Dimensiunea Religioasa a Existentei

Mitropolitul Coresi (1510-1583) ,a fost un tipograf din ara Romneasc,

stabilit ulterior la Braov,unde i va nfiina propria tipografie.ncepnd cu
anul 1557 public unsprezece tiprituri n limba slavon si nou tiprituri n
romn, cu ajutorul alfabetului chirilic. Principalele sale opere sunt
Cathehismul(1559), Tetraevanghel (1561), Liturghier (1570) i
Psaltire(1570).Acestea sunt cele dinti cri in limba romn i datorit
faptului c au avut o circulaie foarte larg, au contribuit simitor la
unificarea limbii romne literare. Specific operelor coresiene sunt iotacizarea
verbelor(transformarea lui d n z : crez, vz, auz) , dar i folosirea
unor arhaisme fonetice(ex.:iaste, creade , viaz ,
tocmealele),morfologice(ex.: iertaciunea, caele, tocmealele),
sintactice sau semantice.Limba noastr a evoluat astfel,pregtind locul
tipriturilor din alt domeniu dect cel religios.
Mitropolitul Varlaam traduce cu aproape ase decenii mai trziu dect Coresi
i colaboratorii lui, limbajul su fiind desigur mai elevat fa de cel al
diaconului muntean i al preoilor ardeleni.nfiineaz o tipografie la Biserica
Trei Ierarhi,unde i va tipri cartea cea mai important, Cazania(1643),care
va reprezenta secole de-a rndul cartea de baza n slujirea bisericeasc.Dei
nu are o cultur foarte vast, Varlaam reuete s impun un stil de factur
popular operei sale dar i s-i dea amprenta personal.
Dezvoltarea limbii romne literare se face cu ajutorul
mitropolitului Moldovei, Dosoftei(1624-1693),un mare cunosctor de limbi
strine, un obsedat al versificaiei i primul care depete cu mult sarcina
de traductor,punandu-i amprenta stilistica.Este pus de ctre critici pe
aceeai linie cu Eminescu datorit rimelor rare pe care le formeaz(ex.:
stric-nemic, salte- nalte), i asemnat cu I.Barbu i T. Arghezi datorit
dislocrilor topice.Principalele sale opere sunt Viata si petrecerea
sfintilor(1686) i Psaltire n versuri(1673), aceste opere devenind surs de
inspiraie pentru poeii romantici i pentru modernitii interbelici.
Intenia prozodic a lui Dosoftei va fi continuat de ctre Antim
Ivireanul, originar din Ivir,adus in Muntenia de ctre Constantin Brncoveanu,
unde va deveni ulterior mitropolit.Cunosctor a multor limbi,pentru el insi
limba romn este o limb invat.Stpnea n mod desvrit mai multe
meteuguri destinate tipriturii,care -l vor ajuta s i structureze
discursurile, pe care trebuia s le pregteasc pentru publicul su ales,n
mod savant.Poart un rol benefic n formarea literaturii culte,el modificnd

