Vasile Cel Mare - Despre Botez PDF

le) elle ee ean Sfantul Vasile cel Marc Despre Botez RMASTA S/S 2 = ad Pe Pea ere toe walesCoberia a ciziunes prafice: Doing DUMITRESCL Edifie ingrijita ae Hazan CODRESEU Aditor, Surin DOMITRESCE! Anastasia 199) Sir Venerot 14;secter 2, Rurmuresti; tel fax FISTS 20a s49 ISBN 973-9474 46-8 SOME IRILE Pl OS SIE B Sfantul Vasile cel Mare Despre Botez Traducere si studite introductiv de Pr. Lumina V, Georgesce Colectia ,, Comorile Pustiet”, alcdtuita la initiatives nunor monabi romani de la Sfantul Munte Albos, apare cu binecuvdintarea PPS. NICOLAE, Mitropoliul Banatului Colectie coordonatd de jynatie Monabul fEERER ECL ECU mae f ot, ot a Be vetted tro tanhial INV. dere a 3-0 ( 7 iar FSC J j ttropotta tr'dove: ¢ Baadaias al STUDIU INTRODUCTIV: I, Taina Botezultui _wJMerterisese na boter inina tertanea peicatelor,.." 1. Importanta botezului Cel mai mare dar pe care-l are-omul de la Dum- nezeu este viata. Scopul vietii omului este prea- marirea lui Dumnezeu si fericirea intreu Domnul — vremelnica pe pamant, eterna in ceruri, Omul, prin neascultare, a cAzut in picat, iar plata pacatului este moartea. Dumnezeu, din tubirea nease- manata pentru fapturile Sale, L-a trimis pe Fiul Sdu sa-l mfintuiasca pe om din robia pacatului si sa-l impace cu Dumnezeu. Scopul vietii este deci miintuirea. Fericirea sau mantuirea deplind se capata in imparatia cerurilor. imparitia lui Dumnezeu, in Evanghelie, e Biserica: luptatoare $i triamfa- toare, Botezul este usa prin care se intra in Biserica. Fara el nu exista mantuire. Prin el se intra nu numai in societatea crestinilor de pe pamant, ci si in 5comunitatea cereasca a celor alesi. Valoarea lui este una universala si toate confesiunile il recunose, Ce este, mai exact, botezul? ,Botezul este acea sfainta taind in care, prin intreita cufundare in apa, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, omul se curata de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana la botez, se renaste spre o noua viata spirituala si se face membru al Bisericii” [1]. Dupa Mdérturisirea orlodoxd, Botezul este o spalare si curatire de pacatul stramosesc, prin cufundarea de trei ori in apa, cand preotul zice aceste cuvinte: ,In numele Tatalui, Amin. Si al Fiului, Amin. $i al Sfantului Duh, Amin’, Dupa Definitia Coneiliului tridentin, la romano- catolici, botezul este sacramentul regeneratii din apa si din cuvant. Dupa luterani, botezul nu este numai apa, ci apa absorbita in cuvantul lui Dum- nézeu $i unita cu acesta [2], Dupd Calvin, botezul este semnul de initiere prin care noi suntem in- corporafi in societatea numita Bisericd, pentru ca, imbracati (altoiti) in Hristos, si devenim fiii lui Dumnezeu. Donal de mantuire a frimantat inimile tuturor popoarelor. ,Dupa mantuire suspina lumea din toate vremile. Aspiratia cdtre mAntuire subliniaza toate frimantarile istoriei universale. lar de la Mantuitorul incoace problema mantuirii si dezlegarea ei evanghelicd intereseaza viata intre- git omeniri” [3]. Nici o religie nu a izbutit sa aduca 6 multumire in acest zbucium al omenirii dupa méantuire in masura in care a faicut-o religia crestina. ,Pentru noi, crestinismul singur il pune pe om in situatia de a-si normaliza $i superioriza viaja, adicd de a se mantui. E singura religie a mantuirii reale si vesnic valabile. El valoreaza ca ideal al viel omenesti, idealul prin excelenta spiritual si creator: mantuirea, oferind — prin Evanghelie, prin MAntuitorul si prin Bisericd — si invalatura, si pilda, si asezamantul pentru realizarea sa” [4]. Pentru dobandirea acestei mantuiri, era sadita in conceptia vechilor religii ideea de curatire. Spala- rile celor vechi erau pentru curdtirea corpului si invierea spiritului, dar in acelasi timp reprezentau si un simbol al celor viitoare. La iudei, desele spalari si curatiri, de care se aminteste in Levific, erau oranduite pentru purifi- carea interna si sfintenie. Acestea crau privite cu multa strictete, uneori chiar exagerat. La greci era ideea ca sp4larile curaja deopotti- va corpul si spiritul. La romani €rau spalari oranduite pentru nou- nascuti, in sensul de curatire rituala, La indieni ¢rau anumite ceremonii in legatura cu spalarile. Se punea nume pruncului, era uns cu ulei $i stropit cu apa. La persi, nou-nascutul era spalat de trei ori cu urina de bou si cu apa.La musulmani se practica stropirea unor parti ale corpului sau a corpului intreg, spalarile fiind insofite de rugaciuni, La egipteni, preotii se imbdiau cu apd rece de mai multe ori, La mexicani, scufundarea in apa era insotita si de stranii blesteme rituale. Deci existenta riturilor purificatoare o intalnim la toate poparele, aceasta dovedind cd popoarele recunose starea lor pacatoasa si dorinta de a se impdca cu Dumnezeu printr-un semn yazut: apa — simbol al curatirii gi al reinnoirii. In Vechiul Testament, apele creatiunii sunt in- terpretate ca principiu al vietii; apele diluviului — ca figurare a apei sfinte a botezului; circumcizia — ca semn al legamantului sacru; trecerea prin Ma- rea Rosie — ca © spalare si scapare de robie; apa tasnita din stanca lovita de Moise — ca apa regene- ratoare, asemenea botezului; spalarile iudaice — ca semne ale curatirii ptin botez; vindecarea lui Nee- mia in fluviul lordan—ca semn al curatirii ce avea sa vind prin Mantuitorul. Deci acestea, si altele asemenea, pot fi socotite ca preinchipuiri ale Sfantului Botez. In afara de aceste preinchipuiri, tot in Vechiul Testament gasim profetii privitoare la botez. Exemple: cf. IV Regi 2, 21: ,izvorul apelor drese cu sare de Elisei”; Psalmul 22, 2-3: la apa odihnei m-a hranit, sufletul meu I-a intors": Psalmul 50: 8 .Stropi-mi-vei cu isop:si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi’; Jsaia 1, 15: ,Spalati-va, curatiti-va"; Ezechiel 36, 25: Si va voi stropi cu-apa curatd si va veti curati"; Zabaria 13, 1: Jn vremea aceea va fi un izvor cu apa curga- toare pentru casa lui David si pentru locuitorii Te- rusalimului”. Pe aceasta cale profeticd, ajungem la botezul Sfantului loan. ,Precum soarele inainte de a rasa- ri, isi trimite razele sale, care vin ca sa lumineze lumea, si precum puternicii zilelor de atunci obis- nuiau a-gi anunta sosirea prin soli trimisi mai inainte, tot asa si inainte de venirea Domnului lisus Hristos isi face aparitia mai inti loan Botezatorul, fiul preotului Zaharia si al Elisabetei” [5]. Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul boteza In Iordan pe cei ce-si mdrturiseau pacatele, Botezul lui era botez de pocdinta. ,A se pocai cineva inseamna a infelege toata greutatea pacatelor comise sia resimti in sufletul sau regrete atat de adanei, din cauza acestora, incat respectivul se hotaraste a se lepada de toate pacatele sale sia incepe o viata cu totul nowa, placuta lui Dumne- zeu” [6]. lar deosebirea dintre botezul lui loan $i cel al Mantuitorului este aratata in scrierea lui Ter- tulian De baptismo (X, 11), unde zice: ,Ucenicii lui lisus Hristos botezara ca slugi, asemenea lui loan Botezatorul si cu acelasi botez ca el, iar nu cu altul, ci altul nu mai era dec&t cel care fu insti- 9tuit mai tarziu de lisus Hristos Insusi si care nu putea fi administrat atunci de ucenici, pentru cd slava Domnului nu se ardtase inca deplin, iar eficacitatea botezului nu era incd asezati prin pa- lima si inviere” [7], Ioan Botezatorul boteza cu apa, spre pocainga, iar Mantuitorul cu Duh Sfiint si cu foc. $i totugi Mantuitorul Hristos a primit botezul de la Ioan, in apa Tordanului, ca s4 implineascd toati dreptatea (cf. Matei 3, 15). Cenutile s-au deschis, Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumbel, iar Tatal a glasuit: ,.Acesta este Fiul Meu cel iubit”, Ni- mic mai méret, nimic mai frumos! Dogma Sfintei Treimi se arata noua, $i canta Biserica: ,fn Tordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat..."; iar inainte de botez: ,Vazutu-Te-au apele $i s-au temut, lordanul s-a intors inapoi”. Noi suntem crestini — adica urmasi ai Domnu- lui Hristos, Care Insusi Dumnezeu fiind, S-a botezat, Ca pe noi sa ne invete ca fara botez nu vom fi vrednici de imparatia cerurilor, Importanta botezului sta, inainte de toate, in aceeéa ca este instituit ca Sfanta Taina de catre Insusi Domnul Hristos, dupa invierea Sa din mori, cand a zis: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezdandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cAte v-am poruncit voud, $i iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la 10 sfarsitul veacului® (Matei 28, 18-19). $i a mai preci- zat: ,Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi” (Marcu 16, 16). Prin urmare, referindu-ne la importanta botezului, nu puter decat sa raménem covarsiti de puterea tainei, care ne sfinteste. Venind de la Domnul, Care ,si curgerile Jordanului le-a sfintit din cer, tri- mitind pe Duhul Sfant”, inseamna ca botezul este usa de Dumnezeu randuiltaé a mantuirii noastre, Nu putem decat sa zicem, cutremurati: ,Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale !", 2. Necesitatea botezultut Fara botez nu existd mantuire” — aceasté for- mula rezida in cuvintele Mantuitorului: ,De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in impdratia lui Dumnezeu” Coan 3, 5). $i tot asa de clar: ,Cel ce va crede si se va boteza se va miintui; iar cel ce nu va crecde se va osandi” CMarcu 16, 16). Rezulta limpede de aici necesitatea botezului pentru toate neamurile. La predica Sf. Apostol Petru, s-au botezat ca la trei mii; iar Sf, Apostol Pavel spune (Tif 3, 5) ca .ne-a mantuit dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant". Baia renasterii este atat de necesard pentru starea vietii spirituale, dupa cum roua este nece- llsara pentru fructul care se produce din pamAntul ustat" si ,Din cauza stricdciunii naturii omenesti prin pacat, intru Adam, botezul este necesar pentru toti deopotriva” [8]. »Nimeni nu intra in imparatia cerurilor altfel decat prin botez”, zice Sf. Ambrozie. Deci Taina Bo- tezului e necesara si pentru iertarea pacatelor (pentru cad pacatul originar se transmite de la Adam), dar mai ¢ necesara si pentru primirea celorlalte Taine, deoarece fara botez nu poti primi nici Mir- ungere, nici Impartasanie, nici Pocaintd, nici orice alta Taina. Numai ereticii si rationalistii tagdduiesc necesitatea Sfantului Botez. Dar necesitatea botezului decurge si din efectele acestuia, care sunt formulate in Marturisirea arto- doxa astlel; lar rodul si folosul acestei taine usor il poate intelege fiecine. Caci intai, taina aceasta sterge toate pacatele, la prunci pe cel stramosesc, iar la cei mari atat pe cel stramosesc, cat si pe cele de voie. Al doilea, omul se innoieste si se aseazd in dreptatea aceea pe care-o avea cind era nevinovat si fara de pacat, dupa cum marturiseste si Aposto- lul, zicand; «Dar v-ati spalat, dar y-ati sfintit, dar v-ati indreptat in numele Domnului lisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru- (Uf Corinteni 6, 11). Apoi cei botezati se fac membre ale trupului lui Hristos $i se imbracd cu: Domnul nostru, precum zice Apostolul: »Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat (Galateni 3, 27).". 