Sunteți pe pagina 1din 7

5.

1 Coninutul i principiile generale ale federalismului fiscal


Federaia reprezint o form de unire o ctorva state, n care statele unite, pstrndu-i o anumit
independe juridic, formeaz o nou formaiune statal. Forma federaiei presupune unice: cetenia, armata,
organele statale.
Confederaia reprezint uniunea unor state aparte, care i pstreaz existena independent
(suveran), dar sunt unite prin unul sau cteva organe de conducere.
n practica mondial, ca exemple de state de tip federal sunt considerate SUA, Rusia i Canada, iar de
tip confederal Elveia. Diferena dintre aceste forme de uniuni evident se face relevant n filele istorice ale
SUA, n timpul rzboiului dintre Sud i Nord, cnd o parte (nordul) lupta pentru federaie, iar alta pentru
confederaie.
La baza federalismului modern stau un ir de principia:
1. De baz este principiul subsidiaritii, care nseamn c sarcinile concrete ale entitilor
administrative relativ mici trebuie s se rezolve la nilelul cel mai mic posibil al puterii. Anume o
astfel de abordare poate asigura nivelul nalt de independen i, deci, adevrata gestiune
democratic. Noiunea de subsidiaritar se regsete ntr-un ir de principii.
2. Principiul provenienei. El se refer la comerul liber de bunuri i servicii i prin el se subnelege
c autoritile locale nu trebuie s efectueze controlul i licenierea mrfurilor destinate vnzrii,
dac furnizorii mrfurilor date au obinut licena ntr-o alt regiune a statului. Astfel, autoritile
locale au posibilitatea de a lrgi baza fiscal din contul atragerii ntreprinztorilor strini i
motivul de a concura n domeniul managementului regulilor, care ar satisfice cel mai bine
necesitile cetenilor.
3. Principiul exclusivitii, adic tragerea la rspundere pentru activitile colective la nivelul dat al
puterii trebue s fie exclusiv, clar i bine determinat.
4. Principiu care garanteaz funcionarea efectiv a federalismului concurenial este principiul
echivalenei fiscale. Prin acesta din urm se subnelege c fiecare unitate administrativ-teritorial
trebuie s-i finaneze funciile sale din contul impozitelor i taxelor primite sau transmise, precum
i mprumuturilor pentru care duce rspundere. Astfel, cheltuielile bugetare se ordoneaz datorit
necesitii colectrii impozitelor sau lurii mprumuturilor.
Descentralizarea fiscal n combinare cu echivalena fiscal (serviciile statului trebuiesc achitate)
stimuleaz organele autoritilor locale spre lrgirea i dezvoltarea materiei impozabile. Acest principiu mai
presupune c toate nivelurile autoritare au drepturi impuntoare n domeniul formrii sistemelor fiscale
proprii. Principiile menionate, care mpreun definesc federalismul concurenial, au tendina de a se fortifica
reciproc. Iar n cazul nclcrii fie i a unuia dintre ele, sufer concurena dintre teritorii. De exemplu, dreptul
centrului de a institui toate cotele impozitelor lovete puternic independena i responsabilitatea autoritilor
locale. Astfel, federalismul concurenial adevrat poate fi neles doar ca un tot unitar interdependent.
Sistemul fiscal ntr-un stat de tip federal trebuie s fie structurat reieind din principiile menionate, de aceea
esenial se deosebete de sistemul fiscal al unui stat de tip unitar. Ultimul i concentreaz voina politic ntrun centru unic, iar entitile locale ce se autogestioneaz nu au statut de stat suveran. ntr-un stat federal exist
cel puin dou niveluri cu statut statal suveran central i regional.