substanial arta oratoriei religioase,fiind pasionat de speculaia teologic, de

ideile nnoitoarei acordnd o deosebit atenie construciei fiecrei predici
dup modelul clasic al omiliilor,urmnd astfel s avem pari ale retoricii
clasice.Antim se folosete de preteriie(falsa umilin) pentru a se sustrage
de multe ori de la responsabilitatea de a vorbi de sfntul zilei. Ofer textului
o construcie riguroas bazat pe simetrii,introducnd anumite laitmotive,
principala sa oper constituind-o Didahiile(1709-1716).
Literatura religioas aduce in spaiul nostru cultural de orientare
bizantin o form mentis de tip medieval care coincide n mare parte cu
modul de gndire occidental.A pus astfel bazele primelor forme ale literaturii
artistice, a ajutat la nlocuirea slavonei cu limba romn,unificand-o,
deschiznd calea spre un stil crturresc.
Inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei
culturale din rasaritul Europei, un spatiu complex format pe temeliile traditiei
bizantine. Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba oficierii
serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana.In
aceasta perioada s-au tradus si s-au tiparit carti religioase de care aveau
nevoie toti credinciosii. Acestea au fost cazaniile (evanghelii
explicate,cuprinzand invataturi morale dezvoltate pe marginea textului
biblic) si pravilele(corpuri de legi). Actele de cultura din cele 3 tari romane
demonstreaza ca mentalitatea religioasa, caracteristica Evului Mediu este
dominanta.Domniile lui Matei Basarab, in Muntenia si Vasile Lupu, in
Moldova,au marcat inceputul unei epoci de inviorare culturala. Prin
tipografiile infiintate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod moldovean
ajuns mitropolit al Kievului, cartile religioase se raspandesc si contribuie la
unificarea limbii romane literare. Zorii literaturii religioase poarta astfel
amprenta cartilor religioase care au iesit din aceste tipografii.Religia este o
componenta importanta a culturii unui popor.Sentimentul religios se
manifesta atat in cadrul bisericii, cat si dincolo de zidurile ei. In biserica,
legatura cu Dumnezeu se exprima public, prin mijlocirea clerului, dupa o
anumita randuiala. Insa credinta se oglindeste si in afara institutiei ecleziale,
in modul de a gandi al oamenilor, in comportament, in modul de a se
exprima, in obiceiurile lor, in ceea ce creeaza: in arhitectura,in arte plastice,
in muzica, in literatura.Componenta religioasa a culturii romane este foarte
vie in perioada premoderna. In Evul Mediu, crestinismul, care fusese adoptat
timpuriu de stramosii romanilor, devine o religie bazata pe carte.
Cuvantul scris-mai intai, manuscris, apoi tiparitcircula prin intermediul cartilor de cult in limba slavona. De ce nu in romana?

Pentru ca traducerea cartilor de cult grecesti a fost determinata de nevoia

Bizantului de a crestina popoarele slave. In acest scop, Chiril si Metodiu au
tradus Bibli si cartile liturgice in slavona si le-au facut sa circule in tot spatial
sud-est european.Religia si literatura dezvolta, incepand cu secolul al XVI-lea,
un palier comun, in care prelati si carturari contribuie la modelarea limbii
romane in dorinta de a da glas credintei. La acest palier participa si cultura
populara, prin componenta religioasa, crestinismul popular, si prin creatia
folclorica.Cultura romaneasca intre secolele XVI-XVII poate fi abordata la
nivelul culturii carturaresti (religie crestina, carte religioasa si literatura) si la
nivelul culturii populare (crestinism popular si folclor).Inceputurile culturii
scrise a romanilor sunt profund legate de viata lor spirituala, de credinta in
Dumnezeu si de raportarea la sacru a fiecarui individ, fie el om simplu,
slujitor al bisericii sau voievod. Religia, alaturi de istorie, este cel dintai
fundal de manifestare a culturii scrise si a literaturii.Cartea religioasa
romaneasca este mai intai o carte de cult in limba slavona,apoi o carte de
cult in limba romana. Traducerea ei prilejuieste cea dintai exprimare a
creativitatii prin cuvant in limba noastra, chiar daca timida,aproape
insesizabila la inceput. Trairea religioasa determina trecerea prin mai multe
filtre a dogmei crestine si a cartilor sfinte; unul este cel al identitatii si al
culturii colective, altul al identitatii si al culturii individuale.Dimensiunea
religioasa a existentei capata treptat forme de expresie romaneasca mai
intai prin actul traducerii, apoi prin actul creatiei individuale, fie in cadrul
bisericii, ca literatura religioasa, fie in afara ei, ca literatura de inspiratie
religioasa.Cultura romaneasca premoderna se constituie din interactiunea
maimultor grupuri culturale: cel eclezial, cel carturaresc, cel folcoric. Intre
cele 3 zone de cultura si cei care participala la ele-prelati, carturari, oameni
simpli- se produc schimburi, influente, asimilari, determinate de mediul de
formare si de mediile culturale pe care le traverseaza indivizii.Primele forme
de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de religia crestina, de
institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de
credinta. Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana, apoi
tipariturile deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios.Biblioteca
crestinismului contine doua compartimente: cel destinat spatiului eclezial
(literatura patristica, liturgica, apologetica, teologala,canonica, pastorala,
duhovniceasca) si cel destinat spatiului extraeclezial (pe de o parte, o
literatura destinata educatiei crestine si edificarii duhovnicesti abunului
crestin, legata de religia traita- Biblia, rugaciuni zilnice, cantari bisericesti,
ode si imnuri, canoane, acatiste,Psaltirea, catehismul; pe de alta parte, o
literatura pioasa: carti de rugaciune, scrieri apocrife, creatii hagiografice,

