ce priveste locul predarii, potrivit art. 1.689 C. civ., predarea trebuie sa se faca la locul unde se
afla bunul in momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor sau, in lipsa
acesteia, din uzante.
Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare, transport) sunt in sarcina cumparatorului.
Vanzatorul trebuie sa se ocupe de expedierea bunului pe cheltuiala cumparatorului, fiind liberat de
raspundere din momentul in care preda bunul transportatorului sau expeditorului.
Vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare in cazul in care obligatia de plata a pretului
este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil sau garantiile acordate
vanzatorului s-au diminuat.
B. Obligatia de garantie
Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca acesta trebuie sa faca tot ceea ce ii sta in
putinta pentru a-i asigura cumparatorului o posesiune linistita si utila.
Obligatia de garantie a vanzatorului prezinta un dublu aspect:
- vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de linistita posesiune a lucrului vandut (art. 1.695 C.
civ.), deci contra evictiunii;
- vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de utila folosinta a lucrului, prin urmare contra viciilor
acestuia, care il fac impropriu intrebuintarii dupa destinatia sa (art. 1.707 C. civ.).

16

a. Garantia contra evictiunii (art. 1.695-1.706 C. civ.)


1. Notiunea de evictiune. Prin evictiune se intelege pierderea in tot sau in parte a proprietatii bunului
cumparat sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar ca urmare a
valorificarii de catre vanzator sau de catre o terta persoana a unui drept care exclude, in tot sau in parte,
dreptul cumparatorului asupra acelui bun.
Evictiunea isi are sorgintea, de regula, in fapta unei terte persoane, iar, uneori, si in fapta personala a
vanzatorului.
Potrivit art. 1.695 C. civ., vanzatorul este, de drept, obligat sa-l garanteze pe cumparator impotriva
evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut.
De regula, evictiunea rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, prin
care se consacra dreptul tertului asupra bunului care a format obiectul contractului de vanzarecumparare si de care cumparatorul a fost deposedat. Evictiunea poate proveni si dintr-o fapta imputabila
vanzatorului.
2. Conditiile de existenta a obligatiei de garantie contra evictiunii izvorata din fapta unui tert:
a. Sa fie vorba de o tulburare de drept. Vanzatorul nu poate fi tinut raspunzator pentru simpla tulburare
de fapt a cumparatorului care nu are un temei juridic. De altfel, contra tulburarilor de fapt cumparatorul
se poate apara singur prin mijloacele puse la indemana de lege, cum ar fi, de exemplu, prin actiunile
posesorii.
Prin urmare, pentru ca vanzatorul sa fie tinut de aceasta obligatie trebuie ca dreptul invocat de tertul
evingator sa fie un drept real sau un drept de creanta.
b. Vanzatorul este tinut de aceasta garantie atunci cand cauza tulburarii provocata de tert
cumparatorului este anterioara sau concomitenta vanzarii, stiut fiind ca vanzatorul nu raspunde de
imprejurari ulterioare incheierii contractului si predarii lucrului, exceptie facand situatia in care
evictiunea provine dintr-un fapt personal al instrainatorului.
Mai mult, vanzatorul nu raspunde nici pentru uzucapiunea inceputa anterior incheierii contractului, dar
desavarsita ulterior, deoarece cumparatorul devenit proprietar avea posibilitatea sa intrerupa cursul
prescriptiei achizitive.
c. O a treia conditie pentru antrenarea obligatiei de garantie contra evictiunii este necunoasterea cauzei
evictiunii de catre cumparator. In cazul in care cumparatorul a cunoscut pericolul evictiunii, se prezuma
ca a acceptat sa suporte consecintele acesteia.
Sarcina probei cunoasterii evictiunii de catre cumparator revine celui care pretinde aceasta
(vanzatorului).

17

Deosebit de garantia contra evictiunii rezultand din fapta unei terte persoane, vanzatorul este tinut garant
contra evictiunii rezultand si dintr-un fapt personal.
Astfel, potrivit art. 1.695 alin. 3 C. civ. garantia este datorata impotriva evictiunii care provine din fapte
imputabile vanzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vanzarii.
In acest caz este irelevant daca tulburarea este de fapt sau de drept.
Intr-o asemenea situatie, cumparatorul se va apara prin invocarea unei exceptii personale, numita
exceptie de garantie, intrucat cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga (art. 1.696
C. civ.).
Potrivit art. 1.699 C. civ., aceasta obligatie a vanzatorului de a nu il tulbura pe cumparator este de esenta
vanzarii si deci nu poate fi inlaturata sau modificata de parti, caci orice atipulatie contrara fiind
considerata nescrisa.
3. Modul de functionare a obligatiei de garantie contra evictiunii. In cazul in care cumparatorul este pe
cale de a fi evins, el este dator sa-l cheme in garantie pe vanzator in procesul intentat de tertul reclamant.
Pe langa chemarea in garantie a vanzatorului in procesul intentat de tert, cumparatorul are si o alta
posibilitate, si anume, are deschisa calea unei actiuni directe (in dezdaunare) impotriva vanzatorului. In
aceasta situatie, insa, cumparatorul se expune la pierderea pretului, a daunelor-interese si a cheltuielilor
de judecata, daca vanzatorul face dovada ca ar fi avut mijloace potrivnice, necunoscute de cumparator,
pentru a respinge pretentiile tertului - exceptia procesului rau condus (art. 1.705 C. civ.). Cumparatorul
care, fara sa existe o hotarare judecatoreasca prin care sa se recunoasca dreptul tertului, recunoaste el
insusi dreptul acestuia din urma pierde dreptul de garantie, cu exceptia cazului in care dovedeste ca nu
existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea.
In concluzie, atata vreme cat evictiunea nu s-a produs, vanzatorul nu trebuie sa comita nici un fapt sau
act juridic care ar putea sa-l tulbur pe cumparator (obligatie de a nu face).
In ipoteza in care evictiunea este iminenta, vanzatorul este de drept obligat sa-l apere pe cumparator sub
conditia, insa, ca paratul-cumparator sa-l cheme in garantie (obligatie de a face).
In fine, daca evictiunea s-a produs, vanzatorul este raspunzator de daune (obligatie de a da).
Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori.
4. Efectele obligatiei de garantie contra evictiunii.
4.1. Evictiunea totala. Evictiunea este totala in situatia in care cumparatorul pierde in intregime
proprietatea asupra lucrului care a format obiectul vanzarii-cumpararii. In aceasta situatie vanzatorul
poate sa ceara rezolutiunea vanzarii, restituirea pretului si repararea prejudiciului produs.
Astfel, in caz de evictiune totala se produc urmatoarele efecte:
18

a. Vanzatorul trebuie sa restituie integral pretul, caci, de vreme ce cumparatorul a fost evins, detinerea
pretului de catre vanzator este lipsita de cauza (art. 1.701 C. civ.); Pretul trebuie restituit integral chiar
daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate,
fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora. Daca cumparatorul a obtinut un avantaj din
deteriorarea bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui avantaj. In
situatia in care valoarea bunului a crescut, vanzatorul datoreaza, pe langa, pret si sporul de valoare al
bunului.
b. Cumparatorul are dreptul si la valoarea fructelor naturale si civile pe care a fost obligat sa le
inapoieze celui care l-a evins (art. 1.702 pct. 1 C. civ.);
c. Cumparatorul este indreptatit si la restituirea cheltuielilor de judecata, precum si a cheltuielilor
contractului (autentificare, taxe de timbru etc. - art. 1.702 pct. 2 si 3 C. civ.);
d. De asemenea, vanzatorul datoreaza cu titlu de daune-interese pierderile suferite si castigurile
nerealizate de catre cumparator datorita evictiunii.
e. vanzatorul datoreaza cumparatorului toate cheltuielile pentru lucrarile efectuate in legatura cu bunul
vandut, fie ele autonome sau adaugate (dar, in acest din urma caz numai dca sunt cheltuieli necesare si
utile). Vanzatorul poate, de asemenea, sa determine pe tertul evingator sa restituie aceste cheltuieli.
Vanzatorul de rea-credinta datoreaza si cheltuielile voluptuorii facute de catre cumparator.
4.2. Evictiunea partiala. In caz de evictiune partiala, cumparatorul pierde doar o parte a proprietatii sau
sufera o restrangere a dreptului de proprietate asupra bunului care formeaza obiectul vanzariicumpararii. Evictiunea partiala da dreptul cumparatorului de a alege intre a cere rezolutionarea vanzarii
si mentinerea ei cu despagubiri pentru pierderea incercata.
Potrivit art. 1.703 C. civ., in situatia in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului,
vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a
fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese.
5. Modificarea obligatiei de garantie contra evictiunii. Garantia contra evictiunii este de esenta vanzarii,
astfel ca vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator. Aceasta garantie poarta
denumirea de garantie de drept.
Potrivit art. 1.698 C. civ., partile pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de garansie contra
evictiunii. Dea semenea, partile pot conveni exonerarea vanzatorului de garantie contra evictiunii. In
nici unul din cazuri, vanzatorul nu poate fi exonerat de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia cazului
in care cumparatorul si-a asumat riscul producerii evictiunii.
Garantia majorata, micsorata sau inlaturata se numeste garantie de fapt (conventionala).
Potrivit art. 1.699 C. civ. in situatia in care partile au convenit exonerarea totala a vanzatorului pwentru
obligatia de garantie contra evictiunii, el datoreaza totusi garantie contra evictiunii cauzate ulterior
19

vanzarii prin faptul sau personal, precum si pentru evictiuneaprovenita din cauze pe care, cunoscandu-le
in momentul vanzarii, nu le-a adus la cunostinta cumparatorului. Orice stipulatie contrara se considera
nescrisa.
b. Obligatia vanzatorului de garantie contra viciilor
1. Notiunea de vicii ascunse. Vanzatorul este dator sa asigure cumparatorului folosinta linistita a
lucrului. Asa fiind, el este tinut raspunzator in cazul in care lucrul vandut are unele defecte (vicii) care il
fac impropriu intrebuintarii in scopul pentru care a fost cumparat sau care sunt de natura sa-i micsoreze
intr-atat de mult intrebuiniarea sau valoarea, incat, daca cumparatorul le-ar fi cunoscut, n-ar mai fi
cumparat lucrul sau nu ar fi platit acelasi pret (art. 1.707 C. civ.).
In cazul in care viciile pot fi inlaturate prin repararea bunului, cumparatorul va putea cere acest lucru.
2. Conditiile obligatiei de garantie contra viciilor. Pentru a fi antrenata raspunderea vanzatorului, viciile
trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a. Viciile sa fie ascunse. Potrivit art. 1.707 alin. 2 C. civ., este ascuns viciul care, la data contractarii, nu
poate fi descoperit de catre un cumparator prudent si diligent fara sa fie nevoie de asistenta de
specialitate.
Prin urmare, viciul are caracter ascuns daca el nu poate fi observat la o atenta verificare a lucrului si,
evident, cumparatorul nu l-a cunoscut si nici nu putea sa-l cunoasca, iar vanzatorul nu l-a incunostintat
despre existenta acestuia. Sarcina probei cunoasterii viciului de catre cumparator incumba vanzatorului.
Raspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului va reveni vanzatorului, chiar daca a fost de bunacredinta, adica nu a cunoscut viciile (art. 1.708 alin. 1 C. civ.).
b. Viciile sa existe in momentul incheierii contractului, adica viciul ascuns al lucrului sau cauza acestuia
sa fi existat anterior sau sa fie concomitent vanzarii (art. 1.707 alin. 3 C. civ.).
c.Viciile sa fie grave. Se considera ca viciile sunt grave daca din cauza lor lucrul este impropriu
intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale sau atunci cand acestea ii micsoreaza intr-atat valoarea
de intrebuintare incat, in cazul in care cumparatorul le-ar fi cunoscut, nu ar fi cumparat bunul sau ar fi
platit un pret mai mic.
Vanzatorul nu datoreaza garantie contra viciilor daca acestea erau cunoscute de catre cumparator la data
incheierii contractului.
Raspunderea vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului se antreneaza indiferent daca acesta le
cunostea sau nu, respectiv daca a fost de buna sau de rea-credinta.
Dovada intrunirii cumulative a cerintelor legale care conditioneaza raspunderea vanzatorului pentru
viciile lucrului cade in sarcina cumparatorului.

20

3. Termenul de denuntare a viciilor. Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului cumparat
este obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului in termenul stabilit prin contract, iar atunci cand nu s-a
prevazut un termen in termen de 3 luni, pentru constructii, sau in termen de 2 luni de la data la care le-a
descoperit, pentru celelalte bunuri. In situatia in care cumparatorul nu respecta aceste termene, la
stabilirea despagubirii pe care vanzatorul o datoreaza cumparatorului pentru viciile ascunse, se va tine
seama si de paguba pe care vanzatorul a suferit-o din cauza nedenuntarii sau denuntarii cu intarziere a
viciilor.
Daca viciul apare gradual, termenele mentionate mai sus incep sa curga de la data cand cumparatorul isi
da seama de gravitatea si intinderea viciului.
4. Efectele raspunderii pentru vicii ascunse.
In cazul in care descopera ca bunul cumparat este afectat de vicii, cumparatorul poate cere, dupa caz:
- inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
- inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;
- reducerea corespunzatoare a pretului;
Daca cumparatorul nu cere rezolutiunea contractului, el va pastra bunul, putand solicita reducerea
corespunzatoare a pretului, proportional cu paguba provocata de viciile ascunse si restituirea partii
respective din pretul achitat (art. 1.710 C. civ.). Actiunea de reducere a pretului este numita actiune
estimatorie sau quanti minoris, caci aprecierea valorii lucrului se apreciaza prin expertiza.
- rezolutiunea vanzarii;
Actiunea prin care cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii este numita actiune redhibitorie. Aceasta
actiune este admisa in cazul in care, datorita viciului, bunul este impropriu intrebuintarii potrivit
destinatiei sau naturii sale ori valoarea de intrebuintare este intr-atat de micsorata incat, in cunostinta de
cauza, cumparatorul nu ar fi incheiat contractul. Nu se cere, insa, ca bunul sa fie absolut impropriu
utilizarii potrivit destinatiei sale normale.
Daca actiunea redhibitorie a fost admisa, cumparatorul va trebui sa restituie lucrul in starea in care se
afla, iar vanzatorul sa restituie pretul incasat si sa-l despagubeasca pe cumparator pentru cheltuielile
ocazionate de incheierea contractului (art. 1.712 alin. 2 C. civ.). Aceste despagubiri sunt datorate de catre
vanzator chiar si atunci cand cumparatorul nu mai poate restitui bunul datorita viciilor ascunse.
Actiunea redhibitorie si cea estimatorie nu se pot exercita concomitent, cumparatorul fiind obligat sa
opteze pentru una dintre ele.
La cererea vanzatorului, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost
incheiat, instanta de judecata poate dispune o alta masura dintre cele prevazute mai sus decat cea
solicitata de catre cumparator.
21

Daca vanzatorul a fost de rea-credinta, cunoscand existenta viciilor la data incheierii contractului, pe
langa una dintre aceste masuri, el va fi tinut si la plata de daune-interese pentru prejudiciul cauzat.
5. Modificarea conventionala a garantiei pentru vicii. Nefiind reglementata prin norme imperative,
partile pot conveni asupra agravarii raspunderii vanzatorului pentru vicii, instituind si raspunderea
pentru viciile aparente sau pentru cele aparute ulterior vanzarii s.a.
Daca vanzatorul a fost de buna-credinta, partile pot conveni limitarea ori inlaturarea
garantiei pentru vicii. In cazul in care vanzatorul a cunoscut viciile sau trebuia sa le cunoasca la data
incheierii contractului, clauza de limitare sau de inlaturare a raspunderii vanzatorului este lovita de
nulitate.
C. Garantia pentru buna functionare
Conform art. 1.716 C. civ., in afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a garantat pentru
un timp determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in cazul oricarei defectiuni ivite
inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila sau
daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este
obligat sa inlocuiasca bunul vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala,
durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea bunului.
Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu imprejurarile, el este obligat,
la cererea cumparatorului, sa ii restituie preiul primit in schimbul inapoierii bunului.
Garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului
nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau a pastrat bunul. Comportamentul cumparatorului se
apreciaza si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator
(art. 1.717 C. civ.).
Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea inainte
de implinirea termenului de garantie. Daca aceasta comunicare nu a putut fi facuta in termenul de
garantie, din motive obiective, cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen
rezonabil de la data expirarii termenului de garantie.
3. Obligatiile cumparatorului
Potrivit art. 1.719 C. civ. , cumparatorul are doua obligatii principale:
- sa preia bunul vandut;
- sa plateasca pretul vanzarii.
A. Plata pretului

22

Potrivit art. 1.720 C. civ. in lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la
locul in care se afla bunul in momentul incheierii contractului.
In privinta momentului in care trebuie facuta plata, pretul trebuie achitat de indata ce a fost transmisa
proprietatea.
In ceea ce priveste modalitatea de plata a pretului, aceasta se poate realiza:
- fie sub forma unei sume globale care sa faca obiectul unei prestatii unice;
- fie in mod fractionat, esalonat in timp, in rate la anumite termene, de regula lunar.
Potrivit art. 1.721 C. civ., cumparatorul este obligat sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua
dobandirii proprietatii daca bunul produce fructe naturale sau civile sau din ziua predarii, daca bunul nu
produce fructe, dar ai procura alte foloase.
Cumparatorul are dreptul sa suspende plata pretului in situatia in care afla despre existensa unei cauze de
evictiune. Suspendarea platii pretului se poate face pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul
ofera o garantie corespunzatoare. Suspendarea platii pretului nu se poate face in situatia in care
cumparatorul a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a
prevazut ca plata se va face chiar in caz de tulburare.
In caz de neplata a pretului de catre cumparator, vanzatorul poate sa-si exercite dreptul de retentie asupra
bunului pana in momentul platii. Pentru exercitarea dreptului de retentie de catre vanzator, trebuie
intrunite doua conditii:
- creanta privind pretul sa fie exigibila;
- cumparatorul sa nu fi dobandit detentiunea bunului care formeaza obiectul vanzarii.
In situatia in care bunul a fost predat cumparatorului, vanzatorul va putea cere executarea silita a
obligatiei de plata a pretului, avand un privilegiu special care-i confera dreptul de a fi satisfacut cu
preferinta fata de alti creditori, din pretul bunului vandut (art. 1.723 C. civ.). Actiunea in plata pretului
are caracter personal si se prescrie in termenul general de 3 ani.
Vanzatorul poate opta si pentru a cere rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare pentru neplata
integrala sau partiala a pretului, inclusiv a dobanzilor.
Rezolutiunea are drept consecinta desfiintarea cu efect retroactiv a vanzarii- cumpararii, cu consecinta
repunerii partilor in situatia anterioara, ducand, in principiu, si la desfiintarea tuturor drepturilor
constituite in favoarea tertelor persoane de catre cumparator asupra bunului vandut.
In ambele situatii, cumparatorul poate cere si daune-interese.
B. Luarea in primire a lucrului
23

Cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este
obligat sa-l predea. Prin urmare, aceasta operatie trebuie executata la termenul stabilit in contract, iar, in
lipsa unei asemenea stipulatii, potrivit obiceiului locului; daca nu exista un obicei, indata dupa
incheierea contractului.
In cazul in care cumparatorul refuza preluarea si plata bunului mobil, el este de drept in intarziere, iar
daca cumparatorul persista in refuzul sau, vanzatorul are un drept de optiune intre consemnarea bunului
in depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului si vanzarea bunului.
Daca vanzarea-cumpararea a avut ca obiect bunuri (mobile) alterabile sau supuse fluctuatiei de valoare,
cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul
convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cans a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul.
C. Suportarea cheltuielilor vanzarii-cumpararii
Potrivit art. 1.666 C. civ., cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii, daca partile nu au
stipulat altfel.
Aceste cheltuieli care incumba cumparatorului ca un accesoriu al pretului constau in cheltuieli propriuzise ale actului, taxele de timbru, de autentificare a actelor in cazul bunurilor imobile.
Tot in sarcina cumparatorului sunt si cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului.
Partile pot prevedea, insa, ca aceste cheltuieli sa fie suporte in comun sau chiar
numai de catre vanzator.
Masurarea, cantarirea si cheltuielilende predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de
preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului.
VARIETATI ALE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE
1. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
Aceasta varietate de vanzare are ca obiect numai lucruri de gen, dintr-un lot determinat. Pentru
individualizarea cantitatii vandute va trebui sa se efectueze numararea sau masurarea acesteia.
Caracteristic acestei varietati de vanzare-cumparare este faptul ca transferul dreptului de proprietate
asupra bunului si a riscurilor de la vanzator la cumparator are loc ulterior incheierii contractului, si
anume, in momentul individualizarii bunurilor prin cantarire, numarare sau masurare.
2. Vanzarea in bloc a bunurilor
Potrivit art. 1.678 C. civ. in situatia in care mai multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pres unic
si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul s-a incheiat, chiar daca bunurile
nu au fost individualizate.
24

3. Vanzarea pe gustate
Potrivit art. 1.682 C. civ. vanzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului se
incheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau in termenul convenit ori statornicit prin uzante.
Vanzarea pe gustate este intalnita frecvent in piete, targuri, unde se desfac bunuri alimentare. Pentru
incheierea valida a unei asemenea vanzari este necesar ca, in prealabil, cumparatorul sa fi gustat aceste
bunuri si sa fi declarat ca ii convin.
Proprietatea bunului se transmite dupa ce acesta este individualizat.
4. Vanzarea pe incercate
Potrivit art. 1.681 C. civ., vanzarea este pe incercate atunci cand se incheie sub conditia suspensiva ca, in
urma incercarii, bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea contractului ori, in lipsa acestora,
destinatiei bunului, potrivit naturii sale.
Daca durata incercarii nu a fost convenita si din uzante nu rezulta altfel, conditia se considera indeplinita
in cazul in care cumparatorul nu a declarat ca bunul este nesatisfacator in termen de 30 de zile de la
predarea bunului.
In cazul in care prin contractul de vanzare partile au prevazut ca bunul vandut urmeaza sa fie incercat, se
prezuma ca s-a incheiat o vanzare pe incercate.
5. Vanzarea dupa mostra sau model
In acest caz, dreptul de proprietate se transfera la momentul predarii bunului.
6. Vanzarea unei mosteniri
Vanzarea unei succesiuni (mosteniri) este un contract prin care titularul unui drept succesoral
instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie comostenitor, fie o persoana straina de
mostenire.
O asemenea vanzare este posibila numai dupa momentul deschiderii succesiunii.
Vanzarea unei mosteniri trebuie sa fie realizata in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute a
contractului.
Daca nu specifica bunurile asupra carora se intind drepturile sale, vanzatorul unei mosteniri garanteaza
numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul cand partile au inlaturat expres si aceasta garantie.
Vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului toate fructele pe care le-a cules si toate platile primite
pentru creantele mostenitrii, fiind indreptatit sa i se plateasca de catre cumparator toate sumele de bani
achitate in contul pasivului succesoral. Vanzatorul ramane raspunzator pentru toate datoriile mostenirii.

25

7. Vanzarea cu plata pretului in rate si rezerva proprietatii


Atunci cand, intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata este garantata cu rezerva dreptului
de proprietate, cumparatorul dobandeste dreptul de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret;
riscul bunului este insa transferat cumparatorului de la momentul predarii acestuia.
In lipsa unei intelegeri contrare, neplata unei singure rate, care nu este mai mare de o optime din pret, nu
da dreptul la rezolutiunea contractului, iar cumparatorul pastreaza beneficiul termenului pentru ratele
succesive.
Cand a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, vanzatorul este tinut sa restituie toate
sumele primite, dar este indreptatit sa retina, pe langa alte daune-interese, o compensatie echitabila
pentru folosirea bunului de catre cumparator.
8. Vanzarea cu optiune de rascumparare
Conform art. 1.758 C. civ. vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie
rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis
cumparatorului. Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de 5 ani.
Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani.
Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate face numai daca acesta restituie
cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea
formalitatilor de publicitate (art. 1.759 alin. 1 C. Civ.). Exercitarea optiunii il obliga pe vanzator la
restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor
necesare, precum si a celor utile, insa, in acest din urma caz, numai in limita sporului de valoare. In
cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta
vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul cumparatorului se consolideaza.
Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa ii notifice pe cumparator,
precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de optiune ii este opozabil si fata de care doreste sa isi
exercite acest drept. In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze sumele
mentionate la art. 1.759 alin. (1), la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a tertului subdobanditor,
sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.
In cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vanzare depaseste nivelul
maxim stabilit de lege pentru dobanzi, pretul rascumpararii va fi redus la pretul platit pentru vanzare.

26

CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE SCHIMB

NOTIUNEA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE SCHIMB


1. Notiunea contractului de schimb
Contractul de schimb este acel contract prin care fiecare dintre parti, numite copermutanti, transmite sau
se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul (art. 1.763 C. civ.). Prin urmare, in baza acestui
contract, partile isi transmit reciproc proprietatea asupra unui lucru sau un alt drept real ori de creanta.
Bunurile pe care copermutantii le schimba intre ei pot fi de acelasi fel sau pot fi diferite.
2. Caracterele juridice ale contractului de schimb
a. Contractul de schimb este un contract consensual.
Prin exceptie, in cazul in care obiectul schimbului il formeaza imobilele supuse regimului de carte
funciara, actul de instrainare trebuie incheiat in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute (art.
888 C. civ.).
b. Contractul de schimb este un contract bilateral (sinalagmatic).
c. Contractul de schimb este un contract cu titlu oneros.
In cazul in care bunurile care fac obiectul schimbului nu sunt egale ca valoare, copermutantul care
primeste bunul de o valoare mai mare va plati celuilalt o suma de bani numita sulta.
d. Contractul de schimb este un contract comutativ.
e. Contractul de schimb este translativ de proprietate, dar el poate mijloci si transmiterea altor drepturi
reale sau drepturi de creanta. Fiind un contract translativ de proprietate, schimbul da nastere la obligatia
de garantie pentru evictiune si pentru vicii ascunse, precum si pentru buna functionare a bunului
transmis.
SECTIUNEA A II-A
REGULI APLICABILE CONTRACTULUI DE SCHIMB
Potrivit art. 1.764 alin. 1 C. civ. contractului de schimb i se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile
legale din materia contractului de vanzare-cumparare. Astfel, fiecare dintre parti este considerata

27

vanzator, in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe
care il dobandeste.
Prin urmare, in ceea ce priveste conditiile de validitate ale contractului de schimb, acestea sunt aceleasi
ca si in cazul contractului de vanzare-cumparare.
Predarea bunului care formeaza obiectul contractului de schimb se face potrivit regulilor de la vanzare.
Tot astfel actioneaza si obligatia reciproca a partilor de garantie contra evictiunii si contra viciilor
ascunse, precum si pentru buna functionare a bunului instrainat.
In cazul in care schimbul este cu sulta, pentru aceasta se vor aplica dispozitiile privind plata pretului de
la contractul de vanzare-cumparare.
Sunt insa unele reguli aplicabile contractului de vanzare-cumparare care nu sunt incidente in cazul
schimbului. Astfel, in cazul contractului de schimb, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea
debitorului, aplicandu-se regulile generale din materia obligatiilor, iar in ceea ce priveste cheltuielile
contractuale, ele vor fi suportate in mod egal de ambii copermutanti, cu exceptia cazului in care acestia
s-au inteles altfel.

CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE REPORT
( art. 1772 Cod Civil)
Contractul de REPORT este contractul prin care reportatorul cumpara de la raportat cu plata
imediata, titluri de credit si valori mobiliare circuland in comert si se obliga in acelasi timp sa-i revanda
28

reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeasi specie, la o anumita scadenta in schimbul unei sume
determinate.
Pentru valabilitatea contractului,legea impune remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca
acestea sunt nominative, indeplinirea formalitatilor pentru transmiterea lor.
Se considera contractul de report incheiat numai in momentul predarii titlurilor sau valorilor
mobiliare, ori respectiv in cazul celor nominative, in momentul indeplinirii formalitatilor necesare
pentru transmiterea lor.
Rezulta ca acest contract de report este un contract real, sau respectiv formal si nu un contract
consensual.
In temeiul contractului de report,o persoana detinatoare de titluri de credit sau de valori mobiliare,
care circula in comert, denumita reportat, da in report( vinde temporar) aceste titluri sau valori mobiliare
unei alte persoane ,denumita reportator, in schimbul unui pret platibil imediat.
Prin acelasi contract partile convin, ca la un anumit termen, reportatorul sa vanda
reportatului,titluri de credit sau valori mobiliare de aceeasi specie la un pret determinat.
Reportatorul , va primi de la reportat ,o remuneratie denumita PRET DE REPORT sau PREMIU,
care constituie pretul serviciului prestat de reportator.
Contractul de report este un contract translativ de proprietate.
El opereaza cu dublu transfer de proprietate asupra titlurilor de credit si valorilor mobiliare , care
fac obiectul sau.
Primul transfer are loc de la reportat la reportator la incheierea contractului de report, iar al
doilea , de la reportator la reportat, la termenul si la pretul stabilit in contract asupra unor titluri de credit
si valori mobiliare de aceeasi specie.
Transferul de proprietate este supus dispozitiilor dreptului comun privind contractul de vanzarecumparare.
Intr -o OPINIE, se considera ca contractul de report este o varietate a contractului de vanzarecumparare cu optiune de rascumparare, care are insa un obiect specific si anume titluri de credit si
valori mobiliare care circula in comert.
O deosebire intre cele doua contracte consta in faptul ca in timp ce in cazul contractului de
vanzare-cumparare cu optiune de rascumparare, cumparatorul este obligat sa restituie vanzatorului,
insusi bunul cumparat, in cazul contractlui de report , reportatorul se obliga sa vanda reportatului, titluri
de credit si valori mobiliare de aceeasi specie cu cele cumparate.
Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditia rezolutorie , prin care
vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului, in timp ce in
cazul contractului de report, obligatia reportatorului de a revinde reportatului pe un pret determinat, este
stipulata ferm si nu ca pe o optiune, in insusi momentul incheierii contractului.
Aceste deosebiri ne conduc la concluzia ca desi contractul de report prezinta asemanari cu
vanzarea cu optiune de rascumparare, el este un contract numit, reglementat ca atare in mod distinct de
Codul Civil.

CAPITOLUL IV
CONTRACTUL DE DONATIE
( art. 985 Cod Civil)
NOTIUNE
29

Liberalitatea , este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot
sau in parte, in favoarea unei alte persoane.
Nu se pot face liberalitati decat prin DONATIE sau legat cuprins in TESTAMENT.
DONATIA, este contractul prin care , cu intentia de a gratifica, o parte , numita DONATOR,
dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numite DONATAR.
In contractul de donatie se realizeaza un transfer al unor drepturi , reale sau de creanta, din
patrimoniul donatorului in patrimonial donatarului, fara echivalent.
Cauza contractului o constituie vointa de a gratifica a DONATORULUI, acceptata de DONATAR,
dar intr-o forma ceruta de lege.
CARACTERE JURIDICE
- Este un contract unilateral si nu un act unilateral;
- Este un contract solemn(prin inscris autentic);
- Este un contract translativ de proprietate;
- Este un contract irevocabil.
CONDITIILE DE VALABILITATE
- Capacitatea;
- Consimtamantul;
- Obiectul;
- Cauza;
- Forma solemna;
- Irevocabilitatea.
CAPACITATEA PARTILOR
Orice persoana poate face si primi liberalitati cu respectarea regulilor privind capacitatea.
Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati, trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi
exprima consimtamantul.
Conditia capacitatii de a primi o donatie , trebuie indeplinita la data la care donatorul accepta
donatia.
In contractul de donatie, notarul public este obligat sa insereze declaratia , pe propria raspundere,
a dispunatorului, ca nu este in stare de insolvabilitate.( art. 12, alin. 2 din Codul Civil).
DEX: insolvabil=falit; care nu si poate plati datoriile.

INCAPACITATI DE A DONA:
1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune
de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege [ art. 988, alin (1) Cod Civil].
2) Minorul nu poate sa faca donatii, altele decat darurile obisnuite potrivit starii lui materiale si
nici sa garanteze obligatia altuia.
30

3) Tutorele nu poate , in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Fac exceptie darurile obisnuite , potrivite cu starea materiala a minorului.
4) Din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii acestuia pot fi gratificati
de catre tutore cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutela, fara insa sa se poata
da scutire de raport.
INCAPACITATI DE A PRIMI:
Incapacitatile de a primi pot fi absolute, impiedicand o persoana sa primesca de la oricare alta si
relative, care interzic ca cineva sa primesca de la anumite persoane determinate.
A. INCAPACITATI ABSOLUTE DE A PRIMI
Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care nu au dobandit personalitate juridica, nu au
capacitatea de folosinta si nefiind subiecte de drept, nu pot primi cu titlu gratuit.
Copilul conceput, poate primi cu tiltu gratuit ,cu conditia sa se nasca viu.Copilul nascut mort este
considerat ca nu exista.
Potrivit legilor speciale ale profesiei, demnitarii,judecatorii,procurorii au interdictia de a primi cu
titlu gratuit.
Sanctiunea civila a actului facut cu incalcarea acestei incapacitati este nulitatea absoluta a actului
respectiv.
B. INCAPACITATI RELATIVE DE A PRIMI
Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care,
in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza
a decesului.
Sunt exceptate de la sanctiune, fiind valabile, liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta
sau colateralilor privilegiati, precum si liberalitatilor facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv,
daca la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati.
Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si in privinta preotilor sau a altor persoane care acordau
asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.
Interdictia se intemeiaza pe o prezumtie de sugestie si captatie asupra bolnavului din partea
medicului, farmacistului sau preotului.
Pentru ca incapacitatea sa functioneze , este necesar ca donatia sa fi fost facuta in timpul bolii, din
cauza careia bolnavul a decedat si donatorul sa-l fi tratat sau asistat pe bolnav.
Donatia facuta cu incalcarea interdictiei va fi nula relativ.
Sunt deasemenea anulabile liberalitatile facute de catre cel reprezentat sau ocrotit, chiar dupa
dobandirea capacitatii de exercitiu deplin, in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant sau
ocrotitor legal,inainte ca acesta sa fi primit de la instanta tutelara descarcare pentru gestiunea sa.
Se excepteaza situatia in care reprezentantul, ori dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul
dispunatorului.
Sanctiunea nulitatii relative se aplica si donatiilor deghizate sub forma unui contract cu titlu
oneros, sau facute unei persoane interpuse.
Sunt prezumate, pana la proba contrara, ca fiind persoane interpuse: ascendentii, descendentii si
sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei
persoane.
Donatiile facute minorului sau interzisului, se accepta de parinte, sau dupa caz de tutore.