5.2 Sistemul fiscal al SUA


Statele Unite ale Americii includ 50 de state, avand capitala la Washington, districtul Columbia. Statele
Unite ale Americii exercita jurisdictie suverana asupra unui numar de posesiuni si teritorii, incluzand Puerto
Rico, Insulele Virgine Americane, Guam; Samoa Americana si Insulele Marianei de Nord. Aceste posesiuni si
teritorii nu sunt subiect al fiscalitatii federatiei americane. Fiind o federatie, sistemul de impozite si taxe se
dezvolta pe trei paliere: federal, statal si municipal (local), in unele cazuri. Coninutul i structura specific a
sistemului fiscal al SUA este determinat de mrimea utilizrii tuturor tipurilor impunerii directe. n sistemul
fiscal al SUA sunt folosite n paralel impozitele de baz pe toate nivelurile mputernicirilor statale.

Structura sistemului de impozite i taxe n SUA


Impozite federale
Impozitul pe venit
Impozitul pe profitul
corporaiei
Contribuii privind
asigurarea social
Accize
Taxe vamale
Impozite pe motenire i
daruri

Impozite regionale
Impozitul pe venit
Impozitul pe profitul
corporaiei

Impozite locale
Impozitul pe venit
Impozitul pe profitul
corporaiei

Accize

Accize

Impozite pe motenire i
daruri
Impozitul din vnzri
Impozitul pe proprietate
Impozite pe transport auto

Impozite pe motenire i
daruri
Impozitul din vnzri
Impozitul pe proprietate
Impozite pe ecologie

Cea mai mare parte a veniturilor n bugetul federal i revine impozitului pe venit (income tax), ai crui
subieci sunt persoanele fizice, ntreprinderile individuale i parteneriatele, fr statut de persoan juridic.
Structura ncasrilor fiscale n bugetul federal i regional al SUA
Tipurile impozitelor federale
% Tipurile impozitelor regionale
%
Impozitul pe venitul persoanelor fizice
Contribuiile privind asigurara social
Impozitul pe profitul corporaiilor
Accize
Impozitul asupra succesiunilor i donaiilor
Altele
Total

38
28
7
5
10
12
100

Impozitul pe venitul persoanelor fizice


Impozitul pe profitul corporaiilor
Accize
Impozitul din vnzri
Impozite pe transport auto
Impozitul pe proprietate
Altele

30
8
6
30
4
2
20

Total

10
0

Calculul se efectueaz n trei etape:


1. Se determin venitul total, care poate fi format din: salariu, anuitate, pensie, alimente, venituri
primite din deinerea hrtiilor de valoare, premii, bonusuri, rent i redevene, venitul de fermier, ndemnizaii
sociale i de omaj, burs, venituri primite n urma operaiunilor de trust i imobil etc.
2. Venitul total este corectat pe seama cheltuelilor permise spre deducere i a facilitilor. La cele din
urm se refer: cheltuelile de producere i de comer, pierderile obinute n urma activitii de vnzare sau
schimb al hrtiilor de valoare, cotizaiile pensionare ale persoanelor fizice, alimentele pltite, plile fiscale
achitate n avans etc.
3. Din suma venitului total corectat se scad deducerile grupate sau standarde.
Mrimea obinut i va fi venitul impozabil. La deducerile standarde se refer: scutirea pentru persoana
ntreinut, reducerile standarde, reducerile suplimentare pentru persoanele peste 65 ani i invalizi, cheltuielile
legate de transferarea la un nou loc de trai, de perfecionare, de sponsorizare etc.
Deducerile menionate pot fi n mrime de pn la 50% din venitul total corectat, iar restul 25% pot fi deduse
din venituri pe parcursul a 5 perioade fiscal urmtoare.
Impozitul pe venit care se calculeaz i pltete tot anual pentru orice venit obinut pe teritoriul SUA.
n prezent, acest impozit este unul progresiv, nivelurile de venit corespunztoare fiind prezentate mai jos:
1. Contribuabil fr familie
2. Contribuabili cu familie, care ndeplinesc declaraia comun
3. Contribuabili cu familie, care ndeplinesc declaraia separate
4. Capul familiei