literatura mistico-ascetica, calendare, literatura moral-edificatoare, literatura

culta de inspiratie religioasa).

Mentalitatea medievala: homo religious

Omul medieval are alta mentalitate decat omul modern, traind in
alt orizont cultural. Omul medieval este prin excelenta un homo religiosus,
care comunica cu Dumnezeu, si cu sfintii, crede in semne si minuni, are
cultul moastelor, face pelerinaje la locuri sfinte.Omul medieval vede lumea
ca pe o creatie divina, I se supune neconditionat lui Dumnezeu, iar
cataclismele si razboaiele ii apar ca moduri de avertizare sau pedeapsa din
partea lui Dumnezeu ori ca interventie a puterii diavolului. In ambele cazuri,
iesirea din impas presupune recunoasterea pacatelor si indreptarea lor prin
penitenta.Realitatea din jur ofera semne la care au acces cu precadere cei
initiati: calugari si preoti, astrologii de pe langa curtile domnesti, voievodul
insusi care domnea ca unsul lui Dumnezeu pe pamant. Mentalitatea
medievala se confrunta cu marile epidemii de ciuma,catastrofe naturale
(cutremure, inundatii), perioade lungi de seceta si foamete, razboaie ce
dureaza uneori zeci de ani. Toate genereaza sentimentul de instabilitate a
lumii si nesiguranta a vietii.Religia oficiala si autoritatea bisericii coexista cu
crestinismul popular; de-alungul secolelor s-au perpetuat superstitii, credinte
si practici pagane legate de vechile religii ale naturii.
]

CORESI SI PROPAGAREA CARTII IN LIMBA ROMANA

Cele mai numeroase si cele mai importante pentru formarea
limbii literare romanesti,intrucat ele au fost multiplicate prin tipar,sunt,fara
indoiala,cartile transpuse in romaneste sau revazute,dupa traducerile si
manuscrisurile mai vechi,de "popii" si "dascalii" romani din Brasov,care la
biserica Sf. Nicolae din Schei,zidita cu ajutorul lui Neagoe Basarab,au deschis
si cea mai veche scoala cu limba de predare romana si au desfasurat o
intensa activitate pentru propagarea cartii in limba romana.Acesti carturari
oraseni,exponenti ai clerului din gradele inferioare si ai "intelectualitatii"
marunte a vremii, au fost castigati de ideea cartilor pe romaneste,cu care a
venit Reforma,si s-au nutrit din entuziasmul cultural al cetatii.Pentru
ei,colaborarea cu oficialitatea saseasca in tiparirea de carti romanesti apare
ca un lucru folositor atata vreme cat nu urmarea lezarea dogmei ortodoxe

