poezia Sergentul de Vasile Alecsandri: Mai lung-mi pare calea/ Acum

la-ntors acas. Pe de alt parte, absena unei unitai de msur pentru timpul
interior sporete i mai mult dificultatea problemei.

Timpul sacru (regenerat) este illud tempus, la care omul religios poate
ajunge prin practicarea ritualic a sfritului de lume i re-crearea ei. Reactualizat
prin srbtori, el este mereu acelai, deoarece n srbtoare el poate regsi din
plin dimensiunea sacr a vieii. Timpul liturgic (ritual, medieval, ciclic) este
rennoit de cretinism prin persoana lui Iisus. Pentru credincios, participarea la
Sfnta Liturghie nseamn ieirea din timpul istoric i intrarea n timpul mitic
vzut ca un arc care l poart simbolic chiar n momentul desfurrii
evenimentelor. Astfel, liturghia se pretrece ntr-un timp istoric sanctificat prin
ntruparea Fiului lui Dumnezeu. Timpul sacru reactualizeaz acum timpul mitic,
timpul primordial i timpul originar.
Omul a fost dintotdeauna interesat s msoare timpul. Dispozitivul fizic
creterea arborilor (inelele de cretere) i orologii artificiale, cum ar fi:
pendulele, ceasurile, cronometrele.

Calendarul este un sistem de msurare a timpului, care indic durata i

subdiviziunile lui. Termenul de calendar vine de la cuvntul latinesc kalendae (a
chema, a convoca), prin care romanii indicau prima zi a fiecrei luni, cnd toi cetenii erau chemai (convocai) n adunarea public din forum, pentru a li se
aduce la cunostin, prin viu grai, lucruri de interes public-cetenesc. Primele
calendare iau natere din nevoia pe care oamenii o simt de a-i fixa n timp
srbtorile religioase i de a introduce o regularitate periodic n ocupaiile lor din
viaa zilnic. Ele se ntemeiaz pe micarea astrelor pe bolta cereasc, mai ales a
lunii i a soarelui. Cele mai cunoscute exemple sunt: calendarul iulian i
calendarul gregorian.
Calendarul bisericesc nfieaz ca ntr-o oglind lunile, sptmnile i zilele
anului, cu numrul de ore ziua i noaptea, pe fiecare lun i indic zilnic numele
unuia