12 Sf. loan Gura de Aur zice: ,Botezul harului ti curiteste pe toti, fic inchinator la idoli, fie destra- nat sau adulter sau vinovat de orice alt pacat, De ar avea cineva in sine tot raul din lume, daca se cufunda in apele botezului, iese din aceste dumnezeiesti ape mai curat ca razele soarelui. Cel ce iese din baia aceasta nu numai cA e cural, ci si sfint si drept, caci Apostolul n-a zis numai «V-ati spalat, ci si -V-ati sfintit, v-ati indreptat-. Botezul nu numai ca ne iarta pacatele, ci ne curdfeste $i faradelepile. Dupa botez suntem oarecum ndscuti din nou, caci el ne creeaza si ne formeaza din nou” (Pentru lumina catebumenilor, 3), iar Fericitul Augustin, in cuvantarea asupra Simbolulit aposto- lic, zice: ,Dacd cineva trece din aceasta viata indata dupa primirea botezului, nu-i ramane nimic de ispagit, cAci i s-a iertat tot”. Dupa botez mai raman urmdrile pacatului originar: moartea, bolile, suferintele, foamea, inclina- rea catre pacat. Dar acestea ca un simbol spre vit- tute, pentru ca aici se vede vointa celui care prin lupta Wrea sa Se Incununeze. Botezul este unul, pentru ca si Hristos o data a rmurit, Necesitatea botezului ne mai arata si efectele sociale ale acestuia. Devreme ce el este mijlocul de a intra in societatea crestind In numele Prea Sfintei Treimi, urmeaza, pentru societate, ca nol, cei botezati, suntem fii ai aceluiasi Tata — Dumne- 13zeu — si deci intre noi suntem frafi. Aceasta fratie- tate implica egalitate si iubire. In vechime, femeia nu é€ra pe acelasi picior de egalitate cu barbatul: copii erau aruncati dupa voie, sclavajul era legife- rat. fn botezul crestin, toate acestea sunt inlaturate. Copilul ined de la nastere este primit la Sfantul Botez, pentru ca viata lui nu trebuie lipsita de harul Sfantului Duh care se dobandeste prin botez. Botezul, dand cinste si inalrare onvului, insufla res- pect, veneratie si dragoste — bazele de armonie ale societatii. Popoarele botezate au adus la lumina popoarele necredincioase si faima lor bazata pe principiile evanghelice a stralucit in lume prin lumina supranaturala a Sfantului Botez. Botezul fiind necesar pentru tofi, inseamna ca si pentru copii e de trebuinta, caci si acestia au pacatul originar de spalat in apa botezului, Jar daca ei nu pot marturisi credinta, ii au pe parinti $i nasi ca martori, datori sa-i invete mai tarziu predania Bisericii. Apostolii au botezat case intregi. Nu erau deci exclusi copiii. Mantuitorul a zis: ,Lasati copiii si nu-i opriti sd vind la Mine, cd a unora ca acestia este imparatia cerurilor” (Marei 19, 14). Imparatia cerurilor se capata prin botez; prin urmare, copiii trebuie si ei botezati, chiar daca nu au pacate per- sonale si mu sunt constienti de actul tainic savarsit. Asa au invatat Parintii si Seriitorii bisericesti. 54-1 amintim numai pe Fericitul Augustin: ,Botezul pruncilor |-a avut totdeauna Biserica si la mentinut. 14 a l-a primit din credinta strimosilor, tine stator- ic la el, si va tine pana la sfarsit” [9]. Pe linga botezul cu apd, mai e si botezul sdn- elui — adicA moartea martiricad pentru Hristos, recum $i bolezul voinfei — adica dorinta arzatoa- a cuiva de a primi botezul si de a se face mem- al Bisericii, fara sa-l fi primit formal. Primul se zeaza pe cuvintele Mantuitorului: ,,... iar cine va ierde sufletal sau pentru Mine $i pentru Evanghe- 2, acela fl va scipa” (Marcu 8, 35), sau: ,,Fericiti cei prigonifi pentru dreptate, ca a lor este impara- cerurilor” (Matei 5, 10). Al doilea se bazeaza pe rmatorul citat: ,Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste" (Joan 14, 21). 3. Realitatea botezului Dupad ce ne-am dat seama, pe scurt, de dmpor- fanta $i necesitatea botezului, este bine sa le in- cununam pe acestea doua cu corolarul realitafii botezului — asa cum rezulta din scrierile Sfintilor Parinti si Scriitori bisericesti ai primelor veacuri crestine. Mai intai, despre semnificatia cuvantului [10]. Botez vine de la grecescul Bartiope (at. baptis- mum) si Inseamnda: ,cufundare, scaldare, tainica spalare cu apa”, Verbul este Barto sau Partito, ,cufund, seald, spal". In Biserica, este Sfinta Taina 15prin care omul capatd iertare de pdcate gi se fa membru al societatii crestine, prin intreita cufun dare in apa, dupa ritualul stabilit. lata si diversele denumiri ce is-au dat botezului: 1. Baie, scaldatoare (Aovtpév, Javracum aquae) — Clement Alexandrinul, [ustin Martirul, Sf. Ioan Gurd de Aur si Tertulian, 2. Izvor sfant (fons sacer) — Fer. Augustin, in De civitate Dei. 3. Apa vietii (béop tis Gaiic) — Barnaba si Tustin Martirul. 4, Taina apei (sacramentum aquae) — Tertulian. 5. Sigiliu (oppayic, signum sigillium) — referindu-se la puterea pe care o imprima in suflet, ca in Constitufiile Apostolice si la Tertulian. 6, Renastere (Gvopévvyoic) — Tustin Martirul. 7. Lamina, lominare (oo, edtiopc) — Tustin Martirul, Clement Alexandrinul s. a. 8. Sfintire (Gpacudc — sanctificatio) — Sf Gri- gore de Nazianz. 9. lertarea pacatelor (remissio peccalorum) — Fericitul Augustin. ¢ 10. Apa mantuitoare (aqua salutaris) - Ciprian. Sunt si alte multe denumiri care s-au concen- trat in rugaciunile de la randuiala Sfantului Botez, reprezentand o fidela marturisire a traditiei Biseri- 16 cii primare. lata astfel de denumiri ale botezului intalnite in ritualul sau: ,Sfanta luminare’, ,Baia nasterii celei de a doua”, ,Apa binecuvantarii lor- danului", ,lzvor de nestricaciune”, Darul izbavi- ri", ,Dezlegare de pacate", ,Vindecare de boli’, »Dracilor picire’, ,Apa de puterile potrivnice ne- atins4”, ,Apa plina de putere ingereasca”, ,Apd de sfintire” , Jertarea pacatelor”, ,Luminarea suflete- lor’, ,Innoirea duhului", ,Dar primirii de fii”, ,im- bricdaminte nestriciciunii” , szvorul vietii" 5. a. Si acum, procedand la examinarea primelor scrieri, incepem cu cea mai veche scriere cresti- neascd de dupa cirtile Noului Testament — Jnvd- fatura celor 12 Apostoli, In cap. Vil al acestei scrieri, citim urmatoarele: ” ain ce priveste botezul, sa botezati astfel: dupa ce ati randuit toate aceste lucruri, botezafi cu apa vie in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Daca n-ai apa vie, boteazai cu calda. Daca n-ai nici una, nici alta, toarnad apa pe cap de trei ori in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Mai inainte de botez, insd, si posteascd cel ce boteaza, cel ce se boteaza si alfii care pot. instiin- teazd-l, de asemenea, pe cel care trebuie sa se bo- leze, ca sa posteasca o zi sau doud mai inainte de a se boteza” [11]. Sfantul Ignatie Teoforul afirmd in epistolele sale ca a boteza, precum $i a servi agapele, nu este permis fara episcop. Aceasta evidentiaza rolul in- 2 — Onspre Boter 17semnat al Tainci. Barnaba zice: ,Ne pogoram in apa plini de pacate si necurati, dar iesim purtand in sufletul nostru fructul temerii si al sperantei in lisus”, ,Primim iertarea pacatelor si, nadajduind intru numele Lui, ne facem iardsi noi, creandu-ne din now". Herma a pus in lumina necesitatea si eficacita- lea penitentei inainte de botez. El zice, ,,Pietrele, prin care sunt inchipuiti oamenii care intra in Bi- serica, trebuie s4 treacd prin apa botezului ca sa se umple de viata, deoarece dansii nu pot sa intre in imparatia lui Dumnezeu decat parasind viata lor trecuté, care contine germenul mortii; cici omul, pina la a-si apropria numele de fiu al lui Dumne- zeu, a fost mort; dar Indata ce primeste acest sigiliu, se leapada de moarte si intra in viata. Sigiliul acesta este apa botezului: in ea oamenii intra morti $i ies Vii". Tustin Martirul si Filosoful, primul apologet, spune: ,Daca cineva crecde cu tarie si este convins ca invataturile si cuvintele noastre sunt insusi adevarul, si se obliga sd-si conformeze viata cu el, il invalim sd ceard de la Dumnezeu, prin rugdciune si ajunate, icrtarea pacatelor sale de mai inainte, si ajundam si ne rugam si noi impreund cu el. Dupa aceea il ducem intr-un loc unde e apa si acolo se naste din nou ca si noi, adici se cufunda in apa si se spala in numele Parintelui tuturor, Domnul Dumnezeu, si al Mantuiterului nostru lisus Hristos 18 jal Duhului Sfint, caci Hristos a zis ca de nu se va ste omul din nou, nu va intra in imparatia lui umnezeu” [12]. De aici se vede ca botezul este iminare pentru cei ce primesc invatdtura crestina, iar cl se produce in baia in care omul s-a spa- tin numele celor trei Persoane si al carei efect le renasterea (Gvopévvyotg). lar in Apologia I, cap. LXV, 1, zice: ,Dupa ce m spalat [botezat] pe cel care s-a convertit, il onducem la locul in care sunt adunati acei pe care noi ii vom numi refi ladica credinciosi sau borezati, ficind apoi rugaciuni fierbinti, pentru oi, pentru cel luminat [botezat] si pentru toti cei- Talti de pretutindeni, pentru ca ajunsi la cunostinta adevarului, si ne aratam si prin fapte virtuosi si Implinitori ai celor poruncite, spre a ne invrednici de mantuirea vesnica” [13]. Clement Alexandrinul numeste botezul baie, pentru ca prin el ne spalam padcatele; gratie, pentru ca prin el ni se iarta pedepsele meritate pentru pacat; luminare, pentru ca prin botez primim darul contemplarii celor divine. Origen proclama: ,Botezul izbavitor nu se poate face decat in numele Prea Sfintei Treimi, adica prin chemarea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh" (14), iar ,Biserica a primit de la Apostoli traditia de a-i boteza si pe prunci” [15]. Tertulian, vorbind despre apa botezului, zice: ,Daca apa prin firea sa, ca materie intrebuintata la 19spalat, ne duce cu gandul la presupunerea unei curatiri ispasitoare, cu at@t mai vartos va avea avea aceasta insusire prin autoritatea dumnezeias- ea, de la care a primit toata puterea ei” [16]; si inca: ,Nu o data, ci de trei ori ne cufundim: cate o dati in numele fiecareia dintre Persoanele Sfintei Treimi” [17]. Ne mai spune cA, pe baza traditiei bisericesti, se cerea de la cel ce se pregatea pentru botez, inainte de cufundarea de trei ori, sa se lepede de Satana si de slujitorii acestuia $i sa dea rispunsuri la intrebarile despre credinta propova- duita de Hristas (18), caci ,sufletul fiecdrui om este posedat de un demon si numai prin exorcis- me poate scipa de el” [19]. Ciprian expune botezul pruncilor si botezul singelui: ,De aceea, iubitul meu [rate, sinodul nostru a hotarat urmatoarele: Nu trebuie s4 inde- partim pe nimeni de la botez si de la harul lui Dumnezeu, Care este bun si indurator cu toi. Ceea ce trebuie si se pazeasca de catre toti este, dupa mine, mai ales grija fata de cei de curand nasculi, care merita deosebita noastra atentie si bunavointa Dumnezeului nostru” [20]; si mai de- patte: Sd se slié ca acei catehumeni care se su- pun muceniciei nu sunt lipsiti de botez, caci sunt botezati cu botezul cel mai mare si cel mai glorios, cu botezul singelui, despre care a vorbit MAntuitorul Insusi atunci cand a zis ca El are sd se boteze cu un alt botez (Matei 20, 22). Si iarasi 20 lomnul ne incredinteaza, in Evanghelia Sa, ca cei au fost botezati din propriul lor sange, si s-au rsit prin suferinte, ajung la desavarsire $i pri- sc harul fgaduintei divine” [21]. Din oglindirea Tainei dumnezeiesti a Sfanvului tez in scrierile Parintilor si autorilor biscricesti n primele trei veacuri, observam in treacat ur toarele: L. Ca botezul —instituit de Mantuitorul, practicat » Apostoli si de urmasii lor — s-a facut dintotedea- na in numele Sfintei Treimi. 2. Ca se facea de cdtre episcopi si presbiteri, rin cufundare in apa curgdtoare, spre iertarea Acatelor si renastere spirituala. 3. Ca botezul se oficia si pruncilor, iar pentru i mari se cerea o pregdtire, lepadare de Satana 3i dorinta de unire cu Hristos. De asermenea, a fost socotit botez si botezul sangelui. 