Muzeul Stedelijk din Amsterdam

"Stedelijk Museum Amsterdam / Benthem Crouwel Architects" 04 Apr 2013. ArchDaily.

http://www.archdaily.com/?p=350843
http://www.stedelijk.nl/en/visit-us/building/new-annex
http://www.benthemcrouwel.nl/portal_presentation/museums/stedelijk-museum
Hybrid Solution: Stedelijk Museum Celebrates Re-opening
http://www.detail-online.com/architecture/topics/hybrid-solution-stedelijk-museum-celebratesre-opening-019887.html
Nostalgia and Pragmatism. Architecture and the New Stadelijk Museum Ansterdam,
Architectural Theory Review, 13:1, 96-110, 2008
Muzeul Stedelijk din Amsterdam este cunoscut pe plan international pentru colectia sa
impresionanta de arta contemporana. Cladirea era demodata, insa colectia pe care o adaposteste
egaleaza cele mai renumite muzee ale lumii din domeniu, iar pozitia pietii in care se afla muzeul
(Museumplein) alaturi de Rijkmuseum, Muzeul Van Gogh si Filarmonica din Amsterdam
conferea toate datele pentru a renova si extinde cladirea existenta, reasezand muzeul in topul
celor mai importante din lume.
Cladirea existenta, construita in 1895 din caramida rosie in stil Victorian de arhitectul
A.W.Weismann, este renumita pentru scara sa maiestoasa, incaperile largi si lumina naturala,
calitati pe care arhitectul Mels Crouwel de la firma olandeza Benthem Crouwel Architects le-a
pastrat in cadrul noului proiect aerodinamic, imbinand arhitectura sec. XIX cu cea a sec. XXI,
retinand si culoarea alba, introdusa in interiorul muzeului de fostul director Willem Sandberg
(1945-1962). Culoarea alba si formele moi i-au conferit noii cladiri numele de cada de baie, o
reinterpretare a temei cubului alb data de Sandberg, combinand tendinta spre imaterialitate cu
memoria formala. Noua extensie, inceputa in aprilie 2007 si finalizata in septembrie 2012,
contine 10.000 mp de material compozit armat cu fibre sintetice extrem de usoare (27 Kg/mp),
de 5 ori mai rezistente decat otelul, ignifuge, ce pot fi modelate, sub forma a 271 de panouri de 3
x 11 mp fiecare, atasate structurii metalice cu 1100 de bratari din aluminiu imbogateste prin
varietatea spatiilor boltite, prin galeriile spatioase prin fluidizarea miscarii intre noile spatii
pentru expozitii. Interiorul noii cladiri este conformist si pragmatic, fiind divizat in 3 parti. Prima
parte este scara in forma tubulara, ce permite vizitatorilor sa evite aglomerata zona
administrativa dintre galerii. A doua parte este formata din biblioteca si expozitia de la nivelul
inferior al cladirii, conectata prin tubul galben continand doua scari rulante direct cu expozitia
amenajata la nivelul volumului central, trecandu-se prin holul de intrare fara sa se praseasca
traseul expozitional si fara sa existe interferente cu functiile publice si ajungand la holul de
onoare, aflat in vechea cladire, ce completeaza circuitul traseului. A treia parte leaga printr-un
planseu transparent foaierul cu toate functiile publice, cum ar fi casele de bilete, centrul de
informare, magazinul si restaurantul muzeului, amplasate la parter, intr-un spatiu larg, deschis,
acoperit in intregime cu sticla transparenta, unde pavajul pietii se leaga cu exteriorul cladirii
existente, astfel incat piata face parte in egala masura din cladire si din Museumplein. Teoretic,
combinatia acestor 3 programe ar conduce la un conglomerat; in realitate ele sunt ingrijit

delimitate, unul in prelungirea altuia. Vechea cladire a ramas intacta si se intregeste unitar cu cea
noua in materie de spatii expozitionale si trasee, combinatie intre vechi si nou. Extensia nu e
subordonata cladirii vechi, nici nu apare ca un pavilion diferit al sau, ci e o completare integrata.
Contrastul dintre cele doua cladiri este evident din exterior, amandoua cladirile aparand ca
structuri distincte, insa in interior acest principiu este completamente inversat, trecerea dinspre
aripa noua spre cladirea veche facandu-se lin si greu de sesizat, aplicandu-se intr-o maniera
superioara conceptul unitate in dualitate. Atat cladirea veche cat si cea noua au pardoseli din
stejar, iar peretii albi realizati din materiale folosite in industria aeronautica o aseamana la
interior cu o aeronava.
Vechea intrare devenise inadecvata ca intrare publica principala, cu functiile sale asociate.
Cladirea existenta nu avea rezistenta capabila a prelua toate noile componente si functiile publice
care sa creeze un muzeu modern, de secol 21, restrictie ce a condus la schimbarea orientarii noii
intrari a muzeului spre Museumplein. Noua intrare se incadreaza in mod unitar in zona centrala
de acces existenta a cladirii simetrice sub forma unei extensii. Ridicand partial volumul construit
adaugat si coborand restul spatiului nou construit sub nivelul terenului, cladirea existenta a ramas
practic neatinsa si vizibila in totalitate. Traseele prin cladire sunt precizate chiar de la intrarea
principala, fiind posibil accesul direct in cladirea veche sau un traseu care sa urmeze noile spatii
expozitionale.
Acoperisul convex in consola, adaugat ca o protectie functionala impotriva soarelui si ploii, e in
forma de aripa alungita, inaltandu-se deasupra pietii exact la inaltimea liniei cornisei vechii
cladiri, intarind tranzitia deschisa dinspre piata spre cladire si precizand amplasarea intrarii
principale. In contrast cu vechea cladire din fundal, noul acoperis reprezinta emblema actualului
muzeu Stedelijk, invelind cu fatada exterioara de 100 m lungime functiile interioare ale cladirii
in ansamblul ei.
Dimensiunile noii cladiri sunt: amprenta la sol 84 x 22 m; acoperisul 100 x 40 m; inaltimea 14
m, adancimea: 8,30 m. Piata acoperita de noua structura are o suprafata de 2.000 mp, iar
suprafata desfasurata a noii cladiri este de 9.423 mp, fata de 10.023 cat este suprafata desfasurata
a vechii cladiri.
Extensia separa limbajul arhitectural al lui Weismann prin forme line si simple, fara a-si propune
sa rimeze cu sirurile sale de zidarie, boltile, spoturile luminoase, sarpanta, pinaclurile, suprafetele
riglate, parapetii-urna, boltile radiale alternante, arcele tesite, dar adaugand alb, armonizandu-se
cu albul dat de Sandberg.