Probabil ca fiecare copil are diverse frici in varii etape de dezvoltare.

Unele frici sunt frici

normale, specifice copilariei, in timp ce altele nu sunt normale. Parintele trebuie sa
identifice daca copilul sau are frici mai mari decat este cazul sau chiar nejustificate si sa
se preocupe sa ii inlature cu argumente rationale aceste frici. Abilitatea ta, ca parinte, sa
reusesti are o miza importanta: copilul va creste cu un sentiment de siguranta a vietii sale
prezente si viitoare.

Un anume nivel de frica este sanatos si de inteles. Ne ajuta pe noi si pe copiii nostri sa ne
ferim de pericole. Prin teama ne invatam copiii sa nu traverseze nesupravegheati strazile
aglomerate, sa nu accepte dulciuri de la straini, sa nu inghita medicamente necunoscute
de la cabinetele medicale scolare, etc. In aceste cazuri, practic ii invatam pe copiii nostri
sa se teama de rezultate, de consecinte. Ii invatam prudenta, ceea ce este ceva cu totul
separat de situatia in care trebuie sa gestionezi o frica imaginara a copilului. Cand copilul
dezvolta o frica mare, nejustificata, si stare de anxietate puternica, exista riscul sa aiba o
fobie.
Intr-un studiu de specialitate, au fost identificate cele cinci mari categorii de frici umane,
unele dintre ele fiind si frici ale copiilor. Acestea sunt:

A. Frica sociala (de a vorbi in public, de a fi singur, de a fi luat in ras, de a nu fi la

inaltime, de a fi umilit, de a pierde controlul, de autoritate, de esec, de a fi judecat)
B. Frica de separare (de lipsa, de moarte, de a fi furat, de a fi respins, de a fi abandonat,
de a fi renegat, de a fi tradat)
C. Frica de mutilare (frica de dentist, de medic, de sange, de taieturi, de obiecte ascutite,
de accident, de a cadea, de foc, de a fi atacat)
D. Frica de animale (de caini, de paianjeni, de serpi, de soareci/sobolani, de insecte, de
viermi, de tantari/capuse, de cai, de vipere)
E. Frica de factori de mediu (de furtuni, de vant puternic, de foc, de inaltime, de spatii
largi, de poduri, de avioane, de vapoare, de lipsa de spatiu, de prapastii/adancimi)
F. Alte frici (frica de microbi, frica de necunoscut, frica de a actiona)

Multe din aceste frici ne conduc viata, mai ales cand nu le recunoastem si nu incercam sa
scapam de ele. De multe ori fricile se formeaza in copilarie si ele cresc in paralel cu

copilul, devenind puternice la maturitatea sa. Daca nu le tratam corespunzator la copil,

ele se pot dezvolta in fobii in viata sa de adult.

Atentie! Din punct de vedere psihologic, de multe ori un copil caruia ii este frica de ceva
(intuneric, caine, dentist, etc) este un copil caruia ii este frica de unul din parinti sau de o
alta persoana perceputa de el drept autoritate si pe care il gaseste la fel de
infricosator/paralizant/generator de panica si de nesiguranta la nivel subconstient, precum
gaseste intunericul sau cainele sau dentistul. Fii constient de acest aspect, chiar daca nu iti
convine sau crezi ca nimic din comportamentul vostru nu ar justifica aceasta perceptie
din partea copilului si urmareste cum evolueaza relatia dintre tine si copil. Discuta cu el
cand este relaxat, caci cu siguranta poti obtine raspunsuri care iti vor da indicii exacte de
cine ii e copilului frica dintre adultii din viata sa, frica pe care el o asociaza si o transpune
simbolistic pe alt plan.

