6.

Modelarea seismica directa- ptr exam+modelare cu ray tracing

Modelarea seismica directa este un process computational prin care un model
geologic, reprezentat de distanta intre geofoane, adancime si impedanta acustica pe
limitele de strat prezente in model, este transformat intr-o inregistrare seismica sintetica,
reprezentata de distanta pe abscisa, timp dublu de propagare pe ordonata si amplitudinea
formelor de unda continute de undele seismice.
Modelele geologice folosite in modelare sunt de doua feluri: structurale si
stratigrafice. Ambele sunt definite pe baza informatiilor furnizate de sondele existente in
zona studiata, geomorfologie, estimarilor privind impedanta acustica a orizonturilor
analizate. Ambele modele geologice difera prin scara la care se lucreaza si scopul urmarit
in modelarea seismica.
Modelele structurale sunt definite in special pentru a ilustra relatia structura
geologica timp. Modelul se extinde, de obicei, de la suprafata pina la o adancime mai
mare decat cea a obiectivului geologic astfel incat sectiunea seismica sa arate destul de
clar raspunsul seismic al acestuia.
Modelele stratigrafice sunt definite pentru a furniza informatii privind variatia
parametrilor seismici. Ele sunt definite strict pentru zona studiata, deci au o extindere
locala concentrata pe zona studiata.
Obtinerea inregistarrilor seismice sintetice este necesara in special artunci cind
analziam o zona geologica putin cunoscuta din punct de vedere geofizic. Principalul scop
este de a afla daca efectuarea unui studiu seismic de reflexie este eficient sau nu si, de
asemenea, pentru a determina parametrii optimi de achizitie seismica. De regula,
obtinerea seismogramelor sintetice inainte de achizitie este necesara pentru a vedea daca
un anumit obiectiv geologic da un raspuns seismic interpretabil.
Obtinerea de seismograme sintetice dupa achizitia si prelucrarea datelor seismice
de teren este folositoare atunci cand vrem sa modelam anumite reflexii care pot fi folosite
in cresterea acuratetii interpretarii geologice.
Modelarea seismica directa este aplicata in domeniul 1D, 2D si 3D. Folosind o
lege de viteza cunsocuta din carotajele acustice, de exemplu, valorile de adancime din
modelul geologic sunt convertite in timpi dubli de propagare. Valorile contrastului de
impedanta acustica sunt necesare determinarii valorilor de amplitudine ale undelor
refelctate / refractate continute de sintetice.

Reflexii seismice

Variatia
caracteristicilor

Variatiile in
Variatii de amplitudine
faza, frecventa asociate imaginea
seismica
cu reflexii specifice
a unui anumit
interval geologic

Timp

Structura de
adancime
reala

Modelul
de viteza
generat

Figura 1. diagram ace ilustreaza relatia dintre raspunsul seismic si corpul geologic
modelat

Figura 2. exemplu de seismograma sintetica cu polaritate inverse (primul grup de trase),

normala (al 2lea grup de trase), forma de unda folosita in modelare, Ricker, intervalul de
adnaimce, carotajele de densitate si acustic (convertit in viteza); in partea dreapta sint
indicate pozitiile marker-ilor (Cedar Hills Sandstone etc)
Trasele seismice sintetice reprezentate in Figura 2 pot fi considerate date seismice
migrate in care evenimentele (reflexiile) sunt plasate in pozitia lor corecta din adancime
iar amplitudinile sunt calculate folosind valorile de densitate si viteza furnizate de
carotajele acustice si de densitate. Dupa cum reiese din figura 2, grosimea stratelor este
foarte mica, in timp ~ 1 ms, si, din acest motiv, reflexiile sunt rezultatul interferentei
constructive si destructive.
Conversia timp-adancime se face folosind relatia in ipoteza incidentei normale, t = 2h / V,
unde t este timpul dublu de propagare, h este adancimea si V este viteza d epropagare a
undelor. Relatia dintre adancimea unui orizont (marker) si timpul de sosire al undei este
mai complexa pentru domeniile 2D si 3D. In aceste cazuri, seismogramele sintetice
simuleaza date seismice nemigrate si timpii de propagare sunt calculati in lungul
drumului razelor perpendiculare pe limita reflectatoare sau in lungul undei difractate. In
3

cazul in care modelul geologic contine suprafete inclinate, reflexiile modelate nu sunt
reprezentate in pozitia lor corecta din adancime.