insasi.Interventia lor in redactarea "Catehismului" din 1559,astfel incat sa nu

contrazica flagrant invatatura ortodoxa,pare dovedita.Dupa un scurt episod
prozelitist esuat,oficialitatea saseasca incepe,de altfel,sa considere tiparirea
cartilor romanesti mai curand o afacere comerciala,menita a da de lucru
fabricii de hartie locale ai a aduce castiguri in cazul unor anumite
investitii.Acest fapt inlesneste o atmosfera de colaborare,in care locul
principal il detine activitatea Diaconului Coresi.
Tipografia acestuia de la Brasov nu mai este intreprinderea oficiala
domneasca,instrument al culturii feudale controlat de ea,ci proprietatea unui
mestesugar,cleric marunt,el insusi om al "timpurilor noi", a deschis asadar
mesajului cultural si social ai Reformei,iar ca patron de intreprindereoarecum indiferent la continutul cartilor pe care le tiparea pe bani.El vine la
Brasov fiindca acesta era un centru de comert si un punct de intalnire al
romanilor de peste tot si aici tipareste carti de toate nuantele,comandate de
reprezentantii mai tuturor curentelor ce se impleteau si se confruntau in
vremea aceea.Intre 1559-1581 din presa lui Coresi apar nu mai putin de 9
carti in limba romana:Intrebarea
crestineasca(1559),Tetraevanghelul(1561),Faptele Apostolilor(1563),Talcul
Evangheliei cu Molitvelnicului in anexa,ambele de evidenta factura calvina.
(cca 1564),Liturghierul (1570),Pravalia(fara datare exacta)si,in sfarsit,Carte
cu invatatura (1581),cunoscuta si sub numele de Cazania a II-a.Acestora li se
adauga 11 tiparituri slavone intre 1557 si 1583.Se poate vedea de aici ca
destinele tiparului chiliric la romani inregistreaza o etapa noua in momentul
in care intalnesc Reforma si spiritul evului modern:Coresi tipareste impreuna
cu ucenicii sai intr-un sfert de veac de patru ori mai multe carti decat
tiparisera ,la un loc,Macarie si Liubavici in patru decenii ,iar atmosfera in care
se desfasoara toata aceasta activitate de raspandire a cartii slavone si de
prefacere pe romaneste a cartilor fundamentale ale bisericii este tipica
culturii orasenesti ,unde,odata cu ideile Reformei ,se face simtita si
mentalitatea mercantila a burgheziei.Diaconul Coresi,orodoxul venit din
Tragoviste ,este prin situatia lui siociala un membru al acestei clase si el nu
se jeneaza sa gireze in 1564 pe numele sau cartea"eretica" ce-i fusese
comandata de nobilul calvin Forro Milklos.La randul sau , judele sas al
Brasovului ,Lucas Hirschel,va finanta in 1581 o carte ,de data aceasta
ortodoxa ,unde chiar din prefata erau atatcate invataturile propriei sale
confesiuni!
Datorita operei realizate in Brasov cu ajutorul tipografiei lui
Coresi ,ale carui carto se raspandesc pretutindeni ,cartea in limba romana
inceteaza a mai fi ,in a doua jumatate a secolului al XVI-lea ,un fenomen