Frica de intuneric la copii

Aceasta este o frica obisnuita a copiilor, insa suficient de deranjanta si deseori irationala
incat din ea sa se nasca si alte tipuri de frici. Ea se formeaza atunci cand parintii insista ca
cel mic sa stea singur intr-o camera total neluminata, ca sa se obisnuiasca sa doarma
singur, sau cand copilul se trezeste in mijlocul noptii. Unii copii sunt asa de ingroziti de
intuneric, incat au un ritm cardiac foarte ridicat. Parintii trebuie sa inteleaga ca, pentru un
copil, camera neluminata arata total diferit decat in lumina zilei sau decat seara, cand
luminile sunt aprinse. Ei trebuie sa il asigure pe copil ca este in siguranta, sa il ajute sa
recunoasca aceleasi obiecte din camera asa cum se vad ele pe intuneric fata de cum se
vad pe lumina si in nici un caz sa nu il ironizeze sau certe considerand ca frica sa este
fara motiv.
1. Foloseste o lumina de veghe, insa amplaseaz-o de asa natura in camera incat sa nu
creeze tot felul de umbre infricosatoare pentru copil.
2. Dupa ce ai stins lumina in camera copilului, iar acesta nu a adormit inca, ramai in
camera cu el si vorbeste-i relaxat despre cat de diferit arata obiectele pe intuneric decat pe
lumina, desi sunt aceleasi obiecte care cu siguranta nu se misca din loc si nu fac niciun
rau. O perdea care se misca din pricina curentului poate arata foarte diferit noaptea fata
de in timpul zilei, nu uita asta, mai ales pentru un copil.
3. Lasa usa la camera copilului intredeschisa, eventual pe hol sa fie o lumina de veghe
si spune-i ca esti aproape de el.
4. Daca cel mic se trezeste in timpul noptii, nu il lua la tine in pat; altfel vei crea un
precedent de care cu greu vei scapa. In schimb, iubeste-l, mangaie-l, fii langa el in
camera lui pana readoarme si spune-i cat de mandri sunteti de el ca doarme singur.

5.

Fiti consecventi ambii parinti in abordarea pe care o aveti fata de el pe acest subiect.

Frica de animale la copii

In timp ce frica de animale afecteaza aproape toti copiii la un moment dat, ea descreste
din fericire pe masura ce copilul creste. Cu toate acestea, unii copii raman cu aceasta frica
ani de zile. Iata ce poti face:
1. Nu ii transmite propria ta frica. Invata copilul comportamentul corect fata de un
animal ca sa te asiguri ca nu pateste nimic (de exemplu, intotdeauna te apropii de un
caine din fata, ca sa ii vezi expresia fetei si unde te poate vedea si el).
2. Identifica-i copilului frica pentru el; de multe ori, constientizand-o, el o poate elimina
treptat usor. De exemplu: Unii caini pot fi infricosatori, dar acest catel locuieste chiar
langa noi si vrea sa iti fie prieten.
3. Ia in calcul sa iei un animal de companie in casa si ia unul cu talie mai mica decat
copilul tau. Ei pot creste impreuna. Lasa-l sa se implice in hranirea si ingrijirea
animalului.
4. Sub nicio forma si in nicio circumstanta nu trebuie permis copilului sa provoace sau
sa trateze rau un animal. Acest gest poate provoca un atac sau o muscatura din partea
animalului, care pot declansa o frica pe viata a copilului de animale in general.
5. Nu forta un copil sa mangaie un animal. Lasa-l sa faca el acest gest cand vrea si cand
simte, in ritmul lui. Nu incuraja copilul sa dea de mancare din mana unui animal a carui
muscatura sau deschizatura a gurii este mai mare decat portia oferita!
Frica de scoala (in special de gradinita)

Fobia scolara, asa cum se mai numeste ea uneori, poate sa aiba o multime de cauze, unele
reale, unele imaginare, si este
responsabilitatea parintilor sa descopere care este motivul ce cauzeaza problema. Intr-un
fel, ea este normala pana la un punct. Copilul paraseste mediul confortabil unde era in
siguranta, acasa, si trebuie sa se acomodeze cu oameni noi, copii noi, reguli, alt loc de
mancare. Multe elemente generatoare de stres pentru un copil mic, iar de aici pana la a
capata frica este doar un pas.
1. Are copilul frica de scoala sau gradinita sau ii e frica sa plece de acasa? Daca ii e
frica de gradi sau de scoala, de ce anume ii e frica? Frica de a nu reusi la activitati? Frica
de a nu rade cineva de el? Frica de autoritatea educatorului/invatatorului? Fiecare cauza
trebuie explorata si trebuie discutat cu educatorul/invatatorul copilului ca impreuna sa
cooperati in eliminarea fricii din copil. De multe ori ajuta mult daca cel mic isi face

repede un prieten la gradi sau scoala, pentru ca va astepta cu placere reintalnirea cu el,
alaturi de care poate impartasi emotiile sale pozitive sau negative.
2. Daca copilului ii este frica sa plece de acasa, urmareste ca nu cumva el sa dezvolte o
anxietate parentala, un atasament exagerat de voi; fa-l sa realizeze ca te gaseste in
continuare acolo atunci cand vine de la scoala/gradi.
3. Discuta fiecare zi de scoala sau gradi cu copilul, indeosebi ajuta-l sa isi faca un
obicei din a impartasi lucrurile placute de peste zi, iar pe cele neplacute, care in mintea
lui pot capata dimensiuni apocaliptice, diminueaza-le importanta, ajutandu-l cu tact si
intelegere sa treaca peste ele, fara a-l certa excesiv chiar si in cazul unor intamplari
sociale in care are si el o parte de vina.