31

Surdo-mutul care nu stie sa scrie, nu poate accepta o donatie decat cu asistatea unui curator
special, numit de instant de tutela.
In ceea ce priveste acceptarea donatiilor de catre persoanele juridice, acestea trebuie sa
corespunda scopului stabilit prin lege, prin actul de infiintare sau statut( principiul specialitatii
capacitatii de folosinta).
Dreptul de proprietate publica se dobandeste si prin acte de donatie sau legate acceptate de
Guvern , de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul
public.
Persoanele juridice private, pot accepta donatiile prin organele lor de conducere.
CONSIMTAMANUL PARTILOR
Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber, neviciat, exprimat in scris in forma autentica.
Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostiinta de acceptarea
destinatarului.
Decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii.
Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul detinatarului ei.
Oferta de donatie facuta unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu, se accepta de catre
reprezentatul sau legal.
Oferta de donatie facute unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata, de
catre aceasta, cu incuviintarea ocrotitorului legal.
Eroarea, ca viciu de consimtamant al donatorului, poate privi identitatea donatorului, bunul donat
sau cauza donatiei.
Violenta( fizica sau morala), ca viciu de consimtamant, poate proveni de la donator sau de la un
tert.
In practica, cea mai mare frecventa, ca viciu de consimtamant , o au manoperele frauduloase
dolosive, sub forma sugestiei sau captatiei, intreprinse de donator sau de un tert pentru a-l determina pe
donator sa doneze.
Pentru a-l determina pe donator sa faca liberalitatea in favoarea donatarului, CAPTATIA,
presupune folosirea unor procedee psihologice, care trezesc sau exacerbeaza orgoliul, vanitatea
donatorului, in timp ce sugestia presupune sadirea in mintea donatorului a ideii necesitatii efectuarii
liberalitati in favoarea donatarului, in consideratia persoanei acestuia.
Leziunea, nu poate fi conceputa in cazul contractelor unilateral cum ar fi donatia.
OBIECTUL CONTRACTULUI DE DONATIE
Pot forma obiect al contractului de donatie bunurile mobile sau imobile aflate in circuitul civil, ori
drepturile privind aceste bunuri , determinate sau determinabile, posibile, licite, existente sau care pot
exista in viitor.
Nu pot forma obiect al donatiei succesiunile nedeschise( viitoare).
Bunurile viitoare nu pot fi obiect al darului manual, predarea bunului fiind o conditie de formare a
contractului ( contract real).
Donatorul trebuie sa fie proprietarul bunului.
Este nula absolut donatia bunului altuia.
CAUZA
32

Cauza( scopul) pentru care donatorul face liberalitatea este variabila, diferind de la un contract de
donatie la altul.
Cauza proxima a donatiei este intentia donatorului de a-l gratifica pe donatar si este comuna
tuturor contractelor de donatie.
Cauza donatiei trebuie sa existe , sa fie licita si morala.
Donatia fondata pe o cauza ilicita sau imorala, cum ar fi determinarea donatorului sa inceapa
concubinajul sau sa il continue, este nula.
Daca donatia este facuta intre concubini, in scopul incheierii casatoriei ea este valabila.
FORMA SOLEMNA A DONATIEI
Forma autentica este ceruta pentru valabilitatea donatiei si nu doar pentru probatiunea ei.
Forma autentica a donatiei este o masura de protectie a vointei liberale a donatorului, care isi
micsoreaza irevocabil si fara echivalent patrimoniul lui in favoarea donatarului.
Nerespectarea formei autentice a donatiei este sanctionata cu nulitatea absoluta a contractului.
Donatia nula absolut pentru neindeplinirea formei autentice , nu poate fi confirmata ulterior de
donator, ci donatia trebuie facuta in intregime cu respectarea formei autentice.
Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei, trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris,
chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei.
Actul estimativ poate fi intocmit si prin act separat sub semnatura privata, care trebuie insa
semnat de ambele parti.
Daca el este cuprins in contractul de donatie va avea in mod necesar forma autentica.
Lipsa actului estimativ a bunurilor mobile donate este sanctionata cu nulitatea absoluta a
donatiei.
Pentru darurile manuale si donatiile indirecte nu se cere formalitatea actului estimativ.
Sub sanctiunea nulitatii absolute promisiunea de donatie este supusa formei autentice.
PRINCIPIUL IREVOCABILITATII DONATIILOR
1) Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin
vointa sa.
Irevocabilitatea donatiilor priveste insasi esenta contractului, fiind o conditie de valabilitate
pentru formarea lui si nu efectele contractului, pe care le are in vedere forta obligatorie a
contractului.
Orice clauza sau conditie care contravine principiului irevocabilitatii conduce la nulitatea
absoluta a intregii donatii, afara de cazul cand donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in
parte,pentru restul, efectele donatiei se mentin.
Este lovita de nulitate absoluta donatia care:
a) Este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului;
b) Impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor , daca valoarea
maxima a acestoea nu este determinata in contractul de donatie;
c) Confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) Permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi
dispus de acel bun.

33

2) In contractul de donatie , sunt permise , in principiu, urmatoarele clauze, care nu contravin


principiului irevocabilitatii donatiilor:
a) Clauza termenului de predare a bunului donat;
b) Conditia cauzala sau mixta;
c) Clauza platii datoriilor prezente ale donatorului, cu data certa anterioara si chiar a celor
viitoare, daca valoarea maxima a acestora este indicata, in donatie.
d) Clauza reintoarcerii bunurilor daruite, fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda
donatorului, fie pentru cazul cand atat donatarul , cat si descendentii sai ar predeceda
donatorului.
In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate, atat
dreptul donatarului, cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor formalitati.
Donatia poate fi grevata de o sarcina, care consta in obligatia instituitului, donatarul, de a
conserva bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de a le transmite, la decesul sau,
substituitului desemnat de dispunator.
e) Cand donatorul depune pe un libret C.E.C. sau pe un alt instrument bancar o suma de bani pe
numele altei persoane, el poate insera o clauza de restituire pe numele sau, ceea ce nu
inseamna a contraveni la irevocabilitatea donatiei, pentru ca va actiona in temeiul clauzei ca
mandatar al titularului de libret;
f) Este permisa donatia nudei proprietati cu rezerva uzufructului in favoarea donatorului sau a
unui tert.
3) Sunt exceptate de la principiul irevocabilitatii donatiilor, donatiile dintre soti.
Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul casatoriei.
Sotul donator are dreptul de a revoca donatia oricand in timpul casatoriei( art. 1031 Noul Cod
Civil).
Codul Civil din 1864, prevedea revocabilitatea donatiilor dintre soti si dupa desfacerea sau
incetarea casatoriei.
Nulitatea casatoriei atrage nulitatea relativa a donatiei facuta sotului de rea-credinta.
Dupa incetarea sau desfacerea casatoriei si chiar impotriva mostenitorilor sotului donator, dupa
decesul acestuia, donatia devine in principiu irevocabila.
Mostenitorii donatorului pot cere in mod exceptional revocarea donatiei numai pentru
neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine.
Revocabilitatea poate fi exercitata print-o simpla cerere, printr-o cerere in justitie sau poate
rezulta tacit dintr-un act de dispozitie , ulterior donatiei facut in favoarea unei alte persoane , cum ar
fi vanzarea bunului donat unui tert.
Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta contractul secret in scopul
de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti.
1. Cauze legale de revocare a donatiilor
Donatia poate fi revocata :
- Pentru ingratitudine si
- Pentru neexecutarea sarcinilor de catre donator.
Codul Civil din 1864 , reglementa si revocarea donatiei pentru survenienta de copil.
Deci, donatia nu mai poate fi revocata in cazul in care ulterior incheierii contractului,
donatorul are un copil.
Revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu opereaza de drept.
Promisiunea de donatie se revoca de drept daca anterior executarii sale se iveste unul dintre
cazurile de revocare pentru ingratitudine.
34

Promisiunea de donatie se revoca de drept si atunci cand anterior executarii sale situatia
materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o anume masura incat executarea promisiunii a devenit
excesiv de oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.
A. REVOCAREA DONATIEI PENTRU INGRATITUDINE
Poate fi ceruta , pentru orice donatie , indiferent daca este facuta prin inscris autentic sau este
un dar manual, pentru urmatoarele trei cazuri:
a. Daca donatarul a atentat la viata donatorului , a unei persoane apropiate lui, sau stiind ca
altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b. Daca donatarul se face vinovat de fapte penale , cruzimi sau injurii grave fata de donator
( simplele certuri intre parti , nu atrage revocarea donatiei);
c. Daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie,
in limita valorii actuale a bunului care a constituit obiectul donatiei.
Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru ingratitudine se prescrie in termen
de 1 an, din ziua in care donatorul a stiut ca donatarul a savarsit fapta de ingratitudine.
Revocarea donatiilor pentru ingratitudine poate fi solicitata numai pe calea unei actiuni de
revocare, pe calea instantei.
Donatorul care cunoaste faptul de ingratitudine , il poate ierta pe donatar.
Iertarea trebuie sa fie expresa daca procesul este pe rol.
In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura a bunului donat nu este
posibila , donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea acestuia , socotita la data solutionarii cauzei.
Revocarea pentru ingratitudine, nu are nici un efect asupra bunului donat , dobandit de la
donatar, cu titlu oneros, de catre tertii de buna credinta si nici asupra garantiilor constituite in
favoarea acestora.
In cazul bunurilor supuse unor formalitati de publicitate , dreptul tertului trebuie sa fi fost
inscris anterior inregistrarii cererii de revocare in registrele de publicitate aferente.
Termenul de 1 an , in care poate fi introdusa actiunea de revocare a donatiei pentru
ingratitudine este un termen de prescriptie , iar expirarea lui , fara ca actiunea in revocare sa fie
introdusa , prezuma absolut ca donatorul l-a iertat tacit pe donatar.
B. REVOCAREA DONATIEI PENTRU NEEXECUTAREA SARCINII
In esenta , donatia este un contract cu titlu gratuit (o liberalitate).
Exista insa posibilitatea ca donatorul sa stipuleze in contract unele obligatii ( sarcini) pentru
donator .
Practic , stipularea in donatie a unor sarcini pentru donatar , transforma contractul
unilateral intr-unul sinalagmatic , care va produce si efectele specifice acestor contracte.
Neindeplinirea sarcinii poate
conduce la revocarea donatiei, bunurile reintrand in
proprietatea donatorului.
Revocarea va produce efecte retroactive , desfiintand sarcinile constituite de donatar
asupra bunului donat si permitand donatorului sa urmareasca bunul donat daca a fost instrainat
la tertii dobanditorii.
Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in
drepturi pot cere fie executarea sarcinii , fie revocarea donatiei.

35

In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai
executarea sarcinii.
Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei, se prescrie
in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.
Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii bunului donat, raportata
la data la care sarcina trebuia indeplinita.
Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in patrimoniul
donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui, sub rezerva regulilor din Cartea
Funciara sau a efectului dobandirii cu buna credinta a bunurilor mobile, ori dupa caz, a aplicarii
regulilor privitoare la uzucapiune.
O liberalitate, deci si donatia, poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia
instituitului, donatar sau legatar, de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de a
le transmite la decesul sau , substituitului, desemnat de dispunator.
Oferta de donatie facuta substituitului poate fi acceptata de acesta si dupa decesul
dispunatorului.
Atunci cand substituitul predecedeaza instituitului sau renunta la beneficiul liberalitatii,
bunul revine instituitului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut ca bunul va fi cules , de
mostenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit.
Daca liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalitatilor de publicitate, sarcina trebuie sa
respecte aceleasi formalitati.
In cazul imobilelor , sarcina este supusa notarii in Cartea Funciara.
EFECTELE CONTRACTULUI DE DONATIE
A. OBLIGATIILE DONATORULUI:
1) Transmiterea dreptului real, din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului ;
2) Obligatia de predare a bunului;
3) Daca obligatia de predare nu se executa in insusi momentul incheierii contractului de
donatie, ci ulterior, in sarcina donatorului exista si obligatia de conservare a bunului donat pana la
predare.
4) In principiu, donatorul nu are obligatia de garantie pentru evictiune si nici pentru viciile
ascunse, intrucat donatia este un contract cu titlu gratuit.
Donatorul nu raspunde pentru evictiune decat daca a promis expres garantia sau daca
evictiunea decurge din fapta sa ori dintr-o imprejurare care afecteaza dreptul transcris, pe care a
cunoscut-o si nu a comunicat-o donatarului la incheierea contractului.
In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru evictiune ca
si vanzatorul.
Donatorul nu raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.
Totusi daca a cunoscut viciile ascunse si nu le-a adus la cunostinta donatarului la incheierea
contractului, donatorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceste vicii(dol).
In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru viciile
ascunse ca si vanzatorul.
In executarea donatiei, dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava.
B. OBLIGATIILE DONATARULUI
36

In cazul donatiei obisnuite , gratuite , fara sarcini , donatarul nu are o obligatie juridica fata de
donator, ci numai o obligatie morala de recunostinta.
In cazul donatiei cu sarcini, sarcina este o obligatie pe care donatarul trebuie sa o execute din
momentul acceptarii donatiei.
Sarcina trebuie sa fie posibila licita si morala, prevazuta fie in favoarea donatorului, fie in
favoarea unei terte persoane ( stipulatie pentru altul), fie chiar in favoarea donatarului insusi.
Daca din cauza unei situatii inprevizibile si neimputabile beneficiarului, survenite ulterior
accepatrii liberalitatii, executarea sarcinilor a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa
pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor.
OPOZABILITATEA FATA DE TERTI
A EFECTELOR DONATIEI
Se aplica regulile in materie de publicitate, analizate la contractul de vanzare-cumparare si
anume:
- Inscrierea in Cartea Funciara, a transmiterii drepturilor imobiliare cu titlu gratuit;
- Notificarea sau acceptarea cesiunii de creanta( de catre debitor) in cazul in care obiectul
donatiei este o creanta;
- Conditia ca tertul dobanditor de buna credinta al bunului daruit sa nu invoce exceptia din
art. 919 alin. (3) Cod Civil, care prevede ca pana la proba contrara , posesorul este considerat
proprietar cu execeptia imobilelor inscrise in Cartea Funciara;
- Si din art. 935 Cod Civil potrivit caruia oricine se afla la un moment dat in posesia unui
bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului.
DONATIILE DEGHIZATE
Donatia este deghizata cand este facuta printr-un contract ( act public) cu titlu oneros.
In acest contract , donatorul declara in mod mincinos ca a primit o contraprestatie ( de
regula un pret), in schimbul dreptului transmis de el.
Donatia deghizata ( actul real, sincer) este ascunsa sub aparenta unui contract cu titlu oneros
( actul public, dar mincinos) .
Codul Civil stabileste in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa conform
careia pana la proba contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent
privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie , daca instrainarea s-a facut cu
rezerva uzufructului , uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente
viagere.
Prezumtia opereaza in favoarea mostenitorilor rezervatari, daca acestia nu au consimtit la
instrainare.
DONATIILE PRIN INTERPUNERE DE PERSOANA
Simulatia este in cazul acestor donatii asupra persoanei adevaratului donatar.

37

Ea este folosita atunci cand adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitatea de
la donator sau gratificarea sa de catre un donator nu ar fi agreata de familia donatorului sau de
opinia publica.
Contractul de donatie aparent se incheie intre donator si o persoana interpusa , care apare
ca donatar, iar prin contrainscris ( actul real secret) se stabileste persoana adevaratului donatar,
caruia persoana interpusa va trebui sa ii transmita bunul.
Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse , ascendentii,
descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si descendentii sotului
acestei persoane.
DONATIILE INDIRECTE
Spre deosebire de donatiile deghizate , donatiile indirecte sunt acte juridice de liberalitate
nesimulate, altele decat donatia, facute cu intentia de a gratifica.
Forma autentica nu mai este o conditie esentiala si generala de valabilitate a liberalitatii, ca
in cazul donatiilor obisnuite.
Actele juridice cele mai utilizate pentru realizarea unei donatii indirecte sunt:
- Remiterea de datorie , prin care creditorul renunta la creanta sa predand titlul original al
creantei debitorului;
- Renuntarea la un drept, deci cand este facuta cu titlu gratuit, cu intentia de a gratifica;
- Contractul de asigurare pe viata, care se face in favoarea unui tert beneficiar;
- Stipulatia in favoarea unei terte persoane facuta cu intentia de a-l gratifica pe tert.
DARURILE MANUALE
Darul manual este o forma speciala de donatie care are ca obiect bunuri mobile corporale
( inclusiv titlurile la purtator), pentru formarea si validitatea careia, pe langa acordul de vointa al
partilor in scopul transferarii si respectiv dobandirii unui drept cu titlu gratuit, este necesara
traditiunea , adica predarea efectiva , materiala a bunului.
Daca sunt de valoare redusa , bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual.
Darul manual se incheie prin acordul de vointa al partilor insotit de traditiunea bunului de
la donator la donatar.
In aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectivul darului manual se tine
seama de starea materiala a donatorului.
Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 (lei), pot face obiectul unui dar
manual, acest plafon fiind actualizat periodic prin Hotarare a Guvernului( dispozitie noua din
Codul Civil).
Darul manual constituie o exceptie de la regula ca donatiile se fac sub sanctiunea
nulitatii prin act autentic .
Darul manual, ca forma de realizare a donatiei, poate fi afectat de sarcini, pe care
donatarul este tinut sa la aduca la indeplinire , in caz contrar, donatorul avand dreptul sa ceara ,
fie executarea lor, fie rezolutiunea donatiei.
Daca in libretul C.E.C., primitorul este trecut la clauza de imputernicire si libretul a
fost predat acestuia pentru a dispune de el , poate fi vorba despre un dar manual, pentru ca
imputernicitul poate dispune de sumele depuse.
Darurile de nunta , reprezinta o aplicatie speciala a darului manual.
38

Darurile de nunta sunt bunuri comune ale sotilor , chiar daca au fost facute de parintii
unuia dintre soti.
Donatiile facute ulterior nuntii sunt considerate bunuri proprii ale sotului in favoarea
caruia sunt facute.
Donatiile facute de parintele unui sot , ulterior festivitatii nuntii sunt considerate bun
propriu ale copilului sau.
Numai daca dispunatorul precizeaza neechivoc ca a inteles sa ii gratifice pe ambii
soti, bunul va deveni comun.
Pana la proba contrara , posesorul este considerat proprietar , cu exceptia imobilelor
inscrise in Cartea Funciara.
Daca insa donatorul sau mostenitorii sai, nu recunosc validitatea darului manual ,
sarcina probei le incumba , urmand sa dovedeasca faptul ca donatarul a furat bunul sau ca
acesta a ajuns in posesia frauduloasa ori precara a donatarului.
RAPORTUL DONATIILOR
Raportul donatiilor inseamna readucerea la masa succesorala a bunurilor donate de
donatorul defunct.
Au obligatia de a raporta donatia primita :
- Descendentii, care vin impreuna la mostenire ;
- Sotul supravietuitor, cand vine la mostenire in concurs cu descendentii;
- Descendentul donatarului, care vine la mostenire prin reprezentare .
Obligatia de raport exista numai daca mostenitorul obligat a acceptat succesiunea.
Daca renunta la mostenire , el nu mai este obligat sa aduca bunul la masa succesorala, afara
daca prin stipulatie expresa in contractul de donatie , donatorul nu l-a obligat la raport chiar si
in cazul renuntarii la mostenire.
Raportul se face prin echivalent si este considerata ca nescrisa dispozitia care impune
donatarului raportul in natura.
Raportul prin echivalent se poate realiza:
- Prin preluare;
- Prin imputatie;
- In bani.
Raportul in natura poate fi facut doar in cazurile de exceptie expres prevazute de lege.
Donatorul poate sa-l scuteasca de raport, pe donatar ,in mod expres sau tacit.
In cazul scutirii tacite, vointa donatorului trebuie sa fie neindoielnica.
Constituie o scutire de raport tacita, deghizarea donatiei intr-un act oneros.
Sunt supuse raportului, donatiile facute de defunct succesibililor obligati la raport
indiferent de forma lor de realizare: prin act autentic, dar manual in masura in care nu ar fi un
dar obisnuit, sau donatie indirecta.
Nu sunt supuse raportului:
a) Donatiile, pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport;
b) Donatiile deghizate , sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane
interpuse , cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt
scop decat scutirea de raport.
c) Darurile obisnuite , donatiile remuneratorii si , in masura in care nu sunt excesive, sumele
cheltuite pentru intretinerea , daca este cazul, pentru formarea profesionala descendentilor , a
39

parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu
a dispus altfel;
d) Fructele culese , veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al
folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat;
e) Raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului.
Raportul donatiilor se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul.
Termenul de prescriptie pentru exercitarea actiunii este de 3 ani de la data la care cel indreptatit sa ceara
raportul a cunoscut donatia, dar nu mai devreme de data deschiderii succesiunii.
REDUCTIUNEA DONATIILOR
Reductiunea succesorala este o sanctiune civila care consta reducerea liberalitatilor excesive
( donatii sau legate ) facute de defunct peste limitele cotitatii disponibile.
Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta doar de :
- Mostenitorii rezervatari;
- Succesorii mostenitorilor rezervatari;
- Creditorii chirografari ai mostenitorilor chirografari;
Mostenitorii rezervatari sunt :
- Descendentii;
- Ascendentii privilegiati ( parintii);
- Sotul supravietuitor.
Reductiunea poate fi ceruta in termenul de prescriptie de 3 ani, care incepe sa curga de la data
deschiderii succesiunii, sau dupa caz, la data de la care mostenitorii rezervatari au pierdut posesia
bunurilor care formeaza obiectul liberalitatilor.
Actiunea in reductiunea liberalitatilor este personala si divizibila, fiecare comostenitor rezervatar
avand dreptul sa apeleze pentru invocarea sau nu a reductiunii .
Efectul admiterii reductiunii este desfiintarea totala sau partiala, cu efect retroactiv , a donatiei.
Intregirea rezervei ca urmare a reductiunii se realizeaza in natura.
Daca bunul a fost instrainat anterior deschiderii succesiunii sau daca a fost un bun consumptibil,
donatarul va intregi rezerva prin echivalent, calculat la valoarea bunului la momentul deschiderii
succesiunii.
In cazul in care exista mai multe donatii, ordinea de reductiune este inversa decat cea cronologica
( adica se va reduce cea mai recenta si nu cea mai veche).
Daca toate au aceeasi data, donatiile vor fi reduse proportional.
Daca pe langa donatii exista si legate care sunt supuse reductiunii , legatele se reduc inaintea
donatiilor.

40

CAPITOLUL V
CONTRACTUL DE LOCATIUNE
( art. 1777 Cod Civil)
NOTIUNE
Locatiunea este contractul prin care o parte , numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti,
numita locatar, folosinta unui bun, pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret denumit chirie.
41

Locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste inchiriere, iar locatiunea
bunurilor agricole poarta denumirea de arendare.
CARACTERE JURIDICE
Contractul de locatiune este un contract:
Sinalagmatic ( bilateral);
Cu titlu oneros;
Comutativ ( si nu aleatoriu);
Consensual;
Cu executare succesiva ( locatiunile nu se pot incheia pentru o perioada mai mare
de 49 ani);
Este un contract creator de raporturi obligationale si nu un contract translativ sau
constitutiv de drepturi reale.
In consecinta , dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta si nu un drept real de
folosinta( cum ar fi dreptul de uzufruct).
CODITIILE DE VALIDITATE :
1.
Capacitatea partilor;
2.
Obiectul contractului;
3.
Durata contractului.
1. CAPACITATEA PARTILOR
Locatiunea pe o durata de pana la 5 ani , este un act de administrare si ca atare, partile trebuie sa
aiba capacitatea de a face acte de administrare.
Locatiunile care au o durata mai mare de 5 ani, sunt considerate acte de dispozitie si ca atare
pentru incheierea lor este necesara capacitatea de exercitiu deplina.
Nu este necesar ca locatorul sa fie proprietarul lucrului dat in locatiune.
Si uzufructuarul ori locatarul pot inchiria lucrul pe care il detin cu titlu de uzufruct si respectiv de
locatiune( sublocatiune).
Nudul proprietar poate fi locatarul propriului sau bun, pentru ca i se inchiriaza folosinta bunului
de catre titularul acesteia.
Dispozitiile privitoare la incapacitatile prevazute in vederea vanzarii - cumpararii, sunt aplicabile
prin analogie si locatiunii.

2. OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiectul contractului de locatiune il constituie bunul inchiriat si respectiv chiria.
a) Bunul inchiriat poate fi un bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, individual determinat,
neconsumptibil prin folosinta , conform destinatiei sale, existent la data incheierii contractului
sau in viitor.
Nu pot forma obiect al contractului de locatiune succesiunile nedeschise ( viitoare) sau nuda
proprietate a unui lucru.
42

Bunurile din domeniul public al statului pot fi inchiriate numai in conditiile legii.
Contractul de inchiriere se poate incheia cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina,
de catre titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
Concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica.
b) CHIRIA
Chiria este pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului .
Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii.
Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, prin analogie si chiriei.
Chiria se fixeaza fie global, pentru toata durata contractului, fie pe unitati de timp ( zi, luna, an)
si se plateste la termenele convenite in contract.
Chiria trebuie sa fie reala ( nu fictiva) , sincera si serioasa.
Daca chiria este derizorie ori fictiva, nu mai suntem in prezenta unui contract de locatiune de
lucruri, ci a unui contract de comodat.
Chiria este fixata de regula in bani .
Ea poate consta insa si intr-o alta prestatie.
DURATA CONTRACTULUI DE LOCATIUNE ( INCHIRIERE)
Contractul de locatiune se considera incheiat indata ce partile au convenit asupra bunului si
pretului.
Locatiunile nu se pot incheia pentru o perioada mai mare de 49 de ani( Noul Cod Civil).
Daca partile stipuleaza un termen mai lung , acesta se reduce de drept la 49 de ani.
Daca in contract partile nu au aratat durata locatiunii, fara a-si fi dorit sa contracteze pe o durata
nedeterminata, in lipsa uzantelor locatiunea se considera incheiata:
a) Pentru un an, in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea activitatii unui
profesionist;
b) Pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, in cazul bunurilor
mobile ori in acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c) Pe durata locatiunii imobilului , in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia locatarului
pentru folosinta unui imobil.
In situatia unor locatiuni successive ale caror perioade se suprapun, fie si partial, conflictul
dintre locatari se rezolva:
a. In cazul imobilelor, inscrise in Cartea Funciara, in favoarea locatarului care si-a notat dreptul
in Cartea Funciara, dispozitiile privind rangul insrierilor ipotecilor in Cartea Funciara
aplicandu-se prin asemanare;
b. In cazul mobilelor, supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului care a
indeplinit cel dintai aceste formalitati;
c. In cazul celorlalte bunuri , in favoarea locatarului care a intrat cel dintai in folosinta bunului.
EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
A. OBLIGATIILE LOCATORULUI
a) Sa predea bunul;
43

b) Sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii;


c) Sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.
a) Locatorul este obligat sa predea bunul dat in locatiune in starea de intrebuintare corespunzatoare
destinatiei pentru care a fost inchiriat, fiind obligat sa faca toate reparatiile necesare in acest scop.
Bunul va fi predat imediat dupa incheierea contractului, daca nu s-a stipulat un alt termen de
predare si la locul unde se gasea in momentul contractarii, in lipsa de conventie contrara.
Cheltuielile predarii sunt in sarcina locatorului.
Daca locatorul nu isi indeplineste obligatia de predare a bunului,locatarul are optiune intre a cere,
prin intermediul instantei judecatoresti, fie predarea silita , fie rezilierea contractului pentru
neexecutare , cu daune-interese.
Daca locatorul cere chiria , fara a fi predat bunul , locatarul se poate apara invocand exceptia de
neexecutare.
b) Locatorul este obligat sa mentina bunul in stare sa poata servi intrebuintarii pentru care a fost
inchiriat.
Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in
stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata perioada locatiunii conform destinatiei stabilite prin
contract.
Sunt in sarcina locatarului reparatiile locative , a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a
bunului.
Daca dupa incheierea contractului , se iveste nevoia unor reparatii care sunt in sarcina locatorului,
iar acesta din urma, desi incunostiintat , nu incepe sa ia de indata masurile necesare , reparatiile pot
fi facute de locatar.
In acest caz locatorul este dator sa plateasca , in afara sumelor avansate de locatar, dobanzi socotite
de la data efectuarii cheltuielilor.
c) Locatorul este obligat sa asigure locatarului, linistita si utila folosinta a bunului pe durata locatiunii
( obligatia de garantie).
Tulburarile de fapt
Locatorul este obligat sa nu il tulbure prin faptul sau personal pe locatar in timpul locatiunii( obligatia
de a nu face).
In acest sens locatorul nu poate schimba in timpul locatiunii forma lucrului inchiriat sau destinatia sa.
Nu este considerata o tulburare a folosintei
lipsirea partiala de folosinta a lucrului inchiriat,
determinata de efectuarea unor reparatii urgente , ce nu pot fi amanate pana la terminarea contractului.
Daca reparatiile determina imposibilitatea pentru locatar si familia sa de a locui, acesta poate cere
rezilierea contractului.
Locatarul este obligat sa-l anunte pe locator , in termen util, in cazul in care are loc o tulburare de fapt,
din partea unui tert.
Tulburarile de drept
Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune, locatorul este dator sa-l apere
pe locatar chiar si in lipsa unei tulburari de fapt.
Daca locatarul este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului , locatorul trebuie sa-l
despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza.
In acest caz, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei.
Daca tulburarea este atat de grava , incat daca ar fi cunoscut-o , locatarul nu ar fi contractat , el
poate rezilia contractul in conditiile legii.
44

Locatarul, care la incheirea contractului, cunostea cauza de evictiune, nu are dreptul la dauneinterese.
Locatarul il va despagubi pe locator , de toate prejudiciile suferite , ca urmare a necomunicarii
tulburarii de catre locatar.
Locatorul este obligat sa asigure locatarului folosinta linistita a bunului pe tot timpul locatiunii si
sa il garanteze pe locatar impotriva evictiunii.
Locatorul este obligat sa asigure locatarului utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii si sa
il garanteze pe locatar contra tuturor viciilor bunului inchiriat sau arendat.
Obligatia de garantie a locatorului poate fi modificata prin conventia partilor , fie in sensul
agravarii, fie in sensul limitarii sau inlaturarii ei.
Nu este valabila insa o clauza de exonerare sau de limitare a raspunderii pentru faptul personal al
locatorului.
Clauza de exonerare sau de limitare a raspunderii are ca obiect daune-interese, dar nu il poate
impiedica pe locatar sa ceara rezilierea totala a contractului, intrucat contractul fiind cu executare
succesiva, incasarea chiriei trebuie sa fie justificata de asigurarea folosintei linistite si utile a lucrului.
B. OBLIGATIILE LOCATARULUI
1.
2.
3.
4.

Sa ia in primire bunul dat in locatiune;


Sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract;
Sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta;
Sa restituie bunul la incetarea contractului.

1. Obligatia locatarului de a lua in primire bunul


Locatarul va lua in primire bunul dat in locatiune conform unui proces-verbal cu descrierea
bunului si a accesoriilor sale, dupa verificarea starii sale de functionare.
2. Plata chiriei trebuie sa fie facuta in cuantumul si la termenele stipulate in contract .
Chiria se plateste dupa cum urmeaza :
a) In avans pentru toata durata contractului , daca aceasta nu depaseste o luna ;
b) In prima zi lucratoare a fiecarei luni , daca durata locatiunii este mai mare de o luna, dar mai
mica de un an;
c) In prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel putin un an.
Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate
la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica , constituie titluri executorii pentru plata
chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract, sau in lipsa acestora, prin lege.
Locul platii chiriei este cel stabilit in contract .
In lipsa unei stipulatii contrare, ori daca locul platii nu este prevazut in contract chiria va fi
platita la domiciliul locatorului.
In cazul neplatii chiriei, locatorul fie poate cere executarea ei, fie rezilierea contractului.
3. Obligatia locatarului de a folosi bunul luat in locatiune, cu prudenta si diligenta, potrivit
destinatiei sale.
Locatarul este obligat sa foloseasca bunul luat in locatiune cu prudenta si diligenta , potrivit
destinatiei stabilite prin contract sau in lipsa , potrivit celei prezumate dupa anumite imprejurari , cum
ar fi natura bunului , destinatia sa anterioara ori cea potrivit careia locatarul il foloseste.

45

Daca locatarul modifica bunul ori ii schimba destinatia sau daca il intrebuinteaza astfel incat
il prejudiciaza pe locator , acesta din urma poate cere daune- interese si dupa caz , rezilierea
contractului.
Daca in timpul locatiunii, bunul are nevoie de reparatii , care nu pot fi amanate pana la
sfarsitul locatiunii sau a caror amanare ar expune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul va
suporta restrangerea necesara a locatiunii cauzata de aceste reparatii.
Daca reparatiile dureaza mai mult de 10 zile , pretul locatiunii va fi scazut proportional cu timpul
si cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.
Locatarul este obligat sa permita examinarea bunului de catre locator, in intervale de timp
rezonabile, in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de catre cei care doresc sa-l cumpere, sau
care la incetarea contractului , doresc sa-l ia in locatiune, fara insa ca prin aceasta sa i se cauzeze o
stanjenire nejustificata a folosintei bunului.
4. La incetarea locatiunii , locatarul este obligat sa restituie bunul luat in locatiune in starea in
care l-a primit in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
Pana la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul in stare corespunzatoare de
intrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
Restituirea bunurilor mobile luate in locatiune se face in locul in care au fost predate.
Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul folosintei sale, inclusiv cea
cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit fortuit.
Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului si nu
poate fi obligat la despagubiri decat daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al
locatorului.
Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate alege sa ceara
locatarului aducerea bunului in stare initiala, precum si plata de despagubiri pentru orice paguba ar fi
cauzata bunului de catre locatar.
In cazul in care nu a avut acordul prealabil al locatorului , locatarul nu poate invoca ,in nici un
caz, dreptul de retentie.
5. Locatarul este dator sa apere lucrul inchiriat contra uzurparilor, adica impotriva oricaror
tulburari de fapt sau de drept provocate de un tert in legatura cu proprietatea sau posesia lucrului.
In acest scop in caz de tulburare , locatarul este dator sa instiinteze pe locator in termenul fixat
pentru judecarea actiunii tertului uzurpator.
In cazul in care isi incalca aceasta obligatie , locatarul raspunde pentru despagubiri si cheltuieli de
judecata.
SUBLOCATIUNEA SI CESIUNEA DE LOCATIUNE
Locatarul poate sa incheie o sublocatiune , totala sau partiala , ori chiar sa cedeze locatiunea , in
tot sau in parte , unei alte persoane , daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa in mod expres.
Cu toate acestea , daca bunul este mobil, sublocatiunea sau cesiunea , nu este permisa decat cu
acordul scris al locatorului.
Interdictia de a incheia o sublocatiune include si pe aceea de a ceda locatiunea .
Interdictia de a ceda locatiunea nu include pe aceea de a incheia o sublocatiune.
In caz de neplata a chiriei cuvenite in temeiul locatiunii, locatorul il poate urmari pe sublocatar
pana la concurenta chiriei pe care acesta din urma o datoreaza locatarului principal.