Figura 3. A. Model geologic; B. Sectiune sintetica cu polaritate normala; C. Sectiune

sintetica cu polaritate inversa; V1 = 5000 m/s, d1 = 2400 kg/m3, V2 = 5000 m/s, d2 =
2800 kg/m3, forma de unda Ricker caracterizata de frecventa aparenta 60 Hz.

Figura 4. Tipuri de forme de unda folosite in modelare: (a) forma de unda de faza
minima; (b) forma de unda Ricker
Forma de unda Ricker este des folosita pentru modelarea inregistrarilor seismice.
Frecventa formei de unda folosita in modelare se alege in urma unei analize calitative si
cantitative a datelor seismice de reflexie de teren. In cazul in care datele seismice de teren
au fost inregistrate folosind dinamita ca sursa de semnal seismic, forma de unda generata
este de faza minima. Ea se poate converti in timpul prelucrarii inregistrarilor seismice la
faza zero (de exemplu in deconvolutie) si atunci putem folosi forma d eunda Ricker in
modelare. Daca nu facem aceasta conversie, putem folosi forma d eunda de faza minima
in modleare (vezi Figura 4).
Polaritatea formei de unda depinde de semnul contrastului de impedanta acustica;
polaritatea negativa este data de un contrast de impedanta acustica negativ si polaritatea
pozitiva este data de un constrat de impedanta acustuca pozitiv.
Variatia contrastului de impedanta acustica in lungul limitei de strat se refelcta in
variatia amplitudinii formelor de unda.

Figura 5. Variatia laterala a vitezei de propagare. V1 = 3500 4500 m/s; V2 = 5000

m/s; V3 = 4000 m/s; densitatile sunt constante

Figura 6. Model geologic (sus) si sectiunea seismica sintetica in cazul offset zero
(incidenta normala).

Figura 7. Model geologic (sus), sectiune seismica cu (mijloc) si fara (jos) corectii statice
aplicate; corectiile statice inlatura efectul zonei de viteza mica.

Figura 8. model geologic cu efilare de strat (sus) si raspunsul seismic (jos); cele doua
reflexii interfera atunci cind grosimea stratului scade sub din lungimea de unda. Forma
de unda Ricker are o frecventa de 50 Hz.

Figura 9. variatie laterala de viteza cu inversare de polaritate

10

Figura 10. modelarea s-a facut presupunind raze seismice verticale, deci sinclinalul si
anticlinalul apar in pozitia reala.

Figura 11. modelare seismica in care razele seismice sunt tangente la reflector; din acest
motiv, reflexiile de la suprafetele inclinate nu sint pozitionate corect in timp si spatiu.

11

Figura 12. model geologic (sus), sectiune seismica ne-migrata (mijloc) si migrata (jos)
Sectiunile seismice sintetice pot fi obtinute folosind metoda ray-tracing (trasarea de raze
seismice); este cea mai des folosita metoda.
Ray tracing: fiecare trasa din seismorama sintetica este calculata presupunind ca sursa
si receptorul sunt la suparaftaa solului si sint calculate independent.
Etapele modelarii ce foloseste aceasta metoda sunt:
- detemrinarea tuturor cailor acceptabile de la sursa la receptor
- calculul coeficientului de reflexie si a timpului de propagare, i, pentru fiecare cale
- calculul trasei complexe sf folosind relatia:
s f ri w f ei 2 f i
- aplicarea transformatei Fourier inverse pentru a obtine trasa finala.

12

Modelarea se face cu satisfacerea legii lui Snell in fiecare strat continut de modelul
geologic.
Ecuatiile lui Zoeppritz: sint folosite pentru modelarea unei sectiuni sintetice pentru un
model geologic stratificat. Ecuatiile folosesc proprietatile stratelor (viteza undelor P si S,
densitatea) pentru a modela undele care se reflecta si se transmit. Dupa determinarea
drumului razelor, se calculeaza amplitudinea formelor de unda folosind ecuatiile lui
Zoeppritz.

Propagarea undlor P si S
Algoritmul Dahl si Ursin: se calculeaza numai amplituindea undei P pentru a crea o
seismograma sintetica. Aceasta inseamna ca sursa emite numai unde P.

13

Algoritmul Schoenberg si Protazio

14

15

16