Urmtorul impozit important din sistemul fiscal al SUA este impozitul pe profitul corporaiilor
(cprporation income tax), care a suferit multiple schimbri ca rezultat al reformelor fiscale binecunoscute din
anii 1989-1990. Principalul principiu de impunere a corporaiilor n SUA este ncasarea impozitului din
profitul net, ca obiect al impunerii finale. Contribuabilii ce achit acest impozit sunt, nti de toate, societile
pe aciuni. Ponderea veniturilor bugetare ncasate din acest impozit este de aproximativ 85% - la nivel federal
i de 15% - la nivel regional i cel local.
Obiectul impunerii se determin n trei etape:
1. se determin venitul global al companiei, care const din ncasrile totale rezultate n urma realizrii
bunurilor i serviciilor i din veniturile i cheltuielile obinute n afara realizrii de bunuri i servicii;
2. din venitul global se scad: salariile angajailor, cheltuielile privind reparaiile, datoriile desperate, renta,
impozitele achitate la nivel local i regional, amortizaia, dobnzile, cheltuielile de reclam, cotizaiile
n fondurile de pensii, pierderile ca rezultat al calamitilor naturale, ajutoarele caritare, pierderile
operaionale, cheltuielile investiionale, cheltuielile privind reparaiile capital etc. Pentru determinarea
impozitului corporaiei, legislaia fiscal descrie minuios toate cheltuielile care pot fi atribuite la costul
produciei. Standardele internaionale care stau la baza legislaiei naionale au un caracter destul de
liberal. De regul, lista individual a cheltuielilor poate fi completat cu consumurile legate de

activitatea comercial i de producere a companiei. Restriciile sunt nensemnate. Cel mai des acestea
se refer la cheltuielile de reprezentan impuntoare;
3. dup scderea consumurilor, cheltuielilor suplimentare i a impozitelor achitate din venitul global se
deduc acele faciliti, care sunt ndreptate nemijlocit spre diminiarea profitului impozabil. Ultima etap
ine de soluionarea problemelor legate de dubla impunere a dividendelor. De faciliti fiscale
impuntoare beneficiaz gospodriile fermierilor, datorit crora unele companii reduc baza fiscal la
zero (n cazuri de criz, ex: ani cu secet). Locul doi, dup mrimea facilitilor fiscale acordate
fermierilor, l ocup problema impunerii facilitare a investitorilor individuali. Interesul statului n
susinerea acestora este evident. Aadar, pentru contribuabilii care sunt impui la cotele impozitului pe
venit n mrime de 28%, 31%, 36% i 39,6%, cota impozitului privind creterea capitalului de facto
este n mrime de 14%. Pentru investitorii care sunt impui la cota de 15%, cota real este de 7,5%.
Cota de baz a impozitului pe profitul corporaiei este de 34%, care se achit 61 conform urmtoarei
scheme: corporaia achit 15% pentru primele 50 mii $ SUA din profitul impozabil, 25% - pentru
urmtoarele 25 mii $ SUA, peste 75 mii $ SUA 34%. Plus la aceasta, asupra veniturilor n mrime de
la 100 mii $ SUA pn la 335 mii $ SUA este stabilit o tax de 5%. Impunerea progresiv are o
importan deosebit pentru ntreprinderile mici i mijlocii.
Tendia veniturilor publice asigurate de ncasrile din contribuiile sociale (social insurance tax) este n
cretere. Cota combinat a angajailor i patronilor este de de aproximativ15,3%. Contributiile de asigurari
sociale suportate de angajatori si de angajati sunt reglementate juridic de catre Legea contributiilor de
asigurari federale (FICA).
Taxa totala de asigurari sociale este o combinatie intre doua contributii separate:
1. pentru varsta inaintata, supravietuitori si pentru asigurarea de dizabilitati (OASDI)
2. pentru asigurare medicala (Medicare)
Taxa este impusa in procente egale atat asupra angajatorilor cat si asupra angajatilor. Angajatorul
colecteaza obligatia fiscala a angajatului prin retinere la sursa. Rata de impunere OASDI este de 6,2% din
salariul lunarl pana la un maxim de 87 000 de dolari. Taxa Medicare ingrijirea de sanatate - este de 1,45%
din toate salariile, fara a exista in cazul sau un plafon maximal. Taxa pe neangajare este impusa de catre Actul
federal de impunere a somajului (FUTA). Taxa este asezata la o rata de 6,2% din salariile pana la 7 000 USD
(taxa maxima este 434 USD). Aceasta obligatie fiscala este suportata numai de catre angajator. Indivizii liber
profesionisti trebuie sa plateasca procentul angajatorului in completare cu al lor. Astfel, rata OASDI pentru
liber profesionisti este 12,4% si componenta Medicare este 2,9%. Taxele de asigurari sociale platite de angajati
sunt nedeductibile. Indivizii liber profesionisti pot deduce 50% din taxa de asigurari sociale din venitul brut,
pentru scopurile federale de impunere a venitului.
Impozitele pe motenire i donaii (inheritance and gift taxes) sunt achitate de persoanele fizice conform
cotelor de la 18% pn la 55% (dac valoarea imobilului este mai mare de 600 mii $ SUA). Ponderea acestora
n bugetul federal nu este mare (1-2%) i are o tendin de descretere pe seama creerii ponderii lor la nivel
local. Structura veniturilor fiscale ale celor 50 regiuni ale SUA difer esenial de structura veniturilor fiscale
federale. n general, ncasrile proprii constituie 80% din veniturile totale, restul 20% sunt subsidiile
(granturile) federale. Ponderea ncasrilor din impozitul din vnzri (sales tax) ajunge pn la 30-40%.
Obiectul impunerii la acest impozit este valoarea bunurilor i serviciilor. Cotele impozitului sunt stabilite de
ctre regiuni i variaz de la 4 la 9%.
Deopotriv cu regiunile, n calitate de uniti administrativ-teritoriale n SUA se numr aproximativ 85
mii raioane, care cad sub incidena autoritilor locale. Aproape toate regiunile sunt divizate n comune, iar
acestea, la rndul lor, n aproximativ 20 mii de municipii. Comunele, municipiile, satele (entititeritoriale
specifice) au organele lor de gestiune, care reprezint organele de conducere ce-i acord serviciile pe
teritoriile respective. Fiecare organ de conducere i poate forma bugetul su, stabili impozite i realiza diferite
aciuni privind colectarea ncasrilor. Organele conducerii locale, comparativ cu cele regionale, au la dispoziia
lor un numr limitat de surse fiscale, n majoritatea cazurilor similare cu cele regionale. Impotana cea mai