46

Locatarul poate, deasemenea, sa se indrepte direct impotriva sublocatarului, pentru a-l


constrange la executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de sublocatiune.
Prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar, cesionarul dobandeste drepturile si este
tinut de obligatiile locatarului izvorate din contractul de locatiune.
Deosebirea intre sublocatiune si cesiune, consta in faptul ca , in timp ce sublocatiunea este un
nou contract de locatiune, cesiunea constituie o vanzare a dreptului de folosinta ( o cesiune de
creanta cu titlu oneros).
Obiectul cesiunii il formeaza numai drepturile locatarului care va ramane in continuare obligat
fata de locator.
Pentru a fi opozabila tertilor , intre care se numara si locatorul , cesiunea contractului si
acceptarea acesteia de locator, trebuie incheiate in forma ceruta de lege pentru validitatea
contractului cedat.
INCETAREA CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
Contractul de locatiune poate inceta prin :
- Reziliere conventionala;
- Denuntare unilaterala;
- Expirarea termenului;
- Rezilierea pentru neexecutare ;
- Imposibilitatea folosirii lucrului;
- Desfiintarea titlului locatorului;
- Instrainarea intre vii a lucrului (uneori).
Moartea locatorului sau a locatarului, nu atrage automat incetarea contractului, intrucat
drepturile si obligatiile partilor se transmit la mostenitori.
Mostenitorii locatarului pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunostiinta de moartea locatarului si existenta locatiunii.
REZILIEREA CONVENTIONALA
A CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
Contractul este rezultatul unui accord de vointa al partilor , deci incetarea lui trebuie sa fie
rezultatul unui acord de vointa al partilor .
Exista , prin urmare o simetrie intre modul de incheiere a contractului si modul de modificare ,
desfacere ori desfiintare a acestuia.

DENUNTAREA UNILATERALA A CONTRACTULUI


DE LOCATIUNE
Daca locatiunea a fost facuta fara determinarea duratei, oricare dintre parti poate denunta
contractual prin notificare.
47

Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege, sau, in lipsa de uzante,
nu produce efecte decat de la implinirea acelui termen.
La implinirea termenului de preaviz, obligatia de restituire a bunului devine exigibila, iar
contractual de locatiune incheiat pe durata detereminata si constatat prin inscris autentic sau prin inscris
sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent, este titlu executoriu in privinta
executarii acestei obligatii.
Preavizul , este o masura de protectie a partii care nu a denuntat contractul si care va putea astfel
sa incheie un alt contract de locatiune la incetarea celui denuntat unilateral.
Denuntarea unilaterala a contractului nu este supusa acceptarii celeilalte parti.
Daca , dupa implinirea termenului locatarul continua sa detina bunul si sa-si indeplineasca
obligatiile fara vreo impotrivire din partea locatorului se considera incheiata o noua locatiune , in
conditiile celei vechi.
Noua locatiune, va fi insa pe durata nedeterminata , daca prin lege sau conventia partilor nu se
prevede altfel.
La expirarea termenului de preaviz locatiunea inceteaza.
EXPIRAREA TERMENULUI LOCATIUNII
Contractul de locatiune , inceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti, sau ,dupa
caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o instiintare prealabila.
In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune , contractul incheiat pe durata
determinata si constatat prin inscris autentic( notarial) reprezinta titlu executoriu la expirarea termenului.
Aceeasi este solutia si in cazul contractului de locatiune incheiat pe durata determinata, prin
inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent.
Expirarea termenului locatiunii stabilit de parti sau de lege, conduce la incetarea de drept a
contractului de locatiune.
Dupa expirarea termenului stipulat in contractul de locatiune , daca locatarul ramane in folosinta
lucrului si este lasat in posesie de locator, atunci se considera locatiunea ca reinnoita prin tacita
relocatiune.
Noul contract se va considera incheiat fara termen ( cu exceptia cazului cand termenul este fixat
de lege).
Evitarea tacitei relocatiuni poate fi facuta prin denuntarea contractului inainte de expirarea
termenului de catre locator.
DESFIINTAREA TITLULUI LOCATORULUI
Daca titlul locatorului privind lucrul dat in locatiune este desfiintat, inceteaza pe cale de
consecinta si contractul de locatiune , pentru ca locatorul nu isi mai poate indeplini obligatia de a asigura
locatarului folosinta lucrului.
Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina
incetarea de drept a contractului de locatiune.
Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului
pe durata stipulata de parti , fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa numai
daca locatarul a fost de buna credinta la incheierea locatiunii.

48

INSTRAINAREA BUNULUI DAT IN LOCATIUNE


Daca bunul dat in locatiune este instrainat , dreptul locatarului este opozabil dobanditorului , dupa
cum urmeaza:
a) In cazul imobilelor inscrise in Cartea Funciara, daca locatiunea a fost notate in Cartea
Funciara;
b) In cazul imobilelor neinscrise in Cartea Funciara, daca data certa a locatiunii , este anterioara
datei certe a instrainarii;
c) In cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a indeplinit aceste
formalitati;
d) In cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta locatarului.
Partile pot stipula in contract ca , locatiunea inceteaza in cazul instrainarii bunului dat in
locatiune.
IMPOSIBILITATEA FOLOSIRII BUNULUI
Daca bunul este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite,
locatiunea inceteaza de drept.
Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa imprejurari, sa
ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei.
Atunci cand bunul este doar deteriorat, locatiunea continua, iar locatorul avand sarcina de a
repara bunul dat in locatiune.
In toate cazurile in care imposibilitatea totala sau partiala de folosire a bunului este fortuita,
locatarul nu are drept la daune-interese.
Imposibilitatea de folosire a bunului poate fi materiala ( bunul a fost distrus) sau juridica
( rechizitia, exproprierea, confiscarea lucrului).
In cazul pieirii totale a bunului, contractul inceteaza de drept, locatorul fiind in imposibilitate sa
asigure locatarului folosinta bunului.
In cazul pieirii din culpa a bunului, partea culpabila va plati daune-interese.
In cazul pieirii fortuite a bunului, riscul contractului il suporta debitorul obligatiei imposibil de
executat, adica locatorul care nu va mai primi chiria.
In cazul pieirii partiale locatarul are optiunea intre a cere o reducere a chiriei proportional cu lipsa
de folosinta sau rezilierea contractului.

REZILIEREA PENTRU NEEXECUTAREA OBLIGATIILOR


Atunci cand, fara justificare, una dintre partile contractului de locatiune nu isi executa obligatiile
nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese daca este
cazul.

49

Desfiintarea contractului de locatiune, contract sinalagmatic cu executare succesiva, poarta


denumirea de reziliere si produce efecte, spre deosebire de rezolutiune, numai pentru viitor, cat priveste
obligatia de plata a chiriei.
Chiria incasata, pana in momentul rezilierii, nu trebuie restituita.
In schimb, bunul dat in locatiune, se restituie in starea in care se afla la data restituirii, deci
suportand uzura datorata normalei utilizari.
Parasirea de catre locatar a locuintei inchiriate , o perioada indelungata, fara notificarea
proprietarului, da dreptul acestuia din urma sa ceara rezilierea contractului de locatiune .
Subinchirierea locuintei de catre locatar, fara aprobarea proprietarului, conduce la rezilierea
contractului de locatiune.
Instanta sesizata cu cererea de reziliere, poate acorda , la cererea debitorului, un termen de gratie
pentru indeplinirea obligatiilor.
Rezilierea de drept ( pactele comisorii) poate fi stipulata expres, in conditiile dreptului comun, in
contractul de locatiune.

CAPITOLUL VI
CONTRACTUL DE INCHIRIERE A LOCUINTEI
(art. 1824- art. 1835 Cod Civil)
NOTIUNE

50

Contractul de inchiriere a locuintei, este un contract prin care o persoana, numita locator, se
obliga sa asigure unei alte persoane, numita chirias ( locatar), folosinta totala sau partial, pe o durata
determinata sau nedeterminata, a unei locuinte, in schimbul unei sume de bani ( chiria).
CARACTERE JURIDICE
Contractul de inchiriere a locuintei este o varietate a contractului de locatiune si nu un contract
distinct.
Locatiunea bunurilor mobile si imobile se numeste inchiriere.
Inchirierea este un contract:
- Sinalagmatic;
- Cu titlu oneros;
- Comutativ;
- Cu executare succesiva;
- Prin care se transmite dreptul de folosinta temporara a locuintei.
DOMENIUL DE APLICARE
Locuinta este definita de lege ca fiind o constructie alcatuita din una sau mai multe camere de
locuit, cu dependintele , dotarile si utilitatile necesare, care satisfac cerintele de locuit ale unei
persoane sau familii.
INCHEIEREA CONTRACTULUI DE INCHIRIERE
CLAUZELE CONTRACTULUI
Inchirierea locuintelor se face in temeiul contractului scris dintre proprietar si chirias, care va
cuprinde:
a) Numele sau denumirea proprietarului, domiciliul, cartea de identitate serie, nr., (in cazul
persoanelor fizice), sau denumirea persoanei juridice , sediul(reprezentata prin, in calitate de
administrator) , numele si prenumele chiriasului, domiciliul, legitimat cu carte de identitate, seria, nr.,
eliberat de ;
b) Adresa locuintei care face obiectul inchirierii;
c) Suprafata locativ si dotarile folosite in exclusivitate sau in comun;
d) Suprafata curtilor si a gradinilor folosite in exclusivitate sau in comun;
e) Valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia si modul de plata;
f) Suma platita in avans in contul chiriei;
g) Locul si conditiile in care se realizeaza primirea si restituirea cheilor;
h) Obligatiile partilor privind folosirea si intretinerea spatiilor care fac obiectul contractului;
i) Inventarul obiectelor si al dotarilor aferente;
j) Data intrarii in vigoare si durata;
k) Conditiile privind folosinta exclusiva si in comun a partilor aflate in coproprietate;
l) Persoanele care vor locui impreuna cu titlurarul contractului;
m)Alte clauze convenite intre parti.
Este considerata nescrisa , orice clauza in temeiul careia:
a) Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator;
51

b) Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite, situate
in acelasi imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor
aferente partilor comune ale imobilului;
c) Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans , cu titlu de reparatii locative,
sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusive de locator;
d) Loatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie echivalenta,
prestatiile la care s-a obligat prin contract.
PARTILE CONTRACTANTE
In contractul de inchirere exista doua parti:
- Locatorul, cel care inchirieaza locuinta;
- Locatarul, cel care dobandeste dreptul de folosinta asupra locuintei.
FORMA CONTRACTULUI DE INCHIRIERE
Inchirierea locuintrei se face pe baza acordului dintre proprietar si chirias, consemnat in scris,
care se va inregistra la organele fiscale teritoriale.
Intocmirea in forma scrisa a contractului de inchiriere este o cerinta ad probationem si nu ad
validitatem.
Dovada existentei contractului de inchiriere se va putea face numai in scris.
Prin urmare, este exclusa , in caz de litigiu, dovada prin martori sau prezumtii a unui contract de
inchiriere.
Inregistrarea contractului de inchiriere la organul fiscal teritorial este o exigenta de ordin fiscal
menita sa permita stabilirea impozitului pe veniturile obtinute din chirii, a carei incalcare nu atrage
nulitatea contractului de inchiriere, dar conduce la sanctiuni fiscale.
Pentru a fi opozabil tertilor, contractul de inchiriere trebuie inscris in Cartea Funciara, indiferent
de durata inchirierii, dar va trebui redactat in scris.
Uzufructuarul are dreptul de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct.
OBIECTUL CONTRACTULUI DE INCHIRERE
Obiectul contractului de inchiriere il constituie:
a. Folosinta locuintei inchiriate si
b. Pretul acestei locuinte( chiria).
a. LOCUINTA
Locuinta inchiriata , este construtia alcatuita din una sau mai multe camera de locuit , cu
dependintele, si utilitatile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii.
Dependintele sunt incaperile care , prin functiunile lor, asigura folosirea corespunzatoare a
locuintei si anume: antreu, tinda, vestibul, hol, veranda, bucatarie, chicineta, oficiu, debara, camara ,
baie, wc, spalatorie, uscatorie, pivnita, boxa, logie terasa si magazie din zid.
In notiunea de locuinte sunt incluse si curtea si gradina aferente cladirii, care se inchiriaza.
In contractul de inchiriere vor fi mentionate toate spatiile care se inchiriaza, cu inventarul
obiectelor si al dotarilor aferente.
Locuinta trebuie sa existe in momentul incheierii contractului de inchiriere.

52

b. CHIRIA
Plata chiriei este obligatia principala a locatarului ( chiriasului), prestata in schimbul folosirii
locuintei pe durata contractului.
Contractul de inchiriere trebuie sa cuprinda valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a
acestuia si modul de plata, precum si suma platita in avans in contul chiriei.
Chiria poate consta intr-o suma de bani, sau in orice alte bunuri sau prestatii.
Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod corespunzator si
chiriei.
Chiria practicata pentru locuinta trebuie sa acopere cheltuielile de administrare , intretinere si
reparatii, impozitele pe cladiri si pe teren, precum si recuperarea investitiei, in functie de durata
normala, precum si un profit supus negocierii intre parti.
Orice litigiu intre chirias si proprietar cu privire la nivelul si plata chiriei se solutioneaza de catre
judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locuinta.
Chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a
locuintei si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate locatorului pana la acea data.
DURATA INCHIRIERII
1. Contractul de inchiriere se inchieie de regula pe o durata determinata.
El poate fi incheiat insa fara determinarea duratei.
Clauza duratei si momentul de la care incepe sa se calculeze, sunt mentiuni obligatorii ale
contractului de inchiriere, care are ca obiect locuinte aflate in administrarea societatilor comerciale.
Contractul de inchiriere pentru locuintele detinute de stat, se incheie pe o durata de 5 ani.
In cazul contractelor de inchiriere incheiate de proprietarii privati ai locuintei, durata
contractului este stabilita prin acordul de vointa al locatorului si chiriasului.
Contractul de inchiriere se poate incheia in acest caz si pe durata nedeterminata.
2. Incheierea unui nou contract de inchiriere
In cazul in care partile nu convin asupra incheierii unui nou contract de inchiriere, chiriasul este
obligat sa paraseasca locuinta la expirarea termenului contractul.
La incheierea unui nou contract de inchiriere a locuntei, chiriasul are, la conditii egale, drept de
preferinta.
El nu are insa, acest drept atunci cand nu si-a executat obligatiile nascute in baza inchirierii
anterioare.
In cazul in care locuinta se vinde , cumparatorul este dator sa respecte contractul de inchiriere,
incheiat in scris si inregistrat la organul fiscal teritorial, cu exceptia cazului in care incetarea
inchirierii din cauza vanzarii a fost prevazuta in contractul de inchiriere.
Dispozitiile referitoare la exercitarea dreptului de preemtiune in materia vanzarii sunt aplicabile,
in mod corespunzator, in cazul in care locatorul proprietar intentioneaza sa vanda locuinta care face
obiectul contractului de inchiriere.
Chiriasul are un drept de preemtiune numai daca proprietarul intentioneaza sa instraineze dreptul
de proprietate asupra locuintei prin vanzare.
Nu exista un drept de preemtiune cand proprietarul instraineaza locuinta pe alta cale
( contract de donatie, de intretinere, mostenire legala sau testamentara).
EFECTELE CONTRACTULUI DE INCHIRIERE

53

A.
-

OBLIGATIILE PROPRIETARULUI( LOCATORULUI)


Sa predea chiriasului locuinta inchiriata;
Sa mentina locuinta in stare corespunzatoare de folosinta;
Sa asigure chiriasului linistita si utila folosinta a locuintei;
Sa-l garanteze pe chirias contra viciilor bunului si impotriva evictiunii.

B. OBLIGATIILE CHIRIASULUI
-

Sa plateasca chiria;
Sa foloseasca locuinta conform destinatieiei si ca un bun proprietar;
Chiriasul poate subinchiria, modifica sau imbunatati locuinta detinuta, numai cu acordul
prealabil scris si in conditiile stabilite de proprietar, daca acestea nu sunt interzise prin
contractul de inchiriere principal;
Sa efectueze lucrarile de intretinere, reparatii sau inlocuire a elementelor de constructii si
instalatii din folosinta exclusiva;
Sa repare sau sa inlocuieasca elementele de constructii si de instalatii deteriorate din
folosinta comuna, ca urmare a folosirii lor necorespunzatoare , indiferent daca acestea sunt la
interiorul sau exteriorul cladirii;
Sa asigure curatenia si igienizarea in interiorul locuintei si la partile de folosinta comuna pe
toata durata contractului de inchiriere;
Sa predea, la mutarea din locuinta, proprietarului , locuinta in stare normal de folosinta si
curatenie si cu obiectele de inventar trecute in procesul verbal de predare-primire intocmit la
preluarea locuintei;
Sa plateasca cu regularitate cotele ce ii revin din cheltuielile de intretinere a partilor si
instalatiilor de folosinta comuna ale cladirii si cheltuielile pentru apa, canalizare, iluminat,
incalzire, inclusiv pentru formarea fondului de rulment si cheltuielile de reparatii.
CONTRACTUL DE SUBINCHIRIERE

Spre deosebire de sublocatiune , admisa in principiu fara restrictii de Codul Civil, cand are
ca obiect un bun imobil, chiriasul poate subinchiria locuinta detinuta, numai cu acordul
prealabil scris si in conditiile stabilite de proprietar.
Chiriasul poate ceda contractul de inchiriere al locuintei sau subinchiria locuinta, numai cu
acordul scris al locatorului, caz in care, in lipsa unei stipulatii contrare, cesionarul respectiv
sublocatarul, raspunde solidar cu chiriasul pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractual de
inchiriere.
Contractul de subinchiriere se inregistreaza prin grija locatarului principal la organele fiscale
teritoriale.
Daca subinchirierea a fost facuta fara acordul sau chiar impotriva clauzei care interzice
subinchirierea, locatorul poate cere in justitie fie executarea obligatiilor din contractul principal ( cu
consecinta evacuarii sublocatarului), fie rezolutiunea contractului principal cu daune-interese.
Desi consimtit de locator( proprietar), contractual de subinchiriere nu produce efecte fata de el,
nefiind parte contractanta si prin urmare, subchiriasul nu are actiune directa impotriva locatorului, el
poate actiona numai pe calea actiunii oblice ( subrogatorii).

54

In schimb, potrivit Codului Civil, cesionarul, respectiv sublocatarul, raspunde solidar cu chiriasul
pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de inchiriere.
Prin urmare, locatorul are o actiune directa impotriva sublocatarului sau cesionarului.
Pentru toate stricaciunile aduse locuintei , de subchirias, titularul contractului de inchiriere
( chiriasul), va ramane raspunzator in continuare fata de proprietar.
Subinchirierea poate inceta datorita unor motive care privesc contractul de subinchiriere
( neexecutarea obligatiilor, implinirea termenului, denuntarea unilaterala, etc.) sau odata cu incetarea
dreptului de a folosi locuinta de catre locatarul principal( chirias).
In toate cazurile, evacuarea sublocatarului( subchiriasului) se poate face numai prin hotarare
judecatoreasca.
INCETAREA CONTRACTULUI DE INCHIRIERE
Contractul de inchiriere inceteaza prin:
- Acordul partilor;
- Expirarea duratei inchirierii;
- Denuntarea unilaterala a contractului de inchiriere de catre chirias;
- Rezilierea contractului in cazul neexecutarii obligatiilor sau savarsirea de catre chirias a unor
fapte culpabile;
- Decesul sau parasirea locuintei de catre chirias;
- Pieirea locuintei;
- Desfiintarea titlului locatorului;
- Instrainarea locuintei.
SOLUTIONAREA LITIGIILOR LOCATIVE
Orice litigiu locativ se solutioneaza de catre instantele judecatoresti.
Cererile de evacuare sunt de competenta judecatoriei.
Cererile privind pretentiile banesti, rezultand din contractul de inchiriere, sunt de competenta
judecatoriei , sau dupa caz, a tribunalului, in functie de valoarea litigiului.
Evacuarea chiriasului se face numai pe baza unei hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntata
fie pe calea actiunii de drept comun, fie pe calea ordonantei presedentiale.
Conform Codului de Procedura Civila, nici o evacuare din imobilele cu destinatie de locuinta ,
nu poate fi facuta de la 1 Decembrie si pana la 1 Martie, a anului urmator, decat daca debitorul face
dovada ca , el si familia sa nu au la dispozitie o locuinta corespunzatoare, in care s-ar putea muta de
indata.
Dispozitiile aliniatului de mai sus, nu se aplica in cazul evacuarii persoanelor care ocupa abuziv,
fara nici un titlu , o locuinta si nici celor care au fost evacuate pentru ca pun in pericol relatiile de
convietuire sau tulbura in mod grav linistea publica.
LOCUINTE CU DESTINATIE SPECIALA
LOCUINTA SOCIALA

55

Locuinta sociala este locuinta care se atribuie cu chirie subventionata, unor persoane sau familii,
a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in proprietate, sau inchirierea unei locuinte
in conditiile pietei.
Locuinta sociala nu poate fi vanduta chiriasului.
Consiliile locale controleaza si raspund de fondul de locuinte sociale, situate pe teritoriul
unitatilor administrativ-teritoriale respective.
Locuintele sociale apartin domeniului public al unitatilor administrativteritoriale.
Au acces la locuinta sociala, in vederea inchirierii, familiile cu un venit mediu net lunar, realizat
pe ultimele 12 luni sub mediul venitului net lunar pe familie comunicat de Institutul National de
Statistica, pe luna anterioara celei in care se adreseaza cererea.
Beneficiarii locuintelor sociale, nu au dreptul sa subinchirieze, sa transmita dreptul de locuire sau
sa schimbe destinatia spatiului inchiriat , sub sanctiunea rezilierii contractului de inchiriere si a
suportarii eventualelor daune aduse locuintei, dupa caz.
LOCUINTA DE SERVICIU SI LOCUINTA DE INTERVENTIE
Locuinta de serviciu, este locuinta destinata functionarilor publici, angajatilor unor institutii sau
agenti economici, acordata in conditiile contractului de munca, potrivit prevederilor legale.
Locuinta de interventie, este locuinta destinata cazarii personalului unitatilor economice sau
bugetare care prin contractul de munca indeplineste activitati sau functii ce necesita prezenta
permanenta sau in caz de urgenta, in cadrul unitatilor economice.
Conditiile si durata de inchiriere , vor fi stipulate in contractul de inchiriere incheiat intre partile
contractante , accesoriu la contractul de munca.
Locuintele de serviciu pot fi vandute in conditiile legii, cu aprobarea Guvernului , in situatia in
care activitatea care a generat realizarea locuintelor respective s- a restrans sau a incetat.
Locuintele de interventie nu pot fi vandute chiriasilor.
Locuintele de interventie se realizeaza odata cu obiectivul de investitie si se amplaseaza in incinta
acestuia sau in imediata apropiere.
LOCUINTA DE NECESITATE
Locuinta de necessitate este locuinta destinata cazarii temporare a persoanelor si familiilor ale
caror locuinte au devenit inutilizabile, in urma unor catastrofe naturale sau accidente, sau ale caror
locuinte sunt supuse demolarii, in vederea realizarii de lucrari de utilitate publica, precum si lucrarilor de
reabilitare ce nu se pot efectua in cladiri ocupate de locatari.
Locuinta de necesitate se finanteaza si se realizeaza in conditiile stabilite pentru locuinta sociala.
Consiliile locale pot declara , in cazurile de extrema urgenta, drept locuinte de necesitate locuintele
libere aflate in fondul de locuinte sociale.
LOCUINTA DE PROTOCOL
Locuinta de protocol este locuinta destinata utilizarii de catre persoanele care sunt alese sau
numite in unele functii sau demnitati publice, exclusiv pe durata exercitarii acestora.
Locuintele de protocol sunt proprietate publica a statului.
Administrarea fondului locativ de protocol se face de catre Regia Autonoma Administratia
Patrimoniului Protocolului de Stat , care asigura evident, intretinerea repararea si conservarea acestora,
precum si incasarea chiriei.
56

Presedintele Romaniei, Presedintele Senatului, Presedintele Camerei Deputatilor si primul


ministru, beneficiaza de cate o locuinta de protocol , ca resedinta oficiala.
Pot beneficia de resedinta de protocol, la cerere, cu plata chiriei prevazute de lege, persoanele care
indeplinesc urmatoarele functii publice:
- Vicepresedinti ai Senatului si ai Camerei Deputatilor;
- Ministrii de stat;
- Ministrii si asimilatii acestora;
- Presedintele Curtii Supreme de Justitie;
- Presedintele Curtii Constitutionale;
- Presedintele Curtii de Conturi;
- Presedintele Consiliului Legislativ;
- Avocatul poporului, pe durata exercitatii functiei sau a mandatului.
Persoanele care au avut calitatea de sef al statului roman, beneficiaza pe durata vietii de folosinta
gratuita a unei locuinte de protocol, cu destinatia de resedinta, care cuprinde si un spatiu cu destinatia
birou de lucru, cu un post de consilier si un post de secretar.
CASA DE VACANTA
Casa de vacanta este definita ca fiind locuinta ocupata temporar, ca resedinta secundara, destinata
odihnei si recreerii.

CAPITOLUL VII
CONTRACTUL DE ARENDARE
(art. 1836 Cod Civil)
NOTIUNE
57

Contractual de arenda este contractul incheiat intre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de
bunuri agricole, denumit ARENDATOR, si ARENDAS, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o
durata determinata si la un pret stabilit de parti.
Cadrul normativ al contractului de arendare il constituie dispozitiile art. 1836-1850 Cod Civil,
care se completeaza cu dispozitiile privind contractul de locatiune.
Contractul de arendare este o specie a contractului de locatiune , caracterizat prin obiectul sau,
bunurile agricole.
CARACTERE JURIDICE
- Sinalagmatic;
- Comutativ;
- Oneros;
- Solemn;
- Cu executare succesiva;
- Nu este un contract intuitu personae ;
- Se naste un drept de creanta la obtinerea folosintei bunurilor agricole in scopul exploatarii lor( un
drept real de folosinta in beneficiul arendasului);
- Contractul de arendare incheiat in scris si inregistrat la consiliul local constituie titlu executoriu
pentru plata arendei.
CONDITIILE DE VALIDITATE
1.

PARTILE CAPACITATEA

a) ARENDATORUL
Arendator poate fi proprietarul , uzufructuarul sau un alt detinator legal de bunuri agricole.
Pot fi arendatori, in afara persoanelor fizice si persoanelor juridice care au in patrimoniu terenuri
proprietate privata.
Arendarea pana la 5 ani, constituie un act de administrare , care impune ca partile sa aiba
capacitatea pentru a efectua astfel de acte.
Arendarea peste 5 ani, este un act de dispozitie atat pentru arendator cat si pentru arendas si
impune ca acestia sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
b) ARENDASUL
Pot fi arendasi, persoanele fizice, cetateni romani sau cetateni straini, indiferent daca au domiciliul
in tara sau in strainatate, care au pregatire de specialitate agricola, practica agricola sau un atestat de
cunostinte agricole si prezinta garantiile solicitate de arendatori.
Arendasii, persoane juridice pot fi de nationalitate romana sau straina si trebuie sa aiba ca obiect
de activitate exploatarea bunurilor agricole si sa prezinte garantiile solicitate de arendator.
Arendasul nu poate avea calitatea de arendator, intrucat legea interzice, sub sanctiunea nulitatii
absolute, subarendarea totala sau partial.

58

Arendasul poate insa, cu acordul scris al arendatorului, sa cesioneze contractual de arendare


sotului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole, sau descendentilor sai care au implinit varsta de
18 ani.
Codul Civil interzice constituirea oficiilor de arendasi, adica oficiile de intermediere intre
arendatori si arendasi.
Arendasul are drept de preemtiune cu privire la bunurile agricole arendate, in cazul in care
arendatorul doreste sa vanda aceste bunuri.
2.

CONSIMTAMANTUL

Persoanele fizice si persoanele juridice sunt libere sa incheie sau nu contracte de arendare, in
conditiile legii.
Sunt aplicabile dispozitiile Codului Civil privind conditiile consimtamantului si viciile acestuia.
Conditiile consimtamantului:
- Acordul de vointa;
- Sa fie serios;
- Sa fie liber;
- Exprimat in cunostinta de cauza;
- Sa nu fie viciat.
Viciile de consimtamant:
- Eroarea: - de fapt
-de drept
- Dol( viclenie);
- Violenta;
- Leziune( profita de starea de nevoie, de lipsa de experienta, lipsa de cunostinte).
3.

OBIECTUL CONTRACTULUI DE ARENDARE

Obiectul contractului de arendare:


- Bunurile agricole;
- Arenda
Bunurile agricole care pot fi arendate:
- Arabile;
- Viile;
- Livezile;
- Pepinierele viticole;
- Pomicole;
- Arbustii fructiferi;
- Plantatiile de hamei si duzi;
- Pasunile;
- Terenurile ocupate cu constructiile si instalatiile agrozootehnice;
- Amenajarile piscicole si de imbunatatiri funciare;
- Drumurile tehnologice;
- Platformele si spatiile de depozitare, care servesc productiei agricole;
- Terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola;

59

- Animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate
exploatarii agricole.
ARENDA
Arenda este contraprestatia pe care o datoreaza arendasul arendatorului, adica pretul folosintei
bunurilor agricole transmise spre exloatare arendasului.
Ramane la libera apreciere a partilor sa stabileasca forma arendei si cuantumul ei.
Este obligatorie stipularea in contract a arendei, modalitatile, termenele de plata si locul
executarii.
CAUZA CONTRACTULUI DE ARENDARE
Scopul ( cauza) pentru care se incheie contractual de arendare trebuie sa fie licit si moral.
Contractul care are o cauza fictiva, falsa, ilicita sau imorala, va fi nul absolut.
FORMA CONTRACTULUI DE ARENDARE
Contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta, ridicata pentru fiecare zi de intarziere,
arendasul trebuie sa depuna un exemplar al contractului la consiliul local in a carei raza teritoriala se
afla bunurile agricole arendate, intr-un registru special tinut de secretarul consiliului local.
Dispozitiile in materie de Carte Funciara, raman aplicabile.
Inregistrarea contractului de arenda, este nu numai o conditie de opozabilitate fata de terti, ci mai
mult decat atat, o conditie de valabilitate a contractului.
DURATA ARENDARII
Durata arendarii se stabileste de catre parti in contractual de arendare.
Ea nu va putea depasi insa 5 ani, daca contractul de arendare este incheiat de o persoana care nu
poate face decat acte de administrare si nici 49 ani, cand ar fi incheiat de o persoana cu capacitate de
exercitiu deplina.
Daca durata nu este determinata, arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara
recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie
contractul .
EFECTELE CONTRACTULUI DE ARENDARE
A. OBLIGATIILE ARENDATORULUI
a) Este obligat sa predea toate bunurile arendate in termenul si conditiile stabilite de lege;
b) Bunurile arendate sa fie predate in stare corespunzatoare folosintei, iar dupa predare,
arendatorul este obligat sa efectueze reparatiile capitale la constructiile si instalatiile agrozootehnice;
c) Este obligat sa garanteze arendasului folosinta linistita si utila a bunurilor agricole( obligatia
de garantie pentru evictiune si pentru viciile ascunse);

60

d) Impozitele si taxele, datorate potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate, sunt in sarcina
arendatorului;
e) Sa execute toate celelalte obligatii asumate in contract.
B. OBLIGATIILE ARENDASULUI
1) Este obligat sa intrebuinteze bunurile arendate ca un bun proprietar, in conditiile stabilite in
contract, sa mentina potentialul productiv al bunurilor arendate si sa faca lucrarile necesare in acest
sens.
2) Este obligat sa foloseasca bunurile arendate conform destinatiei stabilite prin contract sau
prezumate dupa circumstante, inclusiv sa stranga recolta la locurile stabilite;
3) Este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa aigure bunurile agricole pentru riscul
pieirii recoltei ori pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale;
4) Are obligatia sa plateasca arenda la termenele, in modalitatile si la locul stabilite in contract;
5) La incetarea contractului, arendasul este obligat sa restituie bunurile arendate, conform
inventarului facut odata cu contractual de arendare si in starea mentionata in acesta;
6) Arendasul este obligat sa plateasca taxele de redactare si inregistrare a contractului de
arendare;
7) Este obligat sa apere bunul arendat impotriva uzurparilor.
RISCURILE IN CONTRACTUL DE ARENDARE
Partile pot de comun accord, sa prevada suportarea pierderilor totale sau partiale ale bunurilor
arendate, ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majora.
In lipsa unei cauze contractuale in acest sens, se vor aplica regulile generale in materie de risc.
Pieirea totala sau partiala , in mod fortuit, a bunului arendat va fi suportata de catre arendatorul
proprietar.
Daca intraga recolta a unui an sau cel putin o jumatate din ea, a pierit fortuit, arendasul poate
cere reducerea proportionala a arendei.
Arendasul nu poate obtine reducerea arendei in cazul in care pieirea recoltei a avut loc dupa ce
a fost culeasa.
Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci cand cauza pagubei era cunoscuta la data
incheierii contractului.
Arendasul este obligat chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru
riscul pierderii recoltei, ori al pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale.
In acest fel riscurile contractului de arendare vor fi preluate de asigurator.

INCETAREA CONTRACTULUI DE ARENDARE

61

Cauze generale de incetare:


- Acordul partilor;
- Desfiintarea titlului arendatorului;
- Pieirea totala sau partiala a bunurilor arendate;
- Rezilierea pentru neexecutarea obligatiilor, etc.;
- Decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului;
- Expirarea duratei contractului.