4, Ca mantuirea vesnicad are ca usd de intrare botezul. Lamuriri asupra botezului mai gasim si in Con- stitujiile Sfintilor Apostoli [22] — care sunt ,oglinda Bisericii de la mijlocul secolului al I-lea pana la mijlocul celui de al TV-lea”. Cartea TI, cap. 7, vorbeste ,despre insusirile acelora ce voiese sa pri- measca Sfantul Botez: ei nu trebuie sa mai pacatu- iasca”; cap. 17 — despre semnificatia ceremoniilor de la batez; cap. 18 - despre purtarea celui botezat. Cartea VI, cap. 15 — botezul 3a se sdvarseasca 21numai o data, insé nicidecum de cdtre un eretic, Cartea VIL, cap. 22 — botezul trebuie savarsit dupa porunca Domnului; cap. 40 — despre curatenia launtrica a catehumenilor; cap. 41 — cel ce vine la hotez il abjura pe Satan, se consacra hui Hristas si pronunta Simbolul Credintei; cap. 48 — despre sfinfirea apei de la botez. Cartea VII, 8 — despre cei ce sunt de botezat; cap. 32 — deosebite canoa- ne ale Apostolului Pavel cu privire la cei ce vin la botez, care trebuie primiti si care nu. Aceste capitole, numai insirate aici, prezinta un real folos pentru cine s-ar osteni s4 le citeasca, deoarece reprezinta punctul de vedere al Bisericii primare. De asemenea, daca am cerceta si Canoanele Sfingilor Apostoli — scrise pe la finele secolului al Il-lea — am vedea ca in ele sta scris: Canonul 46 — ,Episcopul sau presbiterul, de va admite botezul sau jertfa ereticilor, dispunem sa se cateriseasca”. Can, 47 — ,Episcopul sau presbiterul, de va boteza din nou pe cel ce are botez adevarat, ori de nu va boteza pe cel spurcat de c4tre necinstitorii lui Dumnezeu, sa se cateriseasca — ca unul ce-si bate joc de Crucea si de moartea Domnului...” Can, 49 — ,Daca vreun episcop sau presbiter nu ar boteza dupa porunca Domnului, adica in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfant, ci in trei fird de inceput, u in trei Fii, sau in trei Mangaietori, sa se afuri- sca". Can. 50 — Daca vreun episcop sau presbiter va savarsi tei afundari ale acestei Taine, ct o pura afundare, care se face intru moartea Dom- lui, sa se cateriseasca. Fiindca nu a zis Domnul: tezali iniru moariea Mea, ci: Mergénd, tnvatafi te neamurtle, botezdndu-le in numele Tataliat al Fiului si al Sfaintului Dish (Matei 28, 19)’. Astfel e mdarturisita realitatea botezului in pri- ele rei veacuri crestine, adica la obarsiile Tradi- «| bisericesti. I, Sfantul Vasile cel Mare Sa pdsim putin mai departe, in veacul de aur al iteraturii crestine, care ne intereseaza in chip de- osebit, intrucat avem de cercetat o scriere despre botez a unui mare dascal si ierarh de atunci: SE. Va- sile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochici. in acea vreme, Dumnezeu a impodobit Biseri- ea Sa cu sfinfi oratori si scriitori fara numar, N-avem decat sa ne gandim la atletul Ortodoxiei din Egipt, Sf. Atanasie; la Episcopul catehet al lerusalimului, Sf. Chiril; la teologul crestindtatii, Sf, Grigore de Nazianz; la cel mai mare exeget si orator, Sf. loan Gura de Aur; la oratorul Sirici si lupatorul contra 23ereziilor, Sf. Efrem; la filosoful Capadochiei, SE. Grigore de Nyssa; la fondatorul vietii monahale si neintrecutul filantrop, Sf. Vasile cel Mare; la ferici- tii Icronim si Augustin, sau la luminatii imparati Constantin si Teodosie. Dintre ihustrii ierarhi din veacul al TV-lea, care au stralucit cu indoita lumina a geniului si a sfinteniei, poate numai Sf. Joan Gura de Aur a mai fost atat de admirat de cdtre contemporani si laudat de catre posteritate ca Sf, Vasile cel Mare. 1. Viata Sfantului Vasile cel Mare S-a nascut la finele anului 329 in Cezareea Ca- padochiei, dintr-o familie bogata i profund crestind, Tatal sau — purtand tot numele de Vasile — era retor si avocat, iar mama sa, Emilia, era o femeie plina de virtufi, cdreia i se spunea whranitoa- rea siracilor’, Acesti parinti au avut zece copii. Dintre acestia, trei au devenit episcopi: Sf. Vasile, SE. Grigore de Nyssa si Petru de Sebasta. Sora lor, Macrina, a intemeiat mandstire de cdlugarite la Anesi, iar fratele lor, Naucratiu, a fost pustnic $i mare ficdtor de minuni, Bunicul sau dupa mama fusese martir; iar bunica sa dupa tata, anume Ma- crina (numita si ,Macrina cea Batrana”, spre a o deosebi de ilustra ei nepoaté pomenita mai sus), 24 are i-a dat invatdtura pe cand era copil, fusese senica Sf. Grigore Taumaturgul in Pont. Primii ani de stuciu fi ficu in Cezareea si Neo- sarcea Pontului, Tatal sau i-a fost dascal de re- rica. Apoi a mers la Constantinopol, unde a stu- at cu sofistul Libanus. Vasile si-a impodobit intea si sufletul cu alese invataturi, dovedindu-si intea dascililor si a tovarasilor ascujimea cuge- lui si puterea de munca. De aci merse sa stucli- e la Atena, focarul civilizatici, unde intalni il pe rigore de Nazianz, cu care lega o sfanta priete- e. Fi n-aveau decat o locuinfa, o masa, o voinja si ardoare deopotriva pentru virtute. Nu cunos- au decat dowd drumuri: unul principal — al Sfin- i Biserici, pentru a primi acolo invataturile das- lilor; celalalt secundar — al scolilor, unde rimeau invatatura unor sofisti renumiti, precum ;eanul Proheresius si bitisianul Himerius. Vasile pardasi Atena, venind in patria sa, unde rofesd retorica si primi botezul la 28 de ani, de la piscopul Dianeos [23]; se lepida de lume, igi 4Andu averile, vizita pe pustnici, fu facut lector, se trase pe (armurile Lrisului. Retras din lume, compuse, impreuna cu Grigo- de Nazianz, o scriere cu numele de Filocalia — dicd o culegere de pasaje din scrierile hui Origen. | organiza viata calugdrilor dupa regimul chino- itic al Sf. Pahomie. Ocupatia calugarilor consta in Jucru manual, rugaciune si studiu. Pentru ei facu 25d) o culegere de 24 discursuri, panegirice si ili: e) alte omilii atribuite; Regulile (cele mari si cele mici). Cu Vasile al Amo- irei a luptat contra Eunomienilor, iar la 364 a fost slintit preot de catre Episcopul Eusebiu al Ceza- reei, cu care neiIntelegandu-se, a trebuit sa-] para- S€asca pentru cativa ani. Dar Eusebiu fl rechema si gasi in el un infelept sfatuitor, pentru a face fata imparatului arian Valens. li las cea mai mare parte a administratiei eparhiei sale. Intimplandu-se o foamete mare, Vasile impart averile sale si-i ajuta pe cei lipsiti. In 370, cu mare greutate, este ales Episcop al Cezareei Capadochiei — in locul lui Eusebiu. In scurta durata a episcopatului sau, Sf. Vasile a des- fasurat o rodnica activitate: a dezvoltat organizatia monahismului, a ficut aseziminte de binefacere, a luptal contra erezici, a biruit in cuvant pe pre- fectul Modestus si pe Valens (care a vrut sa-i mic- soreze eparhia), |-a sfintit fratele sau Grigore ca Episcop de Nyssa, iar pe Grigore de Nazianz ca Episcop de Sasima, A murit la 1 februarie 379. B. Scrieri ascetice: a) trei discursuri ascetice; b) despre judecata lui Dumnezeu si despre inta; c) precepte de morala — 80 (Elica sau Morala); d) Regulile mari— 55 (dezvoltate); e) Regulile mici— 312 (prescurtate); C, Scriert dogmatice: a) combaterea Apologiei nelegiuitului Eunomie; b) Despre Sfanitl Dub; _D. Corespondentd G65 sau 366 de epistole); E. Sfanta Liturghie care-i poarta numele. Urmarind aceste scrieri ale Sf. Vasile cel Mare, ssc de cuviinta sa redau un pasaj din cuvanta- a 20-a a Sf. Grigore de Nazianz, care vorbeste el despre ele: ,Cand citesc Hexaimeronul sau, imi pare ca t mai aproape de Creatorul universului $i ca trund in toate misterele creatiunii. Cand citesc rile pe care le-a compus pentru combaterea ticilor, imi inchipui ca vad focul care mistuie 2. Scrierile Sfantului Vasile cel Mare A. Serieri exegetice: a) 9 omilii asupra Hevaimeronilii b) omilii asupra a 13 Psalm biblici; ¢) comentariul la primele 16 capitole din Jseaia; 26 27Sodoma si care preface in cenusa aceste limbi scelerate si nelegiuite, sau ci vid Turnul Babel, care, fiind rau construit, se prabuseste intr-o clipa. Cfnd meditez asupra a ceea ce a scris cu privire la Sfintul Duh, ma simt pe deplin tneredintat de dumnezeirea Sa, Si intemeiat pe demonstratiile pe care face, vestesc cu siguranta si celorlalti acest adevar. Operele compuse pentru oamenii ale ca- ror cunostinté sunt mai marginite au o mare in- semnalate pentru cuvintele simple. Panegiricel sale intru lauda martitilor ma fac a dispretui pr priul trup. Ele imi inspira curaj si ma fac si dore a fi incercat si in asemenea lupte. Cuvantarile sal morale reprezinta tot atatea framoase reguli de via ta, fiindu-mi de un mare ajutor pentru a-mi curafi trupul si sufletul si pentru a deveni un templu demn de Dumnezeu, sau mai bine zis un instru- ment al laudelor Sale, ficindu-ma4 sa cunosc marirea si puterea Sa”. ne, cu caracter tare, stiind ce vrea si gasind cu firfire mijloacele necesare pentru realizare. Este pastrator al credintei traditionale si un iubitor copilarie al culturii clasice. E filosof cand tre- si combata o greseala, e oratorul care ramanc ‘contact cu oamenii, stie sa le vorbeasca si sa-i duca, Acest ansamblu de calitati stralucitoare si te- inice i-a ingaduit Sfantului Vasile sa exercite in ra vreme o inriurire covarsitoare. A fost un stin deplin prin gandire si atitudine, iar din net de vedere literar pare a fi cel mai clasic dintre rintil greci. Pentru a ne da seama de autoritatea personali- ii sale, mavem decat si ne gandim cat de darz raspuns prefectului Modest: .Wrei averile mele? Ia-le! Pe mine nu ma vei rici, iar pe tine nu te vor imbogati. Zdrenjele de mine si ceasloavele mele chibzuiesc ca nu-ti fac buintd. De izgonire nu ma tem, ca tot pamantul al lui Dumnezeu: De eaznele la care vei fi vrand ma pui, nici o grij nu port, ci mai vartos ti-ci ultumi, cAci astfel ma vei trimite mai degraba la umnezeu. “Modest, cuprins de grea furie, i-a zis: imeni nu mi-a vorbit vreodata cu atéta indraz- ealdi'.. Atunci, Sf. Vasile n-a pregetat sa-i raspun- 4: ,Pentru ca nu fi s-a intamplat s4 vorbesti cu un piscop. Intru toate noi ne purtam cu smerenie si Kindete, dar cand cineva ar vrea sa ia de la noi 3. Caracterul Sfaniului Vasile cel Mare Pe drept a fost numit cel Mare" pentru inteli- genta, cuvantul si caracterul sau. Trasatura domi- nanta a caracterului sau pare a fi o armonioasd plinatate a darurilor celor mai felurite. Biserica a avut putini oameni asa de desavarsiti si echilibrati ca el. A fost totodata om de doctrind, a carui cugetare precisa calauzeste o generatie, si om de ac- 28 29care veghea sa n-o pierdeti; toti, in fine, pe acela care s-a facut tuturor toate, Ca pe toti sa va castige ui Hristos !". Si daca Sf. Vasile e primul orator pe care a contat Biserica, inseamnd cd e primul care vorbeste, in ot timpul si inaintea oricdarui om, un limbaj pe cat le firesc, pe atat de plin de stiinta, a carui elegan- a nu-i diminueaza nici simplitatea, nici puterea. Si daca spiritul si inima, activitatea si autoritatea i-au fost cu totul regesti, dupa cum fl araté si numele ,basileu“, adica imparat], inseamna ca acest Pa- inte bisericese a fost in drept sa dea si cele mai uternice invataturi, in omiliile sale, cu privire la dogmele credintei ortodoxe, inclusiv cu privire la fantul Botez. Este de regretat ca instructiunile dresate de Sf. Vasile catehumenilor din Cezareea u ne-au fost conservate. Alaturi de Catebezele lui Chiril, ele ar adauga pretioase invataminte la cele > care ni le-au transmis Sfintii Parinti ai Bisericii in acea vreme, privitoare la administrarea bote- wului, siar completa opeta sa Despre Sfantul Dub. pe Dumnezeu si dreptatea Lui, o, atunci nu ne te- mem de nimeni!”. Si pentru a lamuri pe scurt cata valoare a avut pentru limea crestina, reproducem aici frumoasa peroratie din cuvantarea Sf. Grigore de Nazianz la comemorarea mortii Sf. Vasile: ,Veniti acum, 0, voi toti, preoti si leviti, odinioara credinciosii lui tovarasi, si voi toli, ori¢cine veti fi, cetateni si straini, uniti-va cu mine pentry a-i aduce cuvenite laude: fiecare dintre voi s4 martu- riseascad tot ce cunoaste din virtutile sale. Epis- copi, laudati-l pe legislatorul vostru! Turma, lauda-l pe pdstorul tau! Oratori, laudati-! pe dascalul vostru! Fecioare, laudati-l pe purtatorul vostru in oda- ia Mirelui! Femei, laudati-l pe calauzitorul vostru ! Pustnici, laudarti-| pe cel ce va dadea anipi! Cuvi- osi, audati-l pe judecatorul vostra! Suflete simple, laudati-l pe piosul vostru invatator! Ostenitori ai suintei, laudati-l pe cel ce era luminator cercetari- lor voastre ! Fericiti ai veacului, ldudati-l pe cel ce punea frau patimilor voastre! Qameni nenorociti, ldudati-] pe cel la care aflati ingereasca miAngaie- re! Batrani, l4udati-l pe sprijinitoral vostru! Tineri, laudati-l pe cel ce va descoperea tainele vietii! Sa- raci, ldudati pe providenta voastra! Bogati, laudati-l pe chivernisitorul milosteniei voastre ! Lau- dati-l, vaduve si orfani, pe ocrotitorul si parintele vostru; bieti strdini sau cetéteni— pe fratele vostru; voi, cei ce va bucurati de sandtate, pe prietenul Hl. Cartile despre Botez Cele douad cai Despre Botez care se gasesc in olectia operelor sale, dar care sunt trecute la ad- lenda, se pare cd le-a scris un discipol al sau sub 30 31|, 3. Hristos ne-a eliberat de blestemul pacatu- _ Deci suntem datori sa urmdam Lui, ca sa ne in- dnicim a ne numi ucenici adevarati. 1,4. Domnul ne cheama la cina, 54 nu intarziem cauza grijilor vietii — precum cei din pilda ce- chemati! yl, 5. Ca sa venim la har, trebuie sa ne eliberam sub tirania diavolului, Ca ucenici, suntem da- si invatim despre creatia lumii, intrupare, in- rea mortilor, a doua venire, infricosata juclecata asplata cea dreapta, MI, 1. Cum se boteazd cineva cu botezul cel rat in Evanghelia Domnului nostru Tisus distos. Neavand aici cetate stalatoare, omenirea leste spre cer: acolo este dreptatea deplina si ntuirea vesnica. Il, 2. Cine cauta desavarsirea trebuie sa fie lipsit orice meteahna. In inpaAratia cerurilor pot intra: Cartea intAi (1513-1580) cuprinde trei cuvan- i sdraci cu duhul; cei prigoniti pentru dreptate; tari sau capitole impartite pe paragrafe, dupd cum i care prisosesc in dreptate mai mult decat fari- urmeaza: ii; cei care 9 privesc cu nevinovatia unui copil; i care sunt nasculi de sus. ll, 3. Fericiti sunt cei care implinese toata legea se arata in toate vrednici slujitori ai lui Hristos. ll, 4. Deosebireéa dintre botezul lui Moise si cel lui loan este ca intre Hristos si Templu, Ceea ce a glorios odinioara, acum nu mai straluceste. an Botezatorul, vorbind despre Mantuitorul, dictare. in lipsa cuvantarilor pierdute, ele impli- nesc un mare gol si, intrucat sunt in tonul invataturii SF. Vasile si al Bisericii, prezinta o mare valoare pentru toate timpurile. Cele trei trepte ale catechumenatului — auditorii, asistentii si alesii— luara o mare dezvoltare in seco- lul al I'V-lea. Exista un invatamént traditional pentru disciplina secretului, pentru ca in instructiunile date catehumenilor nu se spunea toate invataturile. 