mare i revine impozitului pe proprietate. Acest impozit se ncaseaz o dat pe an, de la persoanele fizice i
juridice, care dispun
de proprietate. La baza determinrii acestui impozit st valoarea proprietii. Aproximativ n jumtate de
regiuni se ncaseaz impozitul din vnzri local, care face parte din acelai impozit la nivelul regiunii.
Veniturile ncasate din impozitul dat se colecteaz n bugetul regiunii, iar apoi se ntoarce la organul
administrative local, de pe al crui teritoriu a fost ncasat.
SISTEMUL FISCAL AL BELGIEI
Economia Belgiei a crescut constant in ultimii 10 ani, inclusiv si Produsul Intern Brut. Inflatia a fost tinuta sub
control, Belgia reusind sa indeplineasca cerintaU.E. ca datoria anuala interna sa nu depaseasca 3% din PIB.
Sistemul impozitelor generale de stat si locale include:
1.Impozitul pe profitul persoanelor juridice;
2. Impozitul pe venitul persoanelor fizice;
3. Impozitul pe valoarea adaugata;
4.Accizele
5.Imozitul pe avere;
6.Impozitul pe persoane fizice pentru utilizarea benzinei, motorinei pentru mijloacele de transport.
Sistemul taxelor locale si generale include:
1.Taxe obligatorii in Fondul Rutier Republican;
2.Taxa de stat;
3.Taxele vamale;
4.Taxa pentru dreptul comercializare a unor anumite marfuri si prestarea unor anumite servicii.
Impozitul pe profitul persoanelor juridice
Toate societatiile, asociatiile, institutiile sau sediile permanente ale unor asemenea entitati datoreaza impozit
pe profit, in conditiile in care: au personalitate juridica; au sediul statutar, sediul principal, sediul real sau
conducere administrative in Belgia; sunt angajate intr-o afacere sau intr-o activitate cu scop lucrativ.
Impozitul pe profit, practicat in Belgia, atat pentru firme rezidente cat si pentru cele nerezidente, este de 39%
aplicabil veniturilor taxabile. Pentru veniturile mai mici de 322.261,58 Euro nivelul de taxare poate fi intre 28
si 41%. Determinarea bazei de impunere pentru impozitul pe profit prezinta o mare complexitate in dreptul
Belgian. Practic, determinarea bazei de impunere este rezultatul unei succesiuni de sase operatiuni, fiecare cu
regulile ei distincte:
1) intr-o prima etapa, se determina si se insumeaza componentele profitului impozabil. Acestea sunt grupate in
trei mari categorii: rezervele, cheltuielile nedeductibile, beneficiile distribuite
2) o a doua operatiune consta in separarea profitului impozabil in trei parti, in raport cu originea lor, dupa cum
urmeaza:
- profiturile realizate in Belgia se impoziteaza integral;
- profiturile realizate in strainatate, intr-un stat cu care Belgia nu a incheiat oconventie de evitare a dublei
impuneri, beneficiaza de o reducere atunci cand este determinat impozitul pe profit datorat;
- profiturile realizate in strainatate, intr-o tara cu care Belgia a incheiat oconventie de evitare a dublei
impuneri, sunt scutite de impozitare si nu mai sunt luate in calcul in continuare.
3) in cea de-a treia etapa are loc deducerea elementelor neimpozabile;
4) in a patra etapa sunt deduse participarile scutite de impozit si venitul din bunuri mobile scutit de impozitare;
5) deducerea pierderilor fiscale anterioare se efectueaza in cea de-a cincea etapa a determinarii bazei
impozabile;
6) in cadrul ultimei operatiuni, are loc deducerea investitiilor luate in calcul de legislatia fiscala.
Impozitul pe venit a persoanelor fizice
In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanele fizice si cele juridice care realizeaza
venituri din diferite surse. De la plata impozitului pevenit se acorda unele scutiri.
Sunt scutiti de la plata impozitului pe venit:
- Suveranii si familiile regale;