CAPITOLUL VIII
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
( art. 1851 Cod Civil)
62

NOTIUNE
Contractul de antrepriza este contractul in care una dintre parti numita antreprenor , se obliga , ca
pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu
pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
In lipsa pretului, contractul este cu titlu gratuit.
Pretul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil in momentul incheierii contractului.
In temeiul contractului de antrepriza se executa:
- Constructii de cladiri;
- Instalatii si reparatii la cladiri;
- Prestari de servicii( croitorie, cizmarie, tamplarie, reparatii diverse, etc.)
RAPORTURILE INTRE CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
SI ALTE CONTRACTE
1) ANTREPRIZA SI CONTRACTUL DE MUNCA
In cazul contractului de munca , salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii depuse, in
timp ce, in cazul antreprizei, se plateste numai rezultatul muncii antreprenorului predat clientului.
Salariatul se afla in situatia de subordonare juridica fata de patron si este obligat sa respecte
regulile stabilite de acesta.
Antreprenorul, in schimb nu este subordonat beneficiarului.
2) ANTREPRIZA SE DEOSEBESTE DE LOCATIUNEA LUCRURILOR
Intrucat obiectul locatiunii este prestarea folosintei unui lucru in schimbul unui pret, in timp ce
obiectul antreprizei este confectionarea unui lucru, in schimbul unui pret.
3) ANTREPRIZA SI VANZAREA UNUI LUCRU VIITOR
Asemanarea intre cele doua contracte apare atunci cand antreprenorul se obliga sa procure pe
langa munca sa si materialul necesar confectionarii obiectului contractului , iar pretul va cuprinde atat
valoarea muncii cat si costul materialului.
Calificarea materialului de antrepriza, respectiv ca vanzare a unui lucru viitor , este in functie de
intentia partilor, care pot considera esential lucrul viitor ca rezultat si in acest sens contractul este de
antrepriza, sau materialul care depaseste valoarea muncii si in acest sens contractul este de vanzare a
unui lucru viitor.
Contractul este de vanzare , iar nu de antrepriza, atunci cand, potrivit intentiei partilor executarea
lucrarii nu constituie scopul principal al contractului , avandu-se in vedere si valoarea bunurilor
furnizate.
4) ANTREPRIZA SI CONTRACTUL DE MANDAT
Obiectul celor doua contracte este diferit.
Mandatul are ca obiect incheierea de catre mandatar de acte juridice cu terte personae pe seama
mandatarului, in timp ce obiectul antreprizei il constituie o lucrare ( materiala sau servicii) efectuate de
antreprenor pentru client.
In raporturile cu tertii( inclusiv cu subantreprenorii) antreprenorul lucreaza in nume propriu si nu
il reprezinta pe client.
Reprezentarea beneficiarului de catre antreprenor se face la nevoie in termenul unui contract de
mandat si nu al contractului de antrepriza.
63

CARACTERE JURIDICE
Contractul de antrepriza este un contract:
- Consensual;
- Sinalagmatic( bilateral);
- Cu titlu oneros;
- Cu executare succesiva;
- Intuitu personae.
Caracterul intuitu personae, priveste organizarea si conducerea lucrarii, pentru ca in ceea ce
priveste executarea ei, antreprenorul poate angaja, fara acordul clientului, subantreprenori si lucratori.
Caracterul intuitu personae , functioneaza si cu privire la executarea contractului cand
determinant la incheierea contractului a fost competenta antreprenorului( un anumit pictor sau un
anumit medic).
Contractul de antrepriza trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate ale contractelor
privind:
- Consimtamantul;
- Obiectul;
- Cauza.
In ceea ce priveste CAPACITATEA partilor, antreprenorul trebuie sa aiba intotdeauna capacitate
deplina de exercitiu.
Beneficiarul trebuie sa aiba fie capacitatea deplina de exercitiu atunci cand contractual este un act
de dispozitie ( construirea unei case), sau capacitatea pentru savarsirea unor acte de administrare a
patrimoniului( cand comanda de exemplu reparatii la un imobil).
Cu privire la proprietatea materialelor se vor aplica regulile generale si anume, daca sunt procurate
de antreprenor ele vor fi proprietatea lui( inclusiv puse in opera) pana la terminarea si predarea lucrarii.
Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu
materialele sale.
Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale, raspunde pentru calitatea acestora potrivit
dispozitiilor de la contractual de vanzare( art. 1857 alin. 1 si 2 din Codul Civil).
Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le pastreze si sa le
intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care
acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.
Ele nu pot fi urmarite de creditorii antreprenorului.
Antreprenorul are obligatia de conservare a lor ca un depozitar.
RISCURILE IN CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
In contractul de antrepriza, riscul contractului este al antreprenorului, acesta executand pe riscul
sau lucrarea sau prestand serviciul comandat de beneficiar.
Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din cauze neimputabile beneficiarului,
antreprenorul care a procurat materialul este dator sa o refaca pe cheltuiala sa si cu respectarea
conditiilor si termenelor initiale, tinand seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita
a executarii obligatiei.
Atunci cand materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte cheltuielile
refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor.
64

In celelalte cazuri beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca pieirea sau
deteriorarea nu este imputabila antreprenorului.
Aceste dispozitii nu sunt aplicabile atunci cand pieirea sau deteriorarea are loc dupa receptia
lucrarii, situatie in care antreprenorul ramane raspunzator, daca este cazul, in termenul garantiei contra
viciilor si pentru calitatile convenite.
Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la receptia provizorie la terminarea
lucrarii urmata de receptia finala.
Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei provizorii la terminarea lucrarii.
Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a
persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul
si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.
SUBANTREPRIZA
Antreprenorul are dreptul sa incheie contracte de subantrepriza pentru executarea unor parti din
lucrare.
Prin contractul de subantrepriza, antreprenorul poate incredinta unuia sau mai multor
subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii sau serviciilor, afara de cazul in care
contractul de antrepriza a fost incheiat in considerarea persoanei sale.
In raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca
pentru propria sa fapta.
Subantrepriza, este supusa dispozitiilor prevazute pentru contractul de antrepriza.
Subantreprenorul se deosebeste de antreprenorul de specialitate, care contracteaza anumite lucrari
de specialitate direct cu beneficiarul si raspunde singur, in calitate de antreprenor, fata de acesta pentru
lucrarile care formeaza obiectul contractului in care este parte.
La fel, coantreprenorii sunt antreprenori( nu subantreprenori) care se obliga sa execute o lucrare
complexa, contractand direct cu beneficiarul si chiar daca, doar unul dintre ei, are rolul de coordonator.
ACTIUNEA DIRECTA A LUCRATORILOR
Persoanele care nu au fost platite de antreprenor, avand la baza un contract incheiat cu acesta, au
actiune directa impotriva beneficiarului, pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza
antreprenorului.
Lucratorii sunt protejati, in sensul ca starea de insolvabilitate sau falimentul antreprenorului, nu se
va rasfrange asupra creantelor lucratorilor.
EFECTELE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZA
A. OBLIGATIILE BENEFICIARULUI
1. Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala sa controleze lucrarea in cursul executarii
ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe antreprenor, precum si sa-i comunice acestuia observatiile
sale.
2. Beneficiarul instiintat de catre antreprenor trebuie sa ia masurile necesare pentru inlaturarea
deficientelor semnalate care prejudiciesc normala executare a lucrarii, trainicie sau folosirea acesteia
potrivit destinatiei sale.

65

In cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre antreprenor, nu ia masurile necesare
intr-un termen potrivit cu imprejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua
executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens.
Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a
persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua
riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.
3. Beneficiarul este obligat sa receptioneze( sa verifice) si sa ia in primire lucrarea dupa
terminarea ei integrala.
4. Beneficiarul este obligat sa plateasca pretul lucrarii odata cu receptia si cu luarea in primire a
acesteia, in masura in care partile nu au convenit altfel.
Pretul antreprizei poate consta intr-o suma de bani, sau in orice alte bunuri sau prestatii.
Pretul trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
B. OBLIGATIILE ANTREPRENORULUI
1. Antreprenorul este obligat sa execute lucrarea comandata la termenul si potrivit
caracteristicilor stabilite prin contract.
Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu
materialele sale.
Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale, raspunde pentru calitatea acestora, potrivit
dispozitiilor de la contractul de vanzare-cumparare.
Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele, este obligat sa le pastreze si sa le
intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care
acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.
2. Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca normala executare
a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acestaia ar fi prejudiciata din cauza:
a) Materialelor procurate de catre beneficiar;
b) Instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;
c) Existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa raspunda.
3. Antreprenorul are obligatia, dupa terminarea lucrarii, sa o predea, dupa verificare ( receptie)
clientului.
Lucrarea va fi predata la locul in care se face receptia.
4. Obligatia antreprenorului de garantie contra viciilor ascunse ale lucrarii.
Antreptrenorul datoreaza garantie contra viciilor lucrarii si pentru calitatile convenite.
Daca dupa terminare lucrarea este receptionata de client, fara obiectii sau rezerve, antreprenorul
este descarcat de raspundere pentru viciile aparente care nu mai pot fi invocate ulterior receptiei de
catre client.
Raspunderea pentru vicii aparente, exista numai daca potrivit legii sau contractului, antreprenorul
datoreaza garantie si aceasta intr-un anumit termen.
Termenul de prescriptie de 3 ani, incepe sa curga in cazul viciilor aparente de la data predarii sau
receptiei finale a bunului sau lucrarii, sau dupa caz, de la data implinirii termenului prevazut de lege
ori stabilit in procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru inlaturarea de catre debitor a viciilor
constatate.
Antreprenorul va raspunde in toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de
el si ale lucrarii dupa receptionarea lucrarii de catre client si chiar in situatia in care lucrarea a fost
executata de subantreprenori sau de persoane angajate de el.
66

Viciile ascunse ale unei lucrari executate, se prescriu prin implinirea unui termen de 3 ani, care
curge de la data descoperirii viciilor, dar nu mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrarii
sau receptiei finale a bunului sau a lucrarii, iar in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la
data predarii sau receptiei finale a lucrarii.
Termenul de 1 an de la predarea lucrarii, respectiv de 3 ani de la receptia constructiei, sunt
termene de garantie legala, care pot fi prelungite prin acordul partilor, adica printr-o garantie
conventionala.
INCETAREA CONTRACTULUI DE ANTREPRIZA
Poate avea loc:
1) Prin acordul partilor;
2) Rezolvit la cererea uneia dintre parti, pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta
parte;
3) In caz de imposibilitate fortuita de executare;
4) Decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului, decat daca aceasta face
imposibila sau inutila executarea sa;
5) In cazul in care antreprenorul decedeaza sau devine fara culpa sa, incapabil de a finaliza
lucrarea sau de a presta serviciul, contractul inceteaza daca a fost incheiat in considerarea aptitudinilor
personale ale antreprenorului;
6) Beneficiarul are dreptul sa obtina rezilierea sau dupa caz, rezolutiunea contractului in
cazurile in care, fara justificare:
a) Respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit imposibila;
b) Lucrarea sau serviciul nu se executa in modul convenit si intr-un termen stabilit de
beneficiar potrivit cu imprejurarile;
c) Antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate si nu schimba pentru viitor modul de
executare a lucrarii sau serviciului;
d) Nu se executa alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul
contractului.
7) Antreprenorul are dreptul sa obtina rezolutiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese
daca este cazul, atunci cand nu poate incepe sau continua executarea contractului din cauza
neindeplinirii fara justificare de catre beneficiar a propriilor obligatii.

CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
PENTRU LUCRARI DE CONSTRUCTII

67

NOTIUNE
Antrepriza de constructie de cladiri sau orice alte imobile si lucrari de instalatii si reparatii la
constructii, inclusiv proiectarea, reprezinta cea mai importanta forma de antrepriza.
Antrepriza de constructii prezinta unele particularitati fata de antrepriza reglementata de Codul
Civil( de drept comun).
Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii, antreprenorul se obliga sa execute
lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.
Contractul de antrepriza de constructii trebuie intocmit in forma scrisa, ceruta ad probationem.
Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau persoane juridice autorizate.
OBLIGATIILE EXECUTANTULUI SI ALE PROIECTANTULUI
IN CONTRACTUL DE ANTREPRIZA PENTRU LUCRARI
DE CONSTRUCTII. CALITATEA IN CONSTRUCTII
Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, foloseste urmatoarele notiuni sinonime cu cele
din Codul Civil pentru a desemna partile din contractual de antrepriza de constructii:
- Investitor pentru beneficiar;
- Executant pentru antreprenor;
- Proiectant pentru architect.
Obligatiile executantului de constructii sunt cele ale antreprenorului din cadrul oricarei
antreprize:
- Sa execute lucrarea contractata la termenul si potrivit caracteristicilor stabilite in contract;
- Sa predea investitorului lucrarea terminata dupa verificarea ( receptia) acesteia;
- Sa garanteze pe investitor pentru viciile si pentru calitatea lucrarii.
In cazul in care, in cursul executarii contractului, constata greseli sau lipsuri in lucrarile de
proiectare in temeiul carora s-a incheiat contractul, antreprenorul este obligat sa comunice de indata
beneficiarului si proiectantului constatarile sale, impreuna cu propunerile de remediere, precum si sa
ceara beneficiarului sa ia masurile corespunzatoare.
Garantia pentru viciile constructiei si raspunderea pentru calitatea constructiei, prezinta
particularitati care impun o tratare detaliata a acestei obligatii.
TERMENELE LEGALE DE GARANTIE
1. Termenele de garantie contra viciilor lucrarii sunt cele stabilite de legea speciala.
Prin art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a prevazut raspunderea
antreprenorului, proiectantului, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricantilor si furnizorilor
de material, executantului, dirigintelui de santier, etc. pentru viciile ascunse ale constructiei , ivite in
termen de 10 ani de la receptia lucrarii, iar pentru viciile structurii de rezistenta rezultate din
nerespectarea normelor de proiectare si executie in vigoare la data realizarii ei, raspunderea pe toata
durata de existenta a constructiei de orice categorie ( si a instalatiilor aferente acestora), indiferent de
forma de destinatie si proprietate.

68

Executantul are potrivit Legii nr. 10/ 1995 , obligatia de a remedia pe propria cheltuiala,
defectele de calitate aparute din vina sa, in perioada de garantie stabilita potrivit legii , fara a distinge
dupa cum viciile sunt aparente sau ascunse.
2. Clauze contractuale de limitare sau inlaturare a raspunderii antreprenorului de constructii,
mai ales cele care ar privi daramarea sau amenintarea cu daramarea constructiei nu sunt admise.
Sunt permise insa , clauze de agravare a raspunderii antreprenorului pentru vicii.
3. Termenul de prescriptie al actiunii in raspunderea pentru vicii este cel de drept comun de 3
ani.
Prescriptia dreptului la actiune pentru vicii aparente, incepe sa curga de la data receptiei finale,
sau dupa caz, a implinirii termenului acordat antreprenorului, prin procesul - verbal de receptie finala,
pentru inlaturarea viciilor constatate.
Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarii de proiectare incepe sa curga odata cu
prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarilor executate de antreprenor, afara numai daca
viciile lucrarilor de proiectare au fost descoperite mai inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga
de la data descoperirii acestora.
OBLIGATIILE BENEFICIARULUI, IN CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
PENTRU LUCRARI DE CONSTRUCTII
Persoanele fizice sau juridice care finanteaza si realizeaza investitii sau interventii la
constructiile existente, se numesc investitori ( potrivit Legii nr. 10/1995).
Codul Civil foloseste pentru investitor termenul de beneficiar.
In principiu, obligatiile beneficiarului in antrepriza de constructii sunt aceleasi ca in contractual
de antrepriza de lucrari in general: sa primeasca lucrarea dupa receptie si sa plateasca pretul acesteia.
1. Beneficiarii au obligatii referitoare la calitatea constructiilor:
- Stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare si executie pe baza
reglementarilor tehnice, precum si a studiilor si cercetarilor efectuate;
- Obtinerea acordurilor si a vizelor prevazute de lege, precum si a autorizatiei de construire;
- Asigurarea verificarii proiectelor prin specialisti verificatori de proiecte asistati;
- Asigurarea verificarii executiei corecte a lucrarilor de constructii prin diriginti de specialitate,
pe tot parcursul lucrarilor, etc.
2. Beneficiarul este obligat sa permita antreprenorului , folosirea cailor de acces, a instalatiilor
proprii de alimentare cu apa si a altor utilitati ce deservesc imobilul.
Beneficiarul este obligat sa obtina toate autorizatiile cerute de lege pentru executarea lucrarii.
3. In cursul executarii contractului, beneficiarul are dreptul ca, fara a stanjeni activitatea normala
a antreprenorului, sa controleze stadiul de executie , calitatea si aspectul lucrarilor efectuate si a
materialelor intrebuintate, precum si orice alte aspecte referitoare la indeplinirea de catre antreprenor a
obligatiilor sale contractuale.
4. La finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea ulterioara a
altor lucrari sau prin montarea unor elemente de constructii, antreprenorul si beneficiarul sunt obligati
sa constate impreuna existenta partii finalizate si conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si
clauzele contractului.
Dupa finalizarea constructiei , se va proceda, in conditiile legii, la receptia preliminara urmata de
receptia finala.
Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei preliminare.

69

5. Obligatia de plata a pretului prezinta unele particularitati in cazul antreprizei de constructii,


determinate de obiectul acesteia .
Pretul poate fi stabilit forfetar ( printr-o suma globala) sau pe deviz( pret de deviz, adica pe baza
unei estimari provizorii pe articole).
CONSTRUCTIA DE LOCUINTE
Constructia de locuinte, care cunoaste unele reguli speciale, se completeaza cu dreptul comun in
materie de antrepriza de constructii.
Constuctia de locuinte este prevazuta in principal in capitolul 2 al Legii Locuintei nr. 114/1996.
Legea stabileste principiul ca: Persoanele fizice sau juridice romane pot realiza, cu respectarea
prevederilor legale, constructii de locuinte pentru folosinta proprie sau in scopul valorificarii acestora.
Consiliile locale pot realiza locuinte in vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele
categorii de persoane, in urmatoarea ordine de prioritate:
a) Tinerii casatoriti care, la data contractarii locuintei, au fiecare varsta de pana la 35 de ani;
b) Persoanele care beneficiaza de facilitate la cumpararea sau construirea unei locuinte , potrivit
Legii nr. 42/1990 ( Legea privind acordarea unor drepturi eroilor, ranitilor si luptatorilor pentru victoria
Revolutiei din decembrie 1989);
c) Persoanele calificate din agricultura, invatamant, sanatate, administratie publica si culte, care
isi stabilesc domiciliul in mediul rural;
d) Alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale.
Persoanele din categoriile mentionate , pot beneficia de o subventie de la bugetul de stat si de
plata in rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferentei fata de pretul final al locuintei.
Prin Legea nr. 152/1998 pentru dezvoltarea constructiei de locuinte la nivel national , s-a
infiintat Agentia Nationala pentru Locuinte.
Agentia Nationala pentru Locuinte are ca obiect atragerea si administrarea resurselor pentru
construirea, cumpararea , reabilitarea, consolidarea si extinderea unor locuinte.
Din resursele Agentiei Nationale pentru Locuinte se acorda credite, care se garanteaza prin
constituirea de ipoteci asupra imobilului.

CAPITOLUL IX
CONTRACTUL DE MANDAT
70

( art. 2009 Cod Civil)


NOTIUNE
Mandatul este contractul prin care o parte , numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant.
Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.
Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit.
Cu toate acestea , mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma
a fi cu titlu oneros.
Regulile de la mandate se aplica si mandatului tacit reciproc al sotilor cu privire la bunurile
comune.
Notiunea de mandat are mai multe sensuri.
Pe langa sensul comun de contract , mentionat mai sus, ea poate semnifica, imputernicirea scrisa
data de catre un mandant mandatarului, fiind sinonima cu procura.
In procedura penala si in procedura civila, este folosita sintagma mandat de aducere, care
semnifica un act procedural emis de organul de urmarire penala ori de instanta civila sau penala, in
temeiul caruia un invinuit, martor sau expert, este adus prin grija organelor de politie, in fata organului
emitent.
Notiunea mandate postal semnifica o scrisoare ( tip) pentru expedierea banilor sau a coletelor
prin posta.
Mandatul de deputat, reprezinta in dreptul constitutional imputernicirea data de alegatori unei
persoane sa o reprezinte in Parlament.
MANDATUL SI CONTRACTELE INRUDITE
Mandatul cu titlu oneros se aseamana cu contractual de munca si cu contractul de antrepriza de
servicii.
Deosebirea dintre ele consta in faptul ca , in timp ce obiectul principal al mandatului il constituie
incheierea de acte juridice cu tertii, iar mandatarul este de regula reprezentantul mandantului, obiectul
contractelor de munca si respectiv , de antrepriza de servicii sunt faptele materiale si intelectuale
prestate pentru angajator( respectiv client) , iar salariatul , respectiv antreprenorul , nu au calitatea de
reprezentanti ai angajatorului ( respectiv clientului), afara de cazul in care dreptul de reprezentare nu
le-a fost dat anume.
MANDATUL CU REPREZENTARE
SI MANDATUL FARA REPREZENTARE
Mandatul este cu reprezentare sau fara reprezentare.
MANDATUL CU REPREZENTARE, este contractul prin care o parte numita mandatar se obliga
sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numite mandant.
MANDATUL FARA REPREZENTARE, este contractul in temeiul caruia o parte, numita
mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti numita mandant si isi
asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte , chiar daca tertii aveau cunostinta despre
mandat.
Mandatul fara reprezentare, este o forma a simulatiei prin interpunere de persoane.
71

Contractul incheiat de reprezentant, cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la
cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in
acest sens sau, in cuprinsul contractului nu a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda
posibilitatea unui conflict de interese.
Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul dublei reprezentari.
Actul incheiat de mandatar cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta( dubla
reprezentare sau autocontractul) sunt anulabile pentru dol prin reticenta.
In schimb, mandatul in interes comun, cand mandatarul face un act juridic cu un tert , atat in
numele si in interesul mandantului , cat si numele si interesul sau personal, este valabil( de ex.
mandantul si mandatarul sunt coproprietari ai unui bun pe care au hotarat sa il vanda).
FORMA MANDATULUI CU
REPREZENTARE
Mandatul este un contract consensual , care se formeaza prin acordul de vointa al partilor.
Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata sau
verbala.
Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.
Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme, trebuie
sa respecte acea forma , sub sanctiunea aplicabila actului insusi.
Mandatarul il reprezinta pe mandant la incheierea actelor pentru care a fost imputernicit.
Imputernicirea pentru reprezentare sau , daca este cazul, inscrisul care o constata, se numeste
PROCURA.
Dispozitiile referitoare la reprezentarea in contracte se aplica in mod corespunzator contractului
de mandat.
In mod obisnuit, mandatul este expres si imbraca forma contractului scris, semnat de mandant si
de mandatar, forma utilizata mai ales atunci cand mandatul este cu titlu oneros sau sub forma procurii
( imputernicirii, delegatiei) care are semnificatia juridica a ofertei de mandat.
Procura data mandatarului este oferta de mandat facuta de mandant si in acelasi timp inscrisul
probatoriu al actelor pe care urmeaza sa le faca mandatarul.
Pentru ca procura sa se transforme in contract de mandat, ea trebuie sa fie acceptata expres, in
scris, de mandatar, sau asa cum se intampla cel mai des in practica, sa fie pusa in executare, adica sa fie
acceptata tacit.
In cazul reprezentarii conventionale , atat reprezentatul cat si reprezentantul, trebuie sa aiba
capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data.
Procura trebuie data in forma in care urmeaza a fi incheiat actul de catre mandatar, respectand
principiul simetriei formelor.
Daca actul care urmeaza a fi incheiat de mandatar, este un act solemn ( forma autentica), atunci
si procura care va face corp comun cu actul, trebuie sa fie data in forma autentica.
Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, prevede ca Partile pot fi reprezentate la autentificare
printr-un mandatar cu procura speciala autentica. In aceasta situatie notarul este obligat sa verifice in
registrul national, daca acea procura a fost revocata, iar in cazul revocarii , respinge cererea de
autentificare.
Alteori legea prevede necesitatea procurii in forma autentica indiferent de forma actului ce va fi
incheiat de mandatar.

72

Mandatul tacit trebuie sa rezulte din imprejurari de fapt care sa faca neindoielnica intentia de
reprezentare a partilor.
Acceptarea tacita rezulta din executarea de catre mandatar a insarcinarii date.
In schimb, oferta de mandat special, trebuie sa fie expresa.
Imputernicirea data de catre depunatorul unor sume de bani pe libret de economii C.E.C. , prin
trecerea unei anumite persoane la conditii de retragere , reprezinta un mandat, care se limiteaza numai
la timpul cat titularul este in viata.
Acest mandate inceteaza odata cu moartea titularului, astfel incat suma inscrisa in libret la data
mortii sale face parte din activul succesorului si nu mai poate fi retrasa de persoana imputernicita.
Mandatul aparent, este cel in care mandatarul a facut acte juridice, in numele mandantului
inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului, iar tertii contracteaza
cu aparentul mandatar, avand credinta scuzabila si legitima, ca acesta are putere de reprezentare.
Un exemplu de mandat aparent este cel al mandatarului caruia i s-a revocat mandatul, dar
revocarea nu este adusa la cunostinta lui.
Tot ceea ce mandatarul a facut, in numele mandantului , inainte de a cunoaste sau de a fi putut
cunoaste cauza de incetare a mandatului este socotit ca valabil facut in executarea acestuia.
Mandatarul este obligat in cazul mortii , incapacitatii sau falimentului mandantului sa continue
executarea mandatului , atunci cand acesta are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei
activitati cu caracter de continuitate, daca aceasta activitate este in curs de desfasurare, cu respectarea
dreptului de revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora.
Daca mandantul ratifica actele mandatarului aparent, acesta se va transforma retroactiv in
mandat.
Daca mandatul nu este ratificat , tertul contractant de buna-credinta poate actiona impotriva
mandantului in temeiul actului incheiat cu mandatarul aparent.
In cazul contrar, cand mandatarul a fost de rea-credinta si desi, cunoscand cauza de incetare a
mandatului a incheiat acte juridice cu tertii in numele mandantului, aceste acte nu isi vor produce
efecte fata de mandant.
Mandatarul aparent de rea-credinta va raspunde fata de tert delictual, nu contractual , pentru ca
nu a contractat in nume propriu.
Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in 3 ( trei) ani de la
incheierea lui.
PROBA MANDATULUI
Mandatul incheiat in forma unui contract scris , se dovedeste prin inscrisul constatator al
contractului.
Nu va trebui insa sa fie indeplinita formalitatea bun si aprobat.
Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de
reprezentant si daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris sa ii remita o copie a inscrisului,
semnata pentru conformitate.
In cazul mandatului tacit executat, atat oferta cat si acceptarea sunt dovedite prin faptul
executarii.
In cazul mandatului tacit neexecutat , care rezulta din imprejurari de fapt, care fac neindoielnica
intentia partilor , dovada se face atat de parti, cat si de tertul cu care s-a contractat, prin orice mijloc de
proba admis de lege.

73

Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme, trebuie
sa respecte acea forma sub sanctiunea aplicabila actului insusi.
Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica intr-un proces , data unui avocat, se dovedeste
prin imputernicire avocatiala.
Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica intr-un proces data mandatarului care nu are
calitatea de avocat se dovedeste prin inscris autentic ( notarial).
PARTILE IN CONTRACTUL DE MANDAT
Partile in contractul de mandat sunt:
- Mandantul;
- Mandatarul.
Mandantul este persoana care in temeiul acordului de vointa , imputerniceste pe mandatar sa
incheie acte juridice pe seama mandantului.
Mandatarul este persoana care se obliga sa incheie acte juridice in numele si pe seama
mandantului.
Pentru a incheia contractul de mandat , mandantul trebuie sa aiba capacitatea ceruta pentru a
incheia el insusi actul pe care il insarcineaza pe mandatar sa il incheie ( act de consevare,
administrare sau de dispozitie).
Mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, deoarece el trebuie sa exprime in
actele pe care le incheie cu tertii un consimtamant valabil.
Lipsa consimtamantului si viciile de consimtamant se apreciaza atat in persoana mandantului,
cat si in cea a mandatarului.
OBIECTUL MANDATULUI SI INTINDEREA ACESTUIA
Mandatul poate avea ca obiect principal, numai incheierea actelor juridice si numai cu caracter
accesoriu a actelor materiale.
Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi obiect al mandatului.
Obiectul mandatului trebuie sa fie moral, licit, posibil si determinat.
Sub aspectul intinderii sale, mandatul poate fi SPECIAL, cand este dat pentru una sau mai multe
operatiuni juridice determinate limitativ, sau GENERAL , cand mandatarul primeste imputernicirea sa
incheie acte de conservare si de administrare in numele si pe seama mandantului.
Mandatarul are nevoie de un mandat special pentru a incheia acte de dispozitie.
Pentru a incheia acte de conservare sau de administrare, mandatarul are nevoie de un mandat
general.
Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri , pentru a se putea
obliga prin cambia sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie , precum si pentru a incheia
orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate
in mod expres.
Interpretarea obiectului si limitelor mandatului se face restrictiv, in scopul protejarii intereselor
mandantului.
Mandatul conceput in termeni generali, cuprinde numai acte de administratie.
Mandatarul nu poate face nimic in afara limitelor mandatului.

74

EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT


A. OBLIGATIILE MANDATARULUI
- Obligatia de a executa mandatul;
- Obligatia de a da socoteala despre indeplinirea mandatului;
- Obligatia de a da socoteala si cand a substituit o alta persoana pentru executarea obligatiilor
sale;
- Are obligatia de conservare a bunurilor mandantului
B. OBLIGATIILE MANDANTULUI
- Este obligat , in lipsa unei conventii contrare, sa puna la dispozitia mandatarului , mijloacele
necesare executarii mandatului;
- Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma
pentru executarea mandatului, impreuna cu dobanzile legale aferente, calculate de la data efectuarii
cheltuielilor;
- Mandantul este obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar in executarea
mandatului, daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului;
- Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului
remuneratia, chiar si in cazul in care , fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat.
EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT FATA DE TERTI
1. EFECTELE CONTRACTULUI INTRE MANDANT SI TERTI
Actul incheiat de mandatar cu tertii este considerat a fi incheiat de insusi mandantul.
Toate efectele legale, active sau pasive, ale actului incheiat de mandatar cu tertul in limitele
imputernicirii primite, se produc in persoana mandantului.
Mandatarul are doar un rol de intermediar, actul fiind considerat a fi incheiat intre mandant( in
numele si pe seama lui) si tert.
Contractul incheiat cu persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea
imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte intre reprezentat si tert.
Actele excesive ale mandatarului ( cele care depasesc limitele imputernicirii primite) nu il
obliga pe mandant , daca nu sunt ratificate expres sau tacit, ratificarea valorand incheierea
retroactiva a contractului de mandat.
Ratificarea trebuie sa respecte formele cerute de lege pentru incheierea valabila a actului.
Ratificarea are efect retroactiv , fara a afecta insa drepturile dobandite de terti intre timp.
Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.
Tertul contractant si cel care a incheiat contractul in calitate de reprezentant pot conveni
desfiintarea contractului cat timp acesta nu a fost ratificat.
Mandantul nu raspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, savarsite
de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, mandatarul fiind in afara imputernicirii primite.

2.

EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT INTRE MANDATAR SI TERTI


75

Contractul de mandat nu creaza raporturi intre mandatar si terti, pentru ca mandatarul


contracteaza in numele si pe seama mandantului.
Mandatarul va raspunde fata de terti, daca a contractat in numele sau personal, sau daca
contractand pentru mandant si-a depasit limitele imputernicirii si nu a adus la cunostinta tertilor
limitele puterii sale, astfel incat tertii au fost indusi in eroare asupra puterilor oferite mandatarului de
catre mandant.
Cel care incheie un contract in calitate de reprezentant, neavand imputernicire ori depasind
limitele puterilor care i-au fost incredintate, respunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant,
care s-a increzut cu buna-stiinta , in incheierea valabila a contractului.
Mandatarul va raspunde pentru prejudiciile cauzate tertilor prin delictele sau cvasidelictele
savarsite in timpul executarii mandatului, indiferent daca este sau nu in limitele imputernicirilor
conferite.
INCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT
Cauze generale de incetare:
- Expirarea termenului stipulat , sau in lipsa acestuia , la 3 ani de la incheierea contractului de
mandat;
- Realizarea conditiei rezolutorii;
- Rezolutiunea titlului mandantului;
- Acordul partilor;
- Executarea mandatului;
- Imposibilitatea executarii mandatului, din caz fortuit sau de forta majora.
Alte cazuri de incetare:
- Revocarea sa de catre mandant;
- Renuntarea mandatarului;
- Moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului. ( Cu toate acestea , atunci
cand are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate ,
mandatul nu inceteaza daca aceasta activitate este in curs de desfasurare , cu respectarea dreptului de
revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora).
REVOCAREA MANDATULUI
Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres au tacit, indiferent de forma in care contractul
de mandat a fost incheiat si chiat daca a fost declarat irevocabil.
Mandatarul poate revoca mandatul, dar revocarea mandatului , notificata numai mandaratului , nu
se poate opune unei terte persoane care, necunoscand revocarea , a contractat de buna-credinta cu
mandatarul.
Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere , revoca mandatul initial.
Mandatul dat aceluiasi mandatar de mai multi mandanti, nu poate fi revocat decat cu acordul
tuturor mandantilor.
Mandantul care revoca mandatul, ramane tinut sa-si execute obligatiile fata de mandatar.
El este deasemenea, obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii
nejustificate ori intempestive.

