BASMUL

Este specia eticii populare si culte, in proza sau, mai rar in versuri, de mare intindere cu o
raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice. La
actiune participa personaje imaginare inzestrate cu puteri supranaturale ce reprezinta binele si
raul, iar in final acesta din urma este invins.
Basmul are o structura schematizata in general respectata. Basmele populare romanesti
au toate caracteristicile folclorului: traditionale, anonime, colective, orale.
Particularitati
Basmul se situeaza intr-un univers care cuprinde doua lumi; cea reala a oamenilor si cea
imaginara creata de fantezia poporului.
Timpul in care se petrec evenimentele este un timp imaginar.
In orice basm indiferent de evenimentele prin care trec, personajele sunt pozitive si
negative. Personajele basmului sunt de doua categorii cele care apartin spatiului omenesc si cele
care apartin lumii fantastice. Personajele spatiului uman au insusiri obisnuite omului atat defecte
cat si calitati (vitejie, intelepciune, modestie, credinta, lasitate, ipocrizie, trufie, rautate, invidie);
personajele imaginare sunt inzestrate su puteri supraomenesti care depasesc fortele obisnuite
ale oamenilor (vorbesc graiul oamenilor, au capacitatea de a transforma obiectele).
Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar personajele se supun toate acestei lupte
din aceasta confruntare binele va iesi intodeauna victorios, iar personajele negative vor fi invinse
de personajele pozitive. Protagonistul va fi personajul care va pargurge un drum presarat cu
obstacole pe care le va depasi, dovedind de fiecare data o alta virtute a sa. In lupta pentru
stabilirea dreptatii si a adevarului eroul principal va incerca sa raspunda idealurile omenirii
(dreptatea, libertatea, iubirea, credinta, adevarul).
Orice basm contine in structura sa formule concrete:

formula introductiva prin intermediul caruia se poate patrunde din realitatea concreta
in lumea imaginara a basmului.

formula mediana care face legatura dintre doua segmente importante ale basmuluiatrage atentia ascultatorului ca protagonistul mai are de traversat obstacole si de parcurs
greutati.

formula finala ce marcheaza sfarsitul evenimentelor fantastice iesirea din lumea

imaginara a basmului si intoarcerea ascultatorului inrealitatea concreta. Uneori
povestitorul aminteste in finalul basmului ca el insusi a fost martor la evenimentele narate
pentru a da asfel valoare de adevar basmului.
Mesajul basmului reiese intodeauna la sfarsitul evenimentelor.
Stilul naratiunii este specific naratiunii populare. Limbajul folosit este simplu, popular
caracteristic comunicarii orale. Expresiile folosite vor fi cele specifice lumii satului dar incarcate de
figuri de stil.
Basmul cult
Paralel cu eforturile de fixare n scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia
motivele i tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegtorii de folclor devin povestitori, ca n cazul
lui Petre Ispirescu, care actualizeaz i recreeaz basmul, pstrnd func iile principale, formule
fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adugnd o tent u or moralizatoare sau aluzii mitologice
de sorginte livreasc. Scriitorii devin ei nii autori de basme, cunoscui fiind Nicolae Filimon,
Alexandru Odobescu, Ion Creang, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu
tefnescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu.
Basmul cult, mplinit printr-o inserie expresiv specific stilului marilor scriitori, i
armonizeaz structurile narative, dobndind unitate i fluen discursiv, prelund viziunea

scriitorului i integrnd teme i motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respect de
regul structura i tipologia basmului popular, dar poate aduce modificri ale viziunii naratorului,
alternnd persoana a treia cu persoana nti i a doua, crend o comunicare mai direct cu
cititorul i dnd uneori o nuan subiectiv expunerii faptelor. n acela i timp, se pot identifica
particulariti ale stilului, modaliti portretistice i motive proprii autorului n scenariul basmului,
care i confer originalitate i atractivitate.
Basmul cult estompeaz de cele mai multe ori miraculosul i fantasticul, dndu-le o mai
mare verosimilitate, i n acelai timp reduce caracterul conven ional al unor secven e narative,
adaugndu-le semnificaii i efecte specifice literaturii culte.
G. Calinescu numea basmul cult o oglindire a vietii in moduri fabuloase, un gen vast,
depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui
este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale. [] Cand dintro
naratiune lipsesc acesti eroi himerici, navem de a face cu un basm.
Basmul a aparut in epica populara, ulterior patrunzand si in literatura culta (in sec. al XIXlea, in perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), naratiune ampla,
implicand supranaturalul sau fabulosul.Personajele (oameni, dar si fiinte himerice) sunt
purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si
rau se incheie, de obicei, prin victoria fortelor binelui. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinte
supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar
(antagonistul). Eroul poate avea trasaturi omenesti, dar si puteri supra naturale (de exemplu,
capacitatea de a se metamorfoza). Clasificarea sau functiile personajelor, prin raportare la erou
(in basmul popular): raufacatori (produc o dauna care trebuie corectata de erou), donatori sau
furnizori (personaje intalnite intamplator de erou, care ii daruiesc un obiect miraculos ce-l va ajuta
la nevoie), ajutoare (se pun la dispozitia eroului care duce la bun sfarsit o sarcina, cu sprijinul lor).
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale sau
momentele subiectului: situatia initiala de echilibru, intriga (evenimentul care deregleaza echilibrul
initial), actiunea de restabilire a echilibrului (calatoria eroului, aparitia donatorului si ajutoarelor,
trecerea probelor), deznodamantul (refacerea echilibrumul, rasplata eroului si pedepsirea rau
facatorului).
In basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeaza
evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice si propriului sau stil. Basmul cult imita
relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera oralitate stilului.
Particularitatile basmului cult:

clisee compozitionale: formule tipice (initiale, mediane, finale);

motive narative diverse: calatoria, lupta, victoria eroului, probele depasite, demascara
si pedepsirea raufacatorului, casatoria si rasplata eroului etc.;
specificul reperelor temporale (timpul fabulos, mitic) si spatiale (taramul acesta si
taramul celalalt) sunt vagi, imaginare, redate la modul general ;
stil elaborat, imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea;
cifre magice, simbolice;
obiecte miraculoase;
intrepatrunderea planurilor real fabulos; fabulosul este tratat in mod realist;
conventia basmului (acceptata de cititor): acceptarea de la inceput a supranaturalului
ca explicatie a intamplarilor incredibile.