Frica de dentist

Este evident faptul ca frica de dentist este una din fricile nerezolvate ale copilariei din
moment ce asa de multi adulti au aceeasi teama de a merge la dentist. De regula ea este
declansata de faptul ca cel mic se simte total fara control asupra situatiei in care este pus.
Un copil trebuie sa se duca la dentist periodic, asa ca este nevoie ca aceasta frica, daca
apare, sa fie gestionata si eliminata cu argumente rationale de catre parinti in cooperare
cu medicul stomatolog.
1. Alege cu grija dentistul copilului, eventual mergi pe recomandari sau pe clinici
specializate pentru copii.
2. Du-te cu el la control stomatologic atunci cand nu are nicio problema, ca sa vada ca
nu este deloc rau.
3.

Invata-ti copilul igiena orala cat mai bine, pentru ca vizitele la dentist sa fie minime.

4. Incearca sa nu transmiti propria ta frica de dentist copilului. Nu vorbi de fata cu el

altcuiva despre fricile sau fobiile tale legate de dentist sau despre ce simti sau ce nu ti-a
convenit la ultima vizita stomatologica. El aude si retine exact ceea ce tu nu vrei: ca
mersul la dentist este groaznic si aducator de belele.

Frica de moarte

Copiii devin curiosi in ceea ce priveste fenomenul mortii, iar acest lucru este normal.
Anormal este ca, dintr-o data, copilul sa devina ingrijorat ca cineva drag lui sa nu cumva
sa moara. Un copil obisnuit nu prea are frica de moarte pana cand nu se confrunta cu ea
la disparitia unui om sau unui animal din anturajul sau. Abia atunci incepe sa aiba prima
senzatie de constientizare a propriei mortalitati.

1. Fii pregatit si dispus sa discuti cu copilul despre moarte daca doreste asta, insa fa-o
intr-un moment in care il asiguri ca este in siguranta si ca nu este cazul acum sa se
preocupe de asa ceva.
2. Fii sincer cu copilul daca cineva apropiat din familie moare de boala sau din pricina
unui accident. Lipsa de informatie despre subiect ii poate cauza o frica cu mult mai mare
despre moartea care vine si ii ia brusc din viata sa oameni dragi.
3. Asigura copilul ca nu are nici un fel de vina in legatura cu moartea unei persoane
dragi si spulbera-i orice urma de vinovatie. Copiii furiosi mai au obiceiul sa gandeasca:
Il urasc! Imi doresc sa il vad mort! iar daca cumva se intampla ca acea persoana sa
moara din cu totul alt motiv, evident, copilul se simte responsabil. Fii sigur ca il faci sa
inteleaga ca nu are nicio vina.
4. Multi experti considera ca un copil trebuie sa aiba peste 5 ani ca sa fie expus la o
ceremonie de inmormantare si numai daca acesta doreste neaparat. Unii parinti prefera sa
descrie tristul eveniment ca un mod de a spune ramas bun, altii prefera sa nu expuna
copilul, ca acesta sa ramana cu imaginea decedatului asa cum o avea in timpul vietii. Pe
multi copii ii poate urmari ani de zile imaginea unei fiinte dragi decedate, cata vreme
pana de curand el o stia vie, vorbind, razand alaturi de el. Uneori este bine sa protejezi
copilul. Ceea ce pentru noi e suportabil, in mintea lor genereaza monstri de frici care il
pot urmari toata viata si despre care tu, ca parinte, sa nu stii, pentru ca nu iti povesteste.

Probabil ca unul din cele mai delicate si bune lucruri de suflet pe care un parinte le poate
face cand se confrunta cu fricile copilului sau este sa admita in fata sa insusi propriile
frici din copilarie, apoi sa le povesteasca copilului sau. Parintele trebuie sa spuna ca stie
cum te simti cand ai o frica si sa il linisteasca pe copil cu privire la securitatea sa prezenta
si viitoare dar si cu privire la faptul ca aceste frici vor trece daca vrei ca ele sa treaca, ca
nu este in pericol deloc cu adevarat.
(Sursa: www.childdevelopmentinfo.com)