Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ACUSTICA
Acustica este stiinta sunetului, considerat ca fiind acea parte a fizicii care se ocup cu studiul
fenomenelor privind producerea, propagarea, receptia sunetelor precum si efectele acestora. n
folosirea curent, termenul sunet se refer nu numai la fenomenul din aer responsabil pentru senzatia
de auzire dar si la om sau animal. Sunt considerate ca sunet si perturbatiile cu frecvente joase
(infrasunetele) sau cu frecvente nalte (ultrasunetele) care sunt receptionate de un organ auditiv uman sau
animal; se poate vorbi de sunet subacvatic, sunet n solide sau sunet n structuri.
Domeniul larg al acusticii si al ariei de interes sunt atribuite multiplelor aplicatii ca:
a) existenta naturii omniprezent a perturbatiilor mecanice generate de cauze naturale si de activitatea
uman;
b) existenta senzatiei de auzire, a abilittii vocale umane, a comunicrii prin sunet mpreun cu
varietatea de influente psihologice pe care sunetul le are asupra organului auditiv. Domenii ca
vorbirea,muzica, nregistrarea si reproducerea sunetului, telefonia, audiologia, acustica arhitectural
si controlul zgomotului au o puternic asociere cu senzatia auditiv.
Sunetul este un mijloc de transmitere a informatiei, independent de abilitatea noastr natural de a
auzi, este un factor semnificativ mai ales n acustica subacvatic. Efectele fizice ale sunetului asupra
substantelor si corpurilor cu care interactioneaz reprezint alte arii de interes si de aplicatie. n figura
V.1 sunt artate domeniile acusticii si disciplinele cu care aceasta se asociaz. Primul inel arat
subdiviziunile traditionale ale acusticii iar cel exterior prezint cmpurile tehnice si artistice n care se
aplic acustica.
152
Istoric
Consideratia c sunetul este un fenomen de und a luat nastere din observatiile referitoare la
undele de ap. Notiunea de und nseamn o perturbatie oscilatorie care se deplaseaz departe de
surs si nu transport nici o cantitate de materie la distante mari de propagare. Interpretarea undei a fost
deasemenea compatibil cu afirmatia lui Aristotel (384 - 322 .H.) referitoare la faptul c miscarea
aerului este generat de o surs care mpinge nainte ntr-o asemenea manier aerul nvecinat nct
sunetul se propag nealterat pe distante mari pn cnd perturbatia aerului se stinge.
Un rezultat experimental pertinent cu antecedente de pe vremea lui Pitagora (550.H) arat c
miscarea aerului generat de un corp (surs) care oscileaz avnd o singur not muzical este
deasemenea o miscare oscilatorie si are aceeasi frecvent ca si corpul (sursa); istoric aceasta este legat
de dezvoltarea legilor pentru frecventele naturale ale corzilor vibratoare si pentru interpretarea fizic a
consonantelor muzicale. Principalii autori ai acestor interpretri au fost filozoful francez Marin Mersenne
(1588 - 1648) care a fost denumit printele acusticii si Galileo Galilei (1564 - 1642) a crui carte
Mathematical Discourses Concerning Two New Sciences (1638) contine cea mai credibil afirmatie,
dat pn atunci, privind echivalenta frecventei. Descrierea lui Mersenne n cartea Harmonic
universelle (1636) a primei determinri absolute a frecventei unui ton audibil (la 84 Hz) denot faptul c
el deja a demonstrat c raportul frecventelor absolute a dou corzi care oscileaz radiind n spatiu (aer)
un ton muzical si octavele acestuia este 1 : 2; raportul frecventelor oscilatiilor este deasemenea 1 : 2 care
este compatibil cu ipoteza echivalentei dintre sursa n aer si frecventa de miscare a aerului.
153
154
Aceast calitate a sunetului a fost studiat pentru prima dat de Galileo Galilei si reprezint calitatea
senzatiei auditive determinat de frecvent. Datorit acestei calitti dou sau mai multe sunete de aceeasi
trie pot fi diferentiate printr-o scal subiectiv astfel nct poate apare organului auditiv mai nalt (acut)
sau mai profund (grav), adic de la sunete nalte la sunete joase; ns, corespunztor unei scale obiective
a frecventelor, rezult frecvente nalte (mari) si respectiv frecvente joase (mici). n acest caz, dou
sunete sunt considerate ca avnd nltimi egale dac au aceeasi frecvent.
Datorit dependentei de frecvent a nltimii s-au putut defini cele trei tipuri de sunete:
- infrasunete (1Hz -16Hz);
155
f=
1
=
2 2
k
m
(V.1)
unde m este masa sursei oscilante care nmagazineaz energie cinetic iar k este constanta de elasticitate
a elementului de legtur care nmagazineaz energie potential.
Astfel producerea unui sunet mai nalt duce la o ct mai mare frecvent a procesului ondulatoriu.