5f. Vasile ii indemna pe cei din Cezareea sa nu se departeze de botez, nici sa nu-l amane, caci fara el sunt ca si morti. Traducerea pe care o prezint in continuare este cuprinsa in colectia Migne, P. G.,-vol. KXXI (1513- 1628). Voi rezuma aici aceste carti, pentru a avea, din capul locului, o idee clara despre cuprinsul tracluceril. I, 1, Trebuie mai int4i sa inveti de la Domnul si pe urmé sa te invrednicesti de Sfantul Botez. Te- ma acestei cuvantari este invafatura botezului dupa Evanghelia Domnului. I, 2. Ucenic al Dommnului este acela care tsi ia crucea si-l urmeaza. Ceea ce-i opreste pe multi sa fie ucenici este pacatul. 32 i » Despre Botez 33spune: ,Acela trebuie s4 creascd, iar eu si ma micsorez”. q II, 5. ,Ca soarele intre stele straluceste botezul. Domnului fata de cel al lui loan, Botezul Domnu- lui este mai presus de toatd mintea, slava mai inaltd- decat orice dorinyé si rugaciune omeneasca, asemenea soarelui care intrece toate celelalte stele”. Il, 6. Cuvintele de trimitere — ,Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-te..." — au semnificatia’ lor, care se intelege prin rugaciunea de obste. Il, 7. Despre indreptarea din nou. Nimeni nu e curat de pacat, chiar de ar fi o zi viata lui. Hristos ne-a chemat din nou la acea slava dintai a chipului lui Dumnezeu, pentru ca ne-a rascumparat prin scump sangele Sau. Il, 8. Prin har ne-am botezat si ne-am imbracat cu Hristos. Sa murim pacatului si sa fim fii ai lui Dumnezeu prin har! II, 9. Gel ce a cunoscut voia Domnului si n-a | ficut-o, acela se va bate mult. 5a luptaim, deci, ca sd nu pierdem un astfel de dar. ; Hl, 10. Prin botezul cu foc intelegem luminarea constiintei noastre: dupa cum un fier inrosit in| para focului nu-l mai cunosti ca e fier, asa si noi, dupa promirea botezului, s4 uram si sa blestemm | pacatul, innoindu-ne dupa chipul Creatorului. } Il, 11. Aprinzandu-ni-se sufletul de credinta si ascultare, moattea nu Va mai avea putere. Pacate- le noastre se vor face albe ca zapada — daca vom 34 umbla ¢a fii ai buminii. Sa facem binele nu numai prietenilor, ci si dusmanilor nostri! ds Il, 12. Trebuie nu numai sa ne ristignim legii, ci si si murim legii. Toate gunoaie sa le socotim, pentru a-L urma netulburati pe Hristos. II, 13. $4 me desfacem de lege — care omoari; sf traim dupa cuvintele Domnului — care sunt duh si viati! Moartea se cade sa o privim ca si sadirea semintelor care mor si risar. Cand va veni Fiul Omului, noi, cei vii, 1] vom intampina in vazduh $i apoi pururea cu Domnul vom fi, , ll, 14. Cine se boteaz’ in Hristos, se boteaza in moartea Lui si inviaza cu El, desfacandu-se de omul cel vechi. Om vechi este numit acela care face iarasi si iardsi multime de pacate. Il, 15. Dupa cum cel ristignit pardseste pe cei cu care a trait, tot asa cel botezat se desface de lucrurile de mai inainte, stramutAandu-si mintea la cer. Acolo e cetajenia lui, prin innoirea sufletului. Apa este asemAnarea crucii, a mortii, a Inmorman- tarii si a invierii din morti. Il, 16. Murind pacatului, s4 nu ne mai intoarcem la el, ci nesmintit sd pazim poruncile! ll, 17. lubirii lui Hristos se cuvine sa-i faspun- dem cu trairea dupa exemplul vietii Lui. Il, 18. Desfacuti de lege, sa ne ferim de orice pata a sufletului si a trupului! II, 19. Pedepsiti sunt cei ce vor s4-si arate dreptatea si infelepciunea lor omeneasca. 35Il, 20. De ce se boteazi in numele Tatalui, si al Fiului, si-al Sfantului Duh? Pentru ca sa invarim dogma evlaviei si sa renastem in duh, Il, 21. Pentru ca sd umblam pe caile duhului, schimband locurile si obiceiurile omului vechi. IL, 22. In Hristos una suntem, pentru ca El ne-a impacat cu Dumnezeu. Nu e iudeu, nici elin... Il, 23. Ca o scandura neslefuita care este prega- lila pentru o rama regeascd, asa ¢ si cel ce prin botez se pregateste a trai cu Hristos. ll, 24. Ca fii ai Tatalui, sa ramanem in El prin credinta $i iubire, prin pazirea poruncilor! ll, 25. $4 ingrijim de suflet nu cu iubire fatarni- cd si din interes, cdci unele ca acestea intristeaza Duhul Sfant. Il, 26. Suntem datori ca inainte de botez sa ne pregatim a ne lepdda de pacat. Il, 27. Tréind in Duhul, ne botezim in numele Fiului; imbracati in Fiul, devenim noi insine fii ai lui Dumnezeu, adicd ne botezim in numele Tata- lui. Cugetind cele de mai sus, dreptii vor straluci ca soarele. TH, 1. Noul botezat sa creasca in duh prin parti- ciparea la Sfintele Taine. Adica: intai sa invete, apoi si se boteze, iar pe urma sa se facd partas acestora, lata etapele catehumenatului in chip pedagogic. 36 Ill, 2. Hristos a instituit Taina Euharistiei. Cand Miincam si bem, sd ne aducem aminte totdeauna de Cel ce pentru noi a murit si a fnviat! ll, 3. Cel ce maninca si bea cu nevtednicie, acela este osandit. Pentru a scdpa de osanda, trebuie moara pdicatului si lumii si sa vieze lui Hristos. Cartea a doua (1580-1628), spre deosebire de prima, ¢ formata din intrebari si raspunsuri (in numar de 13). Ideile pe care le dezvolta fac parte tot din invatdtura botezului. Ele nu numai ca nu con- Yrafac ceva din Sf. Scriptura si Sf. Traditie, dar ehiar numai pe ele se intemeiaza. Iata-le rezumate: 1. Daca cel botezat cu botezul Evanghelici Dornului este dator si moara pacatului si sa vie- ge lui Hristos. 2. Daca poate cineva pervertil, necurat si Inti- Mat sd slujeasca cele sfinte. 3. Daca poate cineva intinat trupeste si sufle- Teste sa se impartaseasca. 4, Ce atitudine sa ia cineva, dacd ise pare vreo eontracliche in Cuvintele Domnului? 5, Daca neascultarea de un cuvant — care n-are amenintare — este vrednica de osdnda si de moarte. 6. In ce std neascultarea: in fapta celor potriv- ici sau a celor ce tac? 7. E bine sé ise facad pacadtosului dreptate ca $i lorlalti credinciosi ? 578. E primita inaintea lui Dumnezeu fapta care nu e conforma poruncii Domnului? 9, Poti sa ai tovarasie cu cei nelegiuii si cu faptele intunericului? 10, E primejdios intotdeauna sa aduci sminteala ? 11. E primejcios sa se impotriveasca cineva poruncilor, sau sa nu lase pe altul sa le implineasca, sau sa tolereze cele neingaduite ? 12. E dator cineva sa poarte de grija de tof, sau numai de cei incredingati? 13, Se cade sa suferim orice ispita primejdioasa pentru ascultarea de Domnul! si pentru grija celor increclintati ? Cartea a doua std in stransa legatura cu prima si o completeaza. Valoarea amindurora este nepretuita, pentru c4 vin s4 ne arate invatatura secolului al TV-lea despre Sfintul Botez, intemeiata pe autorilatea unui mare Parinte bisericesc. Pr, Dumitru V. GEORGESCU NOTE 1. Pr. 1. Milxileescu, Manual de Teologie Dogmaticd, ed. a , Buc:, 1932, p. 199. 2. Cf. Micul Gatebism al lui Lather. 4, Icon. Dr. Gr. Cristescu, Predica si catebeza, Sibiu, 1929, 12. 4, Icon. Dr, Gr, Cristescu, foc. cit, 5. Dr. V. Gheorghiu, Sf Bvangbelie dupa Matei, cu comen- iu, Cerniuyi, 1925, pp. 139-140. 6. Dr. V, Gheorghiu, op. cit, p. 141. 7. Citat dupa Pr. 1, Mihalcescu, “Dogma despre sfintirea wilui", in Biserica Ortodaxd Romdnd, nr. 3/1927, p. 157. 8, Irineu, Adversus baeresis., citat dupa 1, C. Popescu, ezul ca sacrament, Puc., 1894, p. 41- 9, Curintared 176. 10, Asupra semnificatiei cuvantului _botez" m-am orientat j ales dupa: Dictionnaire encyclopédique de la Théolagie catholique, U, Patis, 1864, si Dictionnaire de Théologie catholique, Paris, 1903. LL. Arhim, [uliul Sctiban, Curs de Teologie Monaled, ed. a Il-a, Buc. 1921, p. 620. 12. Apel. I, V,9, citat dupa Pr. 1. Mihalcescu, 13. Comentariu la Epistola cere Romani, 14, De principiis I, 3, 2. 15, Comentariu la Bpistola catre Romant, 16. De baptismo, 5. 17. Adversus Praxeam, 26. 18. De Carona militis. 19, De ainid, 20. Epistola 59 ad Fidum_ 21. Epistola 7B. 22. Pr. Gh, N, Niqu, Gonstitupiile $f Apastoll, Buc., 1907. 23, Se spune ca la botezul Sf. Vasile un fulger de foc s-a pogoric asupra lui si iesind un porumbel din acel fulger, s-a fepezit in apa, tulburand-o. Apoi a zburat la cer.ALE CEELT INTRE SFINTT PARINTELLT NOSTRU VASILE CEL MARE, ARHIEPISCOPLT, CEZAREET CAPADOCHIEL DOU CARTI DESPRE BOTEZGARTEA [NTAI Cuvdntarea I Gd trebuie mai intdi sd inveti de la Domnul si numai apoi sa te invrednicesti Sfaniului Botez 1. Domnul nostru Tisus Hristos, Fiul Unul Nas- ital Dumnezeului Celui Viu, dupa invierea Sa din rti, primind fagaduinta lui Dumnezeu-Tatal, d zice prin David proorocul: ,Fiul Meu esti Tu, astazi Te-am nascut. Cere ce la Mine si-Ti voi da neamurile spre mostenire $i marginile paman- ui, stipanirea Ta” (Ps. 2, 7-8), t-a luat la El pe nici, le-a aratat lor puterea data Lui de la Tatal si a zis: ,Datu-Mi-s-a Mie toata puterea In cer si pre mant”, apoi i-a trimis pe ei, poruncindu-le; ergind, invatati toate neamurile, botezindu-le numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Watandu-le sa pazeasca toate cite v-am poruncit youd...” (Mt. 28, 18-20). Deci, poruncind Domnul ai intai: ,Invatati toate neamurile”, iar apoi addugand: ,botezindu-le...” si celelalte, voi, tre- nd sub tacere porunca dintai, ne-afi cerut pare- a noastrd despre cea de-a doua. insa noi am fi socotiti potrivnici poruncii Apostolului, daca nu am rispunde indata zicand: ,Sa fiti gata totdeauna si rispundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra” (7 Ptr. 3, 15). 43Vom infatisa, deci, invatatura botezului dupa Evanghelia Domnului, urmand mai cu seama feri- citului loan. Vor aminti cele multe zise despre el in scrierile de Dumnezeu insuflate. Insa, neapdrat, trebuie prezentate astfel — pas- tind ordinea cea de la Domnul statornicivi — incat mai intai sa invarati sa Cunoasteti puterea lui- apoi, primind tnvatditura despre stralucirea botezului, sa inaintati intr desavarsire, deprinzindu- Va Sa paziti toate cate a poruncit Domnul ucenicilor Sai alesi, dupa cum este seris Asadar, mai intai am auzit zicdndu-se: ,Invajati!”, Pe urmi, insi, e de trebuinta Sa amintim despre cele ce ay fost ioe cu privire la aceasta porunca dintai, urmand invalatura bineplacura a lui Dumnezeu. lar dupa acestea pazind nesmintit ordinea cuveniti, spre a implini voila tui Dumnezeu, sA nu cidem din nou. Caci Demnul ne face cunascut sine lamureste: ca astfel .s4 va adunati comori in cer" (Mt. 6 20), lar astfel de vorbe, spuse in chip simplu aici, se lamurese in alt loc, unde zice: »Vindeti averile voastre si dati milostenie: faceti-va pungi care nu = se invechese, comoari neimputinata in ceruri..." (fe 2. 33), § multe altele de acest fel. oe a2 Prin urmare, ucenic inseamna sa inveti de la Insusi Domnul tot ce te apropie de Dumnezeu Sa-I urmam Lui, adicd sa-I ascultim cuvintele. Sa credem in El si s4 ne incredingam Lui, ca Domnu- lui si Imparatului nostru, doctor si dascal al Ade- 44 lui, spre nadejdea vietii vesnice. 5i sa ramanem acestea, dupa cum este scris: ,Deci zicea eatre iudeii care crezusera in El: Daca veti ane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat uce- i ai Mei; si veli cunoaste adevarul, iar adevarul _va face liberi” Un. 8, 31-32). Para indoiala, se intelege aici libertatea sufletu- , care ne slobozeste de sub tirania diavolului si scapa din robia pacatelor. Caci zice: ,Oricine Warsesle pacatul este rob pacatului” (7. 