76

Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca
nu este determinate de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora.
Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public,
caruia i se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri, este obligat sa transmita revocarea
catre Registrul National Notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.
Notarul public care autentifica actul pentru incheierea careia a fost data procura , are obligatia sa
verifice la Registrul National Notarial, daca acea procura a fost revocata.
Aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul procurilor autentificate de misiunile diplomatice si
oficiile consulare ale Romaniei.
Revocarea poate fi totala sau partiala.
Desemnarea unui mandatar special, atunci cand exista un mandatar general, inseamna o revocare
partiala a mandatului general.
RENUNTAREA LA MANDAT
Mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.
Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remuneratia pentru actele pe care
le-a incheiat pe seama mandantului pana la data renuntarii.
Mandatarul este obligat sa il despagubeasca pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul
renuntarii, cu exceptia cazului cand continuarea executarii mandatului i-ar fi cauzat mandatarului
insusi o paguba insemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului.
Renuntarea la mandat nu poate fi decat expresa.
In cazul mandatului judiciar , renuntarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusa
celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facut in sedinta de judecata si in
prezenta ei.
Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul,
cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul imediat urmator renuntarii.
Mandatarul nu poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de atac. (art.
88 Cod Civil).
MOARTEA MANDANTULUI SAU A MANDATARULUI
Mandatul, contract intuitu personae, poate inceta prin moartea mandantului sau a mandatarului.
(art. 2030 si 2035 Cod Civil).
In caz de deces , incapacitate sau faliment a uneia dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii
acestora , au obligatia a informa de indata cealalta parte [art. 2035 alin.(1) Cod Civil].
In toate aceste cazuri , mandatarul sau mostenitorii ori reprezentantii sai , sunt obligati sa continue
executarea mandatului, daca intarzierea acesteia risca sa puna in pericol interesele mandantului ori
ale mostenitorilor sai.
Actele incheiate cu mandatarul care nu a cunoscut moartea mandantului sunt valabile si oblige pe
mostenitorii mandantului.
Obligatia mandatarului de a da socoteala si de a preda bunurile primite in puterea mandatului se
va executa fata de mostenitorii defunctului.
Reglementarea data de Codul de Procedura Civila , mandatului judiciar , este diferita.
Mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat , ci dainuieste pana la retragerea
lui de catre mostenitorii mandatului ( art. 87 Cod Pr. Civ.).
77

Daca avocatul moare, mandatul sau va fi preluat de colaboratorii sai, daca erau comanditari (fiind
trecuti pe delegatia avocatului) sau Baroul va asigura continuarea procesului de catre un alt avocat.
In cazul in care partea ( clientul-mandantul), nu este de acord, va incheia un nou contract, cu alt
avocat.
INCAPACITATEA MANDANTULUI SAU A MANDATARULUI
Mandatul inceteaza prin punerea sub interdictie a oricareia dintre parti, mandant sau mandatar.
Actele incheiate de mandatarul pus sub interdictie , nu produce nici un fel de efecte in persoana
mandantului.
Mandatul judiciar nu inceteaza daca cel care l-a dat a devenit incapabil , ci dainuieste pana la
retragerea lui de catre reprezentantul legal al incapabilului.
FALIMENTUL MANDANTULUI SAU
AL MANDATARULUI
Falimentul mandantului sau al mandatarului produce incetarea mandatului, indiferent daca
mandatul este conventional sau legal.
Ambele cauze de incetare , trebuie constatate in mod neindoielnic, potrivit procedurilor legale
aplicabile.
EFECTELE INCETARII MANDATULUI
Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin
revocarea acesteia de catre reprezentat.
Modificarea si revocarea imputernicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace
corespunzatoare.
In caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor, decat daca se dovedeste ca acestia le cunosteau
ori puteau sa le cunoasca in momentul incheierii contractului.
Notarul public , care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura , are obligatia sa
verifice la Registrul national notarial , daca acea procura a fost revocata.
Puterea de a reprezenta , inceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a
reprezentatului, daca din conventia ori din natura afacerii nu rezulta contrariul.
Daca reprezentantul sau reprezentatul este o persoana juridica , puterea de a reprezenta, inceteaza
la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.
In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului, puterea de a
reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege.
Incetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte in privinta tertilor , care in momentul
incheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare.
La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului inscrisul
care constata aceste puteri.
Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale asupra
reprezentantului, dar poate sa ceara o copie a inscrisului, certificata de reprezentat, cu mentiunea ca
puterea de reprezentare a incetat.
Dupa incetarea mandatului, indiferent de cauza, mandatarul este obligat:

78

a)
Sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului sau mostenitorilor
acestuia, dupa caz, procura si sa predea orice alte acte sau bunuri primite in cursul executarii
mandatului;
b)
Inceteaza dreptul de a-l reprezenta pe mandant si de a incheia orice act juridic in numele
acestuia.
Actele incheiate de mandatar dupa incetarea mandatului sunt nule.
Sunt valabile totusi, actele pe care mandatarul le-ar face dupa moartea mandantului, daca din
intarziere in executarea lor, ar rezulta o paguba pentru mostenitorii acestuia.
Sunt valabile, de asemenea, prin exceptie, actele pe care mandatarul le face in numele
mandantului , atat timp cat nu cunoaste moartea acestuia, sau existenta altei cauze care desfiinteaza
mandatul.
In lipsa unei conventii contrare, mandatul dat mai multor mandatari, obligati sa lucreze
impreuna, inceteaza chiar si atunci cand cauza incetarii priveste numai pe unul dintre ei. ( art. 2038
Cod Civil).
MANDATUL FARA REPREZENTARE
(CONTRACTUL DE INTERPUNERE DE PERSOANA)
Mandatul fara reprezentare, este contractul in temeiul caruia o parte numita mandatar incheie
acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti numita mandant si isi asuma fata de terti
obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat.
Dispozitiile Codului Civil privind mandatul fara reprezentare, se completeaza in mod
corespunzator cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.
Mandatul fara reprezentare este o simulatie prin interpunere de persoana , indiferent daca tertul
cunoaste sau nu simulatia, adica faptul ca mandatarul nu lucreaza in realitate in nume personal.
Tertii nu au nici un raport juridic cu mandantul.
Contractul secret nu poate fi invocat de parti , de catre succesorii lor universali, cu titlu universal
sau cu titlu particular si nici de catre creditorii instrainatorului aparent impotriva tertilor, care
intemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent.
Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret , atunci cand acesta la vatama
drepturile( art. 1290 Cod Civil).
Cu toate acestea, mandantul substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta
nascute din executarea mandatului , daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar ( art.
2040 Cod Civil).
Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a
actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul posesiei de bunacredinta.
Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita
mandantului.
In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare, care sa tina
loc de act de transmitere a bunurilor dobandite.
Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe
seama mandantului, daca mandatul fara reprezentare are data certa si acesta este anterioara luarii
oricarei masuri asiguratorii sau de executare.
Conventia de interpunere de persoana nu este interzisa de lege, deci este admisa de aceasta, dar in
cazul in care ea a fost incheiata in scopuri ilicite sau pentru a frauda legea ( de exemplu, mandantului i
79

se interzice de lege sa faca actul si incearca sa il faca prin persoana interpusa), ambele
conventii( contractul de interpunere si contractul incheiat de mandatarul ocult cu tertul) vor fi nule
absolut.
Raporturile dintre mandant si mandatar ( persoana interpusa) sunt supuse regulilor mandatului.
Codul Civil reglementeaza trei varietati ale mandatului fara reprezentare care intervin intre
profesionisti si care erau reglementate in trecut de Codul Comercial si anume:
- Contractul de comision;
- Contractul de consignatie;
- Contractul de expeditie.
CONTRACTUL DE COMISION, este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de
bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitetului si in numele comisionarului, care actioneaza cu
titlu profesional, in schimbul unei remuneratii numita comision ( art. 2043 Cod Civil).
Prin elementele care il definesc, contractul de comision apare ca o varietate a mandatului
comercial si anume un mandat comercial fara reprezentare.
CONTRACTUL DE CONSIGNATIE, este contractul prin care o parte numita consignant,
incredinteaza celeilalte parti numita consignator, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute in nume
propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat , sau in lipsa, la pretul curent al
marfurilor de pe piata relevanta, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut
sau de a-i restitui bunul nevandut.
Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision si mai departe, o varietate a
contractului de mandate fara reprezentare.
CONTRACTUL DE EXPEDITIE, este o alta varietate a contractului de commission si deci a
contractului de mandat comercial fara reprezentare, prin care expeditorul se obliga fata de comitent, sa
incheie in nume propriu si in contul comitentului un contract de transport cu un transportator si sa
indeplineasca operatiunile accesorii expedierii, in schimbul unui comision.
CONTRACTUL DE ASISTENTA JURIDICA
NOTIUNI GENERALE PRIVIND STATUTUL AVOCATULUI
Dreptul la aparare este un drept fundamental constitutional garantat oricarei persoane fizice sau
persoane juridice.
In acest scop, in tot cursul procesului,partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit
din oficiu [ art. 24 alin (2) din Constitutia Romaniei].
In fata primei instante , precum si in apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat
sau alt mandatar.
Daca mandatul este dat unei alte persoane, decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii
asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului , decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului
cat si in etapa dezbaterilor [ art.82 alin(1) Cod Pr. Civ.].
In cazul in care mandatarul persoanei fizice este sot sau o ruda pana la gradul al doilea inclusiv,
acesta poate pune concluzii in fata oricarei instante , fara sa fie asistat de avocat , daca este licentiat in
drept.
Persoanele juridice pot fi reprezentate conventional, in fata instantelor de judecata numai prin
consilier juridic sau avocat, in conditiile legii.

80

In exercitarea profesiei sale , avocatul este independent si se supune numai legii, statutului
profesiei si codului deontologic.
Avocatul promoveaza si apara libertatile si interesele legitime ale omului.
El are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor judecatoresti
si insitutiilor publice , precum si a altor persoane , care au obligatia sa permita si sa asigure
desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii.
Profesia de avocat se exercita , la alegere, in cabinetele individuale, cabinete asociate sau societati
civile profesionale.
CONTRACTUL DE ASISTENTA JURIDICA
1) TEMEIUL JURIDIC, al nasterii drepturilor si obligatiilor avocatului in raport cu clientul sau,
il reprezinta contractul de asistenta juridica.
Forma contractului de asistenta juridica este cea scrisa si dobandeste data certa prin inregistrarea
in registrul oficial de evident [ art. 28 alin(1) din Legea nr. 51/1995].
Contractul de asistenta juridica prevede in mod expres, intinderea puterilor pe care clientul le
confera avocatului.
In baza acestui contract , avocatul se legitimeaza fata de terti, prin imputernicirea avocatiala
intocmita in forma prevazuta de statut.
Contractul de asistenta juridica da dreptul avocatului sa efectueze orice act specific profesiei pe
care il considera necesar pentru realizarea intereselor clientului, in afara de cazul in care partile ar
stipula altfel.
Pentru activitatea sa profesionala, avocatul are dreptul la un onorariu ( mandatul avocatial este
remunerat) si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau.
2) NATURA JURIDICA A CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA
Natura juridica a contractului de asistenta juridica este cea a unui contract numit , care da nastere
unor drepturi si obligatii specifice profesiei de avocat.
Contractul de asistenta juridica poate fi considerat ca o varietate speciala a contractului de
mandat.
Notiunea de asistenta juridica are o sfera mai larga si include in ea reprezentarea avocatiala.
Acesta este motivul pentru care denumirea contractului este de contract de asistenta juridica si
nu de mandat.
3) CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA
Contractul de asistenta juridica este un contract:
- Numit;
- Sinalagmatic;
- Oneros;
- Bilateral;
- Incheiat intuitu personae
- Incheiat in forma scrisa ceruta ad probationem
EFECTELE CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA
- Obligatiile avocatului;
- Obligatiile clientului ( mandantului).

81

1. OBLIGATIILE AVOCATULUI
- Obligatii legale ;
- Obligatii contractuale.
a) Obligatii legale:
- Sa depuna toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocatial pentru care a fost
angajat;
- Sa studieze temeinic cauzele care i-au fost incredintate, inclusiv pe cele din oficiu;
- Sa se prezinte la fiecare termen stabilit de instantele de judecata, de organele de urmarire penala
sau de alte institutii;
- Sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si de partile din proces;
- Sa manifeste constiinciozitate si probitate in mandatul incredintat;
- Este obligat sa depuna note de sedinta sau concluzii scrise din propria initiativa sau la cererea
instantei de judecata;
- In executarea mandatului sau , avocatul este obligat sa foloseasca oricare dintre mijloacele
legale de exercitare ale dreptului de aparare;
- Avocatul este dator sa dea clientului sau, sfaturi juridice corespunzatoare prevederilor legale si
crezului sau profesional;
- Este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost
incredintata, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege;
- Avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane
cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegarea prealabila expresa si scrisa din
partea tuturor clientilor sai , interesati in cauza.
b) Obligatii contractuale
- Obiectul contractului trebuie bine delimitat si mentionat atat in contract, cat si in imputernicirea
avocatiala eliberata in temeiul contractului, semnata de parti si de avocat , care reprezinta procura de
reprezentare in cazul contractului de asistenta juridica;
- Raporturile dintre parti nu pot fi dovedite decat cu contractul de asistenta juridica si in conditiile
prevazute de Statutul profesiei de avocat;
- Fata de terti dovada contractului se face prin imputernicire avocatiala;
- Contractul nu poate fi adus la cunostinta tertilor , decat cu acordul expres al partilor;
- Obligatiile pe care avocatul si le asuma prin contractul de asistenta juridica sunt obligatii de
mijloace ( de prudenta si diligenta) si nu obligatii de rezultat;
- Avocatul are indatorirea de a actiona cu toate diligenta si prudenta impuse de lege si de
deontologia profesionala, pentru realizarea dreptului clientului sau.
2. OBLIGATIILE CLIENTULUI ( MANDANTULUI)
- Clientul are obligatia sa plateasca onorariul in cuantumul fixat prin acordul partilor, dar nu
inferior plafoanelor minimale stabilite de Uniunea Nationala a Avocatilor din Romania, pe tipuri de
activitate;
- Clientul are obligatia sa plateasca cheltuielile activitatii sus -mentionate , separate de plata
onorariului;

82

- In afara obligatiilor de mai sus , se vor aplica in completare , dispozitiile dreptului comun
(
Codul Civil) in materia mandatului;
- Contractul se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea
profesiei de avocat, deci cu drepturile si obligatiile prevazute pentru avocat si parti in acest sens
normativ;
- Contractul de asistenta juridica , legal incheiat, este titlu executoriu cu privire la sumele
datorate de catre client cu titlu de onorariu si cheltuieli aferente.
INCETAREA CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA
Principalul mod de incetare a contractului este executarea activitatilor care formeaza obiectul sau.
Contractul dintre avocat si client, poate inceta prin acordul ambelor parti.
Clientul sau , dupa caz, avocatul, pot renunta unilateral la contract, in conformitate cu prevederile
din statut.
In acest caz avocatul va incasa sau va pastra onorariul in masura serviciilor prestate.
Neplata onorariului in cuantumul si la termenul fixat in contract, precum si neachitarea
contravalorii cheltuielilor efectuate, dau dreptul la rezilierea de plin drept al contractului( pact
comisoriu de gradul IV).
In cazul in care avocatul este impiedicat sa indeplineasca serviciul professional , el va asigura
substituirea cu un alt avocat.
ASISTENTA JUDICIARA
Cel care nu este in stare sa faca fata cheltuielilor pe care le presupune declansarea si sustinerea
unui proces civil, fara a primejdui propria sa intretinere sau a familiei sale, poate beneficia de
asistenta judiciara, in conditiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.
Asistenta judiciara cuprinde:
a) Acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare prevazute de
lege;
b) Apararea si asistenta gratuita , printr-un avocat desemnat de barou;
c) Orice alte modalitati prevazute de lege.
In cazul contractului de asistenta juridica gratuit, singura deosebire fata de mandatul obisnuit o
constituie scutirea de obligatia de plata a onorariului de catre client, scutire acordata de Consiliul
Baroului de avocati.

CAPITOLUL X
IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
(CONTRACTUL DE COMODAT)
83

(art. 2146 Cod Civil)


NOTIUNE
Imprumutul este de doua feluri:
- Imprumutul de folosinta ( comodatul)
- Imprumutul de consumatie.
Imprumutul de folosinta ( comodatul) este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita
COMODANT, remite un bun imobil sau mobil celeilalte parti, numita COMODATAR, pentru a se
folosi de acest bun , cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp.
CARACTERE JURIDICE
Comodatul este un contract:
a) REAL ( pe langa acordul de vointa este nevoie si de predarea bunului);
b) ESENTIALMENTE GRATUIT ( stipularea unui pret al folosintei , schimba natura juridica
in contract de locatiune);
c) ESENTIALMENTE UNILATERAL ( se nasc obligatii numai in sarcina comodatarului);
d) INTUITU PERSONAE( incheiat in consideratia persoanei comodatarului, care nu isi asuma
nici o obligatie fata de comodant, afara de cea de restituire a bunului).
DEOSEBIRI INTRE COMODAT SI ALTE CONTRACTE
1. COMODATUL NU SE CONFUNDA CU DONATIA, pentru ca obiectul celor doua
contracte unilaterale este diferit si anume proprietatea bunului la donatie si respectiv folosinta
temporara a bunului la comodat;
2. COMODATUL SE DEOSEBESTE DE LOCATIUNEA DE BUNURI pentru ca, in timp ce
comodatul este un contract esentialmente gratuit, locatiunea de bunuri este un contract cu titlu
oneros, in care transmiterea folosintei bunului se face pe un pret( chirie);
3. COMODATUL SE DEOSEBESTE DE UZUFRUCT, prin natura dreptului transmis. In timp
ce dreptul de folosinta al uzufructuarului este un drept real, aparat printr-o actiune reala confesorie
de uzufruct, dreptul comodatarului este un drept de creanta, aparat printr-o actiune personala ex
contractu.
In al doilea rand uzufructul poate fi si oneros, in timp ce comodatul este intotdeauna gratuit.
Comodatarul , spre deosebire de uzufructuar, nu poate permite unui tert sa foloseasca bunul
imprumutat , decat cu aprobarea prealabila a comodantului.
CONDITII DE VALIDITATE
-

Capacitatea partilor de a contracta;


Consimtamantul partilor;
Obiectul ( determinat si licit);
Cauza( licita si morala).
1.

CAPACITATEA PARTILOR

84

Daca nu i s-a interzis prin lege sau contract , orice persoana care are dreptul de a folosi bunul,
poate fi comodant.
Intrucat , comodatul este un act de administrare, cele doua parti trebuie sa aiba capacitatea de
a efectua acte de administrare.
Pentru ca prin comodat se transmite doar folosinta bunului, nu este necesar ca cel care da
bunul in comodat sa fie proprietarul bunului.
Astfel, uzufructuarul, poate da in comodat bunul pe care il foloseste , daca acest lucru, nu ii
este interzis prin contractul de constituire a uzufructului.
2. CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Consimtamatul partilor trebuie sa existe si sa nu fie viciat prin: dol, eroare sau violenta.
3. OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiect al comodatului pot fi numai bunuri individual determinate ( nefungibile), care pot fi
restituite in natura, in individualitatea lor, la incetarea contractului.
In principiu, acestea sunt bunuri neconsumptibile.
Bunurile imobile pot forma obiectul contractului de comodat, atunci cand folosinta lor este
transmisa cu titlu gratuit si nu in schimbul unei chirii.
Intotdeauna este necesar ca bunul sa se afle in circuitul civil.
Dreptul transmis prin contractul de comodat este un drept de folosinta, comodatarul
devenind un simplu detentor precar , obligat la restituirea lucrului la termenul fixat.
Comodantul ramane proprietarul lucrului.
El va suporta in continuare riscul pieirii fortuite a lucrului si va putea folosi impotriva
tertului uzurpator, actiunea in revendicare sau actiunea posesorie.
Si comodatarul se poate apara impotriva tertului uzurpator, folosind actiunea posesorie
reintegranda.
EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT
A. OBLIGATIILE COMODATARULUI
1. Comodatarul este obligat sa se ingrijeasca de conservarea bunului imprumutat ca un bun
proprietar.
Comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul imprumutat cu prudenta si diligenta
unui bun proprietar.
Riscul pieirii din cauza de forta majora a bunului va fi suportat de comodant.
Riscul va fi al comodatarului, daca in contract comodatarul si-a asumat riscul pentru pieirea
fortuita a bunului.
Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din
folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat.
2. Obligatia de a folosi bunul conform destinatiei sale, determinate prin natura lui sau prin
acordul partilor.
Comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinatia acestuia
determinata prin contract ori , in lipsa, dupa natura bunului.
El nu poate permite unui tert sa il foloseasca, decat cu aprobarea prealabila a comodantului.
Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost
imprumutat, sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea

85

bunului, chiar daca acesta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi
pierit oricum din cauza acelei forte majore.
La scadenta, comodatarul este de drept in intarziere si va raspunde pentru pieirea fortuita a
lucrului produsa ulterior scadentei.
3. Obligatia de a restitui lucrul imprumutat la scadenta ( la termenul stabilit de parti in
contract) in natura sa specifica.
Comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau in lipsa de
termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei.
Daca termenul nu este convenit si fie contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a
imprumutat bunul , fie intrebuintarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat sa
inapoieze bunul, la cererea comodantului.
Comodantul poate cere restituirea bunului, inainte de momentul mentionat mai sus, atunci cand:
- Are el insusi o nevoie urgenta si neprevazuta de bun;
- Atunci cand comodatarul decedeaza;
- Atunci cand acesta isi incalca obligatiile
In ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat incheiat in forma autentica
notariala, constituie titlu executoriu in cazul incetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea
termenului.
Daca nu s-a stipulat un termen pentru restituire , contractul de comodat constituie titlu
executoriu, numai in cazul in care nu se prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul ori
intrebuintarea prevazuta are un caracter permanent.
Lucrul trebuie restituit in natura sa specifica ( adica se restituie acelasi lucru care a fost
imprumutat)si in starea in care a fost predat.
In cazul deteriorarii, comodatarul este obligat ca, inainte de restituire, sa il readuca in starea in
care se afla la predare.
In cazul in care, fara temei, comodatarul refuza restituirea lucrului, comodantul are alegerea
intre doua actiuni:
- Actiunea in revendicare;
- Actiunea in restituire, actiune personala din contract , cu avantajul ca dovada dreptului sau
se face , in acest din urma caz, prin prezentarea contractului.
Restituirea se face comodantului sau mostenitorilor sai la locul stipulat in contract, iar in lipsa
acestuia la domiciliul comodatarului.
Termenul de prescriptie al actiunii in restituire este cel de drept comun ( 3 ani) , care va incepe
sa curga de la expirarea termenului fixat in contract pentru restituire.
Daca un termen de restituire nu s-a fixat si lucrul este de folosinta permanenta , termenul
curge de la data incheierii contractului.
Daca termenul restituirii este fixat de instanta inauntrul celor 3 ani de la incheierea
contractului, dreptul de a cere executarea silita va curge de la ramanerea definitiva a hotararii de
restituire.
Restituirea poate fi facuta , inainte de termen , la initiativa comodatarului.
Termenul in comodat , este stipulat in favoarea comodatarului.
4. Obligatia comodatarului de a suporta cheltuielile de folosinta ( de intretinere) ale bunului
dat in comodat.
Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul, care sunt un accesoriu
al folosintei.

86

Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa-i fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile
necesare asupra bunului, care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand
comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor,
acesta nu a putut fi instiintat in timp util.
In nici un caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru obligatiile ce s-ar naste
in sarcina comodantului.
In cazul pluralitatii comodatarilor, ei raspund solidar fata de comodant, pentru executarea
obligatiilor.
B. OBLIGATIILE COMODANTULUI
Intrucat comodatul este un contract esentialmente unilateral , el nu creaza obligatii in sarcina
comodantului.
Este posibil insa ca pe durata executarii comodatului sa se nasca obligatii extracontractuale si
in sarcina comodantului:
1. Obligatia de restituire a cheltuielilor facute cu conservarea bunului;
2. Comodantul, care la data incheierii contractului, cunostea viciile ascunse ale bunului
imprumutat si care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea , este tinut sa repare prejudiciul
suferit din acesta cauza de comodatar;
3. Comodantul este obligat sa nu il stanjeneasca sau sa il impiedice pe comodatar sa
foloseasca bunul pana la termenul convenit.
INCETAREA CONTRACTULUI DE IMPRUMUT
DE FOLOSINTA ( COMODAT)
Contractul de comodat inceteaza prin:
- Executarea lui si restituirea in stare corespunzatoare a lucrului, la termenul stipulat in
contract sau dupa satisfacerea trebuintelor comodatarului, ori la termenul stabilit de instanta;
- Prin pieirea lucrului;
- Prin acordul de vointa al partilor urmat de restituirea lucrului;
- Daca comodatarul devine proprietarul lucrului;
- Comodantul poate cere rezilierea contractului, desi acesta este unilateral, pentru
nerespectarea obligatiilor de catre comodatar ( de exemplu, intrebuintarea lucrului pentru o alta
destinatie decat cea convenita);
- Prin moartea comodatarului, intrucat el a fost incheiat intuitu personae ( in consideratia
persoanei comodatarului);
- Comodantul poate cere restituirea bunului, inainte de implinirea termenului convenit, sau in
lipsa de termen, dupa ce comodatarul s-a folosit de bun potrivit conventiei, atunci cand el insusi are o
nevoie urgenta si neprevazuta de bun.

CAPITOLUL XI
87

IMPRUMUTUL DE COMSUMATIE
( art. 2158 Cod Civil)
NOTIUNE
Imprumutul de consumatie , este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului
o suma de bani, sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul
se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp, aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri
de aceeasi natura si calitate.
Partile contractului sunt imprumutatul si imprumutatorul, care pot fi persoane fizice sau
persoane juridice.
Atunci cand o persoana acorda imprumuturi, fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt
aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.
In masura in care cel care acorda imprumutul este un profesionist , in acceptiunea art. 3 Cod
Civil, dispozitiile din Codul Civil, privind contractul de imprumut cu dobanda , se vor completa in
cazul acestor contracte cu dispozitiile legilor speciale privind institutiile de credit si institutiile
financiare bancare.
Potrivit art. 3 Cod Civil: dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre
profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. Sunt
considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere. Constituie exploatarea unei
intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati
organizate, ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri, sau in prestarea de
servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.
Notiunea de comerciant din vechiul cod comercial dispare, fiind inlocuita cu notiunea de
profesionist.
Totodata expresiile acte de comert, respectiv fapte de comert au fost inlocuite cu expresia
activitati de productie, comert sau prestari de servicii.
Prin contractul de credit bancar, un agent economic ( de regula o banca), denumita imprumutator,
imprumuta unei alte persoane juridice sau unei persoane fizice, numita imprumutat, o suma de bani
( creditul) pe o perioada de timp stabilita de parti, in schimbul unei dobanzi adaugate la valoarea
imprumutului.
CARACTERE JURIDICE
1. REAL, intrucat predarea bunului este alaturi de acordul de vointa al partilor;
2. UNILATERAL, chiar daca este facut cu dobanda, pentru ca ambele obligatii- cea de restituire
si cea de plata a dobanzii- incuba aceleiasi persoane, imprumutatul;
3. CU TITLU GRATUIT, in principiu.
In lipsa unei stipulatii contrare , imprumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit.
Pana la proba contrara, imprumutul care are ca obiect o suma de bani, se prezuma a fi cu titlu
oneros( art. 2159 Cod Civil)
4. TRANSLATIV DE PROPRIETATE
Transferul dreptului de proprietate are loc in momentul predarii bunului, care coincide cu
momentul incheierii contractului, chiar daca traditiunea lui s-a facut unui tert.

88

Prin incheierea valabila a contractului, imprumutatul devine proprietarul bunului si suporta


riscul pieirii acestuia.
In cazul imprumutului de consumatie, imprumutatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului.
Intrucat este un contract unilateral, inscrisului constatator al contractului, i se va aplica regula
bun si aprobat, prevazuta de art 269 Cod Pr. Civila.
Contractul de imprumut de consumatie , se deosebeste de contractul de comodat , prin obiectul
sau.
In timp ce obiectul comodatului este un bun individual determinat transmis in folosinta
comodatarului care trebuie sa il restituie la incetarea contractului, obiectul imprumutului de
consumatie , il reprezinta bunuri fungibile
si consumptibile
transmise in proprietatea
imprumutatului, care trebuie sa restituie la incetarea imprumutului , bunuri de acelasi gen si in
aceeasi cantitate cu cele primite.
CONDITIILE DE VALIDILATE
-

Capacitatea;
Consimtamantul;
Obiectul;
Cauza;
Predarea bunului imprumutat;
Transferul dreptului de proprietate.

CAPACITATEA DE A CONTRACTA
Intrucat, prin contractul de imprumut, se transmite dreptul de proprietate, este necesar ca
imprumutatorul sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie si sa fie proprietarul bunului
imprumutat.
Lipsa capacitatii de exercitiu depline, atrage nulitatea relativa a actului care poate fi invocata de
incapabil.
Nulitatea relativ a actului incheiat de un minor, va putea fi invocata doar de catre acesta, dar in
caz de pronuntare a nulitatii, minorul va fi obligat numai in limita imbogatirii.
Si imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu ( de dispozitie) pentru ca, atunci
cand restituie bunurile imprumutatorului, transfera dreptul de proprietate asupra lor.
CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat.
Viciile de consimtamant sunt:
- Eroarea;
- Dol(viclenie, manopere dolozive);
- Violenta.
Daca incheierea contractului de imprumut a fost determinata de vicii de consimtamant,
sanctiunea va fi nulitatea relativa a contractului.
Eroarea-obstacol ( error in negotium), afecteaza insasi natura juridica a actului si conduce la
nulitatea lui absoluta.

89

CAUZA( SCOPUL) CONTRACTULUI


Cauza contractului trebuie sa fie licita si morala.
Daca scopul imprumutului a fost imoral sau chiar savarsirea unei infractiuni, contractul este nul
absolut.
OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiectul contractului de imprumut de consumatie, il constituie bunuri care trebuie sa se afle in
circuitul civil.
In al doilea rand ele trebuie sa fie fungibile si consumptibile.
De regula, obiect al contractului de imprumut il reprezinta sumele de bani.
Pentru a forma obiect al contractului de imprumut de consumatie, bunurile trebuie sa fie
consummate de imprumutat.
PREDAREA BUNULUI IMPRUMUTAT
In lipsa predarii bunului imprumutat , chiar daca exista un acord de vointa intre parti el va avea
doar valoarea de antecontract ( de promisiune de imprumut).
TRANSFERUL DREPTULUI DE PROPRIETATE
Pentru ca prin imprumutul de consumatie se transfera dreptul de proprietate asupra bunurilor
imprumutate, este necesar ca imprumutatorul sa fie proprietarul lor.
Nu este posibil imprumutul bunurilor altuia.
Adevaratul proprietar isi poate revendica bunul, ignorand contractul de imprumut, dar
imprumutatul de buna-credinta se poate apara , invocand dispozitiile art. 919 alin(3) Cod Civil.
Daca a fost de rea-credinta, imprumutatul este obligat sa restituie bunul adevaratului proprietar,
sau daca l-a consumat sa plateasca contravaloarea lui.
Contractul de imprumut care are ca obiect bunul proprietatea altuia, este lovit de nulitate
relativa, sanctiune care poate fi invocata doar de imprumutat.
Riscul pieirii fortuite a bunului, va fi stabilit in functie de momentul transferului dreptului de
proprietate.
Prin incheierea valabila a contractului ( care presupune si predarea bunului), imprumutatul
devine proprietarul bunului si suporta riscul pieirii acestuia.
EFECTELE CONTRACTULUI
A. OBLIGATIILE IMPRUMUTATULUI
- Obligatia de restituire a bunului imprumutat;
- Obligatia de plata a dobanzii, in cazul in care imprumutul sumei de bani s-a facut cu dobanda.
1. Obligatia de restituire a bunului imprumutat
Imprumutatul este tinut sa restituie, in lipsa unei stipulatii contrare aceeasi cantitate si calitate de
bunuri pe care a primit-o oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora.

90

In cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa
inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au
convenit altfel.
Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeasi natura, calitate si in aceeasi cantitate,
imprumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde restituirea trebuia sa fie
facuta.
Bunurile ce se vor restitui, trebuie sa fie din aceeasi specie cu cele imprumutate.
Daca se restituie bunuri de alt gen, inseamna ca s-a facut un schimb si nu un imprumut de
consumatie.
Obligatia de restituire este consecinta fireasca a contractului de imprumut, ceea ce inseamna
ca ea trebuie subinteleasa , chiar daca nu a fost prevazuta in mod expres.
Termenul de restituire se prezuma a fi stipulate in favoarea ambelor parti, daca imprumutul
este cu titlu oneros, iar daca imprumutul este cu titlu gratuit , numai in favoarea imprumutatului.
Daca nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanta , tinandu-se
seama de scopul imprumutului , de natura obligatiei si a bunurilor imprumutate, de situatia partilor si
de orice alta imprejurare relevanta.
Daca insa s-a stipulat ca imprumutatul va plati, numai cand va avea resursele necesare ,
instanta, constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine intre timp, nu va putea acorda un
termen de restituire , mai mare de 3 luni.
In cazul in care nu a fost convenit un termen de restituire , cererea este supusa prescriptiei , care
incepe sa curga de la data incheierii contractului.
Imprumutul poate fi restituit, inainte de termen, la initiative imprumutatului sau prin acordul
ambelor parti.
Imprumutatorul nu poate cere , in principiu, restituirea inainte de termen a imprumutului , cu
titlu gratuit, intrucat termenul este in favoarea imprumutatului.
Daca locul restituirii nu a fost prevazut in contract si imprumutul este gratuit , restituirea se va
face in locul contractarii imprumutului.
In schimb, daca imprumutul este cu titlu oneros( cu dobanda), restituirea se va face la
domiciliul imprumutatorului , plata fiind portabila.
Cand restituirea in natura este imposibila, intrucat bunul de acel gen, nu mai exista, plata se va
face in bani.in ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de imprumut de consumatie,
incheiat in forma autentica , constituie titlu executoriu, in conditiile legii, in cazul incetarii prin
expirarea termenului sau prin decesul imprumutatului.
2. Obligatia de plata a dobanzii, in cazul in care imprumutul sumei de bani s-a facut cu
dobanda.
Imprumutul de bani cu dobanda, este un contract oneros, deci imprumutatul are, pe langa
obligatia restituirii sumei imprumutate si pe cea a restituirii sumei dobanzilor.
Dobanda se poate stabili in bani, ori in alte prestatii, sub orice titlu sau denumire la care
imprumutatul se obliga ca echivalent al folosintei capitalului.
Suma de bani imprumutata este purtatoare de dobanda, din ziua in care suma a fost remisa
imprumutatului.
Dobanda este cea convenita de parti sau in lipsa, cea stabilita de lege ( art. 1489 Cod Civil).
Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti ,
aprobata prin Legea nr. 356/2002, stabileste principiul libertatii conventiilor in materia dobanzilor ,
adica a libertatii partilor de a stabili in conventii, rata dobanzii , atat pentru restituirea unui
imprumut al unei sume de bani, cat si pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti.
91

O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti , a fost modificata
prin art. 197 al Legii nr. 71/2011, privind aplicarea Legii nr. 287/2009, privind Codul Civil.
Dobanda datorata de debitorul obligatiei de a da o suma de bani, la un anumit termen,
calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita
dobanda remuneratorie.
Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la
scadenta, este denumita dobanda penalizatoare.
Daca nu se precizeaza altfel, termenul de dobanda, din ordonanta, priveste atat dobanda
remuneratorie cat si dobanda penalizatoare.
Prin dobanda se intelege nu numai sumele socotite in bani cu acest titlu, dar si alte prestatii
sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obliga drept echivalent al folosintei capitalului.
In cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este
purtatoare de dobanzi, fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala.
Dobanda legala se stabileste in materie comerciala la nivelul dobanzii de referinta a
Bancii Nationale a Romaniei, iar in toate celelalte cazuri ( deci si in materie civila), la nivelul
aceleiasi dobanzi de referinta , dar diminuat cu 20%.
In materie comerciala, nivelul dobanzii conventionale este liber, fara plafonare.
In raporturile civile dintre persoane fizice, dobanda nu poate depasi dobanda legala, cu mai
mult de 50% pe an.
Orice clauza prin care se incalca aceste dispozitii este nula de drept.
In acest caz, creditorul este decazut din dreptul de a pretinde dobanda legala.
Valabilitatea nivelului dobanzii conventionale se determina prin raportare la dobanda
legala in vigoare la data stipularii.
Nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale, in functie de care se stabileste dobanda
legala, este cel din prima zi lucratoare a anului pentru dobanda legala convenita pe semestrul I al
anului in curs si cel din prima zi lucratoare a lunii iunie pentru dobanda curenta, pe semestrul II, al
anului in curs.
Nivelul dobanzii de referinta se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
In raport cu elementele de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a
stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6 % pe an.
Plata dobanzilor se face la termenele stabilite de parti si obligatia de a se plati se stinge doar
atunci cand imprumutul a fost restituit.
Plata anticipata a dobanzii remuneratorii, se poate efectua pe cel mult 6 luni.
Dobanda astfel incasata, nu este supusa restituirii, indiferent de variatiile ulterioare.
Dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei imprumutate.
Cu toate acestea, dobanzile remuneratorii, se pot capitaliza si pot produce dobanzi.
Textul urmareste interzicerea obiceiului camataresc de a se stabili o dobanda uzurara si de a o
incasa anticipat pe toata durata imprumutului, inmanand debitorului o suma mult mai mica decat
cea imprumutata.
Este interzis in principiu, anatocismul ( dobanda la dobanda), dobanda urmand a se calcula
numai asupra cuantumului sumei imprumutate.
Dobanda trebuie sa fie stabilita prin act scris.
In lipsa acestuia, se datoreaza numai dobanda legala.
Dovada platii dobanzilor , se face in conditiile dreptului comun.
Totusi, art. 1501 Cod Civil, instituie o prezumtie de plata a dobanzii, considerand ca, atunci
cand imprumutatorul ( creditorul) , elibereaza imprumutatului ( debitorului), o chitanta din care
92

rezulta restituirea imprumutului , fara sa faca vreo referire la dobanzi, se presupune ca acestea au
fost achitate.
Prezumtia de plata a dobanzii este relativa.
Dobanzile percepute sau platite de Banca Nationala a Romaniei , de institutiile de credit, de
institutiile financiare bancare si de Ministerul Finatelor Publice, precum si modul de calcul al
acestora se stabilesc prin reglementari specifice.
Dispozitiile art. 1535 si art. 1538-1543 din Codul Civil sunt aplicabile dobanzii penalizatoare.
Daca imprumutatul nu restituie imprumutul si dobanzile la scandenta, imprumutatorul poate
introduce actiune in restituire , intemeiata pe dreptul sau de creanta la restituirea sumei imprumutate
si a dobanzilor convenite.
Termenul de prescriptie al actiunii pentru restituirea imprumutului este cel de drept comun ( 3
ani) si se calculeaza de la data scadenta sau, atunci cand nu se prevede in contract un termen pentru
restituire, de la data incheierii contractului.
In cazul dobanzilor, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge
printr-o prescriptie deosebita ( art. 2526 Cod Civil), termenul calculandu-se de la data exigibilitatii
fiecarei rate de dobanda.
Astfel, daca partile au stipulat ca dobanzile conventionale se platesc anual, prescriptia trebuie
sa fie calculata separat pentru fiecare rata anuala.
Dobanzile au o independenta relativa fata de creanta principala.
Totusi, odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la
actiune privind drepturile accesorii.
Prin urmare, daca se prescrie dreptul la actiune in restituirea imprumutului, se stinge si dreptul
la dobanzile conventionale datorate pana la stingerea datoriei principale si aceasta, chiar daca pentru
aceste dobanzi nu s-a implinit termenul de prescriptie.
B. OBLIGATIILE IMPRUMUTATORULUI
Imprumutatorul , nu are in principiu, nici o obligatie fata de imprumutat.
Conservarea lucrului, intra in sarcina imprumutatului ca proprietar al bunului.
Totusi, potrivit art. 2166 Cod Civil Imprumutatorul este tinut, tocmai ca si comodantul, sa
repare prejudicial cauzat de viciile bunului imprumutat. In cazul imprumutatului cu titlu oneros,
imprumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de imprumutat, din cauza viciilor bunurilor
imprumutate, aplicandu-se in mod corespunzator regulile referitoare la garantia vanzatorului.
INCETAREA IMPRUMUTULUI DE CONSUMATIE
Contractul de imprumut de consumatie inceteaza prin:
- executarea obligatiei de restituire, de catre imprumutator, adica prin plata;
- Acordul partilor;
- Remitere de datorie;
- Confuziune;
- Dare de plata;
- Compensatie.
Moartea oricareia dintre parti, nu atrage incetarea contractului.