Un corp solid (material) posed o serie de frecvente proprii de oscilatie dintre care una o putem
considera ca fundamental, care determin nltimea sunetului si corespunde unui ton pur.
Organul auditiv uman poate aprecia dac dou sunete sunt de aceeasi nltime cu toate c ele sunt
produse de instrumente si intensitti diferite. Corespondenta de cauzalitate dintre frecvent si nltime
este stabil, astfel nct la aceeasi nltime, adic acelasi sunet ca senzatie. Aceast proprietate de
fidelitate a organului auditiv uman fat de frecvent a fcut posibil existenta scrii muzicale si chiar a
muzicii.Astfel nltimea sunetului reflect sensibilitatea organului auditiv uman la variatii ale frecventei; la
tonuri pure apare o diferent de 0,2% n intervalul de frecvent 400Hz 4000Hz care se manifest sub
forma unei modificri a nltimii. n afara intervalului de frecvent considerat, sensibilitarea scade cu
variatia frecventei. Aceast sensibilitate dependent de frecvent implic anumite restrictii asupra
etalonrii si reglrii frecventei aparatelor de radio, instrumentelor muzicale sau electronice. Receptia
nltimii sunetului se face logaritmic, iar diferenta de nltime dup frecvent este determinat dup
raportul frecventelor. Dup scara nltimilor aceast frecvent dintre nltimile a dou tonuri cu frecvente
diferite poart denumirea de interval iar n muzic de interval muzical.
Experimental , nltimea sunetului se determin prin diferite metode dintre care mentionm metoda
nregistrrii si metoda btilor.
Metoda nregistrrii. Se nregistreaz oscilograma sunetului a crui nltime dorim s-o
determinm si tot pe aceeasi band se nregistreaz si oscilograma unui pendul care bate secunda. n
acest fel se poate determina pe grafic numrul de perioade pe secund al sunetului cercetat.
156
fb = f2 - f1
unde sunetul de frecvent f1 este cunoscut, cel de frecvent f2 trebuie determinat iar frecventa btilor fb
se determin auditiv.
Se defineste intensitatea sunetului ntr-un punct al cmpului sonor ca fiind cantitatea de energie
sonor care strbate n unitatea de timp unitatea de suprafat plan situat n acel punct si orientat
perpendicular pe directia de propagare a sunetului.n capitolul Unde elastice expresia intensittii I
este:
I = 2 2f2A2v
(V.2)
pentru o suprafat unitar, fiind proportional cu ptratul frecventei si a amplitudinii locale care
caracterizeaz sistemul oscilator (sursa) si cu dou mrimi care caracterizeaz mediul de propagare si
anume densitatea si viteza sunetului v.
Intensitatea sunetului este o mrime fizic obiectiv avnd ca dimensiune fizic
[ I] =
[ F] [ L]
[ L] 2 [ T]
W
m2
t x
p din = p max cos2
T
(V.3)
2AEac
(vezi capitolul unde
elastice)
Expresia de mai sus (V.3) reprezint presiunea acustic momentan la o distant oarecare x de
sursa de unde acustice longitudinale si care actioneaz asupra organului auditiv (timpanul) dnd nastere
la senzatia auditiv.
n functie de presiunea acustic maxim (pmax), intensitatea acustic are expresia:
p 2max
I=
2v
(V.4)
iar in functie de viteza maxim a particulelor materiale care compun mediul elastic vmax , exist relatia:
I=
1 2
v v
2 max
(V.5)
Aceste relatii sunt importante n practic , deoarece permit determinarea intensittii acustice pe
baza msurtorilor de presiune acustic sau de viteza particulelor materiale. Fcnd raportul
p max
= v
v max
(V.6)
se obtine o lege analog pe plan acustic cu legea lui Ohm din electricitate, dac se consider c presiunii
acustice maxime i corespunde tensiunea electric , iar vitezei i corespunde intensitatea curentului;apare
deci , o impedant , dar acustic de forma:
Z = v
(V.7)
Explicarea obiectiv a acestei calitti a sunetului ,timbrul , se poate realiza studiind clasificarea
sunetelor dup rezultatul analizei lor armonice sau indirect dup senzatia auditiv pe care o produce.