8, 34) si i sub judecata mortii, dupa cum ne-a incredintat stolul Pavel zicand: ,Caci pe El, Care n-a cu- scut pacatul, L-a facut pacat pentru noi, ca sa bandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu” Ci r.5, 21). Si iarasi: ,Caci precum prin neasculta- unui om s-au facut pacdtosi cei multi, tot asa in ascultarea unuia se vor face drepti cei multi” om. 5, 19). Cel care se increde Domnului si se apropie de cu vrednicie, urmand dreapta invatatura, acela frebuic mai intai sa se departeze de orice pacat. Apoi sa se desparta de tot ce-ar putea sa-l abata de Ja ascultarea datoraté lui Dumnezeu, chiar daca, din felurite cauze,acele hicruri i‘s-ar putea parea drepte. Pentru ca cine face pacatul, sau se lasa prins in mrejele acestei vieti, e cu neputinta sa slujeasca asa cum sé cuvine, deoarece nu-i vred- “nic sa fie ucenic al Celui ce t-a zis tanarului: ,,Vvino $i urmeaza-Mi" (Mt. 19, 21), dupa ce-i poruncise 45dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu” (if Cor 5:22): Prin urmare, e de trebuinta ca din cele amin- lite, si din altcle de acest fel, daca nu in desert am aratat harul lui Dumnezeu, mai int4i s4 scapam de sub stapanirea diavolului — carc-l momeste pe om la pacat si-| stapaneste cu relele pe care acesta nu le vrea — si apoi, lepadand toate cele ce sunt de fata si inclepartandu-ne viata de la patimiri, sa ne facem ucenici ai Domnului, dupa cum Insusi zice: Daca vrea cineva sd vind dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si s4-Mi urmeze Mie” (Mt 16, 24), adicd 54 se faci ucenic al Meu". Acest lucru se da, mai pe larg, mai clar si mai cu- prtinzator, in Evanghelia dupd luca, despre care vom aminti mai incolo, Si ne vom elibera toti de osindirea unor astfel de pacate, cei care credem in harul lui Dumnezeu venit prin Fiul Cel Unul Nascut, Domnul nostru lisus Hristos, Care zice: ,Acesta este sangele Meu, al legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Aff, 26, 28). Dar marturiseste si Apostolul prin cele scrise candva: ,Si umblati intra iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu..." CAF 5, 2); iar in alta parte; ,Htistos ne-a rascumparat din blestemul Legii:..” (Gal. 3, 13), si multe de acest fel. Deci cand ne-a daruit iertarea pacatelor, atunci emul a primit izbavirea din pacat, prin Cel ce ne-a 48 scumparat pe noi, lisus Hristos; Domnul nostru, si n¢é poata apropia de Cuvant. Si atunci, nu te oricine vrednic sa urmeze Domnului, caci (ia- si zic) nu a zis tandrului: Vino si urmeazad-Mi" ai inainte de a-i zice: ,...vinde averea, da-o sara- or...” (Mt. 19, 21), Si nici nu la primit pe acesta ai inainte de a fi marturisit el cd se curaté de toa- sminteala si de a fi spus ca va face toate cate au st zise lui de la Domnul. Ca din aceasta aflim los nu numai in privinta averilor sia celor tre- Wincioase vietii de zi cu zi, dar invajam sa nu pu- sm mult pret nici pe celelalte impartite noua dupa reptatea legii sau a naturii — potrivit Domnului ostru lisus Hristos, Care zice: ,Cel ce iubeste pe ti sau pe mama mai mult decat pe Mine, acela nu ste vrednic de Mine” (Mt. 10, 37). Tot asa este cunoscut si pentru restul celor apropiati — al cas- nicilor — cu att mai mult cu cat sunt departati sau Straini de credinta, Pentru acestia adauga: .Si cel ‘ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, acela nu este vrednic de Mine” (Mr 10, 28), Acest lucru il Mabileste si Apostolul, cand serie, spre a noastra invatitura: ,,...lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume" (Gal. 6, 14), astfel ca .nu eu mai triiesc, ci Hristos traieste in mine” (Gal, 2, 20). 4. larasi este de amintit cuvantul Domnului — care ne este adresat fiecaruia — cand a zis celui ce verea ingdduinta sa-si Ingroape tatal: ,Lasa mortit wi-si ingroape mortii lor, iar tu mergi de vesteste 49 @ = Gespre Botezimparatia lui Dumnezeu” (Le, 9, 59-60). Si altuia, care l-a zis sa-i dea ingdduinta ca mai intai sa mearga sa-si randuiasea treburile casei, inca si mai mustrator s-a aritat, cdci ia zis: ,Nimeni care pune mana pe plug si se uita inddrat nu este potrivit pentru impardtia lui Dumnezeu” (Lc. 9, 61-62), Tot asa, orice slujba omeneasca datorata cu inje- lepciune ascultani Domnului, dar implinita cu intarziere, il face pe cel in cauza, chiar daci pare cinstit, sa fie nevrednic de a fi ucenic al Domnului si sa merite o si mai infricosata amenintare. In chip mai cuprinzator, El ne porunceste zicind: ,Daca vrea cineva sd vind dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si si-Mi urmeze Mie” (Mr. 16, 24). Dacd insa ne vin in minte cuvintele Domnu- lui eatre cel ce a zis: ,Fericit este cel ce va prinzi in imparatia lui Dumnezeu” (ic. 14, 15), invatim ce va sa insemne aspra si infricosata judecata a urgiei, prin care cei nevrednici se instraineaza de toata nadejdea cea bund. Deci El spune asa: ,Un om oarecare a facut cind mare sia chemat pe multi, Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa, ca sd spund celor chemati: Veniti, ca iatd, toate sunt gata! Si au inceput toti, cite unul, s4-si ceard iertare. Cel dintai i-a zis: Tarinad am cumpdrat si am nevoie sa ies ca s-o vad; té rog sa ma ierti. ar altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpdarat si ma duc s4-i incere; te rog sa ma ierti. Si al treilea a zis: Femeie mi-am — luat si de aceea nu pot veni. Deci intorcandu-se, luga a spus stapanului sau acestea. Atunci, mani- du-se, stapanul casei a zis: lesi degraba in pietele ulitele cetatii si adu-i aici pe sdraci, si pe nepu- ciosi, si pe orbi, si pe schiopi. Si a zis sluga: oamne, s-a facut Precum ai poruncit si tot mai este loc. Sia zis stapinul catre sluga; lesi la drumuti la raspantii si sileSte-i si intre, ca sd. mi se um- le casa. Caci zic vaud: Nici unul dintre barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea” (Lc. 16, 16-24). Si din nou Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care a fost trimis de la Tatal nu ca sa judece lumea, ci ca s-o izbdveasca (cf. In. 12, 47), fimandnd intru El si plinindu-i voia, aduce invatatura asprei judecati, ca sa ne faca pe noi vrednici ‘cenici ai Lui, zicand: ,Dacad vine cineva la Mine si nu uriste pe tatal su, si pe mama sa, $i pe femeia Sa, si pe copiii sai, si pe fratii sai, si pe surorile sale, chiar si insusi sufletul sau, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Lc. 14, 26). ,Si-— zice — cel ce nu-si poartd crucea‘sa si nu vine dupa Mine, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Le. 16, 27), Acest lucru mi se pare ca-l figaduim prin apa botezului, cand mar- turisim ca ne rastignim impreuna cu El, ca impreuna sa murim $i impreunad s4 ne inmorman- tim —si celelalte, dupa cum sta seris (cf. Rom. 6, 4). 5. Tindnd seama de slabiciunile omenesti, Domnul a gasit potrivit ca si prin pilde sa sadeas- cA in inimile noastre deplina incredintare a adeva- 50 51rului, pregatindu-le pentru ascultare, Drept care zice: ,Caci cine dintre Vol, vrind sd zideasca un tum, nu sta mai intai si-si face socoteala cheltuie- lii, daca are cu-ce sa-l ispraveasca ? Ca nu cunwa, punandu-i temelia si neputand sa-] termine, toti cei ce-| vor vedea sa inceapa 2] [ua in ris, zicand: Omul acesta a inceput sa zideasca, dar n-a putut ispravi! Sau care rege, plecind sa se bat in riz- boi cu alt rege, nu va sta mai intai sa se sfatuiasca, daca va putea s4 intampine cu zece mii pe cel ce vine impotriva lui cu doudzeci de mii? lar de nu, ined fiind el departe, ii trimite aceluia solic si se roaga de pace. Asadar oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, nu poate sa fie ucenicul Meu. Buna este sarea, dar daca si sarea se va strica, cu ce va fi dreasa ? Nici in pamant, nici in gunoi nu este de folos, cio arunca afara, Cine are urechi de - auzil s4 auda" (Zc, 14, 28-35), Daca vom crede acestea, ne vom elibera mai intai de tirania diavolului si apoi vom sta departe de orice lucru plicut lui, obladuiti de harul lui Dumnezeu, prin Domnul nostru lisus Hristos, ca nu in desert ni s-a vyadit noud harul acesta. Cici am parasit nu numai lumea si poftele ei, dar si acele pretentii sau indatoriri catre altii, ba chiar si pe cele fata de propria noastra viata. Cand ne vom lepada noi de toate acestea, spre a ne implini datoriile cdtre Dumnezeu cu intelepeiune si grab- 52 4 ascultare, numai atunci ne vom invrednici sa enim adevarati ucenici ai Domnului. Incolo, invayam de la Moise gi de la Profeti, de la nghelisti si de la Apostoli, despre crearea ~ inceput a tuturor celor vazute si nevazute, de re Dumnezeu, prin Unul Nascut Fiul Sau, Dom- | si Dumnezeul nostru lisus Hristos. 1 mai in- jam despre celelalte cate sunt povestite in Seri: ile de Dumnezeu insuflate: despre bunatatea sau primea lui Dumnezeu, despre multa Lui rabdare, spre aratarea dreptatii Lui spre invatatura noas- pi, despre profetiile Intruparii Domnului nostru us, despre lucrurile care cad in aceeasi vreme i impotrivesc altora, despre Invierea mines Tas ava, despre inaltare si despre prea stralucita Ve- ire de la sfarsitul veacului, despre plinatatea dogmelor cu recunostinta primite prin lumina Evangheliei, despre evlavia fata de Dumnezeu in jubirea Domnulut nostru lisus Hristos, despre nadejdea vietii vesnice si a imparatiei ceresti, ae dreptele pedepse vesnice ale celor ce s-au lepa de cele sfinte si despre rasplatirile celor care au trdit cu vrednicie in credinta sandtoasa a Evanghe- liei lui Dumnezeu gi in nadejdea vietii vesnice a imparatiei ceresti, Intru Hristos lisus, Domnul nostru (cf. Gal. 5, 4).youd, in parte, despre cele zise de insusi Dom- | si despre cei ce voiesc sd devina cu adevarat uce- 'ai lui Hristos, ins4 amintind putine din multe. Cand vom ajunge sa ne nastem de sus, ca $4 dem imparatia lui Dumnezeu fagiduita noua, inci, fiind nascuti din apa si din Duh, vom pu- intra in cetatea slavei. f entru pregatire, este nevoie sa aduc aminte teva din multele ce se afla scrise despre impara- -cerurilor, ca in nici un chip sé nu ne departam ele. Ba mai mult, pentru. a putea convinge pe plin, e mai sigur s4 vorbim cu prequire despre Je preotesti si despre animalele aduse pentru 4. Printre acestea din urma, daca vreunul era at neimplinit, de batjocurd sau nevoias, ne- And toate madularele, nu se primea in acest chip, pa cum este scris. Nici omul nu era ales pentru reotie de ar fi avut vreo meteahna, dupa cum ici animalul nu era primit ca jertfa (cf. Lv. 20, 18; , 21). Cum zice Apostolulk: Si toate acestea li s-au Himplat acelora ca preinchipuiri ale viitorului, si fost scrise spre povatuirea a noastrd, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor” CJ Cor. 10, 11). $i Domnul, aratind limpede si pe faya ce va sa Tnsemne mirirea, zice: ,...[unul] mai mare decat templul este aici” Ci, 12, 6). $i ardtand ca pentru ingrijirea sufletului se cuvine sa ne ostenim mult Yntru desavarsire, zice: ,...si cui i s-a incredinjat mult, mai mult ise va cere” (Lc, 12, 48). Cuvdntarea IT Cum se boteazd cineva cu botezul cel adevdrat in Evanghelia Domnului nostru lisus Hristos 1. Prin porunca Domnului nostru Tisus Hristo data noua, s4 ne jubim unii pe altii dupa cum El ne iubit pe noi (ef. A. 13, 34). si prin invatatura Apostol Pavel, si ne ingdduim unii pe altii intry iubire (cf. Ef 4, 2), ni s-a facut aritare despre tribu- tul de evlavie cu care suntem datori prin preaslivi- tul botez dupa Evanghelia Dommnului nostru Tisus Hristos, Nu doar sa vorbim despre vrednicia lucrari celei puternice, ci si contriluim cu ceva, asemenea vaduvei care si-a daruit cei doi banuti. 5i intra aceasta, este trebuinta de rugiciune de la toti cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, ca El Insusi, prin harul Sfantul Duh, si ne aducd aminte si sa ne talcuias- ca noua cele ce am auzit despre Domnul, sa ne indrepte mintea spre calea pacii sia inva{aturii sa- natoase, spre zidirea credintei, incat sa se impli- heascd in noi, ca si in-voi, acel cuvant: ,Da sfat celui injelept, si el se va face si mai intelept...” (Pild. 9, 9), Afara de aceasta, trebuie s stiti, se cade ca mai intai sa capeti invatdtura si numai apoi sa te invrednicesti de Taina Botezului. CAci asa le-a poruncit ucenicilor $4i Domnul nostni Lisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Prin urmare, v-am pre- 54 55ratia cerurilor’ (ir, 18, 3). Si in alt loe: ,Cine nu primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va tra in ea,” (Me. 10, 15). lat in Euanghelia dupa loan, zice citce Nicodim: @ nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa dai imparatia lui Dumnezeu" (in. 3, 3). Tot aga * nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va tea s4 intre in imparatia lui Dumnezeu” Un. 3, 3). 