Morfopatologie

Cursul 1
INTRODUCERE
Patologia are ca obiect studiul bolilor , identificarea modificarilor
structurale si functionale ale celulelor, tesuturilor si organelor care stau la baza si
explica simptomele si semnele clinice ale diferitelor entitati morbide. In
consecinta termenul reuneste aspectele morfopatologice ( modificari strucurale)
cu cele fiziopatologice( efectele de plan functional).
Boala reprezinta interactiunea intre un agent aggressor si reactivitatea
organismului la care se asociaza influienta factorilor genetici.
Patologia generala studiaza reactiile de baza ale celulelor si tesuturilor la
stimuli anormali care stau la baza bolilor.
Patologia speciala studiaza raspunsul specific al organelor si tesuturilor
specializate.
Morfopatologia ca ramura a patologiei se refera la studiul modificarilor
structural, celulare si tisulare care caracterizeaza diferitele boli. Un proces
morbid are patru aspect ce intereseaza patologia:
1. Cauza ( etiologia)
2. Mecanismul de producer sau de dezvoltare ( patogenia)
3. Alterarile structural induse ( modificarile morfologice)
4. Consecintele functionale (semnificatia clinica)

METODE DE DIAGNOSTIC HISTOPATOLOGIC

A. DIAGNOSTICUL FIZIOPATOLOGIC reprezinta identificarea substratului
morfopatologic prin studiul microscopic al modificarilor tisulare. Materialul
histologic poate fi obtinut in mai multe modalitati:
- biopsie
- piese de exereza chirurgicala
- tesuturi sau organe recoltate in timpul efectuarii necropsiei
Dupa fixare,includere la prafina, sectionare la microton si talare,
sectiunile histologice vor fi colorate prin mai multe tehnici:
coloratii uzuale :
hematoxilineozina ( in care nucleul se coloreaza in albastru si
citoplasma in roz)
tricronica ( care permite evidentierea in culori diferite a
tesutului epithelial, conjuctiv si muscular )
ex: coloratia Van-Giesom, Masson, Simionescu
coloratii speciale:
PAS ( se foloseste pentru evidentierea
glicogenului,mucopolizaharidelor, mebranei bazale, fungi si
paraziti
agentafile, argirofile ( ex. Fontana-Masson, Grimelius)
argentice pentru fibrele de reticulina
histochimice pentru a evidentia Fe ( reactia Rerls), ptr.
evidentierea melaninei ( Fontana-Masson) si ptr. evidentierea
Ca( Von-Kossa)

Morfopatologie

1
B. CITODIAGNOSTIC
Diagnosticul stabilit pe baza examinarii microscopic a modificarilor
morfologice ale celulelor izolate continute de diferite
etalate pe lame(frotiuri) are un rol foarte important in diagnosticul
leziunilor canceroase si precanceroase fiind larg utilizata in actiunile de
screening ale unor localizari tumorale, deoarece nu este traumatizanta,
este putin costisitoare si poate fi usor repetata.
Celulele pot fi obtinute prin diferite tehnici de colectare:
- citologie exfoliativa
- citologia revarsatelor seroase
- produse obtinute prin gratajul/periajul unor suprafete epiteliale
- produse de lavaj a unor organe cavitare
- prin aplicarea directa a lamei, amprentaj
- punctie aspiratie cu ac fin
C. TEHNICI SPECIALE DE DIAGNOSTIC
a. Histoenzimologia
b. Microscopia electronic
c. Imunohistochimia imunofluorescenta
-prin tehnica imunoperoxidazei
D. NECROPSIA ANATOMOCHIMICA (autopsie, examinare postmortem)
Necropsia reprezinta investigarea directa a modificarilor patologice,
macroscopic si microscopic in diferite tesuturi si organe la cadavru.

