Tema 2: Elementele tehnice ale asigurarilor.

1. Elementele de baza in asigurari

Formele in care se perfecteaza asigurarile sunt ft complexe si variate, cu toate
acestea ele au anumite elemente comune:
* subiectul asigurarii: asigurarea implica o serie de parti, persoane fizice sau juridice
intre care se nasc raporturi juridice pe temeiuri contractuale, acesti subiecti sunt:
asiguratorul- persoana juridica, societate de asigurari, care in schimbul primei de
asigurari isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele bunurilor sau persoanelor
asigurate si de a plati suma asigurata sau despagubirea pt prejudiciul de care
asiguratul raspunde in baza legii fata de alte persoane.
Asiguratul- poate fi persoana fizica sau juridica, care isi asigura bunurile impotriva
unor calamitati sau accidente in schimbul platii unei prime de asigurari. Poate fi
persoana fizica care se asigura impotriva unor evenimente care pot sa apara in
viata sa (asigurari de boala, de viata). Poate fi persoana fizica sau juridica care se
asigura pt prejudiciul pe care il poate produce unir terte persoane.
Contractul asigurarii- persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea fara
a obtine calitatea de asigurat, astfel contractantul nu este titularul interesului
asigurat, dar are obligatia sa plateasca primele de asigurare.
Beneficiarul asigurarii- persoana care are dreptul sa incaseze o suma asigurata sau
despagubirea fara sa fie neaparat parte a contractului de asigurare. Persoana care
devine beneficiarul asigurarii poate fi desemnat prin conditiile asigurarii, poate fi
indicat in mod expres de catre asigurat in contract sau se poate face in cursul
executarii contractului prin declaratie scrisa sau prin testament.
* Obiectul asigurarii- reprezentat de bunuri, persoane si raspunderea civila.
* Riscul- notiunea de risc este esentiala in ansamblul elementelor generale ale
asigurarilor. Riscul are semnificatia de pericol sau primejdie posibila sau eveniment
incert, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc..
Acestea pot fi provocate de fortele naturii sau de fortele umane ca urmare a unor
interese individuale. Riscul asigurabil este fenomenul sau evenimentul care o data
produs datorita efectelor sale obliga pr asigurator sa plateasca asiguratului
despagubirea sau suma asigurata.
* Suma asigurata- conform contractului de asigurare este acea parte din valoarea
asigurarilor pt care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii
fenomenului asigurat. Suma asigurata este limita macima a raspunderii
asiguratorului si ea nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat. In asigurarea
obligatorie, asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata deoarece aceasta este
prevazuta de lege cu denumirea de norma de asigurare. La cele facultative, aceasta

se stabileste in functie de propunerea asiguratului in conditia ca asiguratorul sa fie

de acord.
* Prima de asigurare- suma de bani pe care o plateste asiguratorul pt ca acesta sa
constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor in cazul producerii
riscului asigurat. Societatea de asigurare are obligatia sa mai constituie si alte
rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitii legale.
* Durata asigurarii- perioada de timp in care exista raportul de asigurare intre parti
asa cum a fost stabilit in contract. Durata asigurarii este specifica asigurarilor
facultative. La asigurarile de bunuri, contractul are o durata de la cateva luni pana
la un an. La asigurarea de viata durata este mai mare, de la 5 la 30 de ani.
*Paguba/dauna- pierderea exprimata valoric suferita de un bun asigurat, ca urmare
a producerii unui fenomen impotriva caruia sa incheiat asigurarea. Paguba poate fi
mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat , astfel paguba poate fi
totala (atunci cand bunul a fost distrus in intregime), partiala( pierderea este mai
mica decat valoarea bunului asigurat).
*Despagubirea de asigurare- suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o
plateasca pentru a compensa paguba produsa. Despagubirea nu poate depasi suma
asigurata si este mai mica sau egala cu valoarea pagubelor.
3. In practica curenta se utilizeaza 3 principii valabile la acordarea despagubirii.
I. Principiul raspunderii proportionale. Despagubirea este stabilita in aceeasi
proportie fata de paguba in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului
asigurat. Rezulta ca despagubirea este egala cu paguba, iar daca paguba este
totala atunci despagubirea va constitui inapoi suma asigurata.
II. Principiul primului risc- se aplica mai des in cazurile in care riscul de producere a
pagubei totale este mai redus, la acest principiu nivelul despagubirii depinde numai
de valoarea pagubei si cea a sumei asigurate. Principiul primului risc este mai
avantajos pentru asigurat decit principiul raspunderii proportionale deoarece
pagubele sint compensate intr-o masura mai mare dar si nivelul primelor de
asigurare in acest caz este mai mare.
III. Principiul raspunderii limitate- se caracterizeaza prin faptul ca despagubirea se
acorda numai daca paguba depaseste o anumita valoare prestabilita, astfel o parte
din paguba va cadea in raspunderea asiguratului fiind numita francisa, aceasta
poate fi:
- simpla: atunci cand asiguratorul acopera in intregime paguba pana la nivelul
sumei asigurate daca aceasta este mai mare decat franciza.
- absoluta: aceasta se scade in toate cazurile din paguba indiferent de volumul
acesteia, iar asiguratorul asigura numai acea parte din paguba care depaseste

franciza indiferent de tipul e franciza nu se acorda despagubirea daca valoarea

pagubei se incadreaza in limitele acesteia.