3. Dar mai departe sc atrage luarea aminte ca ca lipseste un singur lucru dintre acestea, Loate velelalte sunt primejduite, Caci zice Domnul: ,O ta sau o cirta cin Lege nu va rece, pana ce se vor ce toate" (Mt. 5, 18), Cu atat mai mult de la vanghelie, de vreme ce, insusi Domnul spune: Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu or rece” (Mt. 24, 35). Drept care si Apostolul la- cov a facut cunoscut, prin aceste cuvinte: Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a ficul vinovat fata de toate poruncile” (ac. 2, 10), S-a intemeiat intru acestea pe cele spuse de Domnul in fericiri, in marturiile despre Sine si din fagaduintele date lui Petru cand |-a amenintat ca: ,Dacd nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (in. 13, 8). lar Apostolul Pavel, implinind in ‘trupul sau (cf. Gol. 1, 24) lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, marturiseste despre ea, vorbind in Hristos. lata de ce nu poate cineva sd se invredniceasca de impa- ‘fitia cerurilor dacd a cazut sub judecata mortii, 2. Asadar, vom aminti despre imparatia cerurilor. Domnul nostra lisus Hristos, cand S-a suit pe munte sia facut inceput invatiturii Sale cu insira- rea fericirilor, a restit-o mai intai pe aceea care cuprinde fagaduinta imparatiei cerurilor, Caci a zis: .Fericifi cei sdraci cu duhul, ci a acelora este imparatia cerurilor” (Mi. 5, 10). Si iarasi, profetind vremea rasplatirii, zice: .Veniti, binecuvantalii Ta-_ talui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am foat Si Mi-ati_ dat sé mananc..." (Mf. 25, 34-35) — si celelalte, In £vanghelia dupa Luca, la alta -vreme si in alt loc, expunand din nou fericirile, zice: ,Fericiti voi. cei sdraci, cd a voastra este impdarStia cerurilor* (Le. 6, 20). Si iarasi: ,Nu te teme, turma mica, fiindca Tatal vostru a binevoit ca si va dea voud imparatia, Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri...” (Le. 12, 32-33). Prin ur mare, prin acestea, si prin altele de felul acesta, poate cineva sa se invredniceasca de imparatia cerurilor. ; lar despre cele fird de care nu se poate sa intre cineva in imparatia cerurilor, vorbeste Domnul jn Evanghelia dupd Matei, cind zice: ,Dacai nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a cartura- rilor sia Fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor” (Mt. 5, 20), Si iarasi: De nu va veti intoarce gi nu va veti fi precum copii, nu veti intra in im- 56 57precum acelasi zice fara inconjur: ,...cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte...” (Rom, 1, 32). Insa prin aceasta vrea sd spund, cum limures- te in alta parte: ,...cd cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 21), Si iardsi in mod mai cuprinzator, zice: ,Nu stiti, Oare, ca nedreptii nu vor mosteni impdaritia lui Dumnezeu?” (J Cor. 6, 9), iar in alta parte la fel. Insusi Domnul nostra Jisus Hrisos, in Evanghelia dupa Luca, a spus aceste cuvinte: ,Nimeni care pune mana pe plug $i se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu” (Ic. 9, 62). Aici, trebuie avut in vedere ca nu numai pentru un mare numar de pdcate, ci chiar si pentru unul singur este judecata asa de groaznica si nestramutata, $i aceasta pentru cd Dumnezeu este ingaduitor, dand timp chiar $i celui ce intarzie putin s4 vind la ascultarea datoratd Stapanului. $i omul intarzie din felurite pricini de la ascultarea cea grabnica si nepregetatoare a sfintei intelepciuni. Deci, din acestea toate, si din altele asemenea, vom invata ca trebuie toate implinite in intregime si cu randuiala. In acestea se arata fagaduinta imparatiei cerurilor, Fara acestea, harul impdaratiei se tagdaduieste. Sa ne ferim de toate acele lucruri ce ne opresc de la mastenirea imparatiei cerurilor. Si sa rdmanem tari in nadejde, ca si ne invrednicim fagaduintei. 58 | Caci, in sarguinta de a fi placuti lui Dumnezeu, ebuie nu numai sa ne departam de orice rautate, ‘orice cuvant al lui Dumnezeu sa-l pazim ne- intit si nepatat. Urmand invataturii Apostolului vel asupra marii si neinchipuitei bunatati a lui mnezeu sia lui Hristos Insusi spre noi, pentru platea si mantuirea noastrd, sd ludm aminte la a ce adauga: ,Nedand nici o sminteala intru ni- ic, ca sa nu fie shujirea noastra defaimata, ci in te infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui mnezeu...” CT Cor.6, 3-4). 4. Caci dupa cum cel sdrac cu duhul, daca n-a st nascut din apa si din Duh, nu poate sa intre in paratia cerurilor, tot asa nici oricare altul, ,daca va prisosi dreptatea sa mai mult decat a cdrtu- rilor sia fariseilor” (Vit. 5, 20), sau daca va para- ceva din cele ardtate aici a fi tebuitoare, nu va fi dnic imparatiei, Caci scris este: ,Si ca s-o infati- ze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbar- Citura, ori altceva de acest fel, ci ca [\..] sa fie sfanta gi fara de prihana” (Af 5, 27). Si multe altele de ‘ticest fel, pe care, citindu-le ¢ineva cu atentie, se va Tncredinta degraba ca toate trebuie sa le implineasca pentru a se invrednici de imparatia cenurilor. Cel ce prisoseste in dreptate, sau este nadscut din ea, impreuna cu toate virtutile aratate in randul fericirilor, are insd de implinit si cele ce mai ra- min pentru desavarsire, facaindu-se lucrator al acestora. 5a marturiseasca celor ravnitori cuvdantul 59despre chipul nasterii din nou si apoi sa arate pe scurt despre harul lui Dumnezeu. Dar pentru ca porunca eviaviei noastre — cum s-a zis mai inainte — a cerut de la noi ca sa incepem a vorbi despre preaminunatul botez cel dupa Evanghelie, in continuare, dupa cele spuse despre imparatia cerurilor, socotesc ci trebuie sa avem in vedere a anita pe scurt care este deosebirea intré botezul lui Moise si cel al lui loan? Caci asa ne vom face vrednici, prin harul lui Dumnezeu, sa in- jelegem care este demnitatea cea mai inalta a botezului Domnului nostru lisus Hristos, in multimea nemdasurata a slavei, Pentru ca Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, a zis ca aici © ceva | mai mare decat templul, mai mult decat Solomon si mai mult decat lona (cf. Mt, 12, 41-42). Si Aposto-— lul, dupa povestise mai inainte slava neapropiata de care s-a invrednicit Moise in slujba Legii Iudeilor, marturiseste aceasta, adaugand: Si nici macar nu este slivit ceea ce era slivit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare” (11 Cor. 4, 10). Si loan: Botezatorul, decat care nimeni n-a fost mai mare ™ dintre cei nascuti din femeie Cef. Age, 11, 11), mar turiseste ciandva, zicand; ,Accla trebuie sa creasca, | iar eu sama micsorez” Ci. 3, 30). Si, in sfarsit: ,Eu) unul va botez cu apa, spre pocdingd, dar Cel ce_ vine dupa mine este mai puternic decat mine [...] Acesta va va boteza cu Duh Sfint si cu foc” CMt. 3, 11) — si multe asemenea, 60 Dar cu cat se deosebeste Duhul Sfant de apa, 41 att mai vederat sti mai presus Cel ce boteaza cu Duh Sfint de cel ce boteazd cu apa gi de botezul susi. Incét chiar loan Botezatorul, cel atat de 4 seaman laudat de Domnul, zisese mai inainte, arca rusinos de sine insusi: ,..nu sunt vrednic si-I dezleg cureaua incdltamintelor” (Mc. 1, 7). 5. De ce am linut a arata prin toate acestea su- erioritatea botezului dupa Evanghelia lui Hristos ? ntru c4, desi si prin iscusinta mintii putem inte- ge oarecat, totusi mai cu credinra si mai de folos ‘ste si spunem din insesi Sfintele Scripturi, atat cat va invrednici Dumnezeu, Asadar, pe de o parte, tezul fiind dat prin Moise, am cunoscut mai in- Mi deosebirea pacatelor, cici nu toate pacatele au darul iertarii; pe de alta parte, am cercetat feluritele rtfe si iscusinta curatirii, pana ce am despartit la “me cele curate de cele intinate, Siam stat de ve- ghe, zile si nopti, luand seama la cele bune, pentru a apoi si primim botezul ca pecete a curatiei. In adevar, botezul lui Ioan era dat celor de multe so- juri. Caci nu ficea deosebire cu privire la pacate, nici la jertfe, nu facea cercetare adanca asupra cu- Mitici, nici asupra privegherii de zi sau de noapte. Cj Gira nici o intarziere, ca nimeni altul, primind din harul dumnezeiesc al lui Hristos insusi, a pornit Joan si boteze. $i daca cineva, ori de unde si ori de elte ori venea sd-si marturiseasca pdcatele, era botezat in raul lordan, indatd lua si iertarea. Insa olbotezul Domnului este mai presus de orice minte, slava mai inalta decat orice ravna si rugaciune omeneasca, covarsire de dar si de putere, pe toate intrecandu-le, asa cum soarele intrece celelalte stele, sau asa cum, aducandu-ne aminte de cuvintele Sfintilor, vedem ca acestea sunt neintrecute si _ neasemdnate, Dar pentru aceasta nu trebuie sa in- cetim de a mai vorbi, Insesi cuvintele Domnului nostru lisus Hristos trebuie luate ca dreptare. Si dupa cum se cade sé vorbim despre cei ce caliu- zesc in oglinda si prin ghicitura, fara sd facd prin talmacirea lor slavei imputinare, din pricina slabi- ciuni trupului ori a micimii cuvantului, tot asa trebuie s4 ne minundm intru aceasta de maretia blindetii $1 iubirii de oameni a bunului Dumnezeu, ca El inalta pe cei ce vorbesc pangav prin maretia iubirii intru harul Domnului nostru lisus Hristos. 6. Asadar, cand a zis Domnul: Daca nu se va naste cineva de sus, nu va putea sd vada imparatia lui Dumnezeu” (7. 4, 3) si iarasi: ,De nu se va" naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intré in impdratia lui Dumnezeu" Cin. 3, 5), dupa ~ Invierea Sa din morti (implinindu-se in El, din persoana lui Dumnezeu Tatal, cuvantul profetiei lui David: ,Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am ndascut. Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta, $i stapanirea Ta, marginile paméntului” [Ps, 2, 7-8], ceea ce sub ochii nostri s-a vadit), la urmé, randuind ucenicilor $4i o alta porunca, i-a impie- 62 flicat sa urmeze calea paganilor si i-a indemnat zi- nd: ,Mergand, invatati toate neamurile, bote- Andu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantu- fui Duh” (dr. 28, 19). Cuvine-se si vorbim despre puterea fiecarui vant in parte, pentru a face credinta auzita si in- leasa. Dar ca s4 vorbim astfel, este trebuinta de rgiciuni obstesti pentru deschiderea gurii noastre, ‘ici scris este: .Crezut-am, pentru aceea am grait TPs. 115, 1); iar daca ni s-a incredintat intrebuinta- ea numelor si cuvintelor si lucrurilor din Sfanta Scriptura, nu ni s-a dat aceasta in chip obisnuit si la Sint = cumpanind finta intelepciunii. Si aceasta nu findu-ne cd am putea spune totul, ci macar in ‘Parte, atat cat poate lua fiecare, din randuiala sd- dtoasa a invataturii, spre dreapta intelegere a ju- decatilor sia dogmelor credintei. Se cade ca noi i avem grija si sarguinta pentru fiecare cuvant si s4 fim vrednici de slujire dupa tinta chemarii celei de §us. Si vom izbandi a face aceasta in chip cuvenit fMumai daca, prin rugaciunile obstesti, ne va impu- fernici pe noi lisus Hristos Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, ca sa se faca si in noi precum zice Apostolul: Toate le pot in Hristos, Care ma intareste” (Fip. 4, 13). 637. Asadar, mi-e aminte sa vorbesc pe inteles despre acea vorba: ,din nou”, adiea despre innoirea sau indreptarea fata de starea cea de mai inainte, care era stare de necuratie prin lucrarea pacatelor. lov zicea cA ,nimeni nu ¢ curat de pacate, chiar daca o zi ar fi viata lui” Vey 14, 4, dupa textul Septuagintei); iar David suspina plangand; Ca iata, intru firdadelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea” (Ps. $0, 6). $i Apostolul martu- risea Ca: ,...loli au. pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu; indreptandu-se in dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea intru lisus Hristos — pe Care Dumnezeu L-a randuit jertfa de ispasire, prin credinta in sangele Lui..." (Rom. 3, 23-25). Pentru aceasta si iertarea pacatelor s-a dat celor credinciosi Domnului, Care zice: ,Acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, cate pentru multi sé varsd spre iertarea pacatelor“ (MI. 26, 28). Tot asa martutiseste si Apostolul, din nou zicand: ,dupa buna socotinta a voii Sale, spre lauca slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi, prin Fiul Sau Cel jubit. intru el avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Sau, pe care |-a facut sf prisoseasca in noi..."