- Diplomatii straini acreditati in tara respectiva;


-Institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozitabil;
-Pensiile de orice fel;
-Ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale,
-Alocatiile de stat pentru copii;
-Bursele acordate elevilor, studentilor sau doctoranzilor;
-Dobanzile acordate pentru titlurile de stat, precum si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati
bancare;
- Sumele sau bunurile primate ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii.
Atunci cand veniturile obtinute in comun de mai multe persoane nu se pot individualiza, impunerea se face pe
ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adica pe o familie sau pe o gospodarie. In
practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezarea a impozitelor pe veniturie persoanelor fizice:
1.Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totusi o
impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza
fiecare in parte venitul obtinutdintr-o anumita sursa.
2.Sistemul impunerii globale este intilnit presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana
fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulate unui singur impozit. Persoanele care
relizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele
progresivitatii impunerii, care se fac simtite de cumularea veniturilor practicate in sistemul impunerii globale.
Pentru calcularea impozitului pot fi utilizate cote proportionale sau cote progresive. Cel mai frecvent utilizata
este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Ca tendinta pe plan mondial, se remarca faptul ca
incasarile provenite din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de personaele fizice cunosc o crestere
continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in buget,comparative cu cele provenite din
impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice.Impozitul pe venit pentru totalitatea veniturilor din
Regat si din strainatate,este datorat de persoanele fizice rezidente, adica de acele persoane care au domiciliul
in Belgia sau care si-au plasat averea in aceasta tara. Nerezidentii sunt impozitati numai pentru veniturile
obtinute din Belgia. Determinarea venitului net impozabil se face la nivelul fiecareia dintre cele patru categorii
de venituri prevazute de legislatia fiscala belgiana: veniturile de natura imobiliara, venituri de natura
mobiliara, veniturile profesionale si veniturile diverse (din diferite prestatii ocazionale, rente, jocuri de noroc,
premii etc.).
a) In materia veniturilor de natura imobiliara, se face distinctie intre imobilelesituate in Belgia si imobilele
situate in strainatate:
- Pentru imobilele situate in Belgia, venitul net anual se aprecieaza in functiede venitul cadastral si de
destinatia imobilului respective, care , permite determinarea venitului net de natura imobiliara:
-Pentru imobilele situate in strainatate, venitul net este reprezentat de valoarea locativa neta (daca imobilul nu
este inchiriat), respective de venitul net (dacaimobilul este inchiriat).
b) In material veniturilor de natura mobiliara , sunt luate in calcul dividendele, dobanzile si alte venituri
similare.
c) In randul veniturilor profesionale se include salariile si indemnizatiile, remuneratiile directorilor si
administratorilor, profitul din activitati agricole, industriale sau comerciale, veniturile din exercitarea unei
profesii liberale, indeminzatiile de somaj, invaliditate, boala, pensiile.
Taxa pe Valoarea Adugat
TVA este un impozit general de stat care reprezint oform de colectare la buget a unei pri din valoarea
mrfurilor livrate, serviciilor prestate care snt supuse impozitrii pe teritoriul Belgiei. Se aplica urmatoarele
exceptii de la plata TVA :
Exporturile de bunuri catre persoanele stabilite in tari in afara U.E.;
Importurile temporare si re-exporturile de marfuri care in general sunt operatiuni libere de aplicarea unor
taxe;
-Transferarea unui segment complet de afaceri ;
-Majorarea in cash a capitalului unei companii.

