Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De-A V-Aţi Ascuns Arghezi
De-A V-Aţi Ascuns Arghezi
Dup desprirea de via, omul nu mai poate fi regsit dect n memoria celor ce l-au
cunoscut: Voi s nu v mhnii tare / Cnd m vor lua i duce departe / i-mi vor face un fel de
nmormntare / n lutul afnat sau tare. / Aa e jocul, ncepe cu moarte. Lutul din care a fost
creat omul n majoritatea legendelor lumii, de la Epopeea lui Ghilgame pn la mitologia
cretin, se ntoarce n pmntul impersonal ce-i adpostete pe toi care au murit de la
nceputurile lumii.
Dup moarte, n mod banal, mereu la fel, nu mai rmn dect bunurile materiale dobndite n
timpul vieii, care mai pot s aduc aminte de rposat: Tata s-a ngrijit de voi, / V-a lsat vite,
hambare, / Pune, bordeie i oi, / Pentru tot soiul de nevoi / i pentru mncare. Toate aceste
lucruri din afara fiinei sunt inutile n faa tristeii care-i cuprinde pe cei apropiai.
Ziua nvierii, a eliberrii de moarte, este ateptat, de aceea, cu mult nerbdare, ntr-o
Apocalips de mult anunat de crile sfinte: Toi vor nvia, toi se vor ntoarce / ntr-o zi
acas, la copii, / La nevasta, care plnge i toarce, / La vcue, la mioarce, / Ca oamenii
gospodari i vii. Pn atunci, copiii trebuie s i continue ns propria via, pregtind o nou
treapt a morii: Voi cretei, dragii mei, sntoi, / Voinici, zglobii, cu voie bun, / Cum am
apucat din moi-strmoi. / Deocamdat, feii mei frumoi, / O s lipseasc tata vreo lun.
Copiii repet ciclurile existenei, vor ajunge mari, se vor cptui, transformndu-se chiar n
crturari: i, voi ai crescut mari, / V-ai cptuit, / V-ai fcut crturari, / Mama-mpletete
ciorapi i pieptari, / i tata nu a mai venit. ntrzierea tatlui n promisa ntoarcere la via
este determinat de nesfrita amnare a nvierii, a programrii tardive sau sine die a Schimbrii
la Fa a lumii. Moartea devine astfel o eternitate: Apoi, o s fie o ntrziere, / i alta, i pe
urm alt. / Tata nu o s mai aib putere / S vie pe jos, n timpul ct se cere, / Din lumea
cealalt.
Sfritul fiinei umane, ntr-o lume lipsit de credin adevrat n Dumnezeu, se traduce
tocmai prin aceast ireversibilitate a destinului fiecrui om care pleac pe drumul fr
ntoarcere, din care se deduce revolta, tgada tiut a poeziei argheziene: Puii mei, bobocii
mei, copiii mei! / Aa este jocul. / l joci n doi, n trei, / l joci n cte ci vrei, / Arde-l-ar
focul!. Impretaia final mpotriva morii este punctul culminant al unei litanii existeniale care
demonstreaz c lumea funerar, a pmntului, a condamnailor la chinul lui Sisif, nu mai
reuete transcenderea, ntoarcerea la eternitatea vieii primordiale.