(Ef 1, 5-8) Caci dupa cum o statuie stricata si sfaramalta, ca sa fie demna de a inchipui mdrirea impdrateasca, trebuie ficuta din nou de un artist intelept si de un} mester priceput, ca sa capete infatisarea propri¢ maririi, si numai aga este asezata in vechea ci cin 64 le, tot asa si noi suferim de pe urma neascultarii Poruncii, precum este scris: Si omul, in cinste fi- il, n-a ascultat: alaturatu-s-a dobitoacelor celor i de minte $is-a asemanat lor” (Ps. 48, 12), $4 ne erem din nou spre slava cea dintéi-a chipului lui nezeu. Caci zice: ,Sia facut Dumnezeu pe om lupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu I-a icut...” (Fac. 1, 27). Cum s-a facut aceasta, ne in- Apostolul Pavel, ca mulfumita lui Dumnezeu, esi am fost robi ai pacatului, ne-am supus din ini- pa chipului invataturii pe care am deprins-o, si ia cum ceara intrebuintata pentru chipul sculptu- ll intai se face chip asemanator, asa si noi, dupa ce ie-am deprins cu chipul invafaturii dupa Evan- helic, diam chip in noi omului celui dinliuntru, Mplinind porunca pe care am primit-o, Caci zice a ne dezbracém de omul cel vechi si de faptele lui, si ne imbracam in omul cel nou, innoit prin cu- ostinta cea deplina, dupa chipul Celui ce ne-a zi- it icf. Col. 3, 9-10) —si altele de acest fel. 8. lar talcul trebuinjei de a se naste din apd La Atisat Pavel si in chip dogmatic, vorbind in istos si zicand; ,Au nu stiti ca tofi cati in Hristos Bus nc-am botezat, intru moartea Lui ne-am boe at? Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin plez, pentru ca, precum Hristos a inviat din norti, prin slava Tatalui, asa s4 umblim si noi intru Noirea vietii, Caci dacd am fost altoiti pe El prin emanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai © Despre dotez 65invierii Lui, Cunose4nd aceasta, cA omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentrua nu mai fi robi ai pacatului. Caci Cel ce a murit a fost curatit de pacat. lar daca am muurit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El, stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moartea nu mai are putere asupra Lui, Caci ce a murit, a murit pacatului o daté pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu, Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii lui Dumnezeu, in: Hristos lisus, Domnul nostru" (Rom. 6, 3-11). Din toate acestea, talcul nasterii de a doua se videste prin asermanare. Insi nu poate sé se nasca cineva din nou, dacd nu a primit mai inainte harul lui Dumnezeu, precum insusi Apostolul a ardtat, atat in cele ce premerg, cat si in cele ce urmeaza botezului. lar pe cele ce premerg le incepe de aici: ,Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fara de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram ined pacatosi. Cu alat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie. Caci daca, pe cand era virdjmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moar tea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati find, yom mantui prin viata Lui” CRom, 5, 8-10), 9. Si multe sunt de felul acesta, care in mod in telept si sublim prisosesc tntru maretie, aratan iubirea de oameni a lui Dumnezeu in pretul ie 66 fi pacatelor si in virtutea si in puterea celor care se @esavarsesc spre slava lui Dumnezeu si a lui Hris- los Insusi, dupa nadejdea vietii vesnice prin lisus ristos, Domnul nostru. Pentru care si zice: ,,Asa- dar, dupa cum prin greseala unuia a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul a venit, pentru toti oamenii, indreptarea ‘care da viata” (Rom, 5, 18). Si pe cele de pe urma le infatiseaza in chip dogmatic, zicand: au nu cunoasteti, [ratilor, ca ori- eati ne-am botezat in Hristos lisus, intru moattea Lui ne-am botezat? Ca sa ne infatisam, dupa primirea harului, datoriile noastre cele lucratoare, prin credinta si iubire, si asa sd se desavarseasca intru noi bunavoirea de oameni iubitoare a lui Dumne- zeu. Asadar, este trebuinja de lupta mare si legiu- ita, ca si nu primim in zadar un asa har inteu Hris- tos si o astfel de iubire a lui Dumnezeu, cum insusi Apostolul zice: ,Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pacat pentru noi, ca sa dobandim intru El dreptatea lui Dumnezeu. Fiind, dar, impreuna lucratori cu Hristos, va rugam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu" CT Gor. 5, 21; 6, 1). Sa pnmim cu credinta toate cele ce sunt legate de acestea, in virtutea aceluiasi har al lui Dumne- zeu, prin lisus Hristos, Domnul nostru, intru Duhul Sfant. $i prin credinta sa intelegem hanul lui Dum- nezeu. Ne yom invrednici sé pricepem acestea, daca le vom face in iubirea lui Hristos, Care a zis: 67Cand stiti acestea, fericiti sunteti daca le veti face” Cin. 13, 17), Caci mintosi sunt toti cei ce fac acestea, dupa cum marturiseste Proferul (Ps. 11, 10) si Insusi Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, aratand groaznica si nestramutata judecata, atunci cand zice: ,lar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatil, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult” (Le. 12, AT). Caci aceasta, nici daca greseste din nestiinya, nu ramane nepedepsita. . 10. $i pentru ca sa fim calauziti, dupa cum mai inainte s-a zis, prin cele mai vadite cuvinte si fapte, la cunoasterea dogmei si la botez, in deplina incredintare a adevarului, cu trezvie sa asteptam cele mai presus de acestea, primind tot ce este de folos evlaviei noastre. Zice: ,Am fost botezati" ca prin aceasta sd ne invete ca suntem ca si lana, care muiata in vopsea, se preface dupa culoare. Mai mult, loan Botezatorul, profetind despre Domnul, zice: ,Acesta va va boteza cu Duh Sfiint si cu foc” (Mt. 3, 11). Cuvine-se deci ca prin calauza duhoy- niceasca sd ne lumindam cu lumina cunostintel, pentru intelegerea acelei mari lumini despre care vorbim. Cici e dupa cum fierul, introdus in foc, se inro- seste sub valvataie, iar daca ate ceva rau in el, se face mai vadit si este mai gata pentru a fi curatit. Nu numai ca-si schimba culoarea, dar si taria se preface in moliciune, ajungand mai potrivit pentru: a fi lucrat cu mana. $i pe drept cuvant se armoni- 68 zeaza cu vointa stapanulul, facandu-se pe sine mai lumines din negreala. Nu numai ca se aprin- de si lumineaza, dar si lucrurile din apropiere le umple de stralucire si le dogoreste. Tot asa este trebuincios si firese si celui ce s-a botezat cu foc — adica in cuvantul invataturii = sa biruiasca rautatea pacatelor, Asa este si cu cel care, dovedind harul in- dreptatirilor, uraste si blestema nedreptatea, cpa cum este scris, in rivna de a se curati si mai vartos, prin credinté in puterea sangelui Domnului nostru lisus Hristos, cum Insusi zice: ,Acesta este sangele Meu, al legii celei nai, care pentru multi se varsa S§pre iértarea picatelor” (Mfr. 26, 28). $i cum marturiseste si Apostolul: ,intru El avem riscumpararea, prin sangele Lui, si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui C86 1, 7). $i nu numai de la orice airadelege si pacat sa fie tinurt, ci si de toata inti- niciunea trupului si a sufletului sa fie curatit. Atunci, cel botezat in moartea Dommnului sf se facd aidoma mortii, adica sa fie mort pacatului, lui in- Susi si lumii acesteia, ca sd trdiascd aievea, cu inima, cu cuvantul si cu faptele, dupa chipul invararurii Domnului nostru lisus Hristos, asa cum Ceara primeste chipul dat de mester, ca si se implineasca ceca ce este scris: ,Multumim insa lui Dumnezeu ca, desi erati robi ai pacatului, v-ati supus din toati inim dreptarului invataturii careia ati fost incre- dintati” (Rom. 6, 17). $i asa sa fie vrednic si pa- geasca ceea ce Dumnezeu si om au pregatit 69impreuna. ,Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez...” (Rom: 6, 4), Pentru ce? ,Pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa si umblim si noi intru innoirea vietii” (Rom. 6, 4). Caci trebuie ca mortii sd fie ingropati $i acela care s-a inmorméntat, intru asemanarea mort, sa invieze in Hristos, prin harul lui Dumnezeu. $i de acum inainte si nu mai aducd odoare drept jertfa (ef. Joi! 2, 6: Naum 2, 10) pentru pacatele feyei dinla@untru a omului, ci sa Himureasca in foc pacatele, si luand iertare prin sangele lui Hristos, sa petreacd apoi intru innoirea vietti prin harul lui Hristos — piatra unghiulara pentru omul cel nou. 11. Asadar, aflandu-ne noi prada neascultaril, vom chema prin sfaturi bune la credinta si ascultare; si vor straluci cu sufletul aprins, si ne vom elibera de patima intunericului cea aducatoare de moarte, ,caci plata pacatului este moartea” (Rom. 6, 23). Ca si se fac si in noi pace, dupa cum zice Apostolul: ,Moartea a fost inghitita de biruinta. Moarte, unde-ti este boldul tiu? Iadule, unde-ti este biruinta ta?°( Gor. 15, 54-55). In adevar, noi care credem in Dumnezeu, Soarele Dreptatii, ne yom lumina de la El sine vom invrednici, prin intelegere si putere, sa ne indreptatim intru El. St nu numai noi sd stralucim ca zapada (cici neminci- noasa este fagaduinta Domnului: ,De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, ca zipada le voi albi, si de vor fica purpura, ca lana alba le voi face" - 70 . 1, 18), ci si pe cei care se apropie de noi sd-1 minam, Atunci vor auzi pe Domnul: ,, Voi sunteti Umina lumii* (Ag? 5, 17). Atunci cei ce vor auzi vor ee astfel ineat ,s4 lumineze lumina voastra ina- ‘ea oamenilor, ca sa vada faptele hune ale voastre sd sliveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” CMU. , 16). Atunci si Apostolul va marturisi oricui, zi- Mind: ,...straluciti ca niste lumindtori in lume, tind cu putere cuvantul vietii, spre lauda mea in ua lui Hristos..." (Pip. 2, 15-16). Insd innoirea fletii nu trebuie sd se arate numai prin comparatie Elinii si cu oamenii lumesti, ci si prin compara- cu cei drepti, dupa trecerea la legea lor. Caci se de sa ravnim indltarea mai mult decat fata de i lumesti, lucrand nu numai pentru ccle ce sunt rezente si ne apartin, dar ostenindu-ne sa facem ine si altora, potrivit datoriilor noastre dupa lege. isa facem bine nu numai prietenilor, ci si dusmanilor, intinzand binele si la cei rai, ca sa implinim orunca Domnului nostru lisus Hristos: ,Fiti mi- st i, precum gi Tatal vostru este milostiv" (Le. 6, 36). Cum sa nu umblam intru innoirea vietii si s4 nu Intrecem in dreptate pe carturari si pe farisei, cand ascultim cuvintele Domnului? Ati auzit ca s-a zis: Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.. Eu insa spun voud: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe cela- lal. Celui cé voieste sa se judece cu tine si s4-ti ia haina, lasd-i si cimasa. lar de te va sili cineva sd 71mergi o mila, mergi cu el doua” (Mr, 5, 38-41), Caei nu numai ca nu ne razbunam, coplesiti de vechile noastre pacate, cum sfatuiesc carturarii si fariseii, dupa litera legii lui Moise, ci mai abitir aratam rabdare in rele, straduindu-ne sa infruntim deopotriva si binele, si nenorocirile. $i asa ne invoim $i cu una, $i cu alta, Moartea insa, pe care nu o che- mam, spre mahnire ispitindu-ne, pandeste prin pacat sa ne loveasca, dar noi se cade sé raspun- dem acestei lovituri cu innoirea vietii omului. 12. Dar cum de nu a si murit fata de lege cel ce nu s-a gandit sa-i fie supus? Trdieste in Hristos cel care-si lasa si cimasa? Noi invatiim ca orice dreptate dupa lege s4 se pazeasca cu pnsosin{a. Dar nu numai ca trebuie sa ne rastignim legii, ci trebuie sa si murim fata de lege, precum ne-a invdtat Apos- tolul, zicand: Eu, prin Lege, am murit faja dé Lege, ca s4 iiesc lui Dumnezeu. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hris- tos traieste in mine. (Gal. 2, 19-20); iar altandeva — dupa multa lauda adusa partilor bune ale legii de demult — zice: ,m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobiindese $i sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credin- tci, ca sa-L cunose pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facdandu-ma asemenea cu El in moartea Lui; ca, doar, sa pot ajun- 72 ge la invierea cea din morti” (Fip. 3, 8-11). 