MOTIVATIA INVATARII

Perioada n care trim este una deosebit de complex i, am putea spune, uneori copleitoare. Fenomene sociale
diverse, precum creterea numrului de omeri sau criza economic a lumii i a rii noastre, se repercuteaz
direct sau indirect asupra colii, ca instituie integrat n sistemul social, asupra procesului educaional pe care
aceasta l desfoar, asupra felului n care utilitatea educaiei este perceput de ctre actorii sociali.
Unul dintre motivele esentiale pentru care oamenii urmeaza scoala, cu precadere dupa ncheierea
nvatamntului obligatoriu este reusita sociala: mergem la scoala pentru a reusi n viata, pentru a promova n
societate, pentru a cstiga un statut social superior.
Din acest punct de vedere, rolul profesorului nou, din zilele noastre, este mult mai dificil, el intampinand mult
mai multe presiuni sociale, piedici (mass-media, exemplele de reusita facila, fara rezultate academice,
mentalitatea noului elev, noile tehnici etc). Prin urmare, si tacticile, metodele de motivare a elevilor trebuie sa
fie altele si trebuie sa fie aplicate la realitatea sociala contemporana.
De la Piaget la Gardner, teoreticienii mecanismelor nvrii au subliniat faptul c motivaia este fundamentul
pe care se construiete succesul educaional. Implicit, se poate afirma c lipsa motivaiei pentru nvare poate
s conduc nu numai la performane colare sczute, ci i la alte acumulri negative care pot sta la baza unor
abateri sau deviane comportamentale, deviane care ncadreaz coala la capitolul Aa nu!.
Generaiile trecute ne-au lsat proverbul Ai carte, ai parte!, un ndemn direct pentru tineri de a-i canaliza
energiile i efortul spre coal, spre a investi n propria dezvoltare
Este indiscutabil, rolul pe care l are coala n devenirea, n formarea fiecrei persoane. n acest context,
problema care rmne deschis este urmtoarea: cum pot coala i toi actorii implicai n procesul
educaional s-l motiveze pe elev pentru nvarea autentic, acel tip de nvare care s-i formeze
competene prin intermediul crora s nregistreze succes personal, social, profesional?
Ce este motivatia? Succint, putem spune ca este procesul care conduce, ghideaza si mentine comportamentele,
de la cele elementare (ex. a mnca) pna la cele mai complexe, determinnd preferinta persoanei pentru anumite
actiuni sau comportamente. Motivul determina individul sa actioneze si-i sustine activitatea o perioada de
timp,in ciuda obstacolelor care apar,il ajuta sa urmareasca un scop sau altul si sa stabileasca o anumita ierarhie
intre scopurile posibile.
Motivatia are rol de activare si mobilizare energetica,de orientare,de directionare a conduitei intr-un anumit
sens,fiind numita chiar ,,motorul personalitatii. Motivatia invatarii se subsumeaza sensului general al
conceptului de motivatie si se refera la totalitatea factorilor care il mobilizeaza pe elev la o activitate menita sa
conduca la asimilarea unor cunostinte, la formarea unor priceperi si deprinderi. Ea energizeaza si faciliteaza
procesul de invatare prin intensificarea efortului si concentrarea atentiei elevului,prin crearea unei stari de
pregatire pentru activitatea de invatare.
D.C.Mc.Clelland (1951) sustine ca motivele comportamentului uman sunt :
-nevoia de realizare( de performanta,de reusita) ;
-nevoia de apartenenta( de afiliere) ;
-nevoia de putere (autoritate,dominatie ).
In viziunea lui Atkinson si Mc.Clelland,intensitatea motivatiei este in functie de:
-puterea motivului
-probabilitatea reusitei
-atractivitatea performantei,care depinde de eventuala recompensa(valoarea stimulului),sibilitatea reusitei.