sporadic pierdut in fundul unui sat ori in incinta vreunei manastiri ,si devine
un adevarat curent prin care se exprima interesele si aspiratiile unor paturi
sociale noi si care este sustinut cu argumente ideologic-religioase ,chiar
patriotice,profiland zorii unei mentalitai noi .Epilogul "Psaltirii " romanesti din
1570 -documentul cel mai concis si mai patetic al acestei epoci- este o
adevarata proclamatie catre toti romanii ,folosind intr-un mod neasteptat
stilul hrisovelor voievodale: "Cu mila lui Dumnezeu ,daca vazuiu ca mai toate
limbile au cuvantul lui Dumnezeu in limba (lor) numai nou rumanii-avam .si
Hristos zise,Matei 109,cine ceteste sa inteleaga; si Pavel apostolul inca scrie
la Corinthu 155,ca intru beserica mai vratos cinci cuvinte cu intelesulu mieu
sa graescu ca su alalati , sa invatu, decatu intunerecu de cuvinte neintelese
intr-alte limbi ;inceputu-s-au a sescrie aceste sfinte psaltiri in luma lu
fevruarie 6 zile si s-eu sfarsit in luna lui mai 27 in cetate in Brasovu. Va leato
7078(1570)."
Ridicarea limbii vorbite de popor la rangul de limba a culturii se
transforma ,astfel, datorita fortei de difuzare a cuvantului tiparit ,intr-un
fenomen ireversibil ,care va sfarsi prin a triumfa asupra slavoinei
multiseculare .Cartea pe limba romanesca porneste din Brasov ca o solie
noua inspre toate zarile si cucereste mintile luminate ale vremii ,incalzind cu
graiul natal pe cei obligati sa apuce drumul strainatatii.Domnul moldovean
Petru Schiopul ,care, desi stia trei limbi straine ,isi facea insemnarile proprii
in limba romana ,plecand in exil a luat cu el carti romanesti.La moartea sa in
Tirol ,facandu-se inventarul averii lasate ,au fost inregistrate cele doua
"Psaltiri " romanesti si "Faptele apostolilor " .Luca Stroici,marele logofat al
Moldovei ,numit de Hasdeu "parintele filologiei romane" ,pentru ca a scris cel
dintai dintre romani "Tatal nostru" cu litere latine ,avea si el carti de-ale lui
Coresi.Manastirea Ciolanul ,de langa Buzau din 1570 s-a pastrat la Bistrita
Craiovestilor din Oltenia .
De aici nu trebuia insa trasa concluzia ca exponentii traditiei
culturale slavone au fost ei insisi implicati ori si-au dat concursul la
transformarea limbii romane in vehicul al culturii in secolul al XVI-lea .Opera
de traducere si tiparire a cartilor romanesti se desfasoara in acest secol mai
curand in afara interesului si sprijinului feudalitatii si al inaltei ierarhii
bisericesti din Tara Romaneasca sau Moldova ,iar o initiativa a feudalilor
maramureseni de introducere a limbii romane in biserica ramane ,pana la
probe mai concludente ,o simpla ipoteza.
Ceea ce s-a petrecut in a doua jumatate a secolului al XVI-lea in
Transilvania a fost ceva mai mult decat inlocuirea unei limbi de cultura

straina cu limba poporului " a fost orientarea noua a fenomenului cultural in

totalitatea lui,afirmarea in cultura a paturilor sociale -clerici marunti
,targoveti.carturari laici de prin sate-,carora pana atunci li se impusese
veacuri la rand de cultura slavona dominanta a clasei stapanitoare ,Si este
cat se poate de semnificativ ca in vreme ce aproape toate tipariturile slavone
ale lui Coresi mentioneaza in epilog pe domnii si mitropolitii Tarii
Romanesti ,din "porunca"(intelege subventia) carora s-au tiparit , nici una din
cartile romanesti nu are asemenea patroni ,ci mentioneaza fie oficiali sasi ai
Brasovului ,fie pe Coresi de unul singur ,ca un fel de editor al cartii romanesti
pentru fratii sai de pretutindeni .Evident, in jurul lui Coresi au stat carturarii si
populatia romaneasca brasoveana,ai carei negustori reprezentau una din
realitatile importante ale vietii economice din vremea aceea.
EPOCA LUI CORESI
Dupa aceasta,tiparul romanesc inceteaza in Targoviste .pentru ca
sa reapara mai tarziu la Brasov in 1556 ,cand, pe timpul lui Patrascu cel
Bun ,intre 12 iunie 1556 si 14 ianuarie 1557 ,diaconul Coresi tipareste cu
porinca lui Hanas Benkner,judele Brasovului ,un Octoih slavonesc .Cum a
ajuns Coresi la Brasov nu putem sti. Probabilca Hanas Benkner ,care
intemeiase cu 10 ani maiinainte prima fabrica de hartie,in nazuinta de a-si
desface marfa, il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo .pentru ca sa
inceapa publicarea cartilor de slujba necesare bisericilor romanesti din
Principate . Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu -intr-un articol critic
despre Coresi- invedereaza oarecum aceasta intentie, caci alaturi de
H.,Benkner <> caruia ne spune ca tipareste cartea,pomeneste si pe domnii
Principatelor noastre : <>.
Aceasta carte -prima tiparitura soresiana la Brasov ,despre care nea data lamuriri interesante regretatul Bianu,intr-o notita publicata in "Analele
Academiei Romane",(1909-1910 volumul XXXII)- contine un epilog in care ni
se spune ca a fost tiparita din porunca lui Benkner de catre Oprea Logofatul
si Diaconu Coresi .Ultima fiind citat in al doilea rand <<>>, este dupa cum
se pare ,ucenicul lui Oprea Logofatul ,care precum spuneam si dupa cum se
constata din epilogul Apostolului slavonesc tiparit la Targoviste in 1547 .era
la randul lui .dicipolul lui Dimitrie Liubavici ,pribeagul sarb<>,cum se
numeste el insusi in epilog.
Astfel se stabileste in chip documentar ca diaconul Coresi si-a
invatat mestesuguk tiparului de la ucenicii -poate chiar de la calugarii sarbi,-