91 putin mai incolo, invatindu-ne pe noi sa si aim acestea, zice mai lamurit: ,Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta si pandim” (Fip. 3, 15), 15. Si in alt loc, aratand si mai cu tarie care dogma este mai trebuitoare, zice: ,Asa ca, [ratii mei, si voi ati murit legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a inviat din morti, ca sd aducem roade lui Dumnezeu. Caci pe cand eram in trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lucrau in madularele noastre, ca sd aducem roade mortii. Dar acum ne-am desfacut de Lege; murind aceluia in care eram tinuti robi, ca noi sa slujim intru tn- noiréa Duhului, iar nu dupa slova cea veche” (Rom. 7, 4-6). Pentru ca litera ucide, iar duhul — adicd Cuvantul Domnului— face viu" Gil Cor. 3, 6). Precum Insusi zice: ,Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata” (Jn. 6, 03). Mair- turiseste si alesul apostolilor, zicand: ,,Doammne, la cine ne vor duce? Ti ai cuvintele vietii celei vesnice. Si noi am ¢crezut si-am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul loi Dumnezeu Celui viu* Ci. 6, 68- 69), Caci daca ne-am pizi in deplina ineredintare a adevarului, prin sarguinta si. cu multa bagare de seamd, am putea sd fugim de acea infricosata judecata despre care si Moise, amenintand in chip profetic, a seris; ,.Prooroc (...) casi mine ili-va rici- ca Domnul Dumnezeul tau. Pe Acela sa-L ascul- ¥3tati. lar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Proorocul Acela le va grai in numele Meu, aceluia fi voi cere socoteala” (Dr. 18, 15-19). lar cel fata de care ,nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare” (Mf. 11, 11), loan Botezatorul, a grait in chip infricosator: ,Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el” — Un. 3, 36). Dar pentru ca sa nu se arate cineva mahnit de botezul cu o astfel de moarte si ingropaciune, ca si cand si-ar pune nadejdea in stricaciune si in pieire, iar nu in innoirea vietii, azvarle simanta si — statorniceste nadejdea stralucitei invieri, cand adauga zicand: ,Caci daca am fost altoiti pe El prin aseménarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui” (Rom. 6, 5). Caci daca in aceasta asemanare a mortii suntem morti si Ingropati cu Hristos, intru innoirea vietii 54 umblim, nu pri- vind moartea ca stricdciune, ci socotind inmor- mantarea ca pe sadirea semintelor. $i murind negresit celor neingdaduite, s4 ne aratam credinta lucratoare prin dragoste. Atunci ne vom invrednici de naddejdea despre care cu Apostolul sa zicem: ,Caci cetatea noastra este in ceruri, de unde si as- teptaém Mantuitor, pe Domnul lisus Hristos, Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-5i supune Siesi toate” CFip. 3, 74 21). ,Si asa pururea vom fi cu Dommnul” (J Tes. , 17). Dupa cum insusi Domnul nostru Tisus ristos, adresandu-Se Tatalui, zice: ,Parinte, vo- c¢ ca, unde sunt Eu, sa fie impreund cu Mine si sia” Cie. 17, 24), insa noua vestindu-ne si noua cindu-ni-Se fagaduinta: ,Daca-Mi slujeste cineva, -Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si sluji- rul Meu” Cf. 12, 26). Si Pavel Apostolul, cel in- 1 Hristos risadit, marturiseste acestea, cand scrié: “ici aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnu- i, cA noi cei vii, care vom fi ramas panda la veni- a Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti. ntru cd Insusi Domnul, intru porunca, la glasul hanghelului si Intru trambita lui Dumnezeu, 5e pogori din cer, (...) si cei vii, care vom fi ramas, om fi rapiti, impreund cu ei, in nori, ca s4 Intam- inam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom cu Domnul” ( Tes. 4, 15-17). 14. Si paziti fiind acum in aceasta: ,Caci daca m fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui”, la fel se va implini si fagdiduinta: ,.si ai invierii Lui” (Rom. 6, 3), dupa cum zice altundeva: ,Caci daca am murit impreund cu El, yom si invia impreuna cu ‘Fl; dacd ramanem intru El, vom si imparati impre- na cu El" C7 Tim, 2, 11-12). lati ca Apostolul nu lita ca repetitia este necesara ascultatorilor sai, pentru intarire si siguranta. $i staruie chiar in re- petarea acelorasi lucruri, pentru incredintarea adevarului. Caci despre aceasta il auzim ca zice: 75indu-se in cugetul lui spre cetajenia cereasca, in- ft, dupa adevar si dreapta credinja cea intra fistos, poate sa spuna: Caici cetatea noastra este ceruri” (Fp, 3, 20). Si sa adauge inca: ,Caci cel »-4 murit a fost curatit de pacat” (Rom.6, 7) — Wicd s-a desfacut, s-a eliberat, a fost slobozit de ice pacat, care nu este numai din cuvinte si fapte, isi din cugetarea patimilor. $i in alt loc lamureste, riind: Jar cei ce sunt ai lui Hristos lisus si-au Astignit trupul impreund cu patimile si cu poftele” ‘al. 5, 24). Neaparat trebuie sa ne rastignim, cel ne botezim in apa, care este asemanarea crucii, a mortii, sia mormantului, sia invierii mortilor, dupa cum este seris. $i din nou zice: ,Drept aceea, smorati madularele voastre, cele pamantesti [pa- ind intru totul randuielile botezuluil; desfranarea, necuratenia, patima, pofta rea, lacomia, care este fnchinare la idoli, pentru care vine mania lui Dumnezeu...” (Col. 3, 5-@). Si dincolo de aceasta, in chip lamurit si cuprinzdtor, a addugat: ,...peste fii neascultarii”. Astfel incat nici o placere, fie ea cat de marunta si de trecdtoare, si-nu-i mai faca tulbu- rare celui impreuna rasadit cu Hristos intru asemanarea morfii Lui, disprejuind si urand unul ca acesta orice rautate, ba mai mult, orice gand care alata patimile. $4 fie aratatd curatia inimii, dupa cum zice David: ,Nu s-a lipit de mine inima inda- ratnicd; pe cel miu, care se departa de mine, nu L am cunoscut® (Ps. 700, 5). lar cei rasaditi intru ,Ca sa va seriu aceleasi lucruri, mie nu-mi este anevoios, iar voud va este de folos” CFip. 3, 1). Tot asa invatém si de la losif, care a talmacit visul lur Faraon (cf. Fe. 41, 1). Si astfel, imitancl povestirea visului, ne-a dat aceasta invatdtura a botezului, asemenes celor de mai dinainte, zicand; ,Cunoss cind aceasta, c4-omul nostru cel vechi a fost ras tignit impreund cu El, ca s4 se nimiceasca trup pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului (Rom. 6, 6). Prin urmare, invatam si din aceste cuvinte cA cel ce se boteaza in Hristos, in moarte Luise boteaza, sinu nunmai ca se inmormanteaza c Hristos, ci se si rasideste impreuna cu El, ristig: ninclu-se mai intai, ca si din aceasta sa invdlam ca, dupa cum cel ristignit se instraineaza de cei vity tot asa $i cel care este impreund rastignit cu Hris= tos, intru asemdnarea morfii, si se departeze d toti aceia care tréiesc dupa omul cel vechi. Caci Domnul ne-a poruncit sa ne ferim de proort mincinosi” (Mt. 7, 15). Tot asa zice si Apostolul: 3a va feriti de orice frate care umbla fara de randuia= li si nu dupa predania pe care ati primit-o de ki noi” Ci Tes: 3, 6), 15. Si dupa cum cel rastignit primeste osanda’ mortii si-i pardseste pe cei alaturi de care a tral ridiciindu-se deasupra celor ce se tarasc pe pa mnt, tot asa si cel care s-a rastignit impreuna cu Hristos, prin botez, se desparte de tali cei cu care a wait odinioara dupa masura acestui veac, inal- 76 7data sa nu ne mai intoarcem la pacat, ci sa rama- hem neincetat vii lui Dumnezeu, in Hristos lisus, Care a zis: ,Daca-Mi slujeste cineva, s4-Mi urmeze” (fm. 12, 26). Si mai inainte de toate sa pazim acea porunca a Domnului care ne indeamma: ,Asa ~ sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, — ineat sa vada Faptele voastre cele bune si sa sld- veasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Mfr. 5, 16). lar dupa aceea, sd pazim si indemnul Apostolulut, care scrie: ,Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti” (7 Cor. 10, 31). insa pentru a ajunge fiecare la acestea — daca simtim vrednicia chemarii ceresti — sd ducem viata - demna de Evanghelia lui Hristos si cu adewarat sa putem zice; ,Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, cd daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti. Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai vieze lorusi, | ci Aceluia Care, pentru ei, a murit $i a inviat" Cif Gor. 5, 14-15). Si asa se ajunge la aceste cuvinte: ,Ramaneti intru iubirea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pa- © zit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui” (ft. 15, 9-10). 17. ,Nedand nici o smintealaé intra nimic, ca sa nu fie slujiréa noastra defaimata, ci in toate infati- 80 sindu-ne pe noi ingine ca slujitori ai lui Dumne- zeu” CT Cor. 6, 3-4). Pe drept si adevarat aratam fagaduinta botezului, pazind indemnul Apostolului, pentru toti cei impreund ingropati cu Hristos, si impreund inviati cu EL. Astfel de cuvinte: ,Deci sd nu impdriteasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa VA supU- neti poftelor Ini. Nici s4 nu punefi madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci, infitisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale drep- tai lui Dumnezeu” (Rom. 6, 12-13), $i iarasi: _Asadar, daca ati inviat impreund cu Hristos, cau- tati cele de sus, unde Se afla Hristos, sezind de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant” (Col. 3, 1-2). Socotesc negresit ca prin aceste putine cuvinte care au fost amintite, Apostolul ne explica acea mare revarsare de har a nemasuratei iubiri a lui Dumnezeu intru Hristos lisus, Domnul nostru, a Carui ascultare pana la moarte — precum este scris —a mijlocit pentru noi iertarea pacatelor, ne-a eliberat de pacdtosenia veacului acestuia $1 ne-a adus stapanirea peste greseala aducatoare de moarte, impacarea cu Dumnezeu, puterea de mulpumire, tovarasia sfintilor in viata vesnica, mostenirea impéaritiei cerurilor si rasplata cu fel si chip de bunatafi. 51 ~ Onspro Batezinsa cu intelepciune si cu tarie ne-au fost date noud toate acestea prin botezul in moartea Dom- nului nestru lisus Hristos, Prin aceasta ne-a Inva- tat pe noi sa ne intérim, ca nu cumwva sa primim in desert un astfel de dar: ,Deci sa nu impariteasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supue neti poftelor lui. Nici sd nu puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujha pacatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu” (Rom. 6, 12-13). 18. Prin acestea, deparindu-ne pe noi cu totul de orice pacat, ca si de litera moarta a Legii, ne apropie de dreptatea cea dupa Dumnezeu, cu amenintari infricosandu-ne, dar si cu bundtati si darnice fagaduinte Imbarbatandu-ne: ,Plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos lisus, Domnul nostru™ (Ron, 6, 23), Din nou ne invafa sa urmam pe Dommnul si sa mergem dupa lege in fata dreptatii celor care ne judeca, adaugand: ,Oare nu stiti, fratilor, — caci celor ce cunose Legea vorbesc — ca Legea are putere asupra omului, atata timp cat el traieste? Caci femeia maritata e legata de barbatul sau atata timp cat el traieste; iar daca i-a murit barbanul, este dez- legata de legea barbatului, Deci, traindu-i barbatul, se va numi adultera daca va fi cu alt barbat: iar daca i-a murit barbatul, este libera fata de lege, ca sa nu fie adultera, luand un alt barbat. Asa ca, fra- mei, si voi ati murit Legii, prin trupul lui Hristos, re a fi ai altuia, ai Celui ce a Tnviat din morti, ca aducem roade lui Dumnezeu. Caci pe cand eram trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lu- u in madularele noastre, ca sa aducem roade ortii, Dar acum ne-am desfacut de Lege, murind Weeluia in care eram tinuti robi, ca noi sa shajim tru innoirea Duhului, iar nu dupa slova cea ve- he” (Rom, 7, 1-6)— si celelalte, Din unele ca acestea invdlam sa ne minunam de neinchipuita iubire de oameni a lui Dumne- eu, in Hristos lisus, si mai cu fricd sa ne curatim de orice pata a carnii sau a duhului. 19. lar deosebirea intre spirit si materie ne-o arata in alt loc, cand face comparatie intre Lege si Evanghelie si cu aleasa cugetare rosteste: Litera ucide, iar duhul face viu" CIT Cor. 3, 6). Litera o numeste lege, ca din cele ce s-au seris mai inainte, ca si din cele ce se vor mai adauga, sa lamu- reasca faptul ca duhul este invatatura Domnului, a Celui ce a zis: ,Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata” Ci. 6, 63). Daca asa este pretuita dreptatea dupa Lege, de unii care se jertfese in botezul lui Dumnezeu si ,nu mai viaza lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit $i a inviat” GT Cor. 5, 15), atunci cat de cumplita trebuie sa fie judecata desfranarii, cum limpede s-a ardtat In cuvintele mai inainte zise: .Ce ar zice cineva despre predaniile omenesti?". 82 83

Vasile Cel Mare - Despre Botez PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile Cel Mare - Despre Botez PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și