Astfel,
Motivatia =f (Intensitatea stimulului X Probabilitatea reusitei X Atractivitatea performantei)
Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita elevului in activitatea scolara.
Dar motivarea prea intensa (supramotivarea) cat si motivarea prea scazuta (submotivarea) intr-o activtate pot
conduce la rezultate slabe sau chiar la esec.
Supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune emotionala ce pot produce un blocaj
psihic, stres, dezorganizarea conduitei, iar in final se poate ajunge la esec.
Submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica, la tratarea cu superficialitate a sarcinilor iar in
cele din urma rezultatul este nerealizarea scopului propus.
De aceea a aparut necesitatea studierii optimului motivational, care se regaseste in legea cu acelasi nume,
cunoscuta si sub numele de Legea Yerkes-Dodsurfo.
Conform acestei legi, cresterea performantei este proportionala cu intensificarea motivatiei numai pana la un
punct ; dincolo de care urmeaza stagnarea sau chiar regresul.
S-a dovedit ca activitatea de invatare este plurimotivata, fiind sustinuta de un ansamblu de motive, nu doar de
unul singur.
In literatura de specialitate intalnim doua categorii opuse ale motivatiei :
- motivatia intrinseca ;
- motivatia extrinseca.
Motivatia intrinseca este cea care-l determina pe individ sa participe la o activitate pentru placerea si satisfactia
pe care acesta i-o produce, fara a fi constrans de factori exteriori. Activitatea de invatare motivata intrinsec este
sustinuta de o nevoie interioara de cunoastere, de pasiunea pentru un domeniu, de placerea de a invata.
Efortul de mobilizare este relativ redus, apar sentimente de satisfactie, multumire, implinire, iar asimilarea
cunostintelor este trainica si de durata.
Motivarea extrinseca isi are sursa in exteriorul individului si activitatii de desfasurare. Individul se angajeaza in
activitate pentru a-si ajunge niste scopuri nu ca un scop in sine. Aceasta activitate nu produce o placere
interioara, nu ofera satisfactii, se face cu un efort voluntar crescut. Apar stari emotionale negative, cum ar fi :
teama de esec, de pedeapsa, etc.
D.Asunbel si F. Robinson au intreprins o analiza a diferitelor categorii de motive legate direct de randamentul
scolar. Potrivit acestora, realizarile din mediul scolar ar avea o motivatie formata din trei componente :
- impulsul cognitiv, centrat pe trebinta de a cunoaste si a intelege, de a stapani cunostintele, de a formula si
rezolva probleme ;
- trebuinta afirmarii puternice a eului, orientata spre obtinerea unui randament scolar ridicat care sa asigure un
anumit prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar ;
- trebuinta de afiliere, orientata spre realizari care sa-i asigure individului aprobarea din partea unor persoane
(parinti profesori) sau a unui grup cu care el se identifica, in sensul dependentei fata de acestia.
Cei doi atrag atentia asupra faptului ca cei trei factori pot actiona impreuna, dar si separat ; in functie de varsta.
In perioada micii scolaritati, copii se straduiesc sa obtina rezultate bune pentru a-i multumi pe parinti si
educatori.
In perioada pubertatii si adolescentei insa, trebuinta de afiliere scade in intensitate si este reorientata spre
categorii de aceeasi varsta. Activitatea scolara din adolescenta are ca motivatie trebuinta afirmarii puternice a
eului, care se mentine si pe parcursul activitatii profesionale.
Tipul cel mai important de motivatie a activitatii de invatare s-a dovedit a fi impulsul cognitiv, probabil
datorita faptului ca el a fost legat de tendintele inascute ale omului spre curiozitate, spre a descoperi cat mai

multe lucruri. Este foarte important ca acest impuls sa se mentina si sa se dezvolte pe perioada scolaritatii
intrucat constitue un factor important a trainiciei celor asimilate.
Modelele (si non-modelele) de succes pot fi un factor motivational de tip intrinsec deosebit de important pentru
evolutia individului. Importanta inerenta a modelului de succes poate sa fie plasata nu numai la nivel constient,
ci si la cel al subconstientului, al 7 comportamentului imitativ: reteta de succes este preluata n mod natural de
individ, dar fara a-si pierde forta motivationala.
Coordonatele valorice (implicite sau explicite) ale modelului dominat de reusita sociala reprezinta elemente
fundamentale ale motivatiei nvatarii, influentnd totodata dinamica pietei fortei de munca, nvatarea pe durata
ntregii vieti si din toate activitatile si situatiile de viata (lifelong learning / lifewide learning ) si, n ultima
instanta, calitatea capitalului uman si tipul societate spre care ne ndreptam.