Astfel definim:
a) sunetul pur (ton)caracterizat de o singur frecvent si amplitudine si care corespunde
oscilatiei celui mai simplu corp material (surs ).In reprezentarea grafic elongatie - timp ,sunetul pur
este o sinusoid iar n reprezentarea intensitate-frecvent sunetul pur este o linie vertical dus n dreptul
frecventei respective(Fig. V.3 )
In natur, sunetele pure se pot obtine foarte rar ; cel mai des pot fi obtinute n laborator cu
ajutorul generatoarelor de ton si utilizate n msurtori acustice si audiometrie;
b) sunetul muzical -este produs de oscilatia periodic a unui corp oarecare . Acest sunet este
compus dintr-un sunet pur , fundamental urmat de un numr oarecare de armonici care
reprezint un multiplu al sunetului fundamental . Deci, sunetul muzical este un sunet complex format
dintr-o fundamental si mai multe armonici obtinute de la un corp material de o anumit form
geometric (instrumente muzicale ).Datorit timbrului se poate distinge o not muzical produs de un
instrument muzical , de aceeasi not produs de alt instrument ( vioar si flaut ).
c) zgomotul -este un sunet prin excelent complex ,alctuit din componente foarte numeroase
dar haotic distribuite pe banda frecventelor. Oscilograma unui zgomot nu prezint periodicitate iar
componentele sale sunt nearmonice. Ca efect fiziologic , zgomotul produce o senzatie auditiv
neplcut.
In concluzie, toate aceste trei calitti ale sunetului, nltimea,intensitatea, timbrul sunt definite
numai n prezenta organului auditiv uman. Studiile experimentale au evidentiat faptul c exist si influente
159
secundare ntre trie si frecvent ntre nltime si intensitate iar timbrul este influentat de intensitate si
frecvent.
Ca sistem psiho - fizic de receptie si prelucrare a sunetelor, organul auditiv al omului, urechea,
prezint trei regiuni principale:
urechea intern - Ui
regiuni care sunt sediul unor procese fizice care le justific forma si dimensiunile.
-12
A min = 0,123 A
pentru frecventa de 1000Hz si o densitate a aerului de 1,29Kg /m3.
Aceast limit inferioar Ismin = 10
-12
valoarea minim a presiunii acustice sau a intensittii sonore pe care urechea uman o mai receptioneaz
sub form de sunet. n functie de frecvent , pragul de audibilitate are valoarea minim (sensibilitate
maxim) n intervalul 1000Hz 3000Hz, care este practic o valoare constant. Msurtori recente au
artat c sensibilitatea urechii umane este maxim n jurul frecventei de 2500Hz iar la frecvente
nvecinate pragul de audibilitate creste considerabil.
Cu caracter statistic putem arta c la f = 50Hz, P.A (pragul de audibilitate) creste de 5 105
ori iar la f = 20Hz P.A creste de 108 ori fat de valoarea minim. Deasemenea sensibilitatea urechii
umane scade de 104 ori fat de valoarea maxim , pentru f = 100Hz iar la f = 400Hz scade doar de 10
ori.
161
Fig. IV. 5
Limitele de durat
Pentru ca sunetul s fie auzit, oscilatia care produce undele elastice trebuie s aib o anumit
durat minim. Aceasta este apreciat la 60ms ceea ce nseamn pentru un sunet normal (f = 1000Hz)
o persistent pe timpan de 60 de perioade. Urechea uman poate s perceap ntre dou sunete
162
diferente de durat de pn la 10ms. Dac undele elastice incidente au o durat mai mic atunci acesta
este nterpretat de ureche sub forma unui pocnet cu caracteristici nedefinite.
V.4 Legea Weber - Fechner
Aceast lege reprezint o legtur ntre intensitatea sonor Is (element obiectiv) si intensitatea
auditiv Ia (element subiectiv). Weber si Fechner au artat c variatia intensittii auditive Ia este
proportional cu variatia relativ a intensittii sonore Is si are relatia:
dIa = k
dIs
Is
(V.8)
Is
Is min
(V.9)
care reprezint legea Weber - Fechner, care este o lege logaritmic specific sistemului de msurare a
intensittii sonore.
Legea Weber - Fechner arat c dac inensitatea sonor creste n progresie geometric
atunci intensitatea auditiv creste n progresie aritmetic.
Ns = log
Is
Is min
(V.10)
unde reamintim c Ismin reprezint intensitatea sonor minim (pragul inferior de audibilitate) si are
valoarea Ismin = 10
-12
intensittii sonore este Bel-ul (B) , dup Graham Bell inventatorul telefonului. Deoarece Bel-ul este
considerat ca fiind o unitate de msur prea mare , se utilizeaz o alt unitate care este a zecea parte din
Bel, adic deciBel (dB) care reprezint diferenta minim de nivel ce poate fi perceput de ureche. n
acest caz, nivelul intensittii sonore are expresia:
Ns = 10 log
Is
p
20 log max ( dB)
Is min
p min
(V.11)
Is max
= 10 log 1014 = 140dB
Is min
(V.12)
(p max )n
Isn
20 log
Is min
p min
(V.13)
unde Isn si (pmax)n reprezint intensitatea sonor si respectiv amplitudinea presiunii sonore a unui sunet
normal de 1000Hz. Unitatea de msur este phon-ul. Un phon corespunde aproximativ puterii de
rezolutie a urechii relativ la tria sunetului. Tria sunetului exprimat n phoni este egal cu nivelul
intensittii sonore exprimat n decibeli al sunetului normal de 1000Hz care produce aceeasi intensitate a
senzatiei auditive.
164