LEZIUNI CELULARE

Celula normal se afla in stare de homestazie. Stimulii fiziologici in exces

sau patologici pot determina modificari morfofunctionale in cadrul fenomenelor
de adaptare celulara. In cazul in care limitele acestui proces sunt depasite sau
cand adaptarea nu este posibila se produc leziuni celulare care pot fi pana la un
punct reversibile. Cand un stimul persista sau este exagerat se produc leziuni
celulare ireversibile care conduc la moarte celulara prin necroza sau apoptoza.
Aceste modificari reversibile si ireversibile caracterizeaza leziunile
celulare acute. In prezenta unor stimuli subletali persistenti se produc leziuni
celulare cronice:
- alterarile subcelulare
- acumularea intracelulara a unor substante
- reactiile de adaptare la stimuli patologici ( hiperplazie, hipertrofie,
atrofie)
A. Mecanismele generale de producere a leziunilor celulare acute:
depletia de ATP care apare in agresiunile de tip ischemic si
toxic
oxigenului si a radicalilor liberi
calciului intracellular stocat in mitocondrii si reticulul
endoplasmatic
defectele de permeabilitate membranara
afectarea ireversibila a mitocondriilor

Morfopatologie
B. Mecanismele afectarii ischemice si hipozice
Hipoxia reprezinta un aport deficitar de O2 la un tesut sau organ.
Ischemia este definita ca un flux sanguin arterial insuficient intr-un
teritoriu tisular. Este mai grava decat hipoxia deoarece in plus este
afectat si aportul de substante nutritive.
2
C. Morfologia leziunilor celulare reversibile acute
In microscopia optica se identifica doua tipuri commune de leziuni
celulare reversibile:
1. degenerescenta vacuolara , se produce atunci cand celula isi
pierde capacitatea de a mentine echilibrul hidroelectrolitic si este
prima manifestare in aproape toate formele de agresiune celulara.
2. steatoza este o leziune celulara reversibila prin incurcarea cu lipide
multiple
( trigliceride) a unor cellule care in mod normal
nu contin acest metabolism.

LEZIUNI CELULARE REVERSIBILE

NECROZA reprezinta totalitatea modificarilor produse prin actiunea

enzimelor asupra celulelor lezate letal in tesuturi in timpul vietii. ( diferita
de putrefactia tisulara care se produce postmortem).
Ultrastructural necroza se caracterizeaza prin:
- balonicarea mitocondriilor si alterarea membrane mitocondriale
- alterari nucleare
- fragmentarea reticului endoplasmatic si disparitia ribozomilor
- alterarea lizozomilor
- figure mielinice in citoplasma

Aspectele ariei necrozate sunt diferite in raport cu rezultatul etiologic si

tipul de tesut afectat.
1. Necroza de coagulare ( de natura ischemica, ex. In infarct miocardic)
2. N. de lichefiere ( teritoriul necrozat avand o consistent moale)
3. N. de cazeificare ( caracteristica inflamatiei tuberculozei)
4. N. hemoragica (datorata infiltrarii masive cu sange, aria are o culoare
rosie)
5. Cangrena ( forma de necroza ischemica in care deseori se produce
suprainfectie bacteriana)
6. N. fibrinoida ( arie de necroza in care exista depuneri de fibrin)
7. Citosteatonecroza ( necroza tesutului adipos)

APOPTOZA reprezinta o forma de moarte celulara izolata, programata

intern si desemnata in mod normal sa elimine celulele nedorite.

Morfologic in cursul apoptozei, in microscopia optica si electronica se

constata:
- retractie celulara ( citoplasma devenind densa , intens eozinofila cu
organiite dens impachetate)
- condensarea periferica a cromatinei

Morfopatologie
-

aparitia unor prelungiri citoplasmatice care apoi se fragmenteaza

formand corpii apoptoici
in final celula apoptoica sau corpii apoptoici vor fi fagocitati de catre
celulele vecine normale sau de catre macrophage si vor fi inlocuiti prin
migrarea sau proliferarea celulelor neafectate.