Motivarea efectiva
Orice profesor care doreste stimularea motivatiei elevilor pentru activitatea de invatare este necesar sa-si
analizeze propria motivatie si modul cum isi desfasoara activitatile de predare-invatare-evaluare.
Si asta pentru ca motivatia elevilor este influentata de nivelul competitiei profesorului, cat si de dragul lui de
implicare in activitatea didactica, de entuziasmul si pasiunea cu care isi face meseria.
O activitate didactica motivata trebuie sa-i implice pe elevi in mod activ si sa le capteze interesul. Curiozitatea
elevilor trebuie starnita prin elemente de noutate, prin utilizarea studiului de caz ori prin antrenarea elevilor in
realizarea unor proiecte de echipa.
Pentru captarea interesului elevilor , D. Ansubel propune crearea unor conflicte cognitive, spunand ca multe
obiecte de invatamant contin paradoxuri sau opinii opuse ale savantilor, sau contradictii vizibile fata de bunul
simt comun, si daca acestea sunt reliefate in fata elevului neinteresat la inceput, ii produc un puternic efect
motivational propulsand procesul invatarii pana cand devin operationale ale impulsurilor relevante (Ansubel,
Robinson, 1981).
Strategii pentru captarea atentiei la predare si motivarea lor sa-si insuseasca noile cunostinte pot fi :
- inceperea predarii printr-o anecdota sau povestioara in legatura cu cele ce vor urma ;
- chestionarea elevilor in legatura cu teoria ce va fi explicata ;
- prezentarea planului cursului sub forma de intrebari ;
- organizarea cunostintelor sub forma de scheme care sa permita evidentierea legaturilor dintre concepte ;
- exemplele date sa-i intereseze pe elevi ;
- utilizarea analogiilor pentru a usura intelegerea cunostintelor noi.
Pentru ai motiva sa rezolve problemele, profesorul ii poate obisnui pe elevi sa costientizeze pasii ce-i au de
urmat, dandu-le un exemplu si gandind cu voce tare.
Evaluarea la randul ei poate avea si ea efecte asupra motivatiei elevilor o reusita ai ei fiind atunci cand
profesorul se centreaza mai mult pe progresul elevilor, pe recunoasterea efortului pe care l-a depus fiecare elev
pentru imbunatatirea propriilor performante si nu doar sa constate nivelul cunostintelor.
Aprecierea evolutiei elevilor trebuie facuta in termeni pozitivi, deoarece dezaprobarea este mai putin eficienta
in stimularea motivatiei invataturii.
Rolland Viau recomanda urmatoarele strategii de interventie :
- profesorul trebuie sa-i invete pe elevi sa gandeasca pozitiv atunci cand se afla in fata unei activitati dificile (
este greu, dar sunt capabil sa reusesc ) ;
- profesorul trebuie sa-i obisnuiasca pe elevi sa-si stabileasca in mod realist standardele de reusita, sa se
raporteze la reusitele lor anterioare si sa nu se compare in permanenta cu ceilalti colegi ;
- atunci cand e posibil, proesorul trebuie sa-i lase pe elevi sa-si defineasca ei insisi obiectivele invatarii ; aceste
obiective este bine sa fie precise, pe termen scurt si sa tina seama de capacitatile elevilor ;
- in anumite situatii, atunci cand executa o sarcina, profesorul poate sa-i ceara elevului sa verbalizeze operatiile
pe care le executa ; in felul acesta va putea lua cunostinta de procedurile care sunt bine executate, dar si de cele
care mai necesita exercitii ;
- profesorul trebuie sa-l obisnuiasca pe elev sa nu se judece prea sever si sa nu se culpabilizeze atunci cand
greseste.

O atentie deosebita trebuie acordata elevilor slabi si nemotivati, incurajandu-i sa lucreze.

Fata de acestia, profesorul ar trebui sa adopte urmatoarele comportamente :
- sa-si exprime increderea in capacitatea lor de a reusi ;
- sa se acorde aceeasi atentie ca si elevilor buni ;
- sa evite crearea de situatii competitive in care ei nu pot decat sa piarda ;
- sa nu le faca observatii in fata colegilor ;
- sa evite a-si exprima dispretul atunci cand ei esueaza ;
- sa manifeste interes pentru reusitele lor.
Un elev care nu este atras de o anumit disciplin colar i care nu gsete n profesor un sprijin n meninerea
pe linia de plutire a rezultatelor colare tinde s dezvolte o ntreag palet de sentimente sau comportamente
negative. Profesorii ar trebui s ncerce s afle care sunt lucrurile de care elevii sunt interesai, care sunt
lucrurile care-i pasioneaz i s gseasc modalitile cele mai potrivite de a le transforma n modaliti de
stimulare a progresului lor i n ci de a le dezvolta o atitudine pozitiv, deschis fa de nvare i fa de
coal.
n acest sens, este de dorit ca profesorii s tie c exist un numr semnificativ de factori ambientali, pe care
profesorii i pot utiliza pentru a crete motivaia elevilor:
1) nceperea leciei prin a da elevilor un motiv de a rmne conectai
2) Expectane clare
3) Fixarea unor obiective pe termen scurt
4) Aprecierea verbal i scris
5) Utilizarea judicioas a notrii
6) Stimularea descoperirii, explorrii, curiozitii epistemice
In concluzie, problemele de motivatie ale elevilor fiind extrem de diverse, interventia profesorului nu se
poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte. Problema motivaiei umane nu trebuie