93

Obligatia, respectiv dreptul la restituire , va trece la mostenitorii partilor, cu exceptia cazului


cand imprumutul a fost contractat intuitu personae, cand moartea imprumutatorului atrage
incetarea contractului si exigibilitatea datoriei.
Rezilierea contractului de imprumut este admisa ca sanctiune pentru incalcarea unor obligatii,
altele decat cea de restituire , pe care imprumutatul si le-a asumat si care conditioneaza imprumutul,
cum ar fi in cazul cand se stipuleaza o anumita destinatie a imprumutului, conditie specifica
imprumuturilor bancare si pe care imprumutul nu o respecta.
CONTRACTUL DE IMPRUMUT BANCAR
( DE CREDIT BANCAR)
Contractul de imprumut bancar este o varietate a contractului de imprumut de consumatie.
Contractul de imprumut bancar este un contract comercial.
Banca Nationala a Romaniei a emis, la 29 Oct. 1991, normele privind autorizarea functionarii
bancilor ca societati comerciale.
Prin diverse Hotarari ale Guvernului, a fost aprobata organizarea unor banci care sa functioneze
ca societati pe actiuni.
Potrivit prevederilor proprii ale statutului fiecarei banci , acestea pot acorda credite
persoanelor fizice si persoanelor juridice, pe diferite termene.
Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale , construite in scopul
garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii.

94

CAPITOLUL XII
CONTRACTUL DE DEPOZIT
( art. 2103 Cod Civil)
NOTIUNE
Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu
obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura.
Prin intermediul contractului de depozit , se transmite de la deponent la depozitar , paza
bunului.
Tranferul pazei bunului implica si transferul obligatiei de conservare a bunului la depozitar.
CARACTERE JURIDICE
Contractul de depozit este un contract:
a) NUMIT ( fiind reglementat anume de Codul Civil);
b) REAL( pe langa acordul de vointa al partilor este necesara si predarea bunului de catre
deponent, depozitarului);
c) CU TITLU GRATUIT SAU CU TITLU ONEROS;
d) UNILATERAL , DACA DEPOZITUL ESTE GRATUIT ( pentru ca naste in momentul
incheierii lui, obligatii numai in sarcina depozitarului);
e) SINALAGMATIC, DACA DEPOZITUL ESTE ONEROS ( pentru ca se nasc obligatii
reciproce in sarcina ambelor parti);
f) CREATOR DE RAPORTURI DE OBLIGATII SI NU TRANSLATIV DE DREPTURI
REALE ( de proprietate, posesie ori folosinta a lucrului). Totusi, cand sunt remise fonduri banesti,
sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui
care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor. Deci riscul pieirii fortuite a
bunului depozitat il are proprietarul , iar riscul contractului, daca acesta este cu titlu oneros, il
suporta depozitarul care este debitorul obligatiei de restituire imposibil de executat, care nu va mai
primi remuneratia, desi bunul nu a pierit din culpa sa , ci fortuit;
g) INTUITU PERSONAE ( intrucat calitatile depozitarului sunt hotaratoare).
FELURILE DEPOZITULUI:
Codul Civil reglementeaza patru forme de depozit conventional:
- Depozitul obisnuit ( voluntar);
- Depozitul necesar;
- Depozitul hotelier;
- Depozitul sechestru - conventional;
- judiciar.

95

DEPOZITUL OBISNUIT (VOLUNTAR)


CONDITII DE VALABILITATE
1. CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Consimtamantul partilor ( deponent si depozitar) este o conditie necesara, dar nu si suficienta.
Pentru formarea contractului de depozit, contract real, este necesara , pe langa consimtamantul
partilor si concomitent cu acesta si predarea ( remiterea) materiala a bunului dat in depozit.
Consimtamantul este de regula expres, dar poate fi si tacit.
2. CAPACITATEA PARTILOR
Deponentul trebuie sa aibe capacitatea de a face acte de administrare , iar depozitarul ,
capacitatea de a face acte de dispozitie.
Incapacitatea partii este sanctionata cu nulitatea relativa a contractului , care poate fi invocata
doar de incapabil, fiind o nulitate de protectie.
Daca depozitarul este un minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea
bunului remis, atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil.
In cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se
plateasca o suma de bani, egala cu valoarea bunului, dar numai pana la concurenta sumei cu care s-a
imbogatit depozitarul.
Daca bunul depozitat nu se mai afla la depozitarul incapabil, ci la un tert, deponentul are
impotriva acestuia actiunea in revendicare, in masura in care poate dovedi ca este proprietarul
bunului.
Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca
este proprietar al bunului depozitat.
Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent in vederea
restituirii bunului ( art. 2110 Cod Civil).
Daca, in acesta ipoteza, proprietarul isi revendica dreptul de la tertul depozitar, el nu ii
datoreaza acestuia, remuneratia stipulata in contractul de depozit incheiat de comodatar, in calitate
de deponent, cu tertul depozitar , fara acordul proprietarului, depozitul nefiindu-i opozabil acestuia
din urma.
3. DOVADA CONTRACTULUI DE DEPOZIT
Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris.
Forma scrisa este ceruta ad probationem si nu ad validitatem.
EFECTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT OBISNUIT ( VOLUNTAR)
A. OBLIGATIILE DEPOZITARULUI
a) Obligatia de a pastra( conserva) bunul primit in depozit;
b) Obligatia de a executa personal contractul de depozit( depozitarul nu poate incredinta altuia
pastrarea bunului, fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de
imprejurari sa procedeze astfel);
c) Obligatia de a nu folosi bunul aflat in depozit;

96

d) Obligatia de a pastra secretul depozitului( depozitarul poate cere deponentului sa ii arate


bunul pe care il primeste in depozit, tocmai pentru a preintampina depozitarea unor bunuri, produs
al unor infractiuni sau cu care ar putea fi savarsite infractiuni);
e) Obligatia de restituire a bunului depozitat ( dupa achitarea de catre deponent a cheltuielilor
facute in considerarea acestui termen).
Atunci cand depozitarul a emis un inscris care face dovada depozitului ori care confera
detinatorului sau , dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere sa ii fie inapoiat acel
inscris.
Depozitarul poate constringe pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru
aceasta, chiar inaintea expirarii termenului convenit.
In cazul in care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricand bunul, dar nu poate
fi obligat la plata de despagubiri, daca restituirea este intempestiva sau are loc inoportun.
Daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde acesta
trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt in sarcina deponentului.
Bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a
fost pricinuita de fapta depozitarului ramane in sarcina deponentului.
In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperate in
natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati despagubiri, al caror cuantum se
determina prin raportare la valoarea de inlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o
la data la care a fost incheiat contractul.
In caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca
prin contract fusese desemnata o alta persoana in acest scop.
Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului, daca le-a perceput.
Depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate, decat in ziua in care a
fost pus in intarziere sa le restituie.
In cazul refuzului depozitarului de a restitui depozitul, deponentul are la indemana doua actiuni:
o actiune personala, intemeiata pe obligatia de restituire a depozitarului, supusa prescriptiei
extinctive si o actiune reala, in revendicare, bazata pe dreptul de proprietate, inscriptibila.
Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul daca acesta i-a fost cerut de catre
proprietar sau de o alta persoana indreptatita ori daca a fost rechizitionat de autoritatea publica sau
daca i-a fost in alt mod ridicat, potrivit legii, ori a pierit prin caz fortuit.
Atunci cand in locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit, depozitarul a primit o suma
de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului.
Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut , precum si pe adevaratul
proprietar al bunului, el trebuie sa-l informeze pe acesta din urma, despre depozitul ce i s-a facut si
sa-l someze sa isi exercite drepturile intr-un termen determinat si indestulator.
Numai dupa expirarea acelui termen, depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre
deponent.
Chiar si atunci cand contractul de deposit fusese incheiat cu titlu gratuit, deponentul datoreaza ,
pentru aceasta perioada remuneratie.
B. OBLIGATIILE DEPONENTULUI
Caracterul unilateral al contractului de depozit gratuit , face ca deponentul sa nu aiba nici o
obligatie contractuala fata de depozitar.
Obligatiile extracontractuale sunt:
97

a) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului, cheltuielile pe care acesta le-a facut
pentru pastrarea bunului;
b) Deponentul trebuie sa despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare
a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care depozitarul a primit bunul cunoscand sau trebuind
sa cunoasca natura sa periculoasa;
c) Daca partile au convenit ca depozitul sa fie remunerat , deci este cu titlu oneros, deponentul
are si obligatia de a plati depozitarului remuneratia datorata;
d) Obligatia de ridicare a bunului depozitat la termenul convenit , sau in lipsa acestuia, la
termenul stabilit de instanta, la cererea depozitarului.
DEPOZITUL NECESAR
Spre deosebire de depozitul voluntar, care ia fiinta prin acordul liber de vointa al partilor, daca
bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care facea cu
neputinta alegerea persoanei depozitarului si intocmirea unui inscris constatator al contractului,
depozitul este necesar ( art. 2124 alin (1) Cod Civil).
Caracteristica specifica a depozitului necesar este faptul ca el este facut sub imperiul unui caz
fortuit sau de forta majora, care il sileste pe deponent sa incredinteze lucrul sau, spre pastrare unei
alte persoane, neavand posibilitatea alegerii persoanei depozitarului si a intocmirii inscrisului
doveditor al depozitului.
La randul sau, depozitarul nu poate refuza primirea bunului, decat in cazul in care are un motiv
serios pentru aceasta.
Pentru aceste considerente, depozitul necesar se poate dovedi prin orice mijloace de proba,
inclusiv martori sau prezumtii, indiferent de valoarea bunului depozitat.
Cu exceptia dispozitiilor mentionate mai sus, depozitul necesar, este guvernat de regulile
comune privind contractul de depozit .
Depozitarul raspunde, in caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile depozitului
neremunerat.
DEPOZITUL HOTELIER
Codul Civil reglementeaza distict o varietate a depozitului conventional, care contine insa si
elemente de limitare a posibilitatilor de alegere a depozitarului si anume, depozitul facut de calatori
in unitatile hoteliere si cele asemanatoare , statiuni balneoclimaterice, turism, spitale, restaurante, sali
de spectacole, etc.
Persoana care ofera publicului servicii de cazare , denumita hotelier, este raspunzatoare ,
potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat din furtul,
distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel.
Hotelierul raspunde si pentru vehiculele lasate in garajul hotelului, precum si pentru bunurile
care in mod obisnuit, se gasesc in acestea.
Dispozitiile Codului Civil, privind depozitul hotelier, nu se aplica, in lipsa unei stipulatii
contrare in cazul animalelor de companie.
Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mare
decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere , clientului ( art. 2128 Cod Civil).
Raspunderea hotelierului este nelimitata:

98

a) Daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta
raspunde;
b) Daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului;
c) Daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era
obligat sa la primeasca.
Hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este
cauzata:
1. De client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea sa , ori de
vizitatorii sai;
2. De un caz de forta majora;
3. De natura bunului.
Hotelierul este obligat sa primesca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare
apartinand clientilor sai.
Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri, decat in cazul in care tinand seama de
importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt
incomode sau periculoase.
Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara
depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat.
Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai , in camerele de hotel, o casa de valori, nu este
presupus a fi primit in depozit, bunurile care vor fi depuse de clientii sai , in casa de valori.
In acest caz, raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de
ori mai mare decat pretul pentru o zi , afisat pentru camera oferita spre inchiriere clientului.
Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea
acestor bunuri.
Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi ori care au fost aduse pentru el in hotel, daca:
a) In cel mult 24 de ore, de la data la care a cunoscut prejudiciul, nu a instiintat administratia
hotelului;
b) Nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de 6 luni de la data
producerii acestuia.
In cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul
are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client cu exceptia documentelor si a efectelor
personale fara valoare comerciala.
Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor cu privire la care si-a exercitat dreptul de retentie
, potrivit Codului de Procedura Civila, in materia urmaririi silite mobiliare.
Dispozitiile privitoare la depozitul hotelier se aplica in mod corespunzator si bunurilor aduse
in sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare.
DEPOZITUL NEREGULAT
Depozitul neregulat nu este reglementat distinct in Codul Civil.
El prezinta o particularitate care il distinge de depozitul obisnuit si il apropie de imprumutul de
consumatie si anume faptul ca depozitarul devine proprietarul bunurilor date in depozit.
Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin
natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in
individualitatea lor.
99

In aceasta situatie se aplica in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu


exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in
interesul celui care le preda.
DEPOZITUL NEREGULAT DE DREPT COMUN
Depozitul neregulat, este depozitul voluntar care are ca obiect bunuri fungibile, care nu vor fi
restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri din acelasi gen.
Deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor depozitate.
Depozitarul va deveni proprietarul bunurilor depozitate, putand sa le foloseasca si sa dispuna
de ele.
In calitate de proprietar el va suporta si riscul pieirii sau al degradarii fortuite a bunurilor date
in depozit.
La cererea deponentului, depozitarul este obligat sa restituie bunuri de acelasi gen, in aceeasi
cantitate si calitate cu cele primite, inclusiv fructele percepute.
Depozitarul nu se poate apara impotriva cererii de restituire, invocand compensatia, chiar daca
ar avea ca obiect lucruri fungibile de acelasi fel.
Depozitarul nu poate invoca dreptul de retentie , pentru ca devine proprietar al bunului, nu
detentor precar si suporta in aceasta calitate cheltuielile de conservare.
Cand depozitul neregulat are ca obiect sume de bani, depozitarul caruia i s-a permis sa le
foloseasca, trebuie sa restituie suma depusa , indiferent de sporirea sau scaderea valorii banilor.
El va plati dobanda la sumele primite in depozit, doar din ziua in care a fost pus in intarziere
sa le restituie.
Caracterul neregulat al depozitului este prezumat relativ, in cazul bunurilor fungibile si
consumptibile, dupa natura lor.
Urmeaza ca deponentul care ar dori sa dovedeasca ca nu a fost vorba despre un depozit
neregulat, ci despre unul obisnuit ( regulat), trebuie sa dovedeasca faptul ca partile au considerat
bunurile ca nefungibile si au convenit ca ele, in individualitatea lor, sa fie restituite la cerere.
De aceea si mai ales cand obiectul depozitului este o suma de bani, depozitul neregulat poate
fi confundat cu imprumutul de consumatie.
Pentru a califica corect contractul, trebuie stabilita vointa reala a partilor si anume, daca
intentia lor a fost ca suma predata sa fie pastrata , suntem in prezenta unui contract de depozit, in
schimb daca intentia a fost ca primitorul sumei sa isi satifaca o nevoie cu ea, contractul a fost de
imprumut.
Daca in contract a fost prevazut un termen de restituire, suntem in prezenta unui contract de
imprumut.
Daca insa partile au convenit ca restituirea se poate face anterior expirarii termenului pentru ca
bunurile au fost primite, se prezuma intentia partilor de a incheia un contract de depozit.
DEPOZITUL BANCAR , FORMA A DEPOZITULUI NEREGULAT
Depozitele bancare constituie forma cea mai raspandita a contractului de depozit neregulat,
incheiat intre banca, in calitate de depozitar si o persoana fizica sau juridica, in calitate de deponent,
prin care depozitarul sa angajeaza sa pastreze sumele de bani depuse si sa le restituie la cerere, cu
dobanzile aferente dintr-odata sau fractionat, titularului depunerii, reprezentantului sau, sau in caz de

100

deces, mostenitorilor sai, avand dreptul , pe timpul depozitului sa utilizeze atat sumele depuse, cat si
dobanzile.
Depozitele bancare pot fi depozite de fonduri si depozite de titluri.
Prin constituirea unui depozit de fonduri la o institutie de credit, aceasta dobandeste
proprietatea asupra sumelor de bani depuse si este obligata sa restituie aceeasi cantitate monetara , de
aceeasi specie, la termenul convenit sau, dupa caz, oricand la cererea deponentului, cu respectarea
termenului de preaviz stabilit de parti ori in lipsa de uzante.
Prin constituirea unui depozit de titluri institutia de credit este imputernicita cu administrarea
acestora.
Institutia de credit are dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru operatiunile
necesare, precum si la o remuneratie , in masura stabilita prin conventie sau prin uzante.
O persoana poate depune sume de bani la banca, pe numele ei, dar si pe numele altei persoane.
In ambele cazuri, titularul contului bancar sau dupa caz al libretului devine proprietarul sumei
de bani depuse si titularul exclusiv al dreptului de dispozitie cu privire la suma depusa.
Depunatorul poate introduce in favoarea sa , in contractul de depozit o clauza de imputernicire.
Clauza de imputernicire nu afecteaza transmiterea posesiei juridice a sumei titularului
libretului, care in exercitarea dreptului sau de dispozitie, poate retrage sume sau chiar revoca
imputernicirea, prin anularea clauzei.
Clauza de imputernicire poate fi calificata ca procura special pe care titularul libretului
nominativ sau al contului bancar, o da unei alte persoane, de a ridica sumele depuse.
Persoana desemnata la conditii de retragere si imputernicita sa ridice sumele depuse,
dobandeste calitatea de mandatar al titularului libretului sau contului bancar.
Mandatul acordat prin clauza de imputernicire, inceteaza la moartea titularului libretului sau
contului bancar.
Sumele ridicate de imputernicit apartin mandantului ( titularul libretului) si prin urmare
persoana imputernicita va trebuie sa dea socoteala, la cerere, mandantului sau , dupa caz,
mostenitorilor sai si sa remita sumele incasate.
Este posibil ca intre parti, mandatul acordat prin clauza de imputernicire, sa fie dublat de o
donatie, la fel ca si in cazurile depunerii pe numele altei persoane.
Aceste raporturi, fata de care banca este un tert, se solutioneaza potrivit normelor dreptului
comun.
Obligatia depozitarului de a pastra secretul depozitului se regaseste si in cazul depunerilor
bancare.
Obligatia de pastrare a secretului profesional in domeniul bancar, nu poate fi opusa unei
autoritati competente in exercitarea atributiilor sale de supraveghere.
In functie de natura secretului bancar , pot fi furnizate , in masura in care acestea sunt
justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate in urmatoarele situatii:
a) La solicitarea titularului de cont sau a mostenitorilor acestuia si reprezentantilor legali;
b) In cazurile in care institutia de credit justifica un interes legitim;
c) La solicitarea scrisa a altor autoritati sau institutii, ori din oficiu , daca prin lege speciala
acestea sunt indrituite, sa solicite aceste informatii;
d) La solicitarea scrisa a sotului titularului de cont, atunci cand face dovada ca a introdus in
instanta o cerere de impartire a bunurilor comune, sau la solicitarea instantei;
e) La solicitarea instantei in scopul solutionarii diferitelor cauze deduse judecatii;
f) Dupa incetarea urmaririi penale, impotriva unui client, la solicitarea scrisa a procurorului sau
a institutiei judecatoresti.
101

Masurile de indisponibilizare si de executare a sumelor depuse se vor lua in conditiile legii.


DEPOZITUL SECHESTRU
1) SECHESTRUL CONVENTIONAL
Sechestrul conventional este sechestrul prin care doua sau mai multe persoane incredinteaza
unui tert, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri mobile sau imobile, in privinta
carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pentru acesta de a la pastra si a le
restitui celui recunoscut ca titular al dreptului( art. 2138 Cod Civil).
Depozitul-sechestru este o forma a depozitului care are ca obiect bunuri litigioase, folosit in
scopul indisponibilizarii si conservarii acestora, pana la solutionarea definitiva a litigiului.
Spre deosebire de depozitul obisnuit , care poate avea ca obiect numai bunuri mobile,
depozitul-sechestru, poate avea ca obiect atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.
Sechestrul conventional este un contract de depozit pentru incheierea caruia este necesara
capacitatea partilor de a contracta.
Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru, sunt determinate prin conventia
partilor , iar in lipsa acesteia se aplica regulile stabilite de Codul Civil privind sechestrul
conventional.
Administratorul-sechestru este tinut sa pazeasca si sa conserve obiectul sechestrului cu
diligenta unui depozitar.
Daca natura bunului o cere, administratorul-sechestru este tinut sa indeplineasca acte de
administrare, regulile din materia mandatului fiind aplicabile in mod corespunzator.
Cu autorizatia instantei judecatoresti, administratorul-sechestru poate sa instraineze bunul, in
cazul in care acesta nu poate fi conservat, sau daca pentru un alt motiv, masura instrainarii este vadit
necesara.
Administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul celui desemnat de instanta judecatoreasca
sau, dupa caz celui indicat prin acordul tuturor partilor care l-au numit.
Pana la finalizarea contestatiei, sau pana la incetarea starii de incetitudine juridica,
administratorul-sechestru nu va putea fi liberat, decat prin acordul tuturor partilor care l-au numit sau
pentru motive temeinice, prin hotarare judecatoreasca.
Daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie.
Chiar si in cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul sechestru are dreptul la restituirea
tuturor cheltuielilor facute pentru conservarea si administrarea bunului sechestrat, precum si la plata
despagubirilor pentru pierderile suferite in legatura cu acesta.
2) SECHESTRUL JUDICIAR
Sechestrul judiciar poate fi dispus de instanta de judecata la cererea uneia sau a ambelor parti.
In acest caz, se aplica prevederile Codului de Procedura Civila si dupa caz, dispozitiile art.
2138-2142 Cod Civil, in completare , in masura in care acestea sunt compatibile.

102

CAPITOLUL XIII
CONTRACTUL DE SOCIETATE
( art. 1881 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de societate , este contractul prin care doua sau mai multe persoane, se obliga reciproc
sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in
bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta.
Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia
beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.
Intre asociati( persoane fizice sau persoane juridice), contractul de societate creeaza o comunitate
de interese, care o deosebeste de indiviziune sau de comunitatea de bunuri.
Daca potrivit vointei asociatilor , societatea urmeaza sa aibe personalitate juridica , ea poate fi
constituita numai in forma si conditiile prevazute de legea speciala care ii confera personalitate
juridica.
Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul
comertului , daca prin lege nu se dispune altfel.
CARACTERE JURIDICE
a) Are CARACTER LUCRATIV, astfel ca membrii sai urmaresc realizarea unor foloase
( beneficii ) patrimoniale , pe care sa le imparta intre ei.
Prin acest caracter , societatea se deosebeste de asociatii si fundatii, care nu au scop lucrativ si
sunt persoane juridice ( fara scop patrimonial).
b) Este un CONTRACT SINALAGMATIC ( bilateral sau multilateral) , fiecare asociat
obligandu-se fata de ceilalti sa-si aduca aportul social si sa desfasoare activitatea la care s-a obligat.
c) Este un CONTRACT CU TITLU ONEROS, fiecare parte urmand sa obtina un avantaj
beneficiind de foloasele realizate.
d) Este un CONTRACT COMUTATIV, intrucat obligatiile asociatilor sunt cunoscute din
momentul incheierii contractului.
e) Este un CONTRACT CONSENSUAL, putandu-se incheia prin simplul acord de vointa al
partilor, fara a fi necesara vreo forma speciala.
Contractul de societate se incheie in forma scrisa.
Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada
contractului.

103

Totusi, sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin care se infiinteaza o societate cu
personalitate juridica, trebuie incheiat in forma scrisa si trebuie sa prevada asociatii , aporturile,
forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii.
De asemenea, in cazul aportului unor bunuri imobile sau dupa caz, al altor drepturi reale
imobiliare, contractul se incheie in forma autentica notariala.
f) Este un CONTRACT CU EXECUTARE SUCCESIVA, in timp, pe toata durata de functionare
a societatii asociatii fiind obligati intre ei.
Durata societatii este nedeterminata , daca prin contract nu se prevede altfel.
Asociatii pot prelungi durata societatii, inainte de expirarea acesteia.
CONDITII DE VALIDITATE
1) CAPACITATEA PARTILOR
In vederea incheirii contractului de societate , partile trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de
dispozitie, deci trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
Acest lucru presupune ca partile sa poata dispune de bunurile pe care le aduc ca aport in
societate.
Poate fi asociat orice persoana fizica sau juridica, afara de cazul in care prin lege se dispune
altfel.
Contractul de societate se poate incheia si intre soti sau de catre soti cu terte persoane, tinanduse seama de regimul patrimonial legal in privinta bunurilor aduse ca aport in societate.
Conform art. 1882 alin (1) din Codul Civil, un sot nu poate deveni asociat prin aportarea de
bunuri comune decat cu consimtamantul celuilalt sot.
Art. 349 din Codul Civil, prevede ca sub sanctiunea nulitatii relative , nici unul dintre soti nu
poate singur , fara acordul celuilalt sot , sa dispuna de bunurile comune ca aport la o societate sau
pentru dobandirea de parti sociale ori, dupa caz , de actiuni.
Totusi, in cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata
reglementata, sotul care nu si-a dat acordul la intrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde
decat daune-interese de la celalalt sot , fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.
Calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun dar partile sociale sau
actiunile sunt bunuri comune.
Sotul asociat exercita singur drepturile ce decurg in aceasta calitate si poate realiza singur ,
transferul partilor sociale si actiunilor detinute.
Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a exprimat vointa in acest
sens.
In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile
atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca prin conventie , sotii nu au stipulat alte
cote parti ( in acest caz, partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti, sunt bunuri
proprii).
2) CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Pentru a fi valabil , consimtamantul partilor trebuie
prevazute de Codul Civil:
- Sa provina de la o persoana cu discernamant;
104

sa indeplineasca

conditiile generale

- Sa fie exteriorizat;
- Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
- Sa nu fie alterat de viciile de consimtamant ( eroare, dol, violenta, leziune).
In cazul contractului de societate , consimtamantul partilor se particularizeaza prin existenta
dorintei si scopului partilor de a constitui societatea si de a colabora pentru realizarea obiectivelor
patrimoniale urmarite.
3) OBIECTUL CONTRACTULUI DE SOCIETATE
Orice societate trebuie sa aiba un obiect determinat si licit, in acord cu ordinea publica si
bunele moravuri ( art. 1882 Cod Civil).
Aceasta inseamna ca obiectul societatii trebuie sa fie licit, fiind interzise societatile care ar avea
un obiect ilicit ( de exemplu, savarsirea de infractiuni, exploatarea unei case de toleranta, inlesnirea
contrabandei , practicarea ilegala a medicinii, etc.).
Daca obiectul societatii este ilicit, contractul de societate este lovit de nulitate absoluta , care
poate fi invocata de orice persoana interesata si chiar din oficiu.
Codul Civil nu prevede in ce domenii isi gaseste aplicarea contractul de societate.
Contractul de societate are in prezent o aplicabilitate practica largita, putand fi intalnit, de
exemplu, in cazul societatilor comerciale , a societatilor agricole, in exercitarea profesiei de avocat ,
de notar public, in exercitarea profesiilor de medic sau farmacist, pentru construirea unui imobil,
societati cu caracter sportiv, etc.
4) CAUZA ( SCOPUL) CONTRACTULUI DE SOCIETATE
Cauza contractului de societate trebuie sa includa scopul lucrativ, de a obtine si imparti foloasele
patrimoniale rezultate din activitatea comuna desfasurata, fie sub forma beneficiilor banesti, fie sub
forma altor avantaje patrimoniale ( recolte, dobandirea unor bunuri, etc.).
Acest scop trebuie sa fie licit si moral, in caz contrar, contractul de societate fiind lovit de
nulitate absoluta.
CLASIFICAREA SOCIETATILOR DUPA FORMA LOR
Dupa forma lor, societatile pot fi:
a) Simple;
b) In participatie;
c) In nume colectiv;
d) In comandita simpla;
e) Cu raspundere limitata;
f) Pe actiuni;
g) In comandita pe actiuni;
h) Cooperative;
i) Alt tip de societate anume reglementat de lege.
Prin contractul de societate sau printr-un act separat , asociatii pot conveni constituirea unei
societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

105

In acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara nelimitata si solidara , daca
prin lege nu se dispune altfel.
Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul
comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
Pana la data dobandirii personalitatii juridice , raporturile dintre asociati sunt guvernate de
regulile aplicabile societatii simple ( art. 1889 Cod Civil).

SOCIETATEA SIMPLA
1) INCHEIEREA CONTRACTULUI
Contractul de societate nu este supus unor formalitati speciale , cu exceptia celor prevazute de
art. 1884 alin ( 1) privind forma scrisa a contractului si celor care rezulta din natura bunurilor ce
constituie aport ( art. 1890 Cod Civil).
In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se dispune altfel, modificarea contractului de
societate , se face cu respectarea dispozitiilor prescrise de lege pentru incheierea sa valabila.
Societatea simpla nu are personalitate juridica ( art. 1892 Cod Civil).
Totusi, daca asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin actul de modificare a
contractului de societate , vor indica in mod expres, forma juridica a acesteia si vor pune de acord
toate clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii nou infiintate.
In acest caz, dobandirea personalitatii juridice se face fara a dispune dizolvarea societatii
simple.
Asociatii si societatea nou infiintata, raspund solidar si indivizibil, pentru toate datoriile
societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice.
Contractul de societate simpla se incheie in scris , insa forma scrisa este ceruta de lege numai
pentru proba ( ad probationem).
Totusi, in cazul aportului unor bunuri imobile , sau dupa caz, al altor drepturi reale imobiliare ,
contractul se incheie in forma autentica notariala [ art. 1883 alin (2) Cod Civil].
2) CAPITALUL SOCIAL
Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri,
dupa caz.
Fiecare asociat trebuie sa contribuie la constituirea societatii prin aporturi banesti, in bunuri, in
prestatii sau cunostinte specifice.
In cazul unei societati cu personalitate juridica, aporturile intra in patrimoniul societatii, iar in
cazul unei societati fara personalitate juridica, aporturile devin coproprietatea asociatilor, afara de
cazul in care au convenit , in mod expres, ca vor trece in folosinta lor comuna [ art. 1883 alin(1) Cod
Civil].
Aportul social nu trebuie sa fie de valoare egala si nici de aceeasi natura, insa nici un asociat nu
poate fi scutit de a aduce un aport social, oricat de mic.
Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata de ceilalti asociati, pentru varsarea
aporturilor la care s-a obligat.
106

Daca aportul social consta in bunuri, legea permite aducerea lor in societate , fie in proprietate fie
numai in folosinta ( art. 1896 Cod Civil).
Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun , raspunde pentru
efectuarea aportului , intocmai ca un vanzator fata de cumparator, iar asociatul care aporteaza
folosinta , raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui locator fata de locatar.
Aporturile constand in bunuri fungibile sau consumptibile, nu pot fi subscrise cu titlu de aport
in folosinta, ci devin in toate cazurile, proprietatea asociatilor , chiar daca in contractul de societate
nu s-a stipulat aceasta in mod expres.
Aportul in prestatii sau cunostinte specifice, se efectueaza prin desfasurarea de catre asociatul
care s-a obligat, a unor activitati concrete si prin punerea la dispozitia societatii a unor informatii ,
pentru realizarea obiectivului acesteia , in modalitatile si conditiile stabilite prin contractul de
societate.
Acest aport nu trebuie confundat cu activitatile desfasurate in comun de catre asociati pentru
administrarea treburilor societatii pe parcursul functionarii acesteia si nici cu serviciile prestate de
alte persoane decat asociatii, de exemplu, in baza unui contract de munca sau de antrepriza.
Numai bunul aflat in circuitul civil , poate fi adus ca aport in societate .
Bunul care constituie obiectul aportului , trebuie sa apartina asociatului.
Bunurile comune ale sotilor pot face obiectul unui aport al societatii, asociatii sau fundatii, in
conditiile legii.
Sub sanctiunea anulabilitatii, nici unul dintre soti nu poate, singur, fara acordul celuilalt sot, sa
dispuna de bunurile comune , ca aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale , ori dupa
caz, de actiuni.
In cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata ,
sotul care nu si-a dat acordul la intrebuintarea bunurilor comune, nu poate pretinde decat dauneinterese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.
In cazul de mai sus, calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, dar
partile sociale sau actiunile, sunt bunuri comune.
Sotul asociat exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate si poate realiza singur
transferul partilor sociale si actiunilor detinute.
Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot , daca acesta si-a exprimat vointa in acest
sens.
In acest caz, fiecare dintre soti are calitate de asociat, pentru partile sociale sau actiunile atribuite
in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca prin conventie sotii nu au stipulat alte cote-parti.
Partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti, sunt bunuri proprii.
Pentru efectuarea aportului vor fi respectate conditiile de fond, de forma si de publicitate, cerute
de lege.
3) PARTILE DE INTERES
Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri,
iar capitalul social subscris, se divide in parti egale numite parti de interes , care se distribuie
asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia , daca prin lege sau contractul de societate nu se
prevede altfel.
Daca aportul consta in prestatii sau in cunostinte specifice, in schimbul acestui aport, asociatii
participa , potrivit actului constitutiv , la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor, precum si la
luarea deciziilor in societate.
107

Partile de interes sunt indivizibile.