care, expatriati in imprejurari vitrege ,au adus in tarile noastre buchiile de

tipar ,lucrate in Venetia.
CORESI. Figura Diaconului Coresi,incepatorul cartii romanesti
tiparite,desi a fost in timpul din urma obiectul a numeroase studii ,articole si
polemici .ne este inca putin cunoscuta.
Numele lui ,care suna azi asa de exotic in onomastica romaneasca ,a
fost pus de mult - de Alex. Odobescu chiar- in legatura cu familia lui
Coressios din Chios ,care a dat medici ca Ioan Coressios din Chios ,din a doua
jumatate a secolului al XVI-lea ,scriitori de seama ca Gheorghe Coressios de
la inceputul secolului al XVII-lea, negustori ca Anton ,Gheorghe si Ioan
(Dziani) Coressi , care aveau afaceri comerciale cu Lwowul polon.
Ce legaturi au fost- daca exista vreun- intre Coresi al nostru si
omonimii sai,greci, originari din Chios ,nu putem sti,fiindca documentele
timpului nu ne ingaduie sa facem nici o conjectura.
Fapt este ca in actele si documentele romanesti din secolul al XVI-lea
apar mai multi Coresi.Astfel intre anii 1527-1544 se pomeneste de un Coresi
<>, sau Coresi <>,sau Coresi <>, care scrie o serie de acte intre 1527 si
1538 in Bucuresti si Targoviste, cetatile de scaun ale Tarii Romanesti .
Alte documente posterioare vorbesc despre de Coresi logofatul in
Miroslavesti,<>, care apare pentru intaiasi data pe la 15600,intr-un act de la
manastirea Tismana .Il gasim mai tarziu in 1568, scriind acte la Bucuresti .Se
pare ca era un om instarit ,caci Alexandru Voda ,fiul lui Mircea Ciobanu ,ii
intareste in 2572, in <>, mosiile Barcanesti si Vladulesi ,parti de pamant in
Rusi ,Popesti ,Branistor ,Urlati ,Leontesti si Brosteni. Din cateva acte ,aflam
ca avea un nas cu numele de Barbu ,ca tinea in casatorie pe Diica ,fiica lui
Bunea si sora lui Stoica Jeleaza,si ca avea mai multe cumnate:Stana
Neasca,Dobra si Maria ,in satul Bracanesti ,ale caror parti de mosie le
cumparase pe la 1567.El a avut un fiu ,pe logofatul Bunea.
Amintesc aceste date intr'adins,pentru ca din ele se poate vedea
ca acesti Coresi -chiar daca ar fi fost la origine straini ,totusi ,prin casatorii si
inrudiri ,intrasera in randul pamantenilor.
O jumatate de an dupa tiparirea Octoihului slavonesc la Brasov
,Coresi apare la Targoviste ,unde incepe la 8 iulie 1557 ,in timpul domniei lui
Patrascu cel Bun ,un Triod-Penticostar,pe care il mantuie insa de tiparit
tocmai dupa moartea lui Patrascu,in vara anului urmator,1 iului 1558,sub
Mircea Ciobanul .

Apoi Coresi se stramuta din nou la Brasov ,unde il gasim in 1559 si

unde,in decurs de mai bine de 20 de ani .el tipareste in limba romana cartile
fumdamentale ale bisericii ,sub impulsiunea noului curent de reforma pornit
de Luther.