neleas ntr-un mod simplu, mecanicist. Nu exist un comutator magic al motivaiei, care s determine
oamenii s doreasc s nvee, s lucreze mai mult, s acioneze ntr-o manier mai responsabil. Facilitarea i
nu controlul ar trebui s ne ghideze ideile, cnd ncercm s schimbm anumite comportamente n coal. Chiar
cnd o persoan este ntr-o poziie de autoritate, cum este profesorul, eforturile de a motiva elevii ntr-o anumit
direcie vor avea un succes mai semnificativ dac relaia profesorelev este considerat una de colaborare ntre
persoane ce pot sau nu s mprteasc aceleai sentimente, expectane i scopuri. Altfel, interveniile
motivaionale ce nu respect scopurile, emoiile i convingerile unei persoane legate de o anumit situaie pot
produce efecte pe termen scurt, dar pe o perioad mai mare de timp aceste intervenii pot s eueze.

BIBLIOGRAFIE :

Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981), nvarea n coal. O introducere n psihologia pedagogic, E.D.P.,
Bucureti;
Cosmovici, A., Iacob, I. (1998), Psihologie colar, Editura Polirom, Iai
Golu, P. (2001), Psihologia nvrii i dezvoltrii, Editura Fundaiei Humanitas, Bucureti;
Neacu, I. (1978), Motivaie i nvare, E.D.P., Bucureti
Negovan, V. (2006), Introducere n psihologia educaiei, Editura Universitar, Bucureti;
Popenci,t., Fartunic C. (2009), Motivaia pentru nvare: de ce ar trebui s le pese copiilor de ea i ce
putem face pentru asta, DPH, Bucureti
Potorac, E. (1978), colarul ntre aspiraii i realizare, E.D.P., Bucureti
Vintilescu, D. (1977), Motivaia nvrii colare, Editura Facla, Timioara

S f i i c e l m a i b u n d i n c l a s !

O eroare foarte frecvent este cultivat de generaii n coala

romneasc: competiia, ca principal mecanism motivator. Prinii au cel mai
frecvent acest reflex: cum se plaseaz copilul fa de colegul Ionescu sau
Popescu, pe ce loc se plaseaz n clas, este mai bun dect Georgescu i de
ce a luat Costel o not mai mare dect copilul lor? n general, cnd am
ntrebat prinii preocupai de aceste probleme ce not au avut la Citire n
clasa a III-a sau ce medie la Aritmetic am provocat aceeai reacie: nu mai
tiu! Este o strategie pe care am aplicat-o n mod contient pentru a
demonstra irelevana unor clasamente care nu au niciun fel de importan
pentru tipul de ncercri, examene i teste pe care le are n via i n cariera
colar oricare dintre noi. Pe de o parte, pentru c deseori Ionescu sau
Popescu au avut notele maxime ntr-un context aparte, iar Georgescu a avut
notele medii sau mici n acea perioad pentru ca ulterior s fie o revelaie
neateptat n plan colar. Important este s vedem un progres continuu i
consistent al copilului fa de propriile sale performane, nu fa de repere
fixate absolut arbitrar. Este mai important
ce am nvat n coal i ce am
reuit s facem cu aceasta dect locul pe care ne-am plasat fa de colegi cu
care nu am stat nici mcar o foarte lung perioad de timp.
Din pcate, acest reflex are ca efect mutarea accentului de pe propriile
performane spre ceea ce face colegul, de pe plcerea de a descoperi i
nva spre goana dup note, care de multe ori se trece la forme extreme n
care conteaz numai media obinut, chiar dac nu reflect deloc realitatea.
Mai grav este c se rateaz nu numai o bun ocazie de a se pune bazele unei
motivaii solide, proprii i profunde, pentru nvare, dar se pune competiia n
opoziie cu colegialitatea, se cultiv involuntar invidia n locul spiritului de
echip i a abilitii de a colabora. Ambiia real este construit prin cultivarea strii de a fi ntr-o
permanent cutare a cilor prin care putem s ne mbuntim
performanele fa de cele anterioare, nu fa de colegi sau cunotine.

Mesaj de incheiere

Un numr i mai mare de profesori ignor faptul c

elevii doresc s aloce n mod diferit unei anumite discipline cunotinele i
abilitile lor. Cu alte cuvinte, c dincolo de obligaiile colare, elevii notri au
interese de nvare foarte diferite.

A preda nseamn din ce n ce mai mult astzi a oferi sprijin, a media, a

asista, a ghida printr-o anumit disciplin didactic. Focalizarea efortului la
clas ntr-o proporie covritoare asupra coninuturilor reduce acest sprijin la
unul de natur cognitiv i, uneori, tehnic. Pierdem astfel dimensiunea socioafectiv i, odat cu ea, dimensiunea motivaional: devine primordial ca
o lecie s asigure succesul.