In Belgia se aplica urmatoarele niveluri ale TVA:


1% pentru tranzactiile cu aur;
6% pentru marfurile si serviciile clasificate ca fiind de natura sociala;
12% pentru marfurile destinate consumului curent, precum si pentru serviciile care au importanta deosebita
pentru scopuri economice, sociale sau culturale;
21% pentrucelelalte marfuri.
Taxa vamal
Taxa vamal reprezint o plat obligatorie, perceput de ctre organelevamale, la introducerea sau scoaterea de
pe teritoriul vamal al RegatuluiBelgiei.Taxele vamale se aplic conform tarifului vamal.
Tariful vamal reprezint catalogul care cuprinde nomenclatorul de mrfuriintroduse sau scoase de pe teritoriul
vamal, precum i cotele taxei vamale aplicateacestor mrfuri. Nomenclatorul de mrfuri este lista care
cuprinde codurile,denumirile i descrierea mrfurilor corespunztoare sistemelor de clasificare aplicaten
practica internaional. Obiectul impunerii cu taxe vamale sunt mrfurileimportate, exportate sau aflate n
tranzitpe teritoriul Belgiei.Valoarea n vam a mrfii introduse pe teritoriul vamal se determin
prinurmtoarele metode:
a)n baza valorii tranzaciei cu marf respectiv ori n baza preului efectiv pltit sau de pltit; b)n baza valorii
tranzaciei cu marf identic;
c)n baza valorii tranzaciei cu marf similar;
d)n baza costului unitar al mrfii;
e)n baza valorii calculate a mrfii;
f)Prin metoda de rezerv.
Belgia nu aplica taxe vamale in cadrul relatiilor comerciale cu celelalte tari membere ale U.E., marfurile
respective fiind cunoscute sub apelativul de bunuri comunitare, cu conditia ca produsele respective sa nu
contina componente importate din afara uniunii. De asemenea, Belgia nu aplica taxe vamale la produsele care
contin componente din afara U.E. daca produsele respective au fost deja taxate prin sistemul tarifului extern
comun. Evaluarea in vama a produselor importate, este realizata in Belgia conform sistemuluide evaluare
GATT 1994, care aplica o ierarhie de sase metode specifice deevaluare. La vamuire, pentru importurile din
tarile membre U.E. se solicita documentul unic, iar pentru importuri specifice se solicita Carnet de Trecere
siVama, pentru importurile temporare (inclusiv de autoturisme).