Partile de interes, platite sau varsate in intregime, dau drept de vot in adunarea asociatilor , daca
prin contract nu s-a prevazut altfel.
Transmiterea partilor de interes, se face in limitele si conditiile prevazute de lege si de contractul
de societate.
Partile de interes se pot transmite si prin mostenire, daca prin contract nu se dispune altfel.
Transmiterea partilor de interes catre persoane din afara societatii, este permisa, dar cu
consimtamantul tuturor asociatilor.
Orice asociat poate rascumpara , substituindu-se in drepturile dobanditorului , partile de interes
dobandite cu titlu oneros de un tert, fara consimtamantul tuturor asociatilor, in termen de 60 de zile ,
de la data la care a cunoscut , sau ar fi trebuit sa cunoasca cesiunea.
Daca mai multi asociati exercita concomitent acest drept, partile de interes se aloca propotional
cu cota de participare la profit.
Cesiunea cu titlu gratuit a partilor de interes, este asimilata unei cesiuni cu titlu oneros si da loc
la aplicarea posibilitatii rascumpararii partilor de interes.
In privinta formei, cesiunea cu titlu gratuit, este supusa regimului juridic al donatiei.
4)

PATRIMONIUL SOCIAL

Societatea civila are un patrimoniu propriu, alcatuit din suma aporturilor sociale, la care se
adauga toate bunurile, drepturile si obligatiile contractate in numele societatii, denumit PATRIMONIU
SOCIAL.
Patrimoniul social este distinct de patrimoniul fiecarui asociat in parte, desi societatea civila nu
are personalitate juridica si nu este subiect de drept.
Patrimoniul social este recunoscut si asimilat de Codul Civil, cu indiviziunea succesorala, adica
cu o proprietate comuna pe cote-parti asupra unui patrimoniu, a unei universalitati de bunuri, drepturi
si obligatii.
5)

RAPORTURILE DINTRE ASOCIATI SI SOCIETATE

In tot timpul functionarii societatii, raporturile dintre asociati trebuie sa se intemeieze pe bunacredinta in indeplinirea obligatiilor si in exercitarea drepturilor si pe grija pentru treburile societatii.
In primul rand, asociatii au obligatia de neconcurenta fata de societate.
Asociatul nu poate face concurenta societatii pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane si
nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala altuia vreo operatiune care ar putea fi pagubitoare
pentru societate.
De asemenea, asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane, la o
activitate care ar conduce la privarea societatii, de bunurile, prestatiile sau cunostintele specifice la
care asociatul s-a obligat.
Fiecare asociat raspunde fata de societate pentru orice pagube cauzate din culpa sa, indiferent
de foloasele aduse de acelasi asociat societatii in alte afaceri, foloase care nu se pot compensa cu
pagubele produse [ art. 1907 alin ( 2) Cod Civil].
In lipsa de stipulatie contrara, fiecare asociat poate folosi bunurile sociale in interesul societatii,
potrivit cu destinatia acestora si fara sa stanjeneasca drepturile celorlalti asociati.

108

Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza bunurile sociale in
folosul sau al unei alte persoane, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa
acopere daunele ce ar putea rezulta.
In ceea ce priveste fondurile banesti ale societatii, nici un asociat nu poate lua din fondurile
comune mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca in
interesul societatii, asociatul care incalca aceste dispozitii fiind raspunzator de sumele luate si de toate
daunele-interese ce ar putea rezulta.
La randul sau, asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a facut pentru
societate si de a fi indemnizat
pentru obligatiile sau pierderile pe care le-a asumat sau suferit
actionand de buna-credinta in interesul societatii.
6) HOTARARILE PRIVIND SOCIETATEA
Asociatii, chiar lipsiti de dreptul de administrare, au dreptul sa participe la luarea hotararilor
colective ale adunarii asociatilor [ art. 1910 alin ( 1) Cod Civil].
Hotararile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociatilor , daca prin contract
sau prin lege nu se stabileste altfel.
Totusi, hotararile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator
unic, se iau cu consimtamantul tuturor asociatilor, aceasta prevedere legala justificandu-se prin
importanta deciziilor care sunt luate in aceste situatii.
De asemenea, obligatiile unui asociat nu pot fi marite fara consimtamantul acestuia, ceea ce
inseamna, ca indiferent de prevederile din contract sau din lege privind adoptarea valabila a unei
hotarari a asociatilor, in acest caz particular este necesar consimtamantul asociatului ale carui
obligatii sunt marite.
Regulile de mai sus sunt imperative, astfel ca nu pot fi inlaturate prin conventia partilor, orice
clauza contrara fiind considerate nescrisa [ art. 1910 alin (5) Cod Civil].
Hotararile asociatilor pot fi adoptate de asociatii reuniti in adunarea asociatilor sau pot rezulta
din consimtamantul tuturor asociatilor exprimat in actul incheiat de societate.
Contractul de societate poate prevedea modul de convocare si desfasurare a adunarii asociatilor,
iar in lipsa hotararea poate fi adoptata si prin consultarea scrisa a acestora.
Asociatul nemultumit de o hatarare luata cu majoritate, o poate contesta la instanta
judecatoreasca , in termen de 15 zile de la data la care a fost luata, daca a fost prezent si de la data
comunicarii daca a fost lipsa.
Daca hotararea nu a fost comunicata asociatului, termenul curge de la data la care acesta a luat
cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data la care a fost luata hatararea.
Termenul de 15 zile pentru contestatie , este termen de decadere, astfel ca nu poate fi suspendat
sau interupt.
7) ADMINISTRAREA SOCIETATII
De regula, modul si organele de administrare a societatii se stabilesc prin conventia asociatilor,
fie prin contractul de societate, fie printr-un act ulterior.
Administrarea societatii poate fi incredintata uneia sau mai multor persoane, fie dintre asociati ,
fie terti.
Administratorii pot fi asociati sau neasociati.
Daca prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrate de asociati, care au mandat
reciproc de a administra, unul pentru altul in interesul societatii.
109

Operatiunea facuta de oricare dintre ei este valabila si pentru partea celorlalti, chiar fara a le lua
consimtamantul in prealabil.
Oricare dintre ei se pot opune in scris operatiunii,mai inainte ca ea sa fie incheiata.
Opozitia nu produce insa efecte fata de tertii de buna-credinta.
Daca administrarea societatii a fost incredintata unei singure persoane, administratorul, in
absenta opozitiei asociatilor, poate indeplini toate actele care intra in continutul notiunii de
administrare a societatii, fara a cere acordul asociatilor.
Administratorul poate fi revocat , potrivit regulilor de la contractul de mandat, daca nu se
prevede altfel in contractul de societate.
Daca administrarea a fost incredintata mai multor administratori, fara a li se determina concret
atributiile si fara a se arata ca actele trebuie sa fie facute in comun, fiecare poate administra singur in
interesul societatii , cu buna-credinta.
Daca imputernicirea stipuleaza sa lucreze impreuna, nici unul dintre ei nu poate face actele de
administrare fara ceilalti, chiar daca acestia ar fi in imposibilitate de a actiona.
Actele de administrare ale societatii si cele de dispozitie asupra bunurilor acesteia sunt interzise
asociatilor care nu au calitatea de administrator, sub sanctiunea acoperirii daunelor ce ar putea
rezulta.
Drepturile tertilor de buna-credinta raman neatinse.
Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si
situatiile financiare ale societatii, de a lua la cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice
document al societatii, fara a stanjeni operatiunile societatii si afecta drepturile celorlalti asociati.
In ceea ce priveste raspunderea adminitratorilor, acestia raspund personal fata de societate,
pentru prejudiciile aduse prin incalcarea legii, a mandatului primit sau prin culpa in administrarea
societatii.
Daca mai multi administratori au lucrat impreuna, raspunderea este solidara.
Cu toate acestea, in privinta raporturilor dintre ei, instanta poate stabili o raspundere
proportionala cu culpa fiecaruia, la savarsirea faptei cauzatoare de prejudicii.
Administratorii sunt obligati sa intocmeasca un raport anual cu privire la mersul societatii, care
va fi comunicat asociatilor.
Oricare dintre acestia poate solicita dezbaterea raportului, de catre toti asociatii, caz in care
administratorii sunt obligati sa convoace reuniunea asociatilor, la sediul social pentru acest scop.
8) PARTICIPAREA LA PROFIT SI PIERDERI
Impartirea beneficiilor obtinute sau a pierderilor suferite, se face conform celor convenite in
contractul de societate sau a legii speciale aplicabile, iar in lipsa unei prevederi exprese in acest
sens, impartirea se face proportional cu valoarea aportului social adus de fiecare din asociati.
Partea fiecarui asociat la profit si pierderi este proportionala cu aportul sau la capitalul social,
daca nu s-a convenit altfel.
Partea la profit si pierderile asociatului al carui aport consta in prestatii si cunostintele
specifice , este egala cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a
convenit altfel.
Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu conditia ca
astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile sau sa fie expres prevazute in contract.
Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de la participarea
la pierderi, este considerata nescrisa.
110

Cand contractul stabileste numai partea de castig, aceeasi proportie are loc si cat priveste
pierderile.
9) RAPORTURILE ASOCIATILOR CU TERTII
In executarea obligatiilor fata de creditorii societatii, fiecare asociat raspunde cu propriile sale
bunuri, proportional cu aportul sau la patrimonial social, numai in cazul in care creditorul comun , nu
a putut fi indestulat din bunurile comune ale asociatilor [ art. 1920 alin( 1) Cod Civil].
Creditorul personal al unui asociat, in masura in care nu s-a putut indestula din bunurile proprii
ale acestuia, va cere dupa caz, sa se inapoieze sau sa se desparta si sa se atribuie debitorului sau
partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociatilor , cu aplicarea in mod corespunzator,
a dispozitiilor art. 1929 Cod Civil, care priveste drepturile asociatului exclus.
Orice persoana care pretinde ca este asociat sau creaza tertilor deliberat o aparenta
convingatoare in acest sens, raspunde fata de tertii de buna-credinta, intocmai ca un asociat.
Societatea nu va raspunde fata de tertul astfel indus in eroare, decat daca i-a dat motive
suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat, drept asociat, sau in cazul in care, cunoscand
manoperele pretinsului asociat, nu ia masurile rezonabile pentru a impiedica inducerea tertului in
eroare.
Asociatii , chiar neadministratori, raspund solidar pentru orice daune s-ar cauza tertilor de
buna-credinta, prejudiciati prin incalcarea acestei interdictii.
Administratorii societatii au obligatia de a informa tertii asupra puterilor lor, inainte de
incheierea actului cu acestia.
10) PIERDEREA CALITATII DE ASOCIAT
Pierderea calitatii de asociat are loc prin:
- Cesiunea partilor in societate;
- Executarea silita a partilor de interes;
- Moartea , falimentul sau punerea sub interdictie judecatoreasca a asociatului;
- Retragerea asociatului din societate;
- Excluderea din societate;
- Incetarea personalitatii juridice.
Asociatul unei societati cu durata nedeterminata sau al carei contract prevede dreptul de
retragere, se poate retrage din societate, notificand societatea cu un preaviz rezonabil, daca este de
buna-credinta si retragerea sa in acel moment, nu produce o paguba iminenta societatii.
Asociatul unei societati cu durata determinata sau avand un obiect care nu se poate infaptui
dacat intr-un anumit timp, se poate retrage pentru motive temeinice , cu acordul majoritatii celorlalti
asociati, daca prin contract nu se prevede altfel.
Daca acordul nu este intrunit, asociatul se poate adresa justitiei, care stabilind asupra retragerii,
va aprecia legitimitatea si temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii in raport cu imprejurarile si
buna-credinta a partilor.
In toate cazurile, asociatul este tinut sa acopere daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa.
La cererea unui asociat, instanta judecatoreasca , pentru motive temeinice, poate hotara
excluderea din societate a oricaruia dintre asociati ( art. 1928 Cod Civil).
Un asociat care isi pierde calitatea , altfel decat prin cesiune sau executarea silita a partilor sale
in societate, poate obtine valoarea partilor sale, de la data incetarii calitatii de asociat, iar ceilalti
111

asociati sunt tinuti sa-i plateasca imediat de aceasta a fost stabilita , cu dobanda legala de la data
incetarii calitatii de asociat, iar in cazul in care partile nu convin asupra valorii partilor de interes,
aceasta se va stabili de catre instanta ( art. 1929 Cod Civil).
11) INCETAREA CONTRACTULUI DE SOCIETATE SI DIZOLVAREA SOCIETATII
In masura in care nu exista dispozitii legale speciale, contractul inceteaza si societatea se
dizolva prin:
a) Realizarea obiectului societatii sau imposibilitatea realizarii acestuia, daca aceasta este
neindoielnica;
- b) Consimtamantul tuturor asociatilor;
- c) Hotararea instantei pentru motive legitime si temeinice;
- d) Implinirea duratei societatii, daca nu sunt indeplinite conditiile prorogarii tacite;
- e) Nulitatea societatii;
- f) Alte cauze stipulate in contractul de societate.
Societatea care intra in dizolvare se lichideaza ( art. 1930 Cod Civil).
Societatea este tacit prorogata atunci cand, cu toate ca durata sa a expirat, aceasta continua sa
execute operatiunile sale , iar asociatii continua sa execute contractul si sa se comporte ca asociati.
Prorogarea este facuta pe durata de un an continuand din an in an, de la data expirarii duratei,
daca sunt indeplinite aceleasi conditii.
Nulitatea societatii poate rezulta exclusive din incalcarea dispozitiilor imperative privind
contractul de societate , stipulate sub sanctiunea nulitatii, sau din nesocotirea conditiilor generale de
validitate a contractelor , daca legea speciala nu prevede altfel.
Este considerata nescrisa orice clauza contractuala contrara unei dispozitii imperative
privind incetarea contractului de societate si dizolvarea societatii a carei incalcare nu este sanctionata
cu nulitatea societatii.
Nulitatea nu actioneaza retroactiv, ci de la data hotararii prin care a fost constatata nulitatea ,
urmata de lichidarea patrimonial social.
Societatea va inceta in cazul in care contractul de societate nu prevede altfel si prin:
a) pieirea bunului, daca a fost pusa in comun numai folosinta acestuia, iar proprietatea a
ramas asociatului afara de cazul in care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris
bunul ce a pierit;
b) moartea sau punerea sub interdictie a unuia dintre persoanele juridice asociate;
c) incetarea calitatii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate;
d) falimentul unui asociat.
In contractul de societate se poate stipula ca la moartea unui asociat, societatea sa continue de
drept cu mostenitorii acestuia.
La incetarea societatii, societatea intra in dizolvare si patrimonial social se lichideaza,
incasandu-se creantele si platindu-se datoriile, dupa care activul ramas este destinat rambursarii
aporturilor subscrise si varsate de asociati, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi
repartizat intre asociati proportional cu partea fiecaruia la beneficii, daca nu s-a prevazut altfel prin
contractul de societate sau prin hotarare a asociatilor.
Lichidarea se face, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de societate sau prin conventie
ulterioara, de toti asociatii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate.
In caz de neintelegere, lichidatorul este numit de instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia
dintre asociati.
112

Bunurile aduse in uzufruct sau in folosinta se restituie in natura.


Daca bunul adus in proprietate se afla inca in masa patrimoniala, acesta va fi restituit la
cererea asociatului, in natura cu obligatia platii unei sulte, daca este cazul.
Imparteala in natura a bunurilor societatii, se face potrivit regulilor privitoare la imparteala
bunurilor proprietate comuna.
Daca activul net este neindestulator pentru inapoierea in intregime a aporturilor si pentru plata
obligatiilor sociale, pierderea se suporta de asociati potrivit cu contributia acestora stabilita prin
contract.
ASOCIEREA IN PARTICIPATIE
Contractul de asociere in participatie, este contractul prin care o persoana acorda uneia sau mai
multor persoane o participatie la beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni pe care le
intreprinde.
Pentru incheierea valabila a acestui contract nu este necesara indeplinirea vreunei conditii de
forma, astfel ca asocierea in participatie are caracter consensual, acordul de vointa al partilor fiind
necesar si suficient in acest sens.
Totusi, pentru proba, este necesara incheierea contractului in forma scrisa, intrucat, contractul
se probeaza numai prin inscris.
Asocierea in participatie nu poate dobandi personalitate juridica si nu constituie fata de terti o
persoana distincta de persoana asociatilor.
In acesta situatie, tertul nu are nici un drept fata de asociere si nu se obliga decat fata de
asociatul cu care a contractat.
Bunurile puse la dispozitia asocierii pot trece, in tot sau in parte, in proprietatea unuia dintre
asociati pentru realizarea obiectului asocierii, in conditiile convenite prin contract si cu respectarea
formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
In ceea ce priveste raporturile dintre asociati si fata de terti, asociatii chiar actionand pe contul
asocierii, contracteaza si se angajeaza in nume propriu fata de terti.
Cu toate acestea, daca asociatii actioneaza in aceasta calitate fata de terti, sunt tinuti solidar
cu actele incheiate de oricare dintre ei.
Orice clauza din contractul de asociere care limiteaza raspunderea asociatilor fata de terti este
inopozabila acestora.
Asociatii exercita toate drepturile decurgand din contractele incheiate de oricare dintre ei, dar
tertul este tinut exclusiv fata de asociatul cu care a contractat, cu exceptia cazului in care acesta din
urma a declarat calitatea sa la momentul incheierii actului.
Orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre
asociati, este considerata nescrisa.
Asociatii raman proprietarii bunurilor puse la dispozitia asociatiei.
Ei pot coveni insa , ca bunurile aduse in asociere, precum si cele obtinute in urma folosirii
acestora sa devina proprietate comuna.

113

CAPITOLUL XIV
CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA
( art. 2242 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de renta viagera este contractul prin care o parte numita DEBIRENTIER, se obliga sa
efectueze in folosul unei anumite persoane numita CREDIRENTIER, prestatii periodice , constand
in sume de bani sau alte bunuri fungibile.
Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat
constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.
Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmand ca in acest caz, in
lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze la data la care decedeaza ultima
dintre aceste persoane.
Renta viagera se deosebeste de contractul de intretinere prin natura obligatiei debitorului.
In contractul de intretinere obligatia debitorului este o obligatie de a face esentialmente
personala, de a asigura creditorului intretinerea ( care consta in hrana, locuinta, imbracaminte,
medicamente, etc.) pe durata vietii acestuia.
In contractul de renta viagera ,obligatia debirentierului este o obligatie de a da periodic o suma
de bani.
Renta se poate transmite unei alte persoane , in timp ce creanta de intretinere nu este
transmisibila.
Contractul de renta viagera este un contract aleatoriu, din care mai fac parte si contractul de
intretinere, contractul de asigurare si jocul sau prinsoarea.
Contractele aleatorii sunt contractele cu titlu oneros in care intinderea si chiar existenta obligatiei
pentru partile contractante nu se cunosc in momentul incheierii contractului, deoarece depind de un
eveniment viitor si incert si in care exista sanse de castig sau de pierdere pentru toate partile
contractante.
In momentul incheierii contractului, intinderea si chiar existenta obligatiei pot fi incerte pentru
una sau pentru toate partile contractului, in schimb sansele de castig sau de pierdere ( adica elementul
aleatoriu) exista intotdeauna pentru toate partile contractante si nu au niciodata caracter unilateral.
CARACTERELE JURIDICE
1) Renta viagera este un contract cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Atunci cand renta viagera este stipulata in favoarea unui tert , chiar daca acesta o primeste cu
titlu gratuit , contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.
Renta viagera se poate constitui insa si cu titlu gratuit, prin donatie intre vii sau prin testament.
Renta viagera cu titlu gratuit este supusa reductiunii, daca excede portiunii disponibile si este
nula daca este facuta unei persoane incapabile de a primi.
Renta viagera constituita cu titlu gratuit nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate.
114

2) Renta viagera este un contract consensual.


Contractul de renta viagera este un contract consensual , intrucat se formeaza prin acordul de
vointa al credirentierului si al debirentierului.
Cand obiectul contractului de renta viagera il formeaza un drept tabular, actul trebuie sa fie
intocmit , sub sanctiunea nulitatii, in forma autentica si inscris in Cartea Funciara.
3) Renta viagera este un contract sinalagmatic.
Este un contract sinalagmatic, intrucat naste obligatii atat pentru debirentier cat si pentru
credirentier.
Creditorul rentei , instraineaza debitorului un bun mobil sau imobil, ceea ce echivaleaza cu o
vanzare , iar renta platita periodic, reprezinta pretul vanzarii.
De aceea , contractului de renta viagera cu titlu oneros i se aplica, normele aplicabile
contractului de vanzare-cumparare.
Renta viagera se deosebeste insa de vanzare-cumparare prin caracterul sau aleatoriu si prin
executarea sa succesiva.
4) Contractul de renta viagera este translativ de proprietate.
Transferul dreptului de proprietate , daca bunul este mobil, are loc in momentul realizarii
acordului de vointa, fara ca predarea bunului in acelasi moment sa fie o conditie pentru nasterea
contractului.
Credirentierul are obligatia de garantie a vanzatorului, dar se bucura, pe de alta parte, de
privilegiul vanzatorului.
5) Renta viagera este un contract aleatoriu.
Evenimentul incert care face imposibila cunoasterea sanselor de castig sau pierdere ale fiecarei
parti si a intinderii acestora, este durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat constituirea
ei pe durata vietii debirentierului.
De regula, renta viagera se constituie in favoarea credirentierului ( pe timpul vietii acestuia), dar
si in favoarea unui tert ( pe timpul vietii acestuia) sau chiar in favoarea debirentierului( pe timpul
vietii acestuia).
Daca renta e constituita in favoarea unui tert, iar credirentierul a decedat inaintea acestuia, renta
va continua pana la moartea tertului.
Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei
persoane care era decedata in ziua incheierii contractului.
Legiuitorul apreciaza ca , in acest caz, elementul aleatoriu, privind durata incerta a
credirentierului nu exista si ca, prin urmare, nu a existat o egalitate a sanselor intre credirentier si
debirentier, in momentul incheierii contractului.
Nu produce, de asemenea, nici un efect, contractul prin care s-a constituit pe durata vietii unei
persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit in interval
de cel mult 30 de zile, de la aceasta data.
Codul Civil permite infiintarea rentei pe durata vietii mai multor persoane.
Daca unul dintre credirentieri a murit , renta nu se va stinge partial, ci va fi platita integral
celorlalti credirentieri pana la decesul ultimului dintre ei, in cazul in care partile nu au convenit altfel.
6) Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva.
Renta este platita periodic, la termenele stipulate in contract, pana la sfarsitul vietii
credirentierului.
CONDITIILE DE VALIDITATE

115

Acestea sunt:
- Forma actului;
- Capacitatea;
- Consimtamantul;
- Obiectul;
- Cauza.
Contractul de renta viagera trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate ale
contractelor prevazute de art. 1179 si urmatoarele din Codul Civil.
Credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune , intrucat contractul este translativ de
proprietate.
El trebuie sa fie proprietarul lucrului transmis sau a nudei proprietati a lucrului.
Daca renta ese cu titlu gratuit, credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de dispozitie ceruta
pentru incheierea contractului de donatie sau a testamentului.
In cazul rentei cu titlu gratuit, forma actului prin care aceasta este contituita va fi cea prevazuta
de lege pentru validitatea actului, sub sanctiunea nulitatii acestuia ( forma autentica in cazul
donatiilor si forma scrisa in cazul testamentelor).
Daca insa renta cu titlu gratuit este constituita in favoarea unui tert , contractul de renta
viagera nu trebuie intocmit in forma autentica ceruta pentru donatie.
Consimtamantul trebuie sa existe, sa fie liber si neviciat.
Obiectul obligatiei credirentierului il poate constitui dreptul de proprietate ( sau numai nuda
proprietate) asupra unui bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil.
Daca bunul transmis este un drept real imobiliar tabular, transmiterea si dobandirea lui se face
numai cu respectarea regulilor de Carte Funciara.
Cauza contractului trebuie sa existe , sa fie licita si morala.
EFECTELE CONTRACTULUI
A. OBLIGATIILE DEBIRENTIERULUI
1) Plata rentei, este principala obligatie a debirentierului.
Cuantumul rentei se stabileste prin acordul de vointa al partilor.
Ratele de renta , trebuie sa fie platite de debirentier in cuantumul si la termenle prevazute in
contract, pana la decesul credirentierului, sau pana la decesul tertului beneficiar al rentei, atunci cand
a fost constituita in favoarea acestuia.
La moartea debirentierului , obligatia de plata a rentei se transmite mostenitorilor sai, nefiind o
obligatie strict personala contractata intuitu personae.
In lipsa de stipulatie contrara ratele de renta se platesc trimestrial si in avans si indexate in
functie de rata inflatiei.
Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a stabilit
in avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite, aferente perioadei in care creditorul nu
a mai fost.
In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul
si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata
rentei pentru viitor [ art. 2250 alin(1) Cod Civil].

116

Dupa ce a fost obtinuta in urma vanzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o


institutie de credit si va fi platita credirentierului cu respectarea cuantumului si scadentelor
convenite prin contractul de renta viagera.
Dreptul la actiunea prin care se solicita plata ratelor de renta restante se prescrie in termenul
general de 3 ani , care se calculeaza separat pentru fiecare rata din momentul in care a devenit
exigibila.
Mostenitorii credirentierului nu pot cere plata ratelor scadente , dar neincasate de autorul lor
decedat.
Renta viagera , avand caracter personal , nu se transmite mostenitorilor, iar urmarirea ei nu se
poate face , in principiu, decat de creditor.
Totusi, atunci cand este vorba de sume restante , neachitate pana la moartea creditorului,
mostenitorii sai preiau creanta in aceste limite si au dreptul sa urmareasca sumele scadente la data
mortii.
2) Obligatia de a oferi credirentierului garantiile stipulate in contract pentru plata rentei si de a
nu micsora garantiile oferite.
Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros, credirentierul are , dupa
caz, un privilegiu sau o ipoteca asupra bunului transmis.
Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros, poate cere rezolutiunea contractului
daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale , ori o
diminueaza.
Sanctiunea desfiintarii contractului de renta viagera nu se poate pronunta, daca contractul este
cu titlu gratuit.
B. OBLIGATIILE CREDIRENTIERULUI
Obligatiile credirentierului in contractul de renta viagera cu titlu oneros sunt identice cu
obligatiile vanzatorului, atunci cand prestatia sa consta in transmiterea dreptului de proprietate ( sau
numai de nuda proprietate) asupra unui bun mobil sau imobil , in schimbul careia este stipulata
obligatia debitorului de a plati renta:
1) Obligatia de a transmite dreptul de proprietate al bunului;
2) Obligatia de predare a bunului ( obligatia de a face);
3) Obligatia de garantie contra evictiunii si contra viciilor ascunse ale bunului transmis;
4) Obligatia de conservare a bunului , pana in momentul predarii lui debirentierului.
In cazul contractului de renta viagera cu titlu gratuit, credirentierul nu are aceste obligatii.
REZOLUTIUNEA CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERA
LA CEREREA CREDIRENTIERULUI
Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea fara justificare a obligatiei de plata
a rentei de catre debirentier.
In lipsa unei stipulatii contrare , rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine
restituirea ratelor de renta deja platite.
Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros, poate cere rezolutiunea contractului si
daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza.
Debirentierul nu se poate libera de plata rentei, oferind restituirea capitalului si renuntand la
restituirea ratelor platite.
117

Debirentierul este tinut la plata rentei , pana la decesul persoanei , pe durata vietii careia a fost
constituita renta, oricat de impovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia(art. 2252 Cod Civil),
contractul avand pentru el un caracter irevocabil.
Dispozitiile art. 2252 alin(2) din Codul Civil, nu impiedica aplicarea in cazul contractului
de renta viagera, a art. 1271 din Codul Civil, in privinta imprejurarilor survenite pe parcursul
executarii contractului , care nu sunt determinate de durata vietii persoanei, pana la decesul careia
a fost constituita renta.
Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract.
Chiar si in acest caz, stipulatia nu isi produce efectele decat in limita valorii rentei care este
necesara credirentierului pentru asigurarea intretinerii, cum este definita de art. 2266 alin (2) Cod
Civil ( art. 2253 Cod Civil).

118

CAPITOLUL XV
CONTRACTUL DE INTRETINERE
( art. 2254 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de intretinere este contractul aleatoriu prin care o parte se obliga sa efectueze in
folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert, prestatile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o
anumita durata.
Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager
al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii credirorului intretinerii.
Contractele aleatorii sunt contractele cu titlu onerosi in care intinderea si chiar existenta
obligatiei pentru partile contractante, nu se cunosc in momentul incheierii contractului deoarece
depind de un eveniment viitor si incert si in care exista sanse de castig sau de pierdere pentru toate
partile contractante.
CARACTERELE JURIDICE
1) Este un contract solemn, care se incheie in forma autentica;
Contractul de intretinere se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii.
2) Este un contract sinalagmatic ( bilateral) cand este cu titlu oneros, intrucat naste obligatii
reciproce in sarcina partilor;
3) Este un contract unilateral cand este cu titlu gratuit, intretinerea fiind constituita prin donatie;
4) Intretinerea poate fi constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau
cu titlu gratuit si este supusa sub rezerva dispozitiilor privind contractul de intretinere, regulilor
proprii ale actului juridic de constituire.
Contractul de intretinere este de regula un contract cu titlu oneros, pentru ca intretinerea este
prestata in schimbul unui bun sau al unei sume de bani.
El poate fi insa si gratuit, prestarea intretinerii constituind o liberalitate facuta sub forma
donatiei sau a legatului testamentar cu sarcini, sau a stipulatiei pentru altul ( tertul beneficiar fiind
creditorul intretinerii).
5) Contractul de intretinere cu caracter viager cu titlu oneros, este un contract aleatoriu.
Elementul aleatoriu, incert, al contractului de intretinere este durata vietii persoanei intretinute ,
a creditorului intretinerii.
Acest caracter aleatoriu este prezent atat la data incheierii conventiei translative de
proprietate, cat si in cursul executarii sale , deoarece cel ce dobandeste bunul se obliga sa presteze o
intretinere pe toata durata vietii instrainatorului, cunoscuta fiind numai producerea certa a
evenimentului mortii, nu si data la care va avea loc acesta.
Este lovit de nulitate absoluta , contractul care stipuleaza o intretinere constituita pe durata
vietii unei persoane care era decedata in ziua incheierii contractului.
119

Nu produce, de asemenea , nici un efect , contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros
intretinere pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii contractului suferea de o boala din
cauza careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.
6) Este un contract translativ de proprietate, prin care se reslizeaza transferul dreptului de
proprietate asupra bunului, de la intretinut la intretinator fiind supus conditiilor legale privind
valabilitatea acestor transmiteri.
7) Este un contract intuitu personae incheiat atat de intretinator, cat si de intretinut in
consideratia persoanei cocontractantului.
Dreptul de intretinere este un drept strict personal, netransmisibil prin succesiune, care se
stinge prin moartea beneficiarului.
Drepturile creditorului intretinerii nu pot fi cedate sau supuse urmaririi, deci sunt incesibile,
insesizabile = drepturile nu pot fi cedate ( puse in gaj), sau supuse urmaririi de catre creditori.
Obligatia debitorului intretinerii ( intretinatorului) este o obligatie de a face personala , dar
nu strict personala.
In mod execeptional se admite ca , in cazul unei impiedicari obiective si temporare a
debitorului, de a presta intretinerea , ea ar putea fi executata de un mandatar.
Obligatia debitorului intretinerii este transmisibila la decesul sau, mostenitorilor sai universali
sau cu titlu universal, ca un element al pasivului succesoral, afara de cazul in care in contractul de
intretinere nu a fost stipulat caracterul viager si al obligatiei debitorului.
8) Este un contract cu executare succesiva .
Intretinerea se presteaza in timp , pana la sfarsitul vietii intretinutului sau pana la sfarsitul
perioadei stipulate, permanent, chiar daca nu periodic.
Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti sau al unui
anumit tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o anumita perioada.
Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al
acesteia , atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului intretinerii.
Intretinerea poate fi constituita pe durata vietii, mai multor persoane , urmand ca in acest caz, in
lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze, la data la care decedeaza ultima
dintre aceste persoane.
CONDITII DE VALIDITATE
Conditiile de validitate ale contractului de intretinere sunt conditiile generale pentru
validitatea contractelor prevazute de art. 1179 si urmat. din Codul Civil:
- Capacitatea;
- Consimtamantul;
- Obiectul;
- Cauza .
1) CAPACITATEA PARTILOR
Ambele parti trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat ambele fac acte de
dispozitie ( intretinutul transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, iar intretinatorul, in caz de
neexecutare a obligatiei asumate, poate fi obligat la plata de despagubiri).
Incheierea unui contract de intretinere intre soti, este inutila , intrucat intre ei exista obligatia
legala de intretinere.
120

Daca in contract exista o pluralitate de parti( fie de creditori,fie de debitori, fie si de creditori si
de debitori) , obligatia de intretinere este indivizibila.
In consecinta, neexecutarea obligatiei de intretinere fata de unul dintre creditori determina
rezolutiunea intregului contract.
2) CONSIMTAMANTIL PARTILOR
Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber si neviciat.
3) OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiectul obligatiei creditorului intretinerii il constituie un bun mobil sau imobil, determinat,
care trebuie sa fie in circuitul civil si sa fie proprietatea sa.
Obligatia intretinutului( creditorul intretinerii), se executa dintr-odata la incheierea
contractului.
Obiectul obligatiei intretinatorului ( debitorul intretinerii), il constituie intretinerea , in sensul ei
cel mai larg, cuprinzand un numar mare de prestatii care se executa in natura, ca: procurarea si
prepararea hranei, cumpararea de imbracaminte, incaltaminte, lenjerie de pat si de corp,
medicamente, ingrijiri medicale, efectuarea curateniei in locuinta, plata cheltuielilor de intretinere,
etc.
Partile pot conveni ca intretinatorul sa locuiasca in imobilul intretinutului sau in locuinta
separata.
Obligatia intretinatorului se executa succesiv si permanent pana la sfarsitul vietii intretinutului
sau pe durata stipulata in contract.
De regula, in practica, contractul de intretinere se infatiseaza ca un contract de vanzarecumparare a imobilului proprietatea creditorului intretinerii, in care acesta isi rezerva dreptul de
uzufruct pana la sfarsitul vietii si in care se stipuleaza ca pret, intretinerea vanzatorului pe durata
vietii acestuia.
DELIMITAREA CONTRACTULUI DE INTRETINERE
FATA DE ALTE CONTRACTE
1) Contractul de intretinere prezinta cele mai multe asemanari cu contractul de renta viagera.
Datorita asemanarii dintre cele doua contracte , dispozitiile art. 2243-2247, 2249, 2251 alin (1)
si art. 2252 privind contractul de renta viagera se aplica in mod corespunzator si contractului de
intretinere.
Ele sunt insa contracte distincte, care se deosebesc prin aceea ca:
a) Renta viagera cuprinde o obligatie de a da ( o suma de bani-renta), in timp ce contractul de
intretinere contine o obligatie de a face ( a presta intretinerea sub toate formele ei);
b) Creanta de intretinere este esentialmente personala, deci netransmisibila la alta persoana, in
timp ce renta viagera este transmisibila ( cesibila);
c) Drepturile creditorului intretinerii nu pot fi supuse urmaririi, in timp ce renta viagera cu titlu
oneros, poate fi supusa urmaririi.
Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract.
2) Delimitarea contractului de intretinere de contractul de vanzare-cumparare.

121

Demilitarea prezinta dificultati atunci cand pretul bunului instrainat este atat o suma de bani
cat si intretinerea.
Pentru calificarea acestui contract este necesar sa se stabileasca care este scopul principal
urmarit de parti la incheierea contractului.
In acest sens se poate considera ca este gresita si de natura a crea confuzii sintagma
vanzare-cumparare cu clauza intretinerii desi, ea este folosita in mod curent in practica judiciara.
Contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere este un contract nenumit, cu titlu
oneros, aleatoriu, bilateral, consensual si translativ de proprietate, caruia i se aplica regulile generale
din materia obligatiilor , cu privire la conditia rezolutorie , aceasta fiind subinteleasa , atunci cand
una dintre parti nu si indeplineste angajamentul luat.
Intr-o atare situatie, contractul nu se desfiinteaza de drept, ci partea in privinta careia nu s-a
executat angajamentul are alegerea fie sa sileasca celalalta parte a executa contractul, cand acesta
este posibila, fie sa ceara desfiintarea contractului.
Daca obligatia principala a debitorului este prestarea intretinerii, contractul va fi de intretinere,
indiferent daca pretul in bani a fost sau nu precizat in contract, pentru ca elementul aleatoriu
caracteristic pentru contractul de intretinere ramane durata vietii instrainatorului.
Daca insa o cota indiviza din imobil este vanduta pe un pret determinat , iar cealalta cota
indiviza a facut obiectul contractului de intretinere, exista doua contracte, unul de vanzare-cumparare
si altul de intretinere , cuprinse in acelasi inscris.
3) Donatia cu sarcini se deosebeste de donatia cu sarcina intretinerii prin elementul aleatoriu
care se regaseste in cea de a doua.
In primul caz, sarcina are un obiect determinat ( plata unei datorii, etc. ) a carei intindere
( valoare) este cunoscuta in momentul incheierii contractului de donatie.
In cel de al doilea, ea are ca obiect prestarea intretinerii a carei valoare totala este imposibil de
anticipat in momentul incheierii donatiei.
Sarcina intretinerii poate fi stipulata in favoarea donatorului sau in favoarea unui tert( caz in
care reprezinta o stipulatie pentru altul prin care se realizeaza o liberalitate indirecta).
In ambele situatii, esentiale pentru caracterizarea contractului, ca fiind un contract de
intretinere, sunt: obiectul sarcinii donatarului ( prestarea intretinerii) si in al doilea rand, cauza ,
scopul contractului urmarit de donator.
Daca scopul contractului a fost intentia de a asigura intretinerea beneficiarului, acesta este un
contract de intretinere, in timp ce, daca cauza contractului a fost doar intentia de liberalitate , atunci
este vorba despre o donatie.
In cazul in care partile au contractat, urmarind avantaje reciproce , contractul este contract de
intretinere.
Disproportia dintre cele doua prestatii nu transforma intretinerea in donatie.
Disproportia dintre cele doua prestatii, este explicata tocmai de elementul aleatoriu, durata
incerta a vietii donatorului, element esential in contractul de intretinere.
Pentru justa caracterizare a contractului de intretinere este necesar sa se stabileasca intentia
partilor , care rezulta din continutul actului, precum si din imprejurarile de fapt.
In cazul in care se constata ca partile au contractat in scopul de a-si asigura fiecare cate un
avantaj si anume, una de a primi un bun, iar cealalta ca o contravaoare a lui, intretinerea pe toata
viata, contractul incheiat este de intretinere si nu de donatie.

122

EFECTELE CONTRACTULUI DE INTRETINERE


A. OBLIGATIILE CREDITORULUI INTRETINERII
Creditorul intretinerii are obligatiile vanzatorului:
1) Obligatia de a transmite intretinatorului, dreptul de proprietate asupra bunului, mobil sau
imobil, instrainat;
2) Obligatia de a preda bunul transmis ( atunci cand ea nu a fost executata la incheierea
contractului sau cand nu s-a transmis prin contract decat nuda proprietate a bunului);
3) Obligatia de a conserva bunul instrainat , pana la predare;
4) Obligatia de garantie contra evictiunii si contra viciilor ascunse ale bunului instrainat.
Pentru garantarea obligatiei de intretinere, constituita cu titlu oneros, creditorul acestuia
( intretinutul) are dupa caz un privilegiu sau o ipoteca asupra bunului transmis.
B. OBLIGATIILE DEBITORULUI INTRETINERII
Acordarea intretinerii in natura , este principala obligatie a debitorului intretinerii.
Debitoul intretinerii datoreaza creditorului, prestatii stabilite in mod echitabil , tinandu-se
seama de valoarea capitalului si de conditia sociala anterioara a creditorului.
Debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte,
menaj precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare.
Intretinerea cuprinde de asemenea, ingrijirile si cheltuielile necesare in caz de boala.
In cazul in care intretinerea are caracter viager, sau atunci cand creditorul decedeaza in cursul
duratei contractului, debitorul are obligatia sa-l inmormanteze.
Intretinerea continua a fi datorata in aceeasi masura, chiar daca in cursul executarii
contractului, bunul care a constituit capitalul, a pierit total sau partial, ori si-a diminuat valoarea ,
dintr-o cauza pentru care credeitorul intretinerii, nu este tinut sa raspunda.
Clauza prin care creditorul intretinerii se obliga la prestarea unor servicii, este considerata
nescrisa.
Daca prestarea sau primirea in natura a intretinerii, nu mai poate continua, din motive
obiective, sau daca debitorul intretinerii decedeaza si nu intervine o intelegere intre parti,instanta
judecatoreasca poate sa inlocuiasca , la cererea oricareia dintre parti, fie si numai temporar,
intretinerea in natura cu o suma de bani corespunzatoare.
Atunci cand prestarea sau primirea in natura a intrteinerii nu mai poate continua din cupla
uneia dintre parti, instanta va majora sau , dupa caz, diminua cunantumul sumei de bani, care
inlocuieste prestatia de intretinere ( art. 2261 Cod Civil).
In toate cazurile in care intretinerea a fost inlocuita cu o renta de bani, devin aplicabile
dispozitiile care reglementeaza contractul de renta viagera .
Daca prin contractul de intretinere nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei ramane
indivizibila intre debitori.
Locul executarii obligatiei de intretinere, este domiciliul creditorului intretinerii, plata fiind
portabila.
Partile pot stabili de comun acord si un alt loc de executare a intretinerii.

123

In cazul neexecutarii obligatiei de intretinere, creditorul ei ( intretinutul) are alegerea intre a


cere rezolutiunea contractului sau executarea obligatiei.
Daca executarea in natura a devenit imposibila din cauza culpei debitorului, instanta, la
cererea creditorului , poate stabili obligatia de intretinere pentru o suma de bani, platibila periodic, la
intervale stabilite de parti, avand caracterul de despagubiri echivalente cu intretinerea datorata.
INCETAREA CONTRACTULUI DE INTRETINERE
Contractul de intretinere pe durata determinata, inceteaza la exiprarea acestei durate , cu
exceptia cazului in care creditorul intretinerii decedeaza mai devreme.
Atunci cand comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului cel
interesat poate cere rezolutiunea care nu poate fi pronuntata decat de instanta judecatoreasca
( rezolutiunea unilaterala a contractului neputand fi aplicata, conf. art. 1552 Cod Civil).
Desi contractul de intretinere este un contract cu executare succesiva, sanctiunea neexecutarii
obligatiilor este rezolutiunea si nu rezilierea, dar rezolutiunea produce efectul sau specific,
restituirea prestatiilor executate , numai cat priveste bunul instrainat.
In schimb, rezolutiunea, va produce efecte numai pentru viitor ( ca si rezilierea) in ceea ce
priveste intretinerea prestata, care nu va fi restituita , datorita caracterului aleatoriu al contractului si
ca o sanctiune a neexecutarii culpabile a obligatiei de intretinere de catre intretinator.
Totusi intretinutul va fi obligat sa restituie debitorului , tot ce acesta a platit cu titlu de impozite
si prime de asigurare referitoare la bunul respectiv, considerate sarcini ale proprietatii si de
asemenea suma de bani primita cu titlu de pret , ca prestatie accesorie intretinerii.
Rezolutiunea transferului proprietatii, va produce efecte si fata de terti, drepturile lor
desfiintandu-se cu caracter retroactiv.
Dreptul la actiunea in rezolutiune , nu se poate cere cand prestarea sau primirea intretinerii ,
nu mai poate continua din motive obiective sau daca debitorul intretinerii decedeaza si nu intervine
o intelegere intre parti.
In lipsa unei stipulatii contrare , obligatia de intretinere este indivizibila atat in privinta
creditorilor, cat si in privinta debitorilor.
Indivizibilitatea obligatiei , face posibila o executare partiala a obligatiei, de exemplu, fata
doar de un beneficiar.
Rezolutiunea va putea fi ceruta si obtinuta de creditorul fata de care obligatia de intretinere nu
a fost executata, cu consecinta rezolutiunii intregului contract de intretinere si a restituirii bunului.
Intretinerea poate fi ceruta in totalitate de la oricare dintre debitori, fara ca acesta sa poata
invoca beneficiul de diviziune , intrucat obligatia de intretinere este indivizibila.
In schimb, daca doar unul dintre debitori a prestat in intregime intretinerea, creditorul
intretinerii nu poate cere rezolutiunea contractului sub motiv ca celalalt debitor nu a prestat
intretinere.
Dreptul de intretinere este un drept personal , contractat intuitu personae care se stinge prin
moartea beneficiarului , deci netransmisibil prin succesiune.
Mostenitorii nu vor putea cere intretinatorului ( debitorul intretinerii) sa le presteze intretinere
in temeiul contractului incheiat de acesta cu autorul lor.
Caracterul personal al creantei de intretinere nu influenteaza insa caracterul patrimonial al
actiunii in rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de intretinere fata de beneficiar.

124

Contractul de intretinere este revocabil in folosul persoanelor carora creditorul intretinerii le


datoreaza alimente in temeiul legii daca, prin efectul contractului el s-a lipsit de mijloacele necesare
indeplinirii obligatiei de a asigura alimentele [ art. 2260 alin ( 1) Cod Civil].

CAPITOLUL XVI
CONTRACTUL DE JOC SAU DE PARIU
( art. 2264 Cod Civil)

NOTIUNE
Jocul de noroc si pariul sunt contracte aleatorii.
CONTRACTUL DE JOC DE NOROC
Este contractul prin care partile se obliga sa asigure una alteia un castig determinat ( bani sau
bunuri) in functie de realizarea sau nerealizarea unui eveniment sau fapt care depinde de forta,
dibacia, inteligenta sau cunostintele partilor contractante , ori ale altor persoane, sau exclusiv de
hazard, element aleatoriu , care face sa existe sanse de castig sau de pierdere pentru toate partile
contractante.
CONTRACTUL DE PRINSOARE SAU PARIUL
Este contractul prin care partile care sustin lucruri contrarii, stabilesc ca acela care va avea
dreptate va primi un castig determinat ( o suma de bani sau un bun) , partea castigatoare urmand sa
fie stabilita in mod obiectiv prin verificarea sustinerii partilor.
Deosebirea intre JOC si PRINSOARE este in functie de rolul indeplinit de parti in realizarea
evenimentului.
Daca partile ( sau cel putin una dintre ele) au un rol activ, chiar daca rezultatul depinde de
hazard, este un CONTRACT DE JOC, in timp ce daca partile sunt complet straine de eveniment este
o PRINSOARE sau PARIU ( de ex. Pronosticurile sportive).
De aici concluzia ca PARIUL este o simpla varietate a JOCULUI DE NOROC.
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 77/2009, privind organizarea si exploatarea jocurilor de
noroc si Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonante , folosesc doar notiunea de joc de
noroc.
Contractele aleatorii sunt contracte cu titlu oneros, in care intinderea si chiar existenta obligatiei
pentru partile contractante, nu se cunosc in momentul incheierii contractului, deoarece depind de un
eveniment viitor si incert si in care exista sanse de castig sau de pierdere pentru toate partile
contractante .

125

DEFINIREA JOCURILOR DE NOROC


Contractul de joc de noroc si pariul se pot infatisa ca activitati neorganizate , de agrement, ale
persoanelor fizice ( de ex. Jocuri de carti, billiard, table, intreceri sportive ad-hoc, pariu cu privire la
producerea unui eveniment viitor, etc.) , cat si ca activitati organizate, comerciale ( de ex. Jocuri de
tip cazino, pariuri sportive, loto-pronosport, etc.).
O.U.G. nr. 77/2009, defineste jocul de noroc ( organizat) ca fiind acea activitate comerciala
care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: se atribuie castiguri materiale, de regula banesti, ca
urmare a oferirii publice de catre organizator a unui potential castig si a acceptarii ofertei de catre
participant , cu perceperea unei taxe de participare directe sau disimulate, castigurile fiind atribuite
prin selectia aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului, indiferent de modul de
producerea a acestora.
Sunt incluse in aceasta categorie si acele activitati comerciale , in care beneficiarii premiilor
sunt stabiliti pe baza rezultatelor unor evenimente sau concursuri ce se vor produce fara implicarea
organizatorilor.
Organizarea oricarui joc de noroc , implica existenta cumulativa a urmatoarelor elemente: joc
si/sau partida, taxa de participare sau miza, fond de castiguri sau premii, mijloace de joc, organizator,
participanti.
Prin taxa de participare directa se intelege suma de bani perceputa direct de la participant , de
catre organizator , in schimbul dreptului de participare la joc.
Prin taxa de participare disimulata , se intelege orice suma incasata sau solicitata suplimentar
fata de contravaloarea perceputa de la acceasi persoana de acelasi operator economic , pentru
vanzarea unor bunuri ori produse sau pentru efectuarea unor servicii similare ori identice ,
indiferent daca aceasta este incasata sau solicitata direct de catre organizatorul activitatii ori de
catre o alta persoana care participa sub orice forma la desfasurarea activitatii, avand ca finalitate
permisiunea dreptului de participare la jocul de noroc.
Organizarea si exploatarea activitatii de jocuri de noroc, pe teritoriul Romaniei, constituie
monopol de stat si se desfasoara in conditiile O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea
jocurilor de noroc.
Statul poate acorda dreptul de organizare si exploatare a activitatii de jocuri de noroc, pe baza
de licenta de organizare a jocurilor de noroc, documente nominale si limitate in timp, ce vor fi
exploatate in mod direct de detinatorul licentei.
Activitatea de autorizare a organizarii si exploatarii jocurilor de noroc se realizeaza de
Ministerul Finantelor Publice, prin Comisia de autorizare a jocurilor de noroc.
Organizator de jocuri de noroc este persoana juridica, autorizata sa organizeze si sa exploateze
jocuri de noroc.
Participant la jocul de noroc , poate fi orice persoana fizica majora , care doreste si are dreptul
legal, sa participle la jocurile de noroc autorizate.
Prin castig sau premiu, se intelege sumele de bani, bunurile sau serviciile acordate de
organizator, participantului la joc, declarat castigator.
Prin jocuri de noroc frauduloase , se intelege acele jocuri de noroc, prin care mijloacelor de joc
aprobate, le sunt modificate datele sau parametrii initiali, astfel incat sa fie adusa atingere,
elementelor de sansa sau metodelor de selectie.
CLASIFICAREA JOCURILOR DE NOROC

126

Jocurile de noroc se clasifica dupa cum urmeaza:


a) JOCURI LOTO
Sunt folosite rezultatele pur aleatorii ale unor evenimente ce constau in extrageri de numere ,
de litere,bilete sau simboluri.
b) PARIURI
Sunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fara implicarea organizatorilor.
Pariul este un joc de noroc, in care participantul trebuie sa indice rezultatele unor evenimente ce
urmeaza sa aiba loc sau care sunt generate aleatoriu de un sistem informatic independent.
In aceasta categorie se includ:
1) PARIURILE MUTUALE, in cadrul carora premiul se distribuie participantilor declarati
castigatori proportional cu numarul variantelor castigatoare , detinute de fiecare dintre acestia,
organizatorul fiind implicat doar in procesul de colectare a taxelor de participare si de
distribuire a sumelor stabilite cu titlu de premii;
2) PARIURILE IN COTA FIXA, in cadrul carora organizatorul este cel care stabileste pe
baza unor criterii proprii si aduce la cunostinta participantilor , cotele de multiplicare a mizei ,
in cazul in care variantele jucate sunt declarate castigatoare. Valoarea fiecarui castig este fixata
prin regulament( suma fixa sau multiplu de miza) independent de totalul mizelor.
c) JOCURI DE NOROC CARACTERISTICE CAZINOURILOR
Evenimentele se produc cu ajutorul unor mijloace specifice de joc, in prezenta fizica a
participantilor, cu sau fara participarea directa a acestora.
Mijloacele specifice folosite de joc pot fi: carti de joc, zaruri, bile de ruleta, rulete si mese de
joc, precum si alte mijloace de joc stabilite prin Hotarare a Guvernului.
d) JOCURILE TIP SLOT-MACHINE
Evenimentele sunt organizate in prezenta fizica a participantilor prin intermediul masinilor ,
utilajelor si instalatiilor specifice, iar castigul depinde de hazard.
e) JOCURILE TIP BINGO, DESFASURATE IN SALI DE JOC
Castigurile sunt generate de elemente aleatorii , organizate prin folosirea echipamentelor
complexe de extragere de tip loteristic, care sunt caracterizate prin extrageri si premieri succesive, in
prezenta fizica a jucatorilor.
f) JOCURILE DE TIP BINGO, ORGANIZATE PRIN INTERMEDIUL SISTEMELOR
RETELELOR DE TELEVIZIUNE
Castigurile sunt generate de elemente aleatorii, organizate prin folosirea echipamentelor
complexe , de extragere de tip loteristic, care sunt caracterizate prin extrageri si premieri succesive,
fara prezenta fizica a jucatorilor.
Nu sunt considerate jocuri de noroc si sunt permise fara autorizare urmatoarele tipuri de jocuri:
1. TOMBOLELE, organizate in scoli sau in alte colectivitati si care au un caracter distractiv si
nonprofit pentru organizatori;
2. JOCURILE DE TIP DISTRACTIV , exploatate prin intermediul unor masini, aparate ,
dispozitive de orice fel si care nu presupun castiguri bazate pe elemente aleatorii, ci au ca scop
testarea fortei, inteligentei si dexteritatii participantului;
3. ACTIUNILE ORGANIZATE DE DIFERITI OPERATORI ECONOMICI, IN CONDITIILE
LEGII, IN SCOPUL STIMULARII VANZARILOR SI CARE NU PRESUPUN TAXA DE
PARTICIPARE, respectiv nici un fel de cheltuiala suplimentara din partea participantilor si nici
majorarea pretului pe care produsul l-a avut anterior desfasurarii actiunii publicitare.

127

FORMA CONTRACTULUI DE JOC


Contractul de joc poate fi incheiat VERBAL, in cazul pariului sau jocului neorganizat.
El este de regula incheiat in FORMA SCRISA, prin cumpararea unui bilet de participare la
jocurile organizate ( pronosticuri, tombole, BINGO) sau a unor jetoane, care constituie elemente cu
care se participa la desfasurarea jocului.
EFECTELE CONTRACTULUI DE JOC
1) Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau de prinsoare nu exista drept la
actiune [ art. 2264 alin(1) Cod Civil].
Debitorul actionat in justitie poate opune creditorului ( jucatorul castigator) exceptia de joc
derivata din faptul ca obligatia se considera contractata din amuzament.
Exceptia este de ordine publica si prin urmare, poate fi ridicata si de instanta din oficiu.
Jocurile si prinsorile dau loc la actiune in justitie , numai cand au fost permise de autoritatea
competenta.
2) Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facute de bunavoie.
Cu toate acestea, se poate cere restituirea in caz de frauda sau daca acela care a platit era lipsit
de capacitatea de exercitiu ori avea capacitate de exercitiu restransa [ art. 2264 ali( 2) Cod Civil].
3) Datoriile nascute din contractul de joc sau de prinsoare nu pot constitui obiect de tranzactie,
recunoastere de datorie, compensatie , motivatie, remitere de datorie cu sarcina ori alte asemenea
acte juridice [ art. 2264 alin ( 3) Cod Civil].
Datoriile de joc au fost assimilate cu obligatiile naturale.
Spre deosebire de obligatiile civile imperfecte , care pot fi transformate prin motivatie in
obligatii civile perfecte si pot fi deci executate prin constrangere, datoriile de joc raman
datorii de onoare care se pot executa numai de bunavoie.
Regulile mentionate mai sus nu se aplica in cazul competitiilor sportive.
Dispozitiile art. 2264 Cod Civil, nu se aplica pariurilor facute intre persoane care iau parte ele
insele la curse, la jocuri de indemanare sau la orice fel de jocuri sportive.
In cazurile mentionate, intermediarii legal autorizati sa adune mize de la persoane, ce nu iau
parte la joc, nu pot invoca dispozitiile art. 2264 alin ( 1) si alin (3) Cod Civil, adica exceptia de
joc.
In practica judiciara s-a considerat ca imprumuturile acordate jucatorului care a pierdut in
vederea sustinerii jocului si folosite in acest scop au aceeasi soarta ca si datoriile din joc si prinsoare,
adica nu dau dreptul la o actiune in justitie pentru recuperarea lor, indiferent daca imprumutator este
organizatorul jocului, un participant la joc sau un simplu spectator al jocului.
Explicatia solutiei este ca prin acordarea imprumutului , creditorul imprumutator , devine un fel
de participant la joc, chiar daca in realitate este un simplu spectator.
In schimb, imprumuturile acordate in alt scop decat participarea la joc , produc efecte
obligatorii si trebuie restituite , imprumutatorul avand la indemana o actiune in justitie in acest scop.
In aceasta categorie a imprumuturilor , pentru restituirea carora exista actiune in justitie, este
inclus si imprumutul facut, dupa terminarea jocului, jucatorului care a pierdut, pentru plata datoriei
la joc.
Solutiile aratate mai sus, valabile in cazul jucatorului care a pierdut, sunt determinate de ideea
apararii acestuia si a familiei sale, de consecintele patimii jocului.

128

In cazul castigatorului jocului, aceste considerente nu mai exista si prin urmare, actiunile
vizand restituirea imprumutului acordat in vederea sustinerii jocului, sau in caz de pluralitate de
jucatori castigatori, actiunea impotriva celui care a incasat tot castigul, sunt admisibile.

CAPITOLUL XVII
CONTRACTUL DE TRANZACTIE
( art. 2267 Cod Civil)

NOTIUNE
Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting in litigiu, inclusiv in faza executarii
silite , prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la
cealalta.
Tranzactia este in mod necesar, rezultatul unei negocieri , al unor concesii reciproce ale partilor
si reprezinta o solutie conventionala de compromis a litigiului existent sau pe cale sa apara intre
parti.
Prin tranzactie se pot naste ,modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac
obiectul litigiului dintre parti.
Tranzactia presupune intrunirea cumulativa a trei conditii:
1) Existenta unui drept litigios sau cel putin indoielnic, care poate genera un proces;
2) Intentia partilor de a stinge procesul inceput sau de a preveni procesul pe cale sa se
nasca;
3) Existenta unor concesii reciproce, indiferent daca sunt sau nu de valoare egala.
Daca concesia este unilaterala , ea va constitui o renuntare ( desistare) la proces sau o renuntare
la dreptul pretins, cand este facuta de reclamant, respectiv o achiesare la pretentiile reclamantului,
cand este facuta de parat si nu o tranzactie.
Din definitie rezulta ca tranzactia poate fi:
- Judiciara, facuta in cursul unui process in scopul stingerii lui;
- Extrajudiciara, facuta in afara si in scopul evitarii unui proces.
Tranzactia judiciara, este reglementata sub aspectele ei procesuale de art. 432-435 in Codul de
Pr. Civila.
Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate , pentru a cere sa se
dea o hotarare, care sa consfinteasca tranzactia lor.
Daca partile se prezinta cu tranzactia la termenul de judecata , cererea pentru darea hotararii ,
va putea fi primita chiar de un singur judecator.
Daca partile se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.
Tranzactia va fi incheiata in forma scrisa si va alcatui dispozitivul hotararii.
Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti, poate fi atacata pentru motive
procedurale, numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.
129

Aceeasi procedura se aplica in mod corespunzator si in cazul in care tranzactia partilor este
urmarea procedurii de mediere.
Tranzactia extrajudiciara se incheie sub forma unui contract.
CARACTERE JURIDICE
Tranzactia este un contract :
- Consensual;
- Sinalagmatic ( bilateral);
- Cu titlu oneros;
- Comutativ;
- Declarativ de drepturi.
1) CONTRACT CONSENSUAL, intrucat se incheie in mod valabil, prin simplul acord de
vointa al partilor.
Pentru a putea fi dovedita , tranzactia trebuie sa fie incheiata in scris.
Daca tranzactia este extrajudiciara , iar obligatia uneia dintre parti trebuie sa imbrace forma
solemna pentru valabilitatea sa, atunci contractul de tranzactie trebuie , sub sanctiunea nulitatii
absolute sa imbrace forma acestui act pe care il constata si sa respecte cerintele legale privind Cartea
Funciara.
Daca tranzactia este judiciara exigenta formei autentice , este indeplinita de insasi hotararea
judecatoreasca care consfinteste invoiala partilor ( hotararea de expedient) si care suplineste forma
notariala.
Prin urmare, tranzactia ( intelegerea partilor) poate fi prezentata instantei si sub forma unui
inscris sub semnatura privata, care va fi autentificat de judecator, prin hotararea de expedient.
2) CONTRACT SINALAGMATIC( BILATERAL), pentru ca partile isi asuma reciproc
obligatia de a nu incepe un proces sau de a nu continua un proces inceput, in schimbul concesiilor
sau a unor prestatii noi facute de cealalta parte.
3) CONTRACT COMUTATIV SI NU ALEATORIU, pentru ca existenta si intinderea
drepturilor si obligatiilor partilor este stabilita din momentul incheierii tranzactiei si nu depind de
un eveniment viitor si incert (de hazard) , care ar crea sanse aleatorii de castig sau pierdere pentru
parti.
4) CONTRACT CARE PRODUCE EFECTE DECLARATIVE, adica recunoaste drepturi
preexistente ale partilor.
Exista insa si situatii cand tranzactia produce si EFECTE CONSTITUTIVE, si anume, atunci
cand , in schimbul renuntarilor facute de o parte , cealalta efectueaza sau promite efectuarea
anumitor prestatii, constituind un drept in favoarea celeilalte parti.
Prin tranzactie se pot naste , modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac
obiectul litigiului dintre parti [art. 2267 alin (2) Cod Civil].
CONDITII DE VALIDITATE
Tranzactia trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate ale contractelor:
- Capacitatea partilor;
- Consimtamantul valabil al partilor;
- Obiectul determinat, posibil si licit, aflat in circuitul civil;
130

- Cauza valabila, morala si licita.


1) CAPACITATEA PARTILOR
Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat tranzactia
implica renuntari la drepturi , iar acestea sunt acte de dispozitie.
Daca acordul sotilor, in cazul unui proces de partaj al bunurilor comune, a fost facut in scopul
fraudarii creditorilor sau al sustragerii de la aplicarea masurii complimentare a confiscarii averii
sotului condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, instanta trebuie sa continue judecata si sa
efectueze imparteala bunurilor comune, in raport de contributia reala a partilor la dobandirea lor
( Curtea Suprema de Justitie, Sentinta Civila, decizia nr. 552/1990).
Partile pot tranzactiona numai asupra unor drepturi cu privire la care legea le recunoaste un
drept de dispozitie.
Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la
drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.
Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile, derivand din savarsirea unei infractiuni
( art. 2268 Cod Civil).
Tranzactia poate fi incheiata si prin mandatar, cu procura speciala notariala, in acest sens.
2) CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Consimtamantul partilor trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate din dreptul
comun:
- Sa provina de la o persoana cu discernamant;
- Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
- Sa fie exteriorizat;
- Sa nu fie viciat.
Daca tranzactia este judiciara , judecatorul este cel care va verifica personal existenta
consimtamantului , iar daca tranzactia este extrajudiciara, incheiata la biroul notarial, atunci notarul
public va verifica existenta consimtamantului partilor.
In ceea ce priveste cauzele de nulitate a tranzactiei potrivit art. 2273 Cod Civil, tranzactia poate
fi afectata de aceleasi cauze de nulitate , ca orice alt contract, insa nu poate fi anulata pentru eroare
de drept, referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neintelegerii partilor si nici pentru leziune.
Intervenirea unor neintelegeri ulterioare tranzactiei, legate de punerea in executare a acesteia,
nu atrage nulitatea sa, intrucat conditiile de validiate se analizeaza in raport de data incheierii ei.
Tranzactia asupra unui act nul, este reglementata de art. 2274 Cod Civil.
Potrivit acestei reglementari, este nula tranzactia incheiata pentru executarea unui act lovit de
nulitate absoluta, afara de cazul in care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii, iar in cazul
in care tranzactia s-a incheiat pentru executarea unui act anulabil, anularea tranzactiei poate fi ceruta
doar de partea care la data incheierii tranzactiei, nu cunostea cauza de anulabilitate .
Va fi nula si tranzactia incheiata pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior, ca fiind false( art.
2275 Cod Civil).
Potrivit art. 2276 Cod Civil, descoperirea ulterioara de inscrisuri necunoscute partilor si care ar
fi putut influenta continutul tranzactiei, nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia
cazului in care inscrisurile , au fost ascunse de catre una dintre parti, sau, cu stiinta ei , de catre un
tert.
131

Reglementand tranzactia asupra unui proces terminat, art. 2277 din Codul Civil, prevede ca
tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii care nu a cunoscut ca litigiul fusese
solutionat printr-o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat.
3) OBIECTUL TRANZACTIEI
Obiectul tranzactiei trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate prevazute de
dreptul comun.
Tranzactia nu poate avea ca obiect bunuri scoase din circuitul civil, de exemplu, nu se va putea
tranzactiona asupra unei succesiuni nedeschise, asupra bunului altuia, asupra statutului civil al unei
persoane , asupra drepturilor nepatrimoniale , etc.
Nu se poate renunta de catre mama copilului la actiunea in stabilirea paternitatii.
Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la
drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.
Nu pot forma obiect al tranzactiei pensia alimentara , dreptul la viata si sanatate, libertatea
persoanei, statutul sau civil.
4) CAUZA , IN CONTRACTUL DE TRANZACTIE
Potrivit regulilor generale , cauza trebuie sa existe, sa fie licita si sa fie morala.
Daca partile au urmarit , prin tranzactie, realizarea de scopuri ilicite sau imorale, ori eludarea
sau fondarea legii sau a tertilor, atunci conventia lor este lovita de nulitate absoluta.
Astfel, in practica judiciara s-a decis ca persoana vatamanta printr-o infractiune, nu trebuie sa
profite de pozitia sa si sa obtina de la inculpat, pe calea unei tranzactii, o despagubire disproportionat
mai mare, in raport cu prejudiciul suferit , intrucat va fi vorba despre un abuz de drept.
De asemenea, prin incheierea tranzactiei nu trebuie sa se urmareasca eludarea dispozitiilor
imperative ale legii, sau fraudarea creditorilor partilor.
Daca tranzactia intervine in cursul procesului si instanta de judecata constata ca partile au
urmarit scopuri ilicite sau imorale, ea trebuie sa respinga cererea de a da o hotarare de expedient si sa
se continue judecata.
EFECTELE TRANZACTIEI
Tranzactia extrajudiciara odata incheiata sau cea judiciara, inclusa in hotararea de expedient,
produc efecte extinctive, stingand procesul sau evitand pornirea lui si impiedicand partile sa
formuleze din nou pretentii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzactie.
Tranzactia are , intre partile contractante, puterea unei sentinte neapelabile, deci definitive.
Din acest punct de vedere tranzactia are efectele puterii lucrului judecat, care interzice
rediscutarea a ceea ce s-a solutionat judecatoreste in mod definitiv.
Tranzactia produce de regula efecte declarative , partile urmand , prin incheierea ei , sa obtina
recunoasterea unor drepturi preexistente, dar contestate de adversar.
De aceea, tranzactia produce efecte retroactive, de consolidare a unor drepturi preexistente.
Totusi, atunci cand in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta parte efectueaza sau
promite anumite prestatii, tranzactia va produce si efecte constitutive sau translative de drepturi.
Aceste efecte se vor produce numai daca au fost indeplinite, in cazurile in care au ca obiect
drepturi tabulare, cerintele Cartii Funciare.
132

Tranzactia, ca orice contract, are efecte relative, numai intre partile contractante.
Ea nu produce efecte fata de terti, care inainte de tranzactie , au dobandit drepturi asupra
lucrului litigios.
Prin urmare, retroactivitatea tranzactiei se produce doar intre parti, dar nu are efecte fata de
terti.
Fata de terti, tranzactia va produce efecte numai de la data incheierii ei, pentru viitor si cu
conditia respectarii formulelor de publicitate cerute de lege.

133

BIBLIOGRAFIE
1. Liviu Stnciulescu, Vasile Neme, Dreptul contractelor civile i comerciale n reglementarea noului
Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2013;
2. Lucia U, Contractele speciale n noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2012
3. Gh. Comni, I.I. Comni, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2013
4. Dumitru C. Florescu- Contractele civile Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012;
5. Florin Motiu Contractele speciale- Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012;
6. Prof. Dr. Francisc Deak- Tratat de drept civil. Contracte speciale Editura Actami, Bucuresti, 1999
7. Dogaru, Ion, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004;
8. Hamangiu, C., Rosetti-Balanescu, I., Baicoianu, Al., Tratat de drept civil roman, Ed. All Beck,
Bucuresti, 1998;
9. Macovei, Codrin, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006;
10. Macovei, Dumitru, Cadariu, Iolanda Elena, Drept civil. Contracte, Ed. Junimea, Iasi, 2004;
11. Motiu, Florin, Contracte speciale in noul Cod civil, Ed. Wolters Klumen, Bucuresti, 2010;
12. Stanciulescu, Liviu, Drept civil. Partea speciala. Contracte si succesiuni, ed. a IV-a, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2008;
13. Toader, Camelia, Evictiunea in contractele civile, Ed. All, Bucuresti, 1997;
14. Toader, Camelia, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003;
15. Turcu, I., Noul Cod Civil. Legea nr. 287/2009. Cartea V. Despre obligatii art. 1164-1649.
Comentarii si explicatii, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2011;
16. Uliescu, M, coord., Noul Cod civil. Comentarii, ed. a II-a, revazuta si adaugita, Ed. Universul
Juridic, Bucuresti, 2011;
17. Urs, Iosif R., Angheni, Smaranda, Drept civil. Contracte speciale, vol. III, Ed. Oscar Print,
Bucuresti, 1998;
18.Codul civil , Legea nr. 287/17.07.2009, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.
505/15.07.2011;
19. Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011;
20. Bujorel Florea, Contracte